BusinessMagazin

Tag: producator

  • Tranzacţie pe piaţa auto: PSA, producătorul Peugeot, cumpără Opel de la General Motors cu 2,2 miliarde de euro

    PSA va plăti 1,3 miliarde de euro pentru fabrica Opel din Ruesselsheim, Germania şi Vauxhall, brandul din Marea Britanie, iar cu restul va cumpăra divizia de finanţare, care este împărţită între BNP Paribas, General Motors (GM) şi PSA.

    Înţelegerea între cei doi producători de maşini este aşteptată să genereze economii anuale de 1,7 miliarde de euro până în 2026, pe fondul combinării dezvoltării, a achiziţiilor şi a împărţirii investiţiilor în fabrici. Implementarea măsurilor va costa 1,6 miliarde de euro.

    GM, care deţine Opel de aproape 90 de ani, renunţă la brand după ce divizia nu a ajuns la profitul anticipat pentru 2016, contribuind la pierderi care au totalizat aproape 9 miliarde de dolari începând din 2009.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum să câştigi sute de mii de euro din vânzarea unei plante

    România avea o tradiţie în cultivarea cânepii, înainte de ’89, fiind cel mai mare producător din Europa şi al treilea din lume. Puţini ştiu la ce este folosită această plantă, dar numărul celor care scot profit din cultivarea şi procesarea sa este chiar mai mic. Ben Dronkers, un om de afaceri olandez, a descoperit potenţialul acestei plante în urmă cu mai bine de două decenii. De aproximativ cinci ani el şi-a extins operaţiunile şi în România, iar compania HempFlax a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de circa 600.000 de euro. 

    „HempFlax a fost înfiinţată acum 20 de ani în Olanda, de un om de afaceri care a crezut şi crede în continuare că una dintre soluţiile la problemele de mediu este cânepa – o resursă regenerabilă şi cu utilizări multiple în diverse domenii”, povesteşte Oana Suciu, directoarea generală a HempFlax România. Cultura de canepă este profitabilă pentru că dintr-o singură plantă se obţin atât fibre, cât şi seminţe, iar dintre domeniile care folosesc produse pe bază de cânepă, reprezentanta HempFlax enumeră industria auto, construcţiile, industria alimentară sau farmaceutică.

    Astfel, seminţele decorticate şi uleiurile sunt folosite de industria alimentară, produsele din cânepă fiind cunoscute pentru efectele benefice asupra sănătăţii, vândute şi sub formă de suplimente alimentare. Pe de altă parte, din procesarea tulpinilor se obţin două produse principale – fibra scurtă, necesară în industria auto şi pentru izolaţii, şi puzderia de cânepă, folosită în construcţii. O altă categorie de clienţi sunt crescătorii de cai de rasă, care folosesc cânepa ca aşternut.

    Olandezul a ales România ca a doua ţară în care să-şi desfăşoare activitatea; pe lângă tradiţia recunoscută în domeniu, un alt motiv care a cântărit în luarea acestei decizii se leagă de clima potrivită pentru acest tip de cultură. În plus, a contat şi faptul că legislaţia permite străinilor să cumpere terenuri. Activitatea pe plan local a debutat în 2012, în urma unei investiţii de circa 5 milioane de euro; în primă fază, au fost derulate testele de cultivare, pe 25 ha. Suprafaţa a crescut constant, spune directoarea companiei, ajungând anul trecut la aproximativ 550 ha. Producţia efectivă a tulpinilor a început anul trecut, iar HempFlax plănuieşte să crească suprafeţele cultivate cu aproximativ 100 ha de la an la an. „În paralel, căutăm parteneri locali pentru cultivarea cânepii de la care să putem prelua materia primă”, adaugă Oana Suciu.

    De pe fiecare hectar cultivat se obţin circa 5-6 tone de tulpini şi 500‑600 kg de seminţe, care sunt vândute către procesatorii pentru industria alimentară. Pe de altă parte, capacitatea maximă de procesare a fabricii HempFlax este de 4.000 kg de tulpini pe oră, echivelentul a 5.000 ha cultivate. Conform Oanei Suciu, capacitatea maximă de producţie ar urma să fie atinsă în circa 4 – 5 ani, „când noi vom cultiva 1.000 – 1.500 ha, iar restul materiei prime va fi asigurată prin parteneriate cu alţi cultivatori din diverse zone ale ţării”. Cifra de afaceri realizată de companie anul trecut se plasează la aproximativ 600.000 euro, iar momentul pentru break even va fi atins în momentul în care suprafeţele cultivate vor ajunge la 1.000 – 1.200 ha, explică Oana Suciu. Previziunile pentru anul în curs se referă la atingerea pragului de un milion de euro.

    „Anul acesta este unul de optimizare a procesării şi producţiei agricole, deci nu intenţionăm să creştem accelerat. Cu toate acestea, investim constant în achiziţia de terenuri, iar bugetul variază foarte tare în funcţie de oportunităţile care apar în decursul anului”, declară reprezentanta HempFlax. Pe termen scurt însă, compania are în plan promovarea soluţiei de construit case din cânepă şi var, singurul produs cu care HempFlax se adresează pieţei locale; la ora actuală, principalii clienţi sunt din Germania şi Finlanda. În acest sens, în parteneriat cu un producător de var, compania a iniţiat un proiect – concurs numit „Casa Verde Cânepă”, ce îşi propune să sprijine „pionierii care aleg acest mod de a construi case sănătoase, atât pentru locatari, cât şi pentru mediul înconjurător”, afirmă executivul de la HempFlax.

    Compania pe care o conduce va oferi cânepă pentru trei case, valoarea acestei materii prime pentru zidăria unei case fiind de aproximativ 5.000 de euro. „Sperăm ca în acest an să prindă contur cele trei proiecte, astfel încât să existe construcţii de referinţă pentru cei interesaţi, în afară de clădirea noastră de birouri.” Pe termen lung şi mediu, Hempflax îşi doreşte să găsească parteneri pentru cultivarea cânepii, care să le furnizeze o parte din materia primă pentru procesare. „În industria noastră, riscul vremii este unul major şi singura metodă prin care putem controla acest risc este să găsim cultivatori în alte zone geografice din România. Dincolo de graniţele ţării avem parteneri interesaţi, dar consturile de transport sunt prohibitive”, declară Suciu.

    Compania operează o altă fabrică în Olanda, cu care antreprenorul a demarat afacerea; rezultatele financiare ale unităţii de producţie din ţara lalelelor sunt mai bune, afirmă reprezentanta companiei. „Noi, la nivel local, activăm într-o nano nişă. Nu poate fi vorba de o valoare a pieţei sau concurenţă. Suntem primii şi singurii”. Iar oportunităţile sunt mari, mai ales pe partea de agricultură, apreciază Oana Suciu, deoarece sunt multe terenuri potrivite acestui tip de cultură; şi clima este adecvată şi, mai ales, piaţa este în continuă creştere. Materiile prime obţinute din planta de cânepă sunt folosite în industrii tot mai variate. Însă impedimentul principal este legat de gradul de eficienţă al agriculturii; lipsesc, de pildă, utilaje specializate pentru recoltarea de cânepă iar valoarea acestora este foarte mare, „ceea ce elimină, practic, micii cultivatori ca potenţiali furnizori ai noştri”, spune Suciu. Însă, conchide ea, „responsabilii principali pentru dezvoltarea domeniului nostru în România suntem noi, deoarece am investit în procesare obligându-ne, în acelaşi timp, să creştem suprafeţele cultivate cu cânepă prin acţiuni proprii şi prin găsirea de parteneri agricoli pe termen lung”.

  • Producătorul de camere video GoPro dechide un birou în Bucureşti. Se caută angajaţi pentru zeci de locuri de muncă.

     „Pentru GoPro, crearea şi oferirea celor mai bune produse şi servicii din lume este obiectivul principal al companiei, aşadar dezvoltarea echipei noastre de inginerie software într-un epicentru tehnologic internaţional este pe deplin îndreptăţită”, a comentat Joe Bentley, Vice Preşedintele Departamentului de Inginerie din cadrul GoPro.

    Compania l-a desemnat pe Ioan Barbulescu ca Director General al GoPro Bucureşti, iar echipa va raporta lui Joe Bentley.

    Echipa GoPro Bucureşti va organiza un eveniment de recrutare pentru candidaţii interesaţi, dar şi pentru comunitatea locală interesată de tehnologie, în datele de 8 si 9 martie.

    „Decizia de a extinde operaţiunile de inginerie software ale companiei GoPro în Bucureşti se aliniază cu priorităţile noastre pentru 2017: consolidarea operaţiunilor de execuţie şi gestionarea costurilor”, a declarat CJ Prober, Director Operaţiuni în cadrul GoPro. „România este o piaţă ofertantă în zona de resurse umane şi talente care au studiat la universităţi de prestigiu, precum o zona atrăgătoare pentru cele mai cunoscute companii de tehnologie la nivel mondial. Avem ocazia să impulsionăm aceste talente şi să ne concentrăm furnizorii externi de servicii IT şi software într-o echipă la nivel central, care să fie extrem de eficientă.”

    Compania are deschise 14 joburi disponbilie pentru români: ingineri software, testeri etc

    GoPro produce camere de luat vederi folosite de cei pasionaţi de sporturi de acţiune, fondată în 2002. În 2015 compania a vut venituri de 1,6 miliarde de dolari şi un profit de peste 36 de milioane de dolari. Compania are circa 1.500 de angajaţi.

     

  • PSA, producătorul Peugeot, a raportat un profit aproape dublu în 2016 faţă de 2015

    Profitul net al PSA Group, care deţine, de asemenea, şi Citroen, a ajuns la 1,73 miliarde de euro, anul trecut.

    PSA a anunţat că marja operaţională, nivelul profitului generat de vânzări a crescut de la 5% în 2015, la 6% în 2016. Acesta este al treilea an la rând în care marja operaţională, vânzările şi profitul net ale grupului au înregistrat creşteri.

    Posibilitatea ca PSA să cumpere brandurile europene deţinute de GM a crescut temerea ca oamenii să îşi poată pierde locurile de muncă din compania Vauxhall în Marea Britanie.

  • Oraşele cu cel mai îngrozitor trafic. Bucureştiul urcă puternic în clasament fiind cel mai aglomerat oraş european

    Potrivit topului, Bangkok-ul are cel mai aglomerat trafic de în orele de vârf pentru al doilea an consecutiv. Pe locul doi se află Mexico City, urmat de Bucureşti, Jakarta şi Moscova.

    Studiul a fost realizat după ce TomTom a contorizat traficul pe tot anul în 390 de oraşe din 48 de ţări din jurul lumii.

    Moscova, care a obţinut acum locul cinci în timpul orelor de vârf, a fost mai sus în top anul trecut, dar congestia din trafic s-a mai redus de când oficialii oraşului au implementat noi reguli de parcare.

    Vezi aici şi cât timp din viaţă stăm în trafic

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Unde-s mulţi, puterea creşte

    „De mic am fost fascinat de fostele CAP de coagulare a produţiei. Mergeam foarte des cu bunica la muncile din CAP şi îmi plăcea ce vedeam acolo: ordine, sistematizare şi eficienţă în productivitate”, povesteşte Tudor Man, cel care a iniţiat asocierea mai multor producători care au format Cooperativa Agricolă Horticolă Alba (CAHA). Aşa că ideea cooperativei a fost cumva „o revelaţie”, după cum o numeşte el; asocierea a apărut în urmă cu şase ani. Atunci, Man a considerat că fermierul român din vremurile actuale nu-şi poate valorifica eficient producţia decât dacă îşi uneşte forţele cu alţii. S-a documentat temeinic şi a aflat că valoarea agriculturii europene o fac cooperativele; s-a întrebat „de ce nu s-ar putea şi la noi?”

    Aşa a ajuns „să pună umărul” la înfiinţarea cooperativei din Alba, iar patru prieteni i-au venit în ajutor. Începuturile nu au fost simple, spune el, oamenii fiind destul de reticenţi la o astfel de idee, în primă fază. „Unii râdeau ironic, că vrem să refacem CAP, alţii pur şi simplu nu aveau încredere, nici nu voiau să se asocieze cu cineva. Alţii, după ce intrau, voiau să li se pună totul pe tavă, fără să ofere nimic”, povesteşte Tudor Man. Când vine vorba de capitalizare, cooperativa este IMM şi are acţionari care trebuie să „verse” părţi sociale, spune el, însă răspunsul multora era: „Să vedem mai întâi ce faceţi pentru noi şi apoi venim cu banii.”

    Odată cu apariţa Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007-2013, ce oferea fonduri pentru asociaţii, situaţia s-a schimbat radical. Pentru a primi puncte în cadrul anumitor proiecte fermierii trebuia să facă dovada că sunt înscrişi într-o cooperativă, iar numărul celor care îşi doreau să facă parte din CAHA a crescut substanţial, ajungând la un moment dat la 170 de membri. Dorinţa lor de unitate nu a durat însă mult, povesteşte Man. „După ce s-au văzut cu sacii în căruţă, au uitat de cooperativă. Ce să mai vorbim de capitalizare pentru a face ceva împreună…”

    Fermierii nu au înţeles finalitatea proiectelor – realizarea unui „lanţ scurt alimentar”, să obţină produsele vegetale sau să crească animalele pe banii europeni, să integreze producţia prin cooperativă, iar în continuare să „câştige de două ori” – o dată prin preţul obţinut direct pe produsul vândut, iar apoi prin exerciţiului financiar anual, explică Tudor Man. Tot el adaugă că tocmai de aceea, foarte multe proiecte au eşuat sau nu şi-au atins scopul gândit în ghidurile PNDR. În prezent, gruparea are 44 de membri, iar taxa de aderare la cooperativă este de 1.000 de lei.

    Producătorii asociaţi sunt, cu precădere, din judeţul Alba; există şi parteneriate comerciale cu câţiva procesatori din judeţele vecine, dar şi din Maramureş şi Banat. Conform site-ului propriu, Cooperativa Agricolă Horticolă Alba este formată din legumicultori şi horticultori, ce administrează împreună peste 500 hectare de pământ cu un efectiv cuprins din peste 100 de capete de bovine, 100 de capete de porcine, peste 500 de ovine şi 100 de capre, culturile (porumb, floarea-soarelui, grâu, pepene galben, cartof, varză, mac, câpşuni, afine, ciuperci, roşii, castraveţi, ridichi, ceapă verde, gulii, brocoli, ţelină, morcov, fasole verde şi boabe, salată verde şi flori), fiind cultivate atât afară, cât şi în solarii (peste 50 de solarii aşezate pe o suprafaţă de peste patru hectare de pământ).

    La începutul anului 2016, adunarea generală a acţionarilor cooperativei din Alba a hotărât să mai facă un pas: au luat decizia de a deschide un magazin propriu. După mai multe dezbateri, proceduri birocratice şi o investiţie de circa 30.000 de lei, CAHA a inaugurat magazinul propriu, sub sigla Bunătăţuri româneşti, la final de an, în decembrie. Deschiderea spaţiului de vânzare, spune Man, s-a bucurat de o primire pozitivă, „chiar neaşteptată, din partea comunităţii locale. «De când aşteptăm aşa ceva!» a fost feedbackul clienţilor”. Deşi este la început, afacerea este populară pe Facebook, unde are săptămânal circa 60.000 de vizualizări. Nu au realizat încă o statistică asupra vizitelor clienţilor ce intră în magazin, prin urmare, argumentează Man, nu poate oferi detalii despre numărul celor care cumpără efectiv atunci când intră în magazin, dar precizează că „personalul abia face faţă”.

  • Unde-s mulţi, puterea creşte

    „De mic am fost fascinat de fostele CAP de coagulare a produţiei. Mergeam foarte des cu bunica la muncile din CAP şi îmi plăcea ce vedeam acolo: ordine, sistematizare şi eficienţă în productivitate”, povesteşte Tudor Man, cel care a iniţiat asocierea mai multor producători care au format Cooperativa Agricolă Horticolă Alba (CAHA). Aşa că ideea cooperativei a fost cumva „o revelaţie”, după cum o numeşte el; asocierea a apărut în urmă cu şase ani. Atunci, Man a considerat că fermierul român din vremurile actuale nu-şi poate valorifica eficient producţia decât dacă îşi uneşte forţele cu alţii. S-a documentat temeinic şi a aflat că valoarea agriculturii europene o fac cooperativele; s-a întrebat „de ce nu s-ar putea şi la noi?”

    Aşa a ajuns „să pună umărul” la înfiinţarea cooperativei din Alba, iar patru prieteni i-au venit în ajutor. Începuturile nu au fost simple, spune el, oamenii fiind destul de reticenţi la o astfel de idee, în primă fază. „Unii râdeau ironic, că vrem să refacem CAP, alţii pur şi simplu nu aveau încredere, nici nu voiau să se asocieze cu cineva. Alţii, după ce intrau, voiau să li se pună totul pe tavă, fără să ofere nimic”, povesteşte Tudor Man. Când vine vorba de capitalizare, cooperativa este IMM şi are acţionari care trebuie să „verse” părţi sociale, spune el, însă răspunsul multora era: „Să vedem mai întâi ce faceţi pentru noi şi apoi venim cu banii.”

    Odată cu apariţa Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2007-2013, ce oferea fonduri pentru asociaţii, situaţia s-a schimbat radical. Pentru a primi puncte în cadrul anumitor proiecte fermierii trebuia să facă dovada că sunt înscrişi într-o cooperativă, iar numărul celor care îşi doreau să facă parte din CAHA a crescut substanţial, ajungând la un moment dat la 170 de membri. Dorinţa lor de unitate nu a durat însă mult, povesteşte Man. „După ce s-au văzut cu sacii în căruţă, au uitat de cooperativă. Ce să mai vorbim de capitalizare pentru a face ceva împreună…”

    Fermierii nu au înţeles finalitatea proiectelor – realizarea unui „lanţ scurt alimentar”, să obţină produsele vegetale sau să crească animalele pe banii europeni, să integreze producţia prin cooperativă, iar în continuare să „câştige de două ori” – o dată prin preţul obţinut direct pe produsul vândut, iar apoi prin exerciţiului financiar anual, explică Tudor Man. Tot el adaugă că tocmai de aceea, foarte multe proiecte au eşuat sau nu şi-au atins scopul gândit în ghidurile PNDR. În prezent, gruparea are 44 de membri, iar taxa de aderare la cooperativă este de 1.000 de lei.

    Producătorii asociaţi sunt, cu precădere, din judeţul Alba; există şi parteneriate comerciale cu câţiva procesatori din judeţele vecine, dar şi din Maramureş şi Banat. Conform site-ului propriu, Cooperativa Agricolă Horticolă Alba este formată din legumicultori şi horticultori, ce administrează împreună peste 500 hectare de pământ cu un efectiv cuprins din peste 100 de capete de bovine, 100 de capete de porcine, peste 500 de ovine şi 100 de capre, culturile (porumb, floarea-soarelui, grâu, pepene galben, cartof, varză, mac, câpşuni, afine, ciuperci, roşii, castraveţi, ridichi, ceapă verde, gulii, brocoli, ţelină, morcov, fasole verde şi boabe, salată verde şi flori), fiind cultivate atât afară, cât şi în solarii (peste 50 de solarii aşezate pe o suprafaţă de peste patru hectare de pământ).

    La începutul anului 2016, adunarea generală a acţionarilor cooperativei din Alba a hotărât să mai facă un pas: au luat decizia de a deschide un magazin propriu. După mai multe dezbateri, proceduri birocratice şi o investiţie de circa 30.000 de lei, CAHA a inaugurat magazinul propriu, sub sigla Bunătăţuri româneşti, la final de an, în decembrie. Deschiderea spaţiului de vânzare, spune Man, s-a bucurat de o primire pozitivă, „chiar neaşteptată, din partea comunităţii locale. «De când aşteptăm aşa ceva!» a fost feedbackul clienţilor”. Deşi este la început, afacerea este populară pe Facebook, unde are săptămânal circa 60.000 de vizualizări. Nu au realizat încă o statistică asupra vizitelor clienţilor ce intră în magazin, prin urmare, argumentează Man, nu poate oferi detalii despre numărul celor care cumpără efectiv atunci când intră în magazin, dar precizează că „personalul abia face faţă”.

  • Povestea omului care a reinventat cafeaua

    Ferencz Illy s-a născut în 1892 în Timişoara, când oraşul bănăţean făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. Rădăcinile sale au fost mixte: tatăl – de naţionalitate maghiară, iar mama – de etnie germană. Illy a urmat studii economice la Timişoara, iar după liceu s-a mutat în Viena, unde a lucrat pentru două companii cu sediul în Transilvania până la 22 de ani, când a fost recrutat în armata austro-ungară şi a luptat pe aproape fiecare front din Primul Război Mondial.

    După război, a rămas cu sora sa la Trieste, în Italia. La sfârşitul anilor 1920, îşi luase deja un nume cu aer italian – Francesco Illy – şi s-a căsătorit cu Vittoria, o localnică, cu care a avut doi copii: Ernesto şi Hedda.

    Pe tărâmul italian a început şi povestea dintre Illy şi cafeaua ce avea să-i facă numele cunoscut şi peste secole. În primii ani a lucrat cu diverse companii ce se ocupau de vânzarea de cacao şi cafea, iar mai apoi s-a orientat către producţie şi antreprenoriat. În jurul anului 1930, Illy a inventat propria metodă de a menţine prospeţimea şi calitatea cafelei prăjite, astfel încât aceasta să fie transportată în condiţii optime către locaţii îndepărtate, în loc să fie prăjită la destinaţie. În acest timp, a stabilit chiar şi parteneriate cu fabricanţii locali de cafea.

    Trei ani mai târziu, în 1933, antreprenorul înfiinţează Illycafe, companie care deţine titlul de inventator al maşinii automate de cafea, aparat ce funcţionează pe bază de abur pasteurizat. „Illetta“, după cum a denumit-o fondatorul său, este de fapt predecesorul espresorului din zilele noastre. Francesco (Ferencz) Illy s-a stins din viaţă la 1956, la Trieste.

    După moartea sa, compania a fost preluată de fiul său, Ernesto, care a trăit până în 2008. Ernesto Illy, chimist de meserie, a moştenit şi pasiunea tatălui său pentru espresso; a lucrat într-un laborator de cercetare ce a devenit locul unde au fost descoperite peste 17 invenţii şi patente în domeniul cafelei, deţinute de compania Illy.

    Aceste patente ating aspecte variate în domeniul procesării şi preparării cafelei. Illy deţine trei din cele mai importante şapte inovaţii din domeniul cafelei din ultimii 100 de ani: tehnica presurizării, sistemul E.S.E – easy serving espresso – şi invenţia Illetta.

    În 2005, CEO şi preşedinte al Illycafe a devenit Andrea Illy, fiul lui Ernesto. Sub conducerea lui, compania s-a extins la nivel global de la 29 de ţări la peste 100 de ţări, iar veniturile au înregistrat o creştere de peste 130%. Andrea Illy a deţinut conducerea companiei până anul trecut, când Massimiliano Pogliani a fost numit CEO, iar Andrea Illy şi-a păstrat poziţia de preşedinte. Cea de-a patra generaţie a familiei Illy a făcut primii paşi în implicarea în afacere, fiii lui Andreea Illy – Andrea şi Ricardo – având diverse contribuţii în strategie, dezvoltare, vânzări sau comunicare. Ultimele date financiare ale firmei arată un venit consolidat de 437 de milioane de euro în 2015, în creştere cu 12% faţă de anul anterior, şi EBITDA de 66,4 milioane de euro, mai mare cu 7% faţă de 2014.

    Espressorul modern este o invenţie revendicată de Ungaria, ţară care îl promovează pe Illy; steagul cu roşu, alb şi verde se află arborat pe clădirea companiei din Trieste. În România, brandul Illy se găseşte prin intermediul distribuitorilor şi puţini români ştiu că Francesco Illy s-a născut şi şi-a petrecut copilăria la Timişoara.

  • Cum m-am îndrăgostit de o pereche de căşti – VIDEO REVIEW

    Agitaţia din redacţie şi toate vocile s-au topit. De „vină” era tehnologia noise-canceling a căştilor Sony MDR-1000x. Îmi place muzica (cui nu-i place?) şi sunt dependent de căşti pentru naveta zilnică, dar niciodată nu am căutat să investesc prea mult în echipament pentru muzică, însă MDR-1000x m-a făcut să-mi urăsc căştile actuale.

    Sony MDR-1000x este un produs premium cu care japonezii vor să atace segmentul de căşti high-end wireless şi implicit produsele Bose, concurentul numărul unu. Căştile wireless nu mai sunt doar un moft, având în vedere faptul că Apple, unul dintre cei mai mari producători de produse tech, renunţă la portul audio de 3,5 mm în favoarea unor căşti wireless. Pe casca din stânga se află trei butoane şi jackul pentru cablu, iar în dreapta un port pentru încărcare. Glisarea degetelor pe casca din dreapta, în sus sau în jos, este suficientă pentru controlul volumului, iar pentru a pune melodia pe pauză trebuie apăsat de două ori. Controlul este intuitiv, dar necesită puţin exerciţiu.

    MDR-1000x oferă posibilitatea de a controla muzica sau volumul melodiei prin intermediul unor atingeri pe casca din dreapta. Faptul că nu este nevoie de fir şi, în plus, că poţi controla melodiile fără să scoţi din buzunar smartphone-ul îţi dă un sentiment de libertate extraordinar. Sentiment de care te poţi bucura o perioadă îndelungată (producătorul susţine peste 20 de ore de funcţionare). Eu le-am putut folosi o săptămână fără încărcare.

    Nici după ce bateria „moare”, căştile nu devin inutile deoarece pot fi utilizate prin conectarea cablului (dacă nu cumva ai iPhone 7).
    Marele atu al MDR-1000x este tehnologia de anulare a zgomotului ambiental. Chiar şi fără muzică, căştile „îneacă” zgomotele destul de bine, iar odată ce ai şi pornit melodia, sunetele din jur dispar şi mai poţi auzi doar muzica aleasă. Totuşi, dacă nu doreşti o asemenea izolare, există alternative ce permit pătrunderea sunetelor ambientale.

    Pe oriunde am purtat căştile, nu am avut probleme cu zgomotul din jur şi în nicio situaţie nu mi-a fost întreruptă imersiunea în lumea muzicii (indiferent că a fost la metrou, în Piaţa Unirii sau la Universitate). Trebuie menţionat că atunci când MDR-1000X sunt legate prin cablu, anularea zgomotului de fundal nu este la fel de bună.

    O altă caracteristică impresionantă este Personal NC Optimizer, adică un mod prin care căştile calibrează sunetul în funcţie de purtător şi, potrivit Sony, ar lua în considerare forma capului, dacă porţi ochelari (se măreşte spaţiu dintre ureche şi cască) sau dacă ai părul mare. Apeşi pe buton, apoi se aud nişte sunete prin care căştile analizează datele şi ajustează sunetul în mod corespunzător.

    După cum spuneam, controlul prin intermediul gesturilor este binevenit, mai ales faptul că poţi atinge casca cu două degete, apoi muzica este estompată şi poţi vorbi cu cel de lângă tine fără să fii nevoit să-ţi dai jos căştile. Desprinzi mâna de pe cască şi muzica revine. Tot cu ajutorul gesturilor poţi răspunde la telefon, deoarece MDR-1000x are microfoane încorporate atât la interiror, cât şi la exterior. Conversaţiile sunt clare, iar microfonul detectează cu uşurinţă vocea. În general, experienţa utilizării căştilor prin intermediul gesturilor este una satisfăcătoare, având în vedere că uneori produsul interpretează greşit mişcările.

    După cum era de aşteptat, Sony a lucrat din greu la redarea sunetului şi a făcut o treabă excelentă: basul este destul de puternic, dar nu înăbuşă linia melodică. Calitatea sunetului este superbă, sunetul fiind precis, agil şi foarte detaliat, iar atunci când am ascultat melodia „Fantasy” de la The XX cu aceste căşti pe urechi am avut impresia că basul a pătruns în tot corpul, de la degetele de la picioare până-n creştetul capului.

    Designul este premium şi cupele sunt învelite cu o piele sintetică fină ce învăluie urechile. Le-am purtat ore în şir, atât în interior, cât şi afară, şi nu am simţit niciun disconfort. Deşi în construcţia produsului se află în principal plasticul, căştile nu se simt ieftine.

    Acest produs este perfect pentru cei care fac naveta des sau poate călătoresc mult cu avionul şi nu vor să fie deranjaţi. Ce-i drept, căştile nu sunt ieftine, însă dacă aş găsi 400 de dolari uitaţi în buzunarul unor pantaloni mai vechi, m-aş gândi serios la Sony MDR-1000x.

    +noise-canceling excelent
    +calitate foarte bună a sunetului
    +autonomie îndelungată a bateriei
    +design premium; confortabile la purtat

    – controlul prin intermediul gesturilor nu este foarte precis

    CARACTERISTICI:

    Wireless
    Autonomie 20 de ore (NC activat) şi 22 de ore (NC dezactivat)
    Contact cu urechea – over ear
    Impedanţă nominală – 46 ohmi (1kHz) (când se conectează prin cablul pentru căşti cu unitatea pornită), 16 ohmi (1 kHz) (c`nd se conectează prin cablul pentru căşti cu unitatea oprită)
    Lungime cablu – 1,5 m
    Răspuns În frecvenţă – 4 şi 40.000 Hz
    Sensibilitate – 103 dB/mW  (1 kHz) (când se conectează prin cablul pentru căşti cu unitatea pornită), 98 dB/mW (1 kHz) (când se conectează prin cablul pentru căşti cu unitatea oprită)
    Greutate – 275 g (fără cablu)

  • Povestea omului care a creat cele mai iubite dulciuri din lume

    Mars s-a născut în 1882 în Pope, Minnesota, şi a învăţat să facă ciocolată de la mama sa, în perioada când a fost nevoit să stea acasă deoarece s-a îmbolnăvit de poliomielită. La 19 ani a început să vândă cipsuri de melasă. În 1902, s-a căsătorit cu Ethel G. Kissack, iar doi ani mai târziu s-a născut Forrest Edward Mars, cel care avea să aibă o contribuţie uriaşă la dezvoltarea companiei.

    În 1911 Frank C. Mars începe să facă bomboane în bucătăria sa din Tacoma, Washington, şi apoi să le vândă. În 1920, se mută în Minneapolis, unde începe o afacere cu bomboane numită The Nougat House. Acolo sunt produse batoanele de ciocolată Patricia Chocolates, numite după fiica lui. Doi ani mai târziu, apare pe piaţă divizia de bomboane MAR-O-BAR, Mars redenumeşte compania MAR-O-BAR, iar afacerile ajung la 100.000 de dolari.

    În 1923, după trei ani de muncă, Mars alături de fiul său lansează Milky Way, care s-a dovedit a fi un mare succes şi care le-a permis să angajeze mai mulţi oameni. Compania, redenumită Mars, Incorporated, inaugurează o fabrică în 1929 în Chicago, fapt care face ca businessul să explodeze, apoi, un an mai târziu, este lansat şi batonul de ciocolată Snickers.

    Frank s-a certat cu fiul său în legătură cu ingredientele ciocolatei Milky Way, iar Forrest Mars s-a dus în Anglia, unde a încercat să vândă Milky Way realizat cu ingredientele agreate de el. 

    În 1935 compania a intrat în domeniul hranei pentru animale, alături de o companie din Marea Britanie, lansând produsul Chappie; peste alţi patru ani, era lansa şi un produs destinat pisicilor, numit KiteKat.

    În timpul celui de-a doilea război mondial, Mars s-a întors în SUA, unde a lansat bomboanele M&M, inspirate de un produs european; primele M&M au fost produse pentru armata SUA. Tot Forrest Mars este responsabil pentru extinderea afacerii prin lansarea cutiilor de orez Uncle Ben’s. Forrest era cunoscut drept un om foarte strict, el fiind cel care a inventat şi pus în practică un sistem de recompense şi pedepse care a rezistat foarte mulţi ani. New York Times scria în 1999 că angajaţii care ajungeau la timp în fiecare zi toată săptămână erau recompensaţi cu un bonus, iar cei care întârziau erau penalizaţi financiar.

    Forrest Mars a murit în 1999, la 95 de ani; conducerea a fost preluată de fiul acestuia, Forrest Mars Jr., care a intrat în afacerile familiei încă din 1959 şi a petrecut mult timp în Europa pentru a creşte vânzările pe bătrânul continent. El a devenit copreşedinte alături de fratele său John, în 1975, an în care veniturile companiei au ajuns la 1 miliard de dolari.

    Mars este încă o afacere de familie, iar majoritatea membrilor au fost extrem de discreţi, vorbind rar cu presa. Din 2015, compania este condusă de Grant F. Reid.

    Forrest Mars i-a promis tatălui să că va transforma compania într-un jucător global; şi-a ţinut cuvântul întocmai, produsele Mars putând fi găsite aproape oriunde pe glob.