BusinessMagazin

Tag: bar

  • Situaţie alarmantă într-unul dintre cele mari oraşe din lume. Oamenii care trăiesc aici au ajuns să plătească dacă vor sa respire aer curat

    Un bar care oferă 15 minute de aer curat clienţilor s-a deschis în New Delhi, cel mai poluat oraş al lumii, potrivit unui articol publicat de Daily Mail.

    Oxy Pure vinde aer curat, cu oxigen în proporţie de 80 şi 90% în schimbul a 300 de rupii (aproximativ 3 lire sterline) pe şedinţă, într-o varietate de arome – inclusiv lemongrass, lavandă, roşii şi eucalipt.

    Barul se află într-un mall din sudul oraşului şi oferă posibilitatea clienţilor de a folosi o mască de oxigen. Oxy Pure pune la dispoziţia clienţilor şi o ofertă specială, în care să dea clienţilor posibilitatea să plătească patru sesiuni de oxigen la preţul de trei.

    Barul a fost deschis în luna mai de Ayavir Kumar, în vârstă de 26 de ani. În cadrul articolului Daily Mail, el spune că serveşte între 30 şi 40 de clienţi pe zi.

    Vinde oxigen îmbuteliat în fiecare zi astfel încât să aibă parte de o gură de aer proaspăt de fiecare dată când sunt în oraş.
    Ideea i-a venit tânărului după ce normele de poluare din India au atins cote alarmante – luna aceasta, şcolile din capitala indiană au fost închise de două pri din cauza faptului că poluarea era atât de ridicată încât populaţia se temea că putea afecta creierul copiilor.
     

  • Bijuterii pe alese: businessul care îi lasă pe clienţi să aleagă pietrele preţioase pe care vor să le poarte

    Prin faţa clienţilor care vin la Gem Bar din magazinul londonez Harrods nu defilează însă farfurioare cu sushi, ci pietre preţioase din care le pot alege pe cele pe care le doresc într-o bijuterie, scrie The Telegraph.

    Instalat în zona de bijuterii de lux a magazinului, Gem Bar propune potenţialilor cumpărători câte 60 de pietre preţioase şi semipreţioase, printre care safire, spineli, turmaline sau topaze, şi este menit să educe lumea cu privire la varietatea de nestemate care există, pe lângă cele mai cunoscute, cum ar fi diamantele,  smaraldele sau rubinele, susţin oficialii de la Amrapali.

    Odată aleasă piatra preţioasă sau semipreţioasă, clientul discută cu designerii companiei pentru a se decide cum să arate accesoriul în care va fi montată aceasta, iar în cazul în care nu-i place nimic din cele 60 expuse, are acces la o gamă mai largă din depozit. Pietrele care trec prin faţa cumpărătorilor au preţuri care încep de la 1.000 de euro şi pot ajunge la circa 500.000 de euro, în cazul turmalinei Paraiba, o varietate de turmalină extrasă dintr-o mină anume din statul brazilian Paraiba, iar bijuteriile în care sunt montate pot fi gata în câteva zile ori câteva săptămâni în caz că sunt mai complexe şi trebuie lucrate în atelierul de la sediul central de la Jaipur, din India, al casei producătoare de bijuterii. 

  • Povestea unei moştenitoare. Cine este tânăra de 32 de ani care o să conducă un imperiu de 1 miliard de euro

    Când tatăl ei a murit în 1980, Corinne Mentzelopoulos  a moştenit un imperiu care includea 1600 de magazine, 80 de clădiri în centrul Parisului, un hotel care a fost şi casa lui Louis XIV, dar şi o vie care astăzi a făcut-o miliardară.
     
     
    Alexandra Mentzelopoulos este fiica lui Corinne Mentzelopoulos, grecoaica din Bordeaux care deţine afacerea de vinuri Chateau Margaux, cumpărată în urmă cu patru decenii de tatăl ei, scrie Bloomberg. Alexandra are doar 32 de ani, locuieşte la Londra unde deţine un bar şi un restaurant şi se pregăteşte să conducă un imperiu de 1 miliard de euro în Franţa.

    “Este o afacere de familie, vreau să fiu pregătită în fiecare detaliu al ei. După 500 de ani, nu poţi să te umfli în pene şi să crezi că schimbi totul”, spune Alexandra Mentzelopoulos.

    Bunicul Alexandrei, un magnat grec din domeniul retailului, a plătit în 1977 sumă de 72 milioane franci (aproximativ 16 milioane dolari) pentru business-ul de vinuri Margaux.

    Explozia cererii de vinuri în ultimii zeci de ani a făcut ca activele Margaux să valoreze cu uşurinţă 1 miliard de dolari în prezent.

    Corinne Mentzelopoulos spune că nu este interesată să vândă afacerea, chiar dacă preţul de vânzare vehiculat (1 miliard de dolari) ar putea să o facă una dintre cele mai bogate femei din Franţa. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, Margaux, care are doar 81 de angajaţi, ar putea deveni una dintre cele mai mici afaceri care ar putea valora 1 miliard de dolari. Domeniul are 262 de hectare şi produce 280.000 de sticle de vin pe an, iar fiecare sticlă are un preţ de retail de 1000 de dolari.

    Pe măsură ce numărul super-bogaţilor a crescut, vinul bun nu mai e doar un hobby esoteric, ci o investiţie de masă, colectată de un sfert dintre milionari, potrivit Barclays Plc. Mai ales chinezii bogaţi au determinat cererea, vinul devenind al doilea cel mai colecţionat produs de lux, după maşinile clasice.

    “Pentru că este o afacere de familie vreau să cunosc toate detaliile business-ului”, spune Alexandra care este văzută ca viitoarea conducătoare a imperiului.

  • Când luxul devine sustenabil

    Ei doresc ca noua lor proprietate să aibă – sau îşi vor instala singuri odată ce o vor cumpăra – centrală termică pe biomasă, eventual una suficient de puternică pentru tot satul, dacă reşedinţa se află într-o zonă rurală, panouri solare care nu arată a panouri solare ori sisteme de reciclare a apei. Se vând, de asemenea, case luxoase confecţionate din lemn luat dintr-o zonă în care se plantează 30 de copaci pentru fiecare arbore tăiat şi dotate cu piscină cu apă purificată. De asemenea, clienţii nu mai sunt interesaţi de baruri cu tot felul de băuturi alcoolice şi colecţii de sticle de şampanie cu care să se mândrească, ci preferă să aibă o zonă de bar unde se pot prepara şi consuma sucuri naturale. 

  • Poftiţi şi cheltuiţi!

    Din colaborarea lor a apărut aşa-numitul Empathy Suite, întins pe două etaje, prevăzut cu piscină, bar şi spaţiu pentru vizionare de filme care poate găzdui 52 de persoane, două camere de masaj, şi decorat de nimeni altul decât britanicul Damien Hirst.

    Apartamentul este astfel plin lucrări ale acestuia, printre care o vitrină de sticlă cu doi rechini în formol, vitrine cu schelete de peşti, precum şi decoraţiuni sub formă de fluturi, cranii sau pilule. Empathy Suite nu poate fi rezervat decât pentru cel puţin două nopţi, la tariful de 100.000 de dolari pe noapte.

  • Barul româncei care a înfruntat Mafia, vizitat de premierul Italiei: ”Vreau să-i fac publicitate”

    Premierul Conte le-a spus jurnaliştilor că a vizitat ”Roxy Bar” pentru că vrea să facă publicitate locului şi să ajute la dezvoltarea afacerii, relatează Il Messagerro.

    ”De ce această vizită neaşteptată? Nu am venit din solidaritate, pentru statul a arătat deja asta. Preşedintele Matarella i-a decorat deja pe aceştia oameni, proprietarii barului sunt Cavaleri ai Republicii. Eu am venit să testez cafeaua şi pot să vă spun că este foarte bună. Şi am venit să le fac publicitate, pentru că, după ce se sting reflectoarele, se uită, nimeni nu-şi mai aminteşte ce s-a întâmplat”, a declarat Giuseppe Conte.
     
    Roxana Roman, proprietara Roxy Bar din Romanina, care în luna aprilie 2018 a avut curajul să-i înfrunte pe membrii clanului Casamonica, a fost decorată de preşedintele italian cu cea mai înaltă distincţie acordată unui civil. În cadrul unei ceremonii organizate la Palatul Quirinale în urmă cu o săptămână, Roxana a primit ordinul ”Meritul Republicii Italiene” din parea preşedintelui Sergio Mattarella.
     
    Roxana este proprietara Roxy Bar, de la periferia Romei. Anul trecut, a dat dovadă de un curaj ieşit din comun când i-a înfruntat de membrii unui clan mafiot celebru – Casarmonica. Datorită ei, justiţia italiană i-a condamnat la pedepse cuprinse între 3 şi 5 ani de închisoare pe trei dintre membrii clanului.
     
    Pe 1 aprilie, doi membri ai clanului Casamonica au devastat barul deţinut de Roxana şi soţul ei, Marian, nemulţumiţi fiind de faptul că nu au fost serviţi înaintea celorlalţi clienţi. Mai mult, cei doi soţi au fost ameninţaţi cu moartea dacă nu se întorc în România, scrie stirileprotv.ro
     
     

  • (P) Have a cigar – pub-ul din centrul Bucureştiului în care poţi asculta mult Pink Floyd

    Casa interbelică de pe strada Dianei 11, aflată la doi paşi de Universitate, nu este doar un loc în care să intraţi pentru a face timpul să treacă. Este locul în care ajung cei care caută altceva în centrul Bucureştiului, fie că este vorba de un pahar alături de prieteni sau de familie, de mâncarea excelentă sau, de ce nu, pentru a lucra remote, departe de apăsătorul birou de zi cu zi. Este un loc care vă aşteaptă zilnic cu braţele deschise, cu zâmbetul pe buze şi cu o poveste de spus.

    Este în egală măsură un hubul urban ce promovează trupele din underground-ul românesc, oferind astfel  evenimente energizante, încălzite cu shot-uri flambate şi îndulcite cu cele mai bune cocktail-uri. Atmosfera oferită de ei este un melanj de viaţă boemă, trip-hop, blues, mult rock, târguri de vinyl, vernisaje de fotografie şi piese de teatru. Fiecare săptămână aduce ceva nou ce face din acest pub, un loc deosebit.

    Barul vă aşteaptă cu specialităţi create de barmani cu experienţă, după reţete îndelung gândite şi atent testate.

    În cazul în care nu aţi găsit locul ideal pentru petrecerea de Crăciun alături de colegi, vă încurajăm să îi contactaţi.

    Dacă nu credeţi ce spunem, vă aşteptăm să vă convingeţi!

    Altfel, vă garantăm… you Wish You Were Here!”

     

    Contact:  CONTACT@HAVEACIGAR.PUB

    Telefon: 0753135655

    http://haveacigar.pub

    www.facebook.com/pg/HaveACigarPub

  • Mihai Marcu, preşedinte executiv şi acţionar MedLife – premiat la GALA CEO AWARD 2018 – VIDEO

    Carte de vizită
    ¶ A absolvit Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti, iar pe cartea sa de muncă, la primul job are descrierea „lucrător bancar”
    ¶ A făcut de toate, după cum el însuşi spune: a avut şi o moară, o brutărie, un bar, a lucrat în taximetrie, marochinărie
    ¶ În 2004 a preluat frâiele MedLife, companie înfiinţată de mama sa în 1996 şi care a devenit liderul local al pieţei serviciilor medicale private, cu o cifră de afaceri consolidată
    de 623 milioane de lei şi
    3.400 de angajaţi
    ¶ MedLife s-a listat la Bursa de Valori din Bucureşti în decembrie 2016
    ¶ Printre pasiunile lui Mihai Marcu se numără sailingul şi târgurile de antichităţi

  • „Google it“: 20 de ani de la lansarea motorului de căutare

    O întâmplare recentă m-a făcut să îmi dau seama de un lucru aparent banal: am ajuns să folosesc Google de câteva sute de ori pe zi, de cele mai multe ori fără să-mi dau seama. Actualizând unul dintre browserele pe care le folosesc, am primit următorul mesaj: „Choose the default search engine to use in the address bar and search bar“ („Alege motorul preferat de căutare“ – n.red.). Am selectat Google, desigur, încercând în acelaşi timp să-mi amintesc cum arăta internetul înainte de sistemul dezvoltat de Page şi Brin.

    Primul birou al companiei era format din cele două camere de cămin în care locuiau cei doi la Stanford. Numele de „BackRub”, folosit ca primă variantă de lucru pentru motorul de căutare, nu a fost utilizat prea mult timp, aşa că s-au gândit că „googol” sau numărul unu urmat de 100 de zero-uri după el ar reflecta mai bine baza de date pe care încercau să o pună la dispoziţie. Numele „Google” este un joc de cuvinte de la googol, neologism englezesc pus în circulaţie de către americanul Milton Sirotta în anul 1938, prin care acesta desemna numărul uriaş format dintr-un 1 urmat de 100 de zerouri.

    Primul server Google creat vreodată a fost construit într-un loc personalizat făcut din piese de Lego şi găzduit în campusul Universităţii Stanford. La început, era doar google.standford.edu, dar domeniul Google.com a fost înregistrat pe 15 septembrie 1997. Cam în aceeaşi perioadă în care s-au mutat într-un garaj, Brin şi Page au primit o finanţare de 100.000 de dolari de la fondatorul companiei americane Sun Microsystems, Andy Bechtolsheim. Cu banii în mână, cei doi au transformat garajul în care îşi desfăşurau activitatea în sediu central, în septembrie 1998.

    La sfârşitul anului 2007, motorul Google a fost cotat drept cea mai puternică marcă globală, după criteriul valorii în miliarde de dolari dar şi după modul de percepţie al utilizatorilor, următoarele locuri fiind ocupate de companiile General Electric, Microsoft, Coca-Cola, China Mobile, IBM, Apple, McDonald’s, Nokia şi Marlboro. De asemenea, conform unui sondaj realizat de compania Harris Interactive, Google a fost declarată, la sfârşitul lui 2007, ca fiind compania americană cu cea mai bună reputaţie, mai ales datorită modului în care îşi tratează angajaţii.

    În luna octombrie 2015, Google Inc a format un nou conglomerat, Alphabet Inc, care a încorporat unităţile tot mai diversificate de afaceri şi de investiţii, ce aduceau totuşi mai puţin profit imediat decât motorul de căutare pe internet. La momentul respectiv, Larry Page, cofondatorul şi directorul general al Google, a anunţat că Alphabet este o „colecţie de companii“, în care Google este cea mai mare dintre ele.

    Redefinirea ideii de video
    Timp de 11 ani, Google a rămas în topul celor mai puternice branduri; achiziţiile pe care le-a făcut de-a lungul anilor, precum Applied Semantics, Android, DoubleClick, Motorola sau Nest au transformat Google într-un lider mondial al inovaţiei şi dezvoltării tehnologice. Una dintre cele mai importante achiziţii rămâne însă cea din 2006, atunci când compania condusă de Page şi Brin a plătit 1,6 miliarde de dolari pentru YouTube.
    Domeniul youtube.com a fost activat de Valentine’s Day, în 2005, dar primul video nu a fost descărcat până pe data de 23 aprilie a aceluiaşi an. Filmul l-a avut ca subiect pe unul dintre cofondatorii site-ului, Jawed Karim, la grădina zoologică din San Diego, fiind intitulat Me at the zoo. Lumea divertismentului este plină de staruri care au ajuns celebre după ce au fost remarcate pe YouTube, iar cântăreţul Justin Bieber este probabil cel mai bun exemplu, acesta începând să posteze clipuri cu el însuşi pe acest site la vârsta de 12 ani. Un agent de talente i-a văzut clipurile şi l-a ajutat să obţină un contract de înregistrare.
    Astăzi, peste 600 de ore de conţinut video sunt urcate pe YouTube în fiecare minut, iar 8 miliarde de ore sunt urmărite lunar. Există peste 1 miliard de utilizatori unici pe site în fiecare lună, care provin din peste 140 de ţări.
    Începutul antreprenoriatului pe YouTube datează din mai 2007, atunci când Google, după ce a achiziţionat platforma pentru 1,65 miliarde dolari, a introdus serviciul Partner Program. Acesta a schimbat complet faţa YouTube, oferind utilizatorilor posibilitatea de a fi plătiţi pentru clipurile care devin virale; tot în 2007, compania a ataşat pentru prima oară publicitate clipurilor. Cinci ani mai târziu, înţelegând potenţialul platformei, cei de la Google au pus la dispoziţie creatorilor de conţinut original burse în valoare de 100 de milioane de dolari prin programul YouTube Original Channel Initiative.
    În 2016, Google a anunţat şi lansarea YouTube Go, o aplicaţie menită să facă mai accesibil conţinutul celebrului serviciu de video sharing, permiţând vizionarea clipurilor YouTube chiar şi în lipsa unei conexiuni active la internet.
    Dincolo de contribuţia companiei la dezvoltarea tehnologică, gigantul creat de Larry Page şi Sergey Brin a avut parte însă şi de numeroase momente controversate de-a lungul celor 20 de ani de existenţă. Unul dintre acestea s-a numit „experimentul Google Glass”.
    Încă de la lansarea din 2012, Google Glass a avut o mare problemă: cei care purtau dispozitivul arătau cel puţin ciudat. În scurt timp, cei mai mari contestatari ai Glass au devenit chiar posesorii produsului. Mulţi dintre cei care au plătit 1.500 de dolari s-au arătat dezamăgiţi, aşteptările lor fiind peste ceea ce puteau ochelarii hi-tech să facă. „Am descoperit că nu erau foarte utili“, spune James Katz, director de studii al Massachussettes Institute of Technology. „Mai mult, aveam impresia că cei din jur erau deranjaţi atunci când purtam ochelarii.“ Unul dintre cei care nu au dat mari şanse produsului a fost Phil Schiller, şeful departamentului de marketing de la Apple. Într-un email din 2012, acesta scria: „Nu pot să cred că cineva normal va purta vreodată aşa ceva“.
    O altă explicaţie pentru eşecul Google Glass pare să fie faptul că multe companii nu au văzut beneficii în dezvoltarea de software pentru ochelarii inteligenţi. Twitter, spre exemplu, a renunţat la aplicaţia proprie în luna octombrie. Conform celor de la Reuters, 9 din 16 companii de software contactate au spus că au oprit dezvoltarea pentru că nimeni nu cumpăra produsul celor de la Google. Mai mulţi designeri au încercat să promoveze Glass ca un produs fashion, la fel ca Apple Watch, însă acest lucru era greu de făcut când costul iniţial se ridica la 1.500 de dolari.
    Un alt moment dificil pentru companie a venit chiar anul acesta: Alphabet, compania mamă a Google, a primit în luna iulie o amendă record de 5 miliarde de dolari din partea Uniunii Europene, din cauza unui posibil abuz de poziţie dominantă pe sectorul sistemul de operare Android. Autoritatea de Concurenţă a Uniunii Europene a verificat posibilitatea unui abuz de poziţie dominantă din partea Google prin sistemul său de operare – Android, care este folosit de peste 80% din smartphone-urile din întreaga lume. Concurenţa acuză Google că şi-ar fi promovat propriile aplicaţii şi servicii mobile, în mod special motorul său de căutare. Telefoanele Android vin la pachet cu aplicaţii Google preinstalate, incluzând aplicaţia Search. Concurenţa s-a plâns de faptul că Google se foloseşte de acest avantaj pentru a domina piaţa şi că foloseşte datele utilizatorilor pentru crearea de noi strategii de advertising.
    Un lucru pe care puţini dintre noi îl realizează este asocierea dintre Google şi sistemul politic (fără să mă refer aici la alegeri sau alte tipuri de campanii electorale). Un material publicat însă de Wall Street Journal în 2015 a stârnit numeroase controverse pe acest subiect.


    Google şi agenţii de lobby
    În mai 2012, şcoala de avocatură de la Universitatea George Mason a găzduit un forum despre competiţia dintre motoarele de căutare de pe Internet. Majoritatea actorilor principali de pe piaţă au fost prezenţi, inclusiv membri ai agenţiilor de reglementare şi personalităţi din interiorul Congresului. Ceea ce oaspeţii nu au ştiut, însă, a fost că întâlnirea fusese pregătită de către Google, companie care la acel moment se afla în atenţia autorităţilor datorită unor acuzaţii de monopol aduse celebrului motor de căutare.
    În săptămânile premergătoare evenimentului, oficiali ai Google veniseră cu mai multe sugestii referitoare la vorbitori în timpul conferinţei, trimiţând liste cu membri ai Congresului, seniori de la Departamentul de Justiţie şi de la procuratură. „Dacă nu aţi trimis încă invitaţiile, vă rugăm să consultaţi listele ataşate, care conţin informaţii la zi“, îi scria Yang Zhang, asistent legal în cadrul Google lui Henry Butler, director executiv al şcolii de drept. „Dacă aţi trimis deja invitaţiile, este totuşi posibil să mai adăugăm câteva?“ Butler a răspuns prompt: „Ne ocupăm noi de asta!“ Informaţiile din schimbul de mailuri au fost obţinute de către Washington Post printr-o cerere publică de eliberare a transcriptelor.
    În timpul conferinţei, lideri în domeniul tehnologiei şi experţi în legea monopolului au respins ideea că guvernul ar trebui să ia măsuri împotriva Google, argumentându-şi părerea în faţa acelor oameni care ar fi urmat să dicteze sancţiunile. Compania a mai organizat încă două conferinţe similare în perioada de 18 luni în care a fost sub investigaţie, modelând astfel percepţia publică pentru ca, la final, să se considere că nu este nevoie de acţiuni legale împotriva sa.
    Toată această poveste, relatată de cei de la Washington Post, ilustrează perfect modul în care Google, fără a fi investit iniţial sume considerabile în lobby, a ajuns de-a lungul timpului să cunoască perfect modul de operare în Washington-ul zilelor noastre. Acest mod de operare înseamnă că tradiţia lobby-ului este astăzi concurată de un alt sistem, mai puţin vizibil, de influenţare a factorilor de decizie.
    Noile forme de influenţare a opiniei publice sau a factorilor de decizie includ finanţarea cercetărilor de la universităţi, a think tank-urilor, susţinerea financiară a unor grupuri de advocacy de-a lungul spectrului politic şi chiar a unor coaliţii de afaceri în folosul interesului public. Ascensiunea Google la rangul de jucător important în Washington arată shimbările evidente în filosofia companiei.
    În urmă cu nouă ani, Google ignora complet sistemul „pay-to-play“ de la Washington, investind sume modeste într-o singură persoană desemnată să apere interesele companiei. De atunci însă, compania a ajuns între cei mai agresivi participanţi la jocurile de culise, plasându-se doar în spatele General Electric în 2012 (din punctul de vedere al sumelor investite).
    Google finanţează aproape 140 de organizaţii comerciale şi de advocacy, fără a dezvălui însă valoarea donaţiilor. Datele, publicate pe site-ul Statista.com, arată că numărul este aproape dublu faţă de cel de acum patru ani. Intensificarea activităţii de lobby este corelată cu ambiţiile de dezvoltare ale companiei, în condiţiile în care gigantul IT trebuie să respingă tot mai multe atacuri ale rivalilor.
    Compania a dezvoltat de asemenea noi metode de a influenţa factorii de decizie, reprezentanţii acesteia fiind deschişi dialogului cu creatorii de legi din ambele partide şi oferind sesiuni de training pentru cei care lucrează în Capitol Hill despre cum se folosesc produsele Google şi cum pot acestea aduce mai multe voturi. Tineri profesionişti plătiţi de companie populează think tank-uri şi organizaţii de lucru, promovând interesele acesteia.


    Google: verb
    Aşa arată pagina Oxford dedicată cuvântului care a trecut de pe ecranul calculatorului în vocabularul de zi cu zi al multora dintre noi. În ultimii ani, Google a investit tot mai mult în sectoare străine de activitatea de bază, de IT, publicitate online şi servicii pe internet. Fondul de capital de risc al grupului, Google Ventures, a investit deja în mai multe companii din domeniul sănătăţii. Printr-o divizie de cercetare, compania este implicată şi în dezvoltarea de ochelari computerizaţi şi sisteme de navigaţie autonomă pentru automobile.
    Cu alte cuvinte, Google este şi va rămâne parte integrantă a internetului, dovedind de-a lungul anilor că se poate adapta la cerinţele tot mai mari ale utilizatorilor.
     

  • Compania cu care zboară milioane de români a primit titlul de “cel mai slab operator aerian din punct de vedere al punctualităţii”

    “Cel mai slab operator aerian din punct de vedere al punctualităţii” e titlul primit recent de Wizz Air, care a reuşit să “adune” nu mai puţin de 22,9 de minute de întârziere la fiecare cursă care cu plecare din Marea Britanie.

    Compania din Ungaria a dat vina pe vremea rea pentru locul 44 din 44 într-un clasament al operatorilor.

    Norwegian Air Shuttle a ocupat locul 43, cu o medie de 21,7 minute de întârziere, în vreme ce Vueling Airlines şi Thomas Cook au înregistrat, fiecare, 21,1 minute de întârziere pe cursă.

    Pentru a realiza clasamentul, cei de la BAR UK au luat în calcul 44 de companii care au operat cel puţin 2.000 de zboruri din Marea Britanie în 2017.

    Cele mai “punctuale” companii au fost Scandinavian Airlines, cu o întârziere medie de 7 minute, Aer Lingus (9 minute) şi Air France (10 minute).

    Clasamentul companiilor cu cele mai mari întârzieri la zborurile operate din Marea Britanie:

    Wizz Air, 22.9 minute
    Norwegian Air Shuttle, 21.7 minute
    =Vueling Airlines, 21.1 minute
    =Thomas Cook Airlines, 21.1 minute
    BMI Regional, 21 minute
    Aurigny Air Services, 20.1 minute
    Norwegian Air International, 19.3 minute
    =Eurowings, 19.2 minute
    =Turkish Airlines, 19.2 minute
    Air Portugal, 19.1 minute

    “Un număr de factori specifici Marii Britanii, incluzând aici infrastructura aeroporturilor, congestia în spaţiul aerian şi restricţiile de timp au contribuit la o performanţă mult mai slabă decât în alte regiuni în care operăm”, a declarat un purtător de cuvând al Wizz Air.

    În primele şapte luni ale anului 2018, Wizz a transportat peste 4,5 milioane de pasageri  din România, cu 13% mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului precedent, şi peste 260.000 de pasageri de la şi spre Craiova. În prima parte a anului Wizz Air a atins un indicator important la Craiova, depăşind 1 milion de pasageri transportaţi de la începerea operaţiunilor, iar până la finalul lunii iulie aproape 1,2 milioane de pasageri au călătorit cu Wizz din acest oraş, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei.