BusinessMagazin

Tag: autori

  • De astăzi puteţi admira cărţile scrise, în ultimii ani, din spatele gratiilor – GALERIE FOTO

    Într-o atmosferă liniştită şi datorită “numeroaselor cereri venite din partea presei”, după cum a precizat Claudia Şerbănuţă, director al Bibliotecii Naţionale, instituţia în cauză a lansat expoziţia “Cărţi cu răspundere limitată”. Mai exact, este vorba de cărţile semnate (din spatele gratiilor) de cei care au apelat la această variantă pentru a reduce din pedeapsa primită de către judecători.
     
    În colecţia expusă la Biblioteca Naţională veţi regăsi autori precum Gigi Becali, George Copos sau Dan Voiculescu. Deşi instituţiile de presă au fost, în marea majoritate, prezente la eveniment, lansarea nu a trezit prea mult interes din partea cetăţenilor de rând.
     
    Un tânăr de 27 de ani, absolvent al Facultăţii de Construcţii, a întrebat de ce cărţile pot fi doar admirate, dar nu şi răsfoite. Răspunsul dnei. Şerbănuţă a fost că posibilităţile tehnice ale instituţiei nu pot garanta securitatea respectivelor volume decât dacă acestea se află în spatele geamurilor de protecţie.
     
    Tânărul, care avea asupra lui un număr important de cărţi aparţinând noului val de autori, ne-a explicat că a demarat o mişcare numită “Cărţi penale”, iar scopul este acela de a publica fragmente din volumele care sunt, altfel, destul de greu de găsit. “Vreau ca oamenii să vadă cât valorează, în România, 30 de zile de libertate.”
     
    Alţi vizitatori nu prea au fost, doar o doamnă ceva mai în vârstă care s-a plimbat câteva secunde, scrâşnind printre dinţi “Puşcăriaşi! Aş scuipa pe fiecare carte!”

  • De ce vor dispărea 7 milioane de locuri de muncă si de ce femeile vor avea mai mult de suferit din această cauză

    Forumul Economic Internaţional (WEF) a lansat, în vederea întâlnirii anuale de la Davos, un studiu numit “Viitorul locurilor de muncă”, în cadrul căruia explică fenomenul de automatizare a posturilor. Mai exact, autorii documentului arată că până la finalul anului 2020 peste 7 milioane de locuri de muncă vor dispărea, sarcinile respective fiind preluate de roboţi şi maşini automate.

    Interesant este că femeile vor avea mai mult de suferit din această cauză. În primul rând, explică autorii studiului, roboţii vor prelua sarcini din administraţie, acestea fiind în prezent îndeplinite mai mult de femei.

    În al doilea rând, chiar dacă se estimează că alte 2 milioane de locuri de muncă vor fi create până în 2020, majoritatea acestora va fi în domenii precum programarea, arhictura sau ingineria, în care bărbaţii ocupă marea parte a forţei de muncă.

    În grupul de domenii numit STEM (ştiinţă, tehnologie, inginerie, matematică), raportul dintre femei angajate şi bărbaţi angajaţi este de 1 la 4. “Faptul că am identificat această problemă înseamnă o oportunitate unică de a rezolva diferenţele de gen din piaţa muncii”, a explicat Saadia Zahidi, reprezentant al WEF. “Dacă nu găsim o soluţie, este foarte probabil să ne confruntăm cu o inegalitate a veniturilor în întreaga societate.”

    Întâlnirea de la Davos are tema “A patra revoluţie industrială”, având în vedere că se estimează pierderea a 5 milioane de locuri de muncă în următorii patru-cinci ani, majoritatea din 15 state dezvoltate sau în curs de dezvoltare.

  • Unul dintre cele mai importante personaje ale secolului XX ar fi avut un plan secret de a-l ucide pe Hitler

    Istoricul Mark Riebling, autorul cărţii, susţine că tăcerea Papei era de fapt o formă de a ascunde adevăratele sale intenţii, şi anume de a-l îndepărta pe Hitler cu ajutorul unor persoane din anturajul său.

    Mai exact, Riebling prezintă mai multe conversaţii serete ale Papei cu germani ce ocupau, la acea vreme, poziţii-cheie în sistemul nazist. Printre aceştia s-ar fi numărat unul dintre bodyguarzii lui Hitler şi mai mulţi lideri ai armatei.

    Una dintre persoanele de contact ale Papei ar fi fost Josef Muller, un apropiat al oficialilor nazişti. Acesta ar fi transportat în mai multe rânduri documente oficiale din Germania la Vatican, până când a fost capturat, în anul 1943, şi trimis într-un lagăr de concentrare.

    Deşi au încercat de mai multe ori să îl asasineze, oamenii Vaticanului nu au reuşit să pună la cale un atac decisiv, astfel încât, în ultima parte a războiului, Vaticanul îşi pierduse încrederea că vor reuşi să îl înlăture.

    Această teorie, susţine Riebling, explică de ce un înalt oficial al Bisericii Catolice a refuzat să critice, în mod publicul, acţiunile Germaniei naziste.

  • De ce este mai greu pentru tinerii de azi să îşi păstreze silueta, chiar dacă mănâncă la fel de mult ca tinerii de acum 20 de ani

    Autorii au studiat dieta a peste 36.000 de americani între 1971 şi 2008, precum şi activitatea fizică a 14.000 de oameni între 1988 şi 2006. Ei au grupat apoi aceste date şi le-au analizat în funcţie de activitate, vârstă şi indice de masă corporală. Ceea ce au descoperit este că o persoană care în anul 2006 avea aceleaşi obiceiuri alimentare şi sportive ca o persoană din anii ‘80 a avut un indice de masă corporală cu 2,3 puncte mai mare.

    Cu alte cuvinte, oamenii din ziua de azi au o greutate cu 10% mai mare decât cei din anii ‘80, chiar dacă au acelaşi regim de viaţă. „Rezultatele studiului nostru sugerează că tinerii din ziua de azi trebuie să urmeze un regim mai strict decât generaţiile trecute“, notează Jennifer Kuk, profesor în cadrul Universităţii din Toronto. „Studiul mai arată că există şi alţi factori, în afară de mâncare şi lipsa exerciţiilor fizice, care pot duce la obezitate“, explică Kuk, citată de The Atlantic.

    Care sunt însă ceilalţi factori? Până acum există doar teorii în această direcţie. Kuk a notat trei lucruri care ar fi putut determina o schimbare în metabolismul uman în ultimele decenii. În primul rând, oamenii sunt expuşi la mai multe chimicale care pot induce o creştere în greutate. Pesticidele sau conservanţii pot modifica procesele hormonale şi felul cum organismul nostru procesează grăsimea.

    În al doilea rând, consumul de medicamente a crescut într-un ritm ameţitor de la sfârşitul anilor ‘70 încoace – andidepresivele se numără printre medicamentele cu cele mai mari vânzări, iar printre efectele secundare cunoscute se află şi creşterea în greutate. În cele din urmă, autorii studiului consideră că bacteriile care ajung în organism pot avea un anumit impact asupra obezităţii. Consumul de carne a crescut în mod considerabil în ultimele decenii; luând în calcul şi faptul că producătorii folosesc hormoni şi antibiotice pentru a grăbi procesul de maturizare a animalelor, era de aşteptat ca bacteriile să sufere anumite mutaţii şi să afecteze apoi organismul uman.

    Concluzia, mai notează Jennifer Kuk, este că oamenii nu pot controla decât o parte din factorii care determină obezitatea. „Oamenii care suferă de obezitate sunt de multe ori ţinta ironiilor şi a glumelor proaste. Sunt consideraţi leneşi şi pofticioşi, dar de multe ori această impresie este una greşită. Dacă rezultatele noastre sunt corecte, atunci oamenii trebuie să mănânce mai puţin şi să facă mai mult sport doar pentru a arăta ca părinţii lor.“

    O serie de poze care circulă pe internet, numită „Old economy Steve“, ironizează mesajele pe care milenialii le primesc de la cei mai în vârstă. Personajul principal este un adolescent din anii ‘80 care dă sfaturi de viaţă celor născuţi în preajma noului mileniu. În ciuda campaniilor derulate în media şi la nivelul instituţiilor de învăţământ, numărul persoanelor care suferă de obezitate în Statele Unite s-a dublat în ultimele patru decenii. Adulţii sedentari consumă, în medie, cu 800 de calorii mai mult decât strictul necesar, potrivit unor date publicate de Asociaţia Americană a Diabeticilor.

    Oamenii sunt asaltaţi de reclame pentru mâncare, pentru fast-food sau pentru băuturi răcoritoare care conţin cantităţi uriaşe de zahăr. Locurile destinate sportului sunt din ce în ce mai puţine, mai scumpe sau mai inaccesibile, iar poluarea este şi ea un factor agravant. „Steve din anii ‘70“ este personajul central al unei serii de glume care circulă, de câteva luni bune, pe internet. Rolul său este acela de a ironiza mesajele transmise de generaţiile mai vechi celor din generaţiile tinere, precum milenialii: „Steve a absolvit facultatea şi a găsit imediat o slujbă“ sau „Steve a trebuit să muncească în timpul facultăţii pentru a-şi putea plăti taxele“ sunt doar câteva dintre mesajele amuzante care circulă online. Putem acum adăuga şi următoarea: „Steve mânca zilnic la McDonald’s, dar nu a luat 50 de kilograme în greutate“.

  • Cum se pot transforma cărţile de nonficţiune în cursuri şi într-un model de afacere

    Partea pe care o citesc acum se numeşte «Designul lucrurilor de zi cu zi»“ şi este scrisă de Don Norman. Doar citind cuprinsul acestei cărţi am vizualizat cinci programe online diferite prin care îţi poţi schimba viaţa. Această carte are idei puternice pentru orice fel de manager, în funcţie de tipul de transformare pe care îl caută. În cazul în care conduci o echipă de oameni, designul lucrurilor de zi cu zi te-ar putea învăţa cum să interacţionezi mai bine, cum să oferi un feedback mai bun şi că, de fapt, complexitatea este bună, confuzia fiind cea care este rea“, exemplifică Olimpia Meşa modul cum funcţionează proiectul său antreprenorial, Book to Courses.

    Prin acesta, Meşa şi-a propus să lanseze o şcoală online prin care să îi ajute pe autori să transforme operele lor în cursuri, prin împletirea de noi tehnologii cu noi forme de învăţare. Şcoala se adresează autorilor care îşi doresc nu doar să scrie, ci şi să formeze oamenii ce le admiră operele. „Nu este importantă forma conţinutului pe care îl ai: cărţi, articole, tutoriale, video-uri de tipul «cum să», ghiduri şi, de asemenea, nu contează dacă este vorba despre sănătate, gătit, sport, afaceri sau dezvoltare personală – important este ca autorul să aibă mentalitatea şi dorinţa de a face o schimbare.

    Odată ce au acest gând în minte, Şcoala online Book To Courses devine ghidul lor pas cu pas despre cum să îşi transforme conţinutul într-o afacere prin care să îi înveţe pe ceilalţi.“ În funcţie de opţiunea aleasă, conţinutul creat de ei poate fi transformat doar în cursuri online sau în cursuri online şi workshopuri faţă în faţă. Autorii cărţilor de business ar putea decide să îşi transforme conţinutul în programe de certificare pentru organizaţiile corporative; practicanţii de dezvoltare personală şi coach-ii şi-ar putea transforma conţinutul în comunităţi online de practică etc. Primul nivel de susţinere din partea antreprenoarei este şcoala online unde autorul se înscrie, învaţă din lecţiile ei – organizate sub forma unor înregistrări video – şi ulterior primeşte teme sau este inclus într-un grup de discuţii. Meşa şi-a propus ca şcoala să funcţioneze de patru ori pe an, pe parcursul a şapte săptămâni.

    Pe parcursul şcolii, oferă şi consultanţă live – studiază operele autorilor şi le exemplifică ce ar putea să facă în cazul în care se lovesc de impasuri în realizarea acestor teme. Următorul nivel de vânzare al proiectului presupune realizarea transformării cărţii autorului respectiv în cursuri, prin intermediul echipei de colaboratori cu care Meşa lucrează. Dacă, pentru primul nivel, autorii achită un preţ de 1.000 de dolari, pentru al doilea preţul porneşte de la 3.500 de dolari şi poate să urce până la 15.000 de dolari în cazul în care autorii doresc un proiect amplu, de transformare a articolelor într-un workshop de cinci săptămâni, spre exemplu. Utilizatorul decide ulterior cum doreşte să folosescă cursurile sale. Nu îi place să se arunce în previziuni legate de cifre, dar crede că 100.000 de dolari este un prag ce ar putea fi atins într-un an de acest proiect.

    Originară din Republica Moldova, Meşa s-a mutat în România la 18 ani, odată cu primirea unei burse de studiu la Universitatea din Bucureşti, în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice în limba franceză. După ce a terminat facultatea şi un an de master de Drept Internaţional, a realizat, în urma discuţiilor înflăcărate ce vizau unirea cu Basarabia la care a participat, parte din ele la Cotroceni, că nu îşi doreşte să profeseze în acest domeniu, fiind dezamăgită de figurile politice cu care a interacţionat. Astfel, şi-a început cariera în 2003 în cadrul Hewlett-Packard, unde, ca urmare a limbilor străine cunoscute (rusă, franceză, engleză), a avut parte de o ascensiune rapidă.

    La 23 de ani a devenit responsabilă de zona fostei U.R.S.S. şi Mongoliei şi lucra chiar şi pentru echipa din Africa, pentru ţările vorbitoare de limba franceză de acolo. A evoluat rapid până la funcţia de manager de echipă şi, în cadrul meeting-urilor organizate în companie, şi-a descoperit afinitatea de a-şi motiva colegii, astfel că a decis să îşi orienteze cariera spre domeniul trainingului. A renunţat la locul de muncă la HP şi s-a angajat în cadrul Achieve Global, unul dintre principalii jucători de pe piaţa locală de training. „Am livrat workshop‑uri prin ţară şi am avut clienţi din domenii diverse, de la banking, până la telecom.“ O complicaţie la sarcină i-a întrerupt însă activitatea pentru câteva săptămâni şi a determinat-o să se mute în Braşov, unde se afla medicul său. Decizia de a se muta definitiv în Braşov a venit în scurt timp, iar dacă locul de muncă al soţului îi permitea să lucreze de acasă, pentru ea a apărut întrebarea legată de cum ar putea să îşi continue cariera. Soluţia a fost dată de cursurile de design instrucţional (instructional design – metodologie pentru dezvoltarea de noi programe educaţionale, care se referă la analiza nevoilor participanţilor, planificarea instruirii şi evaluarea eficienţei programului).

     

     

  • CE a lansat un infringement împotriva României privind drepturile de autor

    Potrivit unui comunicat, Comisia Europeană a solicitat, joi, României, Belgiei, Ciprului, Luxemburgului, Poloniei şi Sloveniei să pună în aplicare Directiva UE 2012/28/CE privind operele orfane. Acestea sunt opere cum ar fi cărţile, ziarele sau articolele din reviste şi filmele care sunt protejate prin drepturi de autor, dar ai căror autori sau alţi titulari de drepturi nu sunt cunoscuţi sau nu pot fi localizaţi sau contactaţi pentru a obţine permisiunea de utilizare a operelor lor.

    Cele şase state membre încă nu au comunicat Comisiei măsurile de transpunere a Directivei în dreptul intern, care ar fi trebuit să fie adoptate până la 29 octombrie 2014.

    Prin urmare, Comisia a decis să trimită avize motivate (infringement). Statele au la dispoziţie două luni pentru a notifica Comisiei măsurile luate pentru a alinia legislaţia naţională la legislaţia UE.

    “Dacă ele nu iau măsuri în termen de două luni, Comisia poate decide să trimită aceste ţări în faţa Curţii de Justiţie a UE şi să propună sancţiuni financiare”, se arată în comunicat.

    În acelaşi timp, Comisia a închis procedurile de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor în curs împotriva Austriei, Bulgariei, Lituaniei şi Letoniei, deoarece acestea au notificat transpunerea integrală a Directivei.

  • Omul de afaceri care a cumpărat plantaţia pe care a fost sclav

    Benjamin Montgomery este numele unui fost sclavi care a trăit în Statele Confederate ale Americii în perioada de dinaintea Războiului Civil American. El are o poveste care a servit drept lecţie în perioada respectivă, demonstrând puterea educaţiei şi abilitatea foştilor sclavi de a contribui la comerţul şi industria din sudul Americii, potrivit autorilor site-ului blackthen.

    Benjamin Montgomery s-a născut într-o familie de sclavi în 1819, în Loudon County, Virgina. A fost vândut ulterior lui Joseph E. Davis, un proprietar de plantaţie din Mississippi. Davis era fratele mai mare al lui Jefferson Davis, care a devenit preşedinte al Statelor Confederate ale Americii. După o perioadă de timp, Davis a observat potenţialul lui Montgomery şi i-a atribuit responsabilitatea de a-i conduce magazinul său general de pe plantaţia Davis Bend. Montgomery a învăţat între timp să citească şi să scrie de la copiii lui Davis şi a excelat în modul în care a administrat magazinul.

    În afară de citit şi scris, Montgomery a învăţat şi metode de topografiere ale terenului, tehnici de control al inundaţiilor şi desenul planurilor arhitecturale. Era în acelaşi timp priceput la mecanică şi era un inventator înnăscut. La momenul respectiv, comerţul era concentrat în jurul râurilor care conectau regiunile şi statele. Din cauza diferenţelor adâncimii apei, navigaţia putea fi difcilă, iar dacă un vas cu aburi ar fi trebuit să plutească în derivă, mărfurile ar fi întârziat zile sau chiar săptămâni întregi.

    Montgomery a decis să rezolve această problemă şi a creat o elice care putea pătrunde în apă în diferite unghiuri, permiţând astfel vaselor să navigheze mai uşor prin apele mai puţin adânci. Joseph Davis a încercat să obţină patentul dispozitivului, dar acesta a fost respins la data de 10 iunie, 1858, din cauza faptului că Montgomery, ca sclav, nu era cetăţean al Statelor Unite ale Americii, iar Davis nu putea să aplice pentru obţinerea patentului în numele său. Mai târziu, atât Joseph, cât şi Jefferson Davis au încercat fără succes să patenteze dispozitivul în numele lor. În mod ironic, când Jefferson Davis a devenit preşedintele Confederaţiei, a schimbat legea care interzicea sclavilor să îşi patenteze invenţiile, iar la data de 28 iunie 1864, Montgomery, care nu mai ea sclav, a putut să completeze aplicaţia pentru patent, dar biroul de patente i-a respins din nou cererea.

    Până la sfârşitul războiului, Joseph Davis şi-a vândut plantaţia, cât şi alte proprietăţi lui Montgomery şi fiului său Isaiah. Vânzarea a fost realizată pe baza unui împrumut pe termen lung. Benjamin şi Isaiah au decis să îşi urmeze visul de a folosi proprietatea cu scopul de a pune bazele unei comunităţi de sclavi liberi, dar dezastrele naturale le-au  distrus culturile şi i-au împiedicat să îşi plătească împrumutul. Proprietatea Davis Bend a revenit în posesia familiei Davis, iar Benjamin Montgomery a murit anul următor. Descurajat, Isaiah a dus mai departe visul tatălui său şi a cumpărat apoi un teren unde, împreună cu alţi foşti sclavi, a fondat oraşul Mound Bayou din Mississippi în 1887. Isaiah a fost numit drept primul primar al oraşului la scurt timp.

  • Cronică de film: Leviathan confirmă imaginea unei Rusii corupte în care Moscova controlează totul

    Leviathan prezintă într-adevăr o Rusie coruptă, un stat în care cei veniţi de la Moscova sunt cei de care trebuie să te temi. Dar acţiunea se petrece într-un loc izolat, departe de centru, iar referirile la jocurile de interese la nivel înalt sunt aproape inexistente. Din punct de vedere politic, nu este un film care să dezvăluie lumii lucruri neştiute. Aş putea spune, cu o anumită doză de bunăvoinţă, că le confirmă.

    Filmul spune povestea lui Sergheev, un bărbat de vârstă mijlocie care trăieşte într-o localitate de pescari, în casa construită de bunicii săi. În primele minute ale filmului aflăm că statul urmează să îl deposedeze pentru o sumă iluzorie (sună cunoscut?), iar de aici se declanşează o serie de evenimente care vor implica numeroase personaje, diferite atât prin statut, cât şi prin comportament.

    Titlul filmului este o metaforă la sistemul politic şi administrativ rusesc, referindu-se la monstrul biblic ce nu poate fi capturat cu o simplă undiţă. Similar, regimul nu poate fi învins de un simplu om.

    Din punctul de vedere al actorilor, alegerile producătorilor au fost impecabile. Interpretări curate, convingătoare ale unor actori care nu s-au remarcat, cel puţin până în prezent, în afara Rusiei.

    Una dintre problemele filmului este durata, mai precis stilul extrem de lent prin care Zvyagintsev prezintă desfăşurarea evenimentelor. În loc de aproape două ore şi jumătate, întreaga poveste ar fi putut fi, cu uşurinţă, dezvăluită în cel mult 90 de minute.

    Concluzia? Leviathan este un film ce merită văzut, dar care nu justifică avalanşa de nominalizări pe care le-a primit din partea criticilor. Nota: 7/10.

  • Suspecţii din cadrul atentatului de la Charlie Ebdo, fraţii Kouachi, sunt au luat mai mulţi ostatici într-o clădire situată la nord de Paris

    UPDATE 15:30 – Nou atac la Paris: Schimb de focuri şi luare de ostatici într-un magazin

    Un schimb de focuri a izbucnit vineri la Vincennes, o zonă situată la periferia estică a Parisului, într-o băcănie cu alimente cuşer, unde ar avea loc şi o luare de ostatici. Cel puţin cinci persoane ar fi ţinute ostatice, potrivit unei surse din poliţie. Cel puţin două persoane au fost ucise în schimbul de focuri, a declarat o sursă apropiată dosarului.

    UPDATE 14:40 – Forţele de ordine încearcă să stabilească un dialog cu cei doi jihadişti

    “Prioritatea este stabilirea unui dialog”, a declarat presei Pierre-Henry Brandet. Ministerul de Interne a afirmat de asemenea că negociatorii au “încercat să stabilească un contact” cu cei doi bărbaţi, aflaţi într-o tipografie din localitatea Dammartin-en-Goële.

    UPDATE 14:15 – Şcoli evacuate în zona unde au fost încercuiţi fraţii Kouachi

    Mai multe instituţii şcolare erau în curs de evacuare vineri după-amiază în zona situată la nord-est de Paris unde au fost încercuiţi cei doi jihadişti francezi acuzaţi de atentatul de la redacţia Charlie Hebdo, au anunţat autorităţile locale.

    Operaţiunea vizează 200 de elevi de la o grădiniţă şi o şcoală primară din Dammartin-en-Goële, precum şi efectivele unui colegiu şi ale unui liceu din oraşul vecin Mitry-Mory.

    UPDATE 13:05 – Un angajat în vârstă de 27 de ani, posibilul ostatic al fraţilor Kouachi

    Familia şi prietenii nu reuşeau să îl contacteze, vineri, pe un angajat în vârstă de 27 de ani care lucrează în zona în care are loc operaţiunea de neutralizare a suspecţilor în atentatul comis miercuri la Charlie Hebdo, relatează Le Figaro, în ediţia electronică.

    Potrivit Le Figaro, tânărul nu a putut fi contactat nici prin telefon, nici prin e-mail. El ar fi trebuit să fie la întreprinderea Creation Tendance Decouverte în momentul în care a început luarea de ostatici.

    Această persoană merge în fiecare dimineaţă pe jos la serviciu, deoarece locuieşte la o distanţă de 500 de metri. El este originar din oraş.

    UPDATE 12:50 – Mărturia unui comerciant: “Am dat mâna” cu unul dintre fraţii Kouachi la locul luării de ostatici

    Un comerciant – care avea întâlnire vineri dimineaţa la firma din Dammartin-en-Goële unde este în curs o luare de ostatici  – a declarat că s-a întâlnit cu unul dintre fraţii Kouachi, presupuşii autori ai răpirii, că au dat mâna şi s-au salutat, relatează postul France Info pe site.

    “M-am întâlnit cu unul dintre terorişti, i-am strâns mâna şi l-am salutat”, a declarat “Didier” pentru post.

    France Info precizează că l-a putut contacta în exclusivitate pe “Didier”, comerciantul care susţină că s-a întâlnit vineri dimineaţa cu unul dintre fraţii Kouachi la Dammartin-en-Goële. Teroristul l-a avertizat că în zonă “se află poliţia” şi l-a îndemnat să “plece, (pentru că) nu ucidem civili”.

    “Când am ajuns, clientul meu a ieşit împreună cu o persoană înarmată, care s-a prezentat ca fiind de la poliţie, clientul meu mi-a cerut să plec, aşa că am plecat”, a declarat Didier.

    “Persoana care s-a prezentat ca fiind de la poliţie mi-a spus: «Plecaţi, oricum nu ucidem civili», un lucru care m-a uluit şi am decis, astfel, să sun la poliţie. Presupun că era unul dintre terorişti”, afirmă comerciantul în continuare.

    “Nu i-am recunoscut în mod oficial, era îmbrăcat ca poliţiştii, în ţinută de intervenţie neagră, vestă antiglonţ şi (avea) puşcă. Ar fi putut să fie un poliţist, dacă nu mi-ar fi spus că «nu omorâm civili»”, a subliniat bărbatul.

    “Erau puternic înarmaţi, ca poliţiştii care intervin cu puşti de tip Kalaşnikov”, insistă el, precizând că “eu mă aflam în faţa porţii întreprinderii, i-am strâns mâna lui Michel şi unuia dintre terorişti. Mi-a spus «sunt (din) poliţie. Plecaţi, nu ucidem civili». După ce-am plecat, iar Michel a închis uşa în urma mea. Am plecat, după aceea”, a mai povestit Didier.

    “Nu ştiam daccă era vorba despre o luare de ostatici ori o spargere. Ştiam că ceva nu era normal. Nu am auzit focuri de armă”, a mai declarat comerciantul.

    “Cred că mă voi duce să-mi văd colegii şi să joc la loto, pentru că am avut mult noroc în această (vineri) dimineaţa”, a mai declarat Didier pentru France Info.

    UPDATE 12:05 – Cei doi fraţi au declarat că ”vor să moară martiri”.

    Fraţii Cherif şi Said Kouachi ar fi declarat, într-o conversaţie telefonică cu poliţiştii de la tipografia unde teroriştii au luat ostatici, că vor să moară ”martiri”, informează Le Figaro.

    UPDATE 11:46 – Fraţii Kouachi au luat ostatică o singură persoană, confirmă o sursă din cadrul poliţiei

    O sursă din cadrul poliţiei franceze a confirmat, vineri, pentru AFP că o singură persoană este luată ostatică de fraţii Cherif şi Said Kouachi într-o mică firmă dintr-o localitate situată la nord-est de Paris.

     

    Ora 11:36:

    Parchetul a dezminţit vineri bilanţul de doi morţi anunţat anterior de Le Parisien, în urma schimbului de focuri care a avut loc în localitatea Dammartin-en-Goële, situată la nord de Paris, în timpul urmăririi fraţilor Kouachi, relatează cotidianul L’Express, în ediţia electronică.

    Totodată, potrivit Le Figaro, ce doi suspecţi în atentatul comis miercuri la Charlie Hebdo, Cherif şi Said Kouachi, au luat ostatică o persoană în compania Création Tendance Découverte situată în zona industrială a Dammartin-en-Goële la nord de Paris, în urma unui schimb de focuri. Anterior, France 2 anunţa zece ostatici.

    Potrivit informaţiilor deţinute de Le Figaro, forţele de elită ale poliţiei şi jandarmeriei franceze negociază cu autorii luării de ostatici. Surse din cadrul poliţiei, jandarmeriei şi Raid au afirmat că, deocamdată, compania nu a fost luată cu asalt.

    Ora 11:05

    Două persoane au murit şi alte 20 au fost rănite în urma schimbului de focuri care a avut loc vineri dimineaţă la Dammartin-en-Goële (Seine-et-Marne), relatează Le Parisien, în ediţia electronică.

    Urmărirea fraţilor Cherif şi Said Kouachi s-a intensificat vineri dimineaţă în sudul departamentelor Aisne şi Oise. În urma schimbului de focuri care a avut loc la Dammartin-en-Goële (Seine-et-Marne), două persoane au murit şi alte 20 au fost rănite. Cei doi suspecţi s-ar fi baricadat într-o tipografie, unde deţin ostatice mai multe persoane.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Zitec a dezvoltat aplicaţia Super Erou, destinată iubitorilor de bandă desenată, şi un marketplace unde orice desenator îşi poate publica benzile desenate

    Elementul de noutate:

    Aplicaţia este totodată prima din acest domeniu care utilizează sistemul de navigare asistată ce le permite utilizatorilor să citească povestea scenă cu scenă, oferindu-le o experienţă atipică.

    Efectele inovaţiei:

    Aplicaţia este disponibilă pe toate platformele mobile existente şi este user-friendly, deoarece utilizează sistemul de navigare asistată, ce le permite utilizatorilor să citească povestea scenă cu scenă. În plus, prin faptul că are şi rolul de marketplace unde orice desenator sau editură românească îşi poate publica benzile desenate, aplicaţia Super Erou le oferă autorilor de benzi desenate din România posibilitatea de a-şi face cunoscute creaţiile.

    Descriere:

    Dezvoltarea aplicaţiei Super Erou a implicat o echipă formată din cinci specialişti de la Zitec, care au acoperit cele mai populare platforme mobile: Android, iOS şi Windows Phone. Aplicaţia foloseşte ca serviciu central o aplicaţie scrisă în PHP găzduită în platforma de cloud computing Microsoft Azure. Aplicaţia a fost dezvoltată secvenţial, proces ce s-a întins pe durata unui an calendaristic, iar bugetul aferent dezvoltării este în jur de 50.000 euro.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.