Tag: producator

  • Românul care îşi vinde produsele într-una dintre cele mai cunoscute staţiuni de pe Coasta de Azur

    El şi-a început cariera în companie în 1993, mai întâi în cercetare, domeniul pentru care s-a pregătit academic. De formaţie inginer, el este absolvent al Facultăţii de Tehnologie Chimică din Cluj-Napoca şi al unor cursuri în cadrul Universităţii Open University Business School din Marea Britanie, cursuri oferite pe piaţa locală de compania de training Codecs. Mircea Turdean urmează tradiţia de management a tatălui său, Liviu Turdean, care a fost unul dintre cei mai longevivi directori de fabrică din România.

    Anul trecut, cifra de afaceri a companiei a fost de 172,5 milioane lei, în creştere cu circa 13% faţă de 2014; şi profitul a înregistrat plusuri, ajungâns la 14 milioane de lei, faţă de 9,3 milioane de lei în 2014. Previziunile pentru anul în curs se referă la vânzări mai mari cu 10% faţă de 2015, dar, glumeşte Turdean, „în fiecare an ne bugetăm o creştere de 10% şi de fiecare dată reuşim să depăşim, nu ne învăţăm minte”.

    Compania are acum în portofoliu în jur de 650 de produse, anual fiind lansate în jur de 100, iar altele, mai puţin performante, sunt scoase din producţie. Producătorul clujean are pentru anul în curs un buget de investiţii de 1 milion de euro care vizează cam toate departamentele, dar cele mai importante sume ar urma să fie dedicate pentru deschiderea de magazine proprii, creşterea parcului auto, marketing şi producţie.

     Farmec a deschis alături de partenerul Carlgin Sasu primul magazin de brand din Franţa, la Menton, una dintre cele mai cunoscute staţiuni de pe Coasta de Azur, situată la 40 de km est de Nisa. În cadrul magazinului sunt comercializate atât gamele noi de produse realizate la fabrica de la Cluj Napoca, cât şi mărci tradiţionale ale companiei.

    Magazinul de brand din Menton este primul centru Farmec inaugurat în afara ţării în 2015, după ce, în 2014, compania a deschis două magazine de brand în Grecia, la Salonic şi Katerini. Primul magazin Farmec din afara ţării a fost inaugurat în 2003 în Sharjah, Emiratele Unite Arabe. Din 2013 compania are un magazin de brand şi în Budapesta, într-o clădire monument istoric din zona Corvin.

    Citiţi mai multe despre povestea Farmec aici

  • Compania care îşi testează produsele în “Iadul alb”: primăvara sunt posibile variaţii de temperatură între zi şi noapte de până la 40 de grade

    Centrul se întinde pe mai mult de 700 de hectare de câmp înzăpezit şi este poziţionat mult dincolo de Cercul Polar Arctic, cu câteva sute de kilometri mai la nord de Rovaniemi, oraşul Crăciunului şi domiciliul oficial al legendarului Moş Crăciun.

    Nokian Tyres a înfiinţat centrul de testare de la Ivalo la jumătatea anilor ’80, mai exact în 1986, iar de atunci acesta a dobândit reputaţia celui mai exigent, vast, complex şi extrem centru de testare a anvelopelor în mediu natural, din întreaga lume. La White Hell, iarna temperaturile scad mult sub zero grade, în timp ce primăvara sunt posibile variaţii de temperatură între zi şi noapte de până la 40 de grade.

    Din luna noiembrie şi până în mai, pistele de testare sunt supraagolemerate. În această perioadă de aproximativ 200 de zile de ger sunt testate peste 20.000 de anvelope şi sunt parcurşi peste 40.000 de kilometri pe pistă. Echipele extrem de experimentate de şoferi profesionişti testează anvelopele zi şi noapte. În cadrul centrului sunt peste 20 de piste întreţinute constant, întinse pe mai mult de 100 de kilometri, incluzând un „culoar de gheaţă” lung de 700 de metri în care sunt posibile testări în condiţii controlate. Întreţinerea pistei este foarte dificilă deoarece condiţiile pistelor înzăpezite şi îngheţate trebuie să fie comparabile, pentru obţinerea unor rezultate concludente. Practic, aceeaşi grosime a zăpezii, aceeaşi duritate a gheţii, cât şi curăţarea pistei în funcţie de necesităţi, trebuie asigurate constant.

    Pentru unele teste este esenţială simularea condiţiilor extreme. De aceea, testele de anvelope de la Ivalo presupun sute de ore de frânare şi accelerare pe circuit, în slalom şi pe pantă, pe suprafaţă înzăpezită şi îngheţată. Datorită acestor testări intense Nokian Tyres este considerat lider mondial în dezvoltarea şi fabricarea de anvelope.

    Piloţii de teste experimentaţi sunt esenţiali pentru această activitate, însă pe lângă testele efectuate de aceştia, se realizează şi teste cu vehicule robot, care garantează repetarea exactă a testelor individuale. Totuşi, acestea au doar un rol de susţinere, deoarece nicio maşină şi niciun dispozitiv nu pot înlocui piloţii adevăraţi şi experienţa acestora. Unei persoane îi sunt necesari câţiva ani buni pentru a deveni un foarte bun pilot de teste profesionist, capabil să furnizeze informaţii valoroase.
    „În testare sunt utilizate tehnologii de ultimă generaţie care continuă să se îmbunătăţească şi să se dezvolte. De exemplu, monitorizarea în timp real a temperaturii şi umidităţii relative ne face munca mai uşoară şi mai rapidă,” declară Petri Peltoniemi, Test Manager, Nokian Tyres.

    În 2017, Nokian Tyres deschide un nou centru tehnologic cu scopuri multiple în Santa Cruz de la Zarza, Spania, atât pentru anvelopele de iarnă, cât şi pentru cele de vară, pentru a stimula dezvoltarea producţiei pe tot parcursul anului. Situat la sud de Madrid, acest centru de dezvoltare modern se va desfăşura pe mai bine de 300 hectare şi va fi înconjurat de o pistă ovală de 5 kilometri.

    În centrul pistei ovale se vor afla piste de cercetare şi testare suplimentare, pentru acvaplanare, frânare şi manevrare pe suprafeţe umede. Aici se vor desfăşura şi majoritatea testelor de omologare, inclusiv testarea nivelului de zgomot al anvelopelor. Nokian Tyres va investi în noua unitate aproximativ 16 milioane de euro.

    Nokian Tyres a fost fondată în 1988, însă îşi are rădăcinile în anul 1898, când a fost înfiinţată Suomen Gummitehdas Oy sau Fabrica de cauciuc finlandeză. Compania este cel mai nordic producător de anvelope din lume. Promovează şi facilitează şofatul în siguranţă, în condiţii exigente. Anvelopele inovatoare pentru autoturisme de pasageri, camioane şi maşini grele, sunt comercializate în special în zonele cu zăpadă, împădurite, şi cu condiţii de şofat dificile din cauza anotimpurilor schimbătoare.
    În 2015, cifra de afaceri netă a companiei a fost de aproximativ 1,4 miliarde euro, iar la finalul anului numărul angajaţilor a fost de 4.400. Acţiunile Nokian Tyres sunt listate la bursa Nasdaq Helsinki. Unităţile de producţie se află în Finlanda şi Rusia. La sediul central din Nokia, Finlanda, are loc dezvoltarea centralizată a produselor, sunt finalizate prototipurile şi sunt efectuate testele. Toate produsele sunt dezvoltate conform obiectivelor de siguranţă durabilă şi de respectare a mediului pe parcursul întregului ciclu de viaţă al produsului. Sediul central al Nokian Tyres se află în Nokia, Finlanda, iar sediul european este la Praga.
     

  • BMW construieşte în subteranul din Pipera jucăria preferată a oricărui posesor de maşină germană

    Mai ales că atunci când vine vorba de tehnologie, avem ulte creiere care pleacă afară di cauza salariilor mici, a condiţiilor improprii de muncă sau chiar din cauza lipsei de ofertă de locuri de muncă. Acum, am aflat o veste mare pentru România. BMW îşi face în Pipera, în nişte hale subterane, jucăria preferată a oricărui posesor de BMW.

    IATĂ AICI CE CONSTRUIEŞTE BMW PENTRU TOATE MAŞINILE COMPANIEI ÎN SUBTERANELE DIN PIPERA

  • Dacia rară produsă în numai 500 de exemplare şi doar pentru Anglia. Cine şi-o mai aduce aminte?

    Una dintre ţările în care s-a comercializat Dacia după Revoluţie a fost şi Anglia. Dacia Shifter a fost o ediţie limitată vândută în Marea Britanie, cu volan pe dreapta şi era superdotată cu jante de Aro 10.

    IATĂ AICI DACIA SHIFTER PRODUCŢIE SPECIALĂ PENTRU MAREA BRITANIE

  • Cronică TV: Taboo cu un Tom Hardy nervos şi cu o pălărie mare

    În Taboo, actorul britanic joacă rolul lui James Keziah Delaney, „un om nervos cu o pălărie mare”, după cum îl descriu cei de la Entertainment Weekly. Trecând de prima impresie, aflăm că personajul este unul mult mai complex de atât, care ascunde secrete întunecate şi îşi maschează bine intenţiile.

    Delaney, dispărut timp de 10 ani în Africa, se întoarce acasă atunci când tatăl său moare în mod misterios. El revine pentru a reconstrui compania tatălui său şi pentru a o transforma într-un imperiu în domeniul transporturilor. Pentru a face acest lucru, Delaney se foloseşte de o bucată de teren deţinută în Statele Unite; respectivul teren, devenit „poartă de acces” către Lumea Nouă, este biletul său către prosperitate. De aici povestea se complică, iar Delaney intră în război atât cu guvernul britanic, cât şi cu diverse companii care vor să transporte produse către cele două Americi.

    Hardy nu este străin de rolurile de televiziune: el a mai interpretat partitura unui gangster evreu în serialul britanic Peaky Blinders, care s-a bucurat de un succes moderat. Taboo este însă o producţie de cu totul alte dimensiuni, cu un buget de peste 11 milioane de euro – impresionant, având în vedere că vorbim de o miniserie cu doar opt episoade. Şi dacă tot am ajuns la buget, e important de spus că Hardy, servind ca scenarist, producător şi actor principal, a pierdut peste 2 milioane de euro în acest proiect. Motivul pentru care Taboo nu s-a bucurat (încă) de prea mult succes este, cred, povestea destul de complicată. Şi nu doar faptul că este complicată reprezintă o problemă; comentariul unui telespectator pe site‑ul IMDB este relevant în acest sens: „Am urmărit primele trei episoade din Taboo şi încerc să-mi dau seama despre ce este vorba”. Nu cred că persoana în cauză a urmărit totuşi cu foarte mare atenţie cele trei episoade, dar firul narativ este într-adevăr destul de alambicat.

    Numărul celor care au urmărit serialul în Marea Britanie a scăzut săptămână de săptămână, atingând un minim de 3,9 milioane în timpul celui de-al treilea episod. Surse din BBC spun că Hardy va reuşi totuşi să îşi recupereze investiţia în timp, după ce serialul va ajunge pe DVD şi la serviciile de streaming. Difuzat iniţial în Statele Unite şi Marea Britanie, Taboo a fost recent cumpărat de televiziuni din Spania, Portugalia şi Rusia.

    Din punct de vedere tehnic, serialul este impecabil realizat; atmosfera este sumbră şi extrem de violentă, iar personajele propuse completează excelent firul acţiunii. Este un serial pe care îl recomand nu doar pentru interpretarea lui Tom Hardy, ci şi pentru că este genul de dramă istorică pe care o întâlnim destul de rar în peisajul TV de astăzi.

  • Lovitură ŞOC în România: Una dintre cele mai mari fabrici se ÎNCHIDE şi lasă pe drumuri SUTE de oameni. ”A devenit prea scump să producem în România”

    Majorarea costurilor de producţie prin creş­terea salariului minim precum şi deprecie­rea lirei sterline ca urmare a Brexitului au de­ter­minat închiderea fabricii, spun acţionarii com­paniei. Alison Hayes, o companie cu un to­tal de aproape 1.400 de salariaţi în două fa­brici şi un birou de design, lucrează doar cu cli­enţi din Marea Britanie. “Nu suntem împotriva creşterii salariului mi­nim din Romania, ba chiar credem că este prea mic dacă ne uităm la Europa. 

    Lovitură ŞOC în România: Una dintre cele mai mari fabrici se ÎNCHIDE şi lasă pe drumuri SUTE de oameni. ”A devenit prea scump să producem în România”

  • Lovitură ŞOC în România: Una dintre cele mai mari fabrici se ÎNCHIDE şi lasă pe drumuri SUTE de oameni. ”A devenit prea scump să producem în România”

    Majorarea costurilor de producţie prin creş­terea salariului minim precum şi deprecie­rea lirei sterline ca urmare a Brexitului au de­ter­minat închiderea fabricii, spun acţionarii com­paniei. Alison Hayes, o companie cu un to­tal de aproape 1.400 de salariaţi în două fa­brici şi un birou de design, lucrează doar cu cli­enţi din Marea Britanie. “Nu suntem împotriva creşterii salariului mi­nim din Romania, ba chiar credem că este prea mic dacă ne uităm la Europa. 

    Lovitură ŞOC în România: Una dintre cele mai mari fabrici se ÎNCHIDE şi lasă pe drumuri SUTE de oameni. ”A devenit prea scump să producem în România”

  • Lovitură ŞOC în România: Una dintre cele mai mari fabrici se ÎNCHIDE şi lasă pe drumuri SUTE de oameni. ”A devenit prea scump să producem în România”

    Majorarea costurilor de producţie prin creş­terea salariului minim precum şi deprecie­rea lirei sterline ca urmare a Brexitului au de­ter­minat închiderea fabricii, spun acţionarii com­paniei. Alison Hayes, o companie cu un to­tal de aproape 1.400 de salariaţi în două fa­brici şi un birou de design, lucrează doar cu cli­enţi din Marea Britanie. “Nu suntem împotriva creşterii salariului mi­nim din Romania, ba chiar credem că este prea mic dacă ne uităm la Europa. 

    Lovitură ŞOC în România: Una dintre cele mai mari fabrici se ÎNCHIDE şi lasă pe drumuri SUTE de oameni. ”A devenit prea scump să producem în România”

  • Euro Insol: Uztel a ieşit din insolvenţă, după patru ani de reorganizare

    „Prin hotărârea pronunţată în data de 03.03.2017 Tribunalul Dolj a dispus închiderea procedurii reorganizării judiciare faţă de Uztel SA., constatând îndeplinirea obligaţiilor de plată asumate prin planul de reorganizare”, potrivit documentului citat.

    „Ca urmare a unui management defectuos la 6 septembrie 2010 societatea a fost nevoită să-şi declare starea de insolvenţă. Uztel era într-o vădită incapacitate de plată, acumulând datorii de peste 74 milioane lei. Înregistra restanţe la plata salariilor pe ultimele cinci luni, restanţe către furnizorii de utilităţi şi materii prime. Societatea se confrunta cu o lipsă acută de comenzi ceea ce a condus la încetarea producţiei, neplata impozitelor către bugetul consolidat şi a ratelor către bănci şi firmele de leasing. La data deschiderii procedurii, disponibilităţile băneşti ale societăţii erau de 102.634 lei. Prin implementarea unor măsuri de management adecvate am reuşit să reducem costurile de producţie, să redefinim şi să optimizăm fluxurile şi procesele de producţie”, a declarat Remus Borza, fost practician coordonator al Euro Insol, administratorul judiciar al Uztel S.A..

    „Pe perioada derulării planului de reorganizare, ianuarie 2013-februarie 2017, Uztel a reuşit să-şi plătească atât creditorii înscrişi în tabelul definitiv de creanţe, cât şi creanţele curente către furnizori, salariaţi şi bugete. În reorganizare, Uztel a făcut plăţi de peste 430 milioane lei”, a adăugat Remus Borza.

    Uztel reprezintă prima subsidiară din Europa a colosului industrial american Standard Oil Company. În 1904 se înfiinţează la Ploieşti Compania Româno-Americană, fiind primul producător de echipament petrolier din Europa. În anul 1950, Ateliere mecanice ale Societăţii Româno Americane au devenit compania UZTEL. În anul 2004, UZTEL S.A. a fost privatizată.