BusinessMagazin

Tag: investitori

  • Valoarea tranzacţiilor imobiliare a crescut de patru ori în acest an

    Segmentul industrial a atras 15% din tranzacţiile din acest an, iar achiziţiile de terenuri 10% din total.

    “Considerăm că acesta este doar începutul unei perioade mai lungi în care piaţa de investiţii va creşte constant an de an. Fondurile instituţionale care cu ani în urmă nu considerau România o piaţă viabilă sunt acum active şi în căutarea de proprietăţi generatoare de venit. Cei mai importanţi jucători au fost NEPI pe zona de retail şi Globalworth (compania controlată de omul de afaceri Ioannis Papalekas, n.r.), în zona de birouri, însă noutatea este că aceştia nu mai sunt singurii care fac oferte, ci au concurenţi competitivi care îi determină să ofere preţuri agresive”, a declarat Răzvan Sin, şeful departamentului capital markets din cadrul DTZ.

    În opinia sa, investitorii noi iau mai greu decizia de cumpărare pentru că nu cunosc piaţa.

    “Investitorii noi nu cunosc piaţă şi nu pot să vadă care este chiria sustenabilă pe piaţa de birouri, când sunt atât de multe proiecte în dezvoltare. Când văd că se dezvoltă atât de mult în Barbu-Văcărescu şi cât de multe terenuri sunt de vânzare în Vest, nu pot să estimeze chiria sustenabilă. Nu cred că vom mai vedea tranzacţii importante fără a se lua în calcul chiria sustenabilă. Retailul este sustenabil din acest punct de vedere pentru că nivelul chiriilor s-a ajutat din mers”, a adăugat Sin.

    Reprezentanţii DTZ estimează că anul viitor clădirile de birouri vor fi ţinta investitorilor deoarece pe segmentul de retail nu există active atractive.

    “Nu cred că vom vedea tranzacţii pe retail anul viitor pentru că nu există proiecte pentru investitorii mari. Proprietarii AFI sau Băneasa (centrele cele mai performante din ţară, n.r.) simt că este un moment de consolidare a pieţei şi nici nu sunt presaţi să vândă. Pe birouri există mai multe şanse să vedem tranzacţii”, a arătat Sin.

    DTZ estimează că va încheia în acest an cu afaceri cu circa 10%, la 2,5 milioane de euro, iar pentru 2015 şi-a bugetat 3,3 milioane de euro.

  • Bogza, CIS: Investitorii se duc în ţările unde se fac autostrăzi, nu unde sunt schimbate bordurile

    “Avem o lege care asigură prioritizarea investiţiilor publice. În 2014, sumele pentru investiţii publice au fost alocate de anumite criterii, dar 2014 nu este foarte bun din acest punct de vedere. Volumul cheltuielilor publice pentru investiţii a scăzut foarte mult, dar nu credem că este din cauza prioritizării. E din alte motive. pe care nu le cunoaştem în momentul de faţă. Acest efort de prioritizare ar trebui să continue, pentru că este singura cale prin care se asigură eficientizarea cheltuielor publice. Ca să fac o glumă amară: investitorii preferă să se ducă în ţările unde se fac autostrăzi, nu unde se schimbă borduri”, a spus Bogza.

    El a menţionat că gluma este puţim exagerată având în vedere că decizia privind schimbarea bordurilor este luată la nivel local.

    “Dar acesta este un fapt de viaţă. În România este o realitate, investitorii nu se uită la borduri, sunt atenţi la inaugurări de autostrăzi”, a adăugat Bogza.

  • Mesaj de la pieţele financiare: ce-ar fi să daţi drumul la tiparniţă?

    Dintre investitorii intervievaţi, 38% au considerat că situaţia economiei globale se înrăutăţeşte, dublu faţă de numărul celor care au descris astfel evoluţia economică în sondajul din iulie. Ponderea investitorilor care evaluează negativ starea economiei mondiale nu a mai atins o cotă atât de mare din septembrie 2012, când Europa era încă în recesiune. 43% dintre respondenţi au descris politicile monetare ale BCE ca “prea restrictive”, faţă de 31% în luna iulie. În acelaşi timp, 59% dintre investitori au o percepţie favorabilă asupra preşedintelui BCE, în scădere de la 74% în luna iulie. Şi percepţia asupra politicilor duse de cancelarul german Angela Merkel a avut de suferit în ultimele trei luni. Doar 45% dintre respondenţi au caracterizat politicile cancelarului german ca favorabile pentru investitori, faţă de 72% dintre cei intervievaţi în luna iulie.

    Economistul-şef al Standard&Poor’s pentru EMEA, Jean-Michel Six, apreciază la rândul său că zona euro riscă să intre în a treia fază de recesiune după cele din 2009 şi 2012-2013, întrucât redresarea începută în al doilea trimestru din 2013 a atins deja nivelul maxim şi nu mai sunt alte resurse de creştere, cu excepţia mult aşteptatei porniri a tiparniţei de bani de către Banca Centrală Europeană, după exemplul Rezervei Federale a SUA, al Băncii Japoniei şi al Băncii Angliei. Six consideră însă că este probabil ca zona euro să evite recesiunea în următorii doi ani, dacă va fi ajutată de scăderea puternică a preţurilor petrolului.

    Recent, şi Yves Mersch, membru al Comitetului Executiv al BCE, a declarat că economia zonei euro este într-o situaţie “critică” din cauza ritmului slab de creştere şi a inflaţiei “extraordinar de scăzute”. Ultimele date arată că economia zonei euro a avansat cu doar 0,2% în trimestrul al treilea, în timp ce analiştii anticipau o creştere de 0,1%. Inflaţia anuală din zona euro a accelerat nesemnificativ la 0,4% în octombrie, de la 0,3% în luna precedentă, dar a rămas cu mult sub ţinta BCE pe termen mediu, de 2%. Banca a anunţat luna trecută noi măsuri pentru sprijinirea economiei din zona euro, printre care acordarea de împrumuturi ieftine pentru băncile comerciale şi programe pentru achiziţii de obligaţiuni şi de titluri garantate cu active.
     

  • România urcă în topurile competitivităţii şi aşteaptă să vină investiţiile străine

    România a reuşit să facă un salt important în topul global al competitivităţii realizat de Forumul Economic Mondial şi a reuşit să urce şi în clasamentul statelor cu cel mai bun climat pentru mediul de afaceri, realizat de Banca Mondială. Rămâne de văzut dacă România va deveni mai atractivă în ochii investitorilor şi dacă aceste progrese se vor reflecta şi în creşterea volumului investiţiilor străine.

    România este dependentă de finanţarea externă, astfel că, în lipsa investiţiilor străine directe şi a fondurilor europene, creşterea economică mult aşteptată va fi foarte dificilă.

    Atractivitatea mediului de afaceri autohton este foarte importantă, reflectându-se într-un volum mai mare sau mai mic de investiţii străine. Cele două topuri realizate de Forumul Economic Mondial şi de Banca Mondială sunt un reper important pentru investitorii străini, care analizează o multitudine de indicatori atunci când iau decizia de a-şi plasa sau nu banii într-o ţară, uitându-se în special la evoluţia economiei. Iar îmbunătăţirea percepţiei investitorilor este de bun augur pentru o ţară care depinde de banii străinilor.

    România, ca şi alte ţări din regiune, are nevoie de ritmuri de creştere economică susţinută, chiar de 4-5%, pentru a deveni atrăgătoare pentru investitorii străini, spun unii economişti. Cele mai consistente fluxuri de investiţii străine au fost înregistrate în perioada 2004-2008, când economia era în ascensiune puternică. Investiţiile străine au urcat până la un maxim de 9,5 mld. euro în 2008, însă în anii de criză s-au prăbuşit la valori de până la cinci ori mai mici. Ceea ce arată că banii aduşi de străini au fluctuat de cele mai multe ori în pas cu trendul economiei.

    ”Ţările din regiune au nevoie de ritmuri de creştere susţinute pentru a le face atrăgătoare pentru investiţii, iar acest lucru poate fi obţinut prin reformele structurale. Acestea sunt mai necesare ca oricând pentru că de şase ani stăm într-o zonă în care nu putem spune nici că mai suntem în criză, nici că am ieşit din ea. Investitorii analizează două aspecte când se uită la o ţară: potenţialul şi istoricul„, a spus Mihai Bogza, preşedintele Consiliului Investitorilor Străini, la un eveniment organizat la Bucureşti de publicaţia The Economist.

    Dacă din punctul de vedere al dimensiunii pieţei România pare să fie avantajată în regiune, în privinţa procesului de convergenţă la ţările dezvoltate este în continuare într-o poziţie defavorabilă, în opinia lui Bogza. Investitorii sunt interesaţi de potenţialul unei pieţe dat de dimensiunea acesteia, de amplasament, de diferenţa de dezvoltare a pieţei faţă de grupul de ţări către care converge, dar şi de istoricul pieţei respective.

    Deşi are un potenţial de creştere cu mult peste media europeană având în vedere cât are de recuperat, economia românească este frânată de birocraţia fiscală şi administrativă. În plus, nu există o strategie şi viziune pe ter-men lung, ceea ce pune în ceaţă direcţia în care ar trebui să se îndrepte România.

    Lipsa investiţiilor după criză, atât cele interne, cât şi cele străine, a lovit în plin economia. Iar atragerea de noi investitori este acum extrem de dificilă în contextul crizei economice mondiale. Pe lângă factorii interni, înrăutăţirea activităţii investiţionale în România a fost corelată şi cu amplificarea aversiunii faţă de risc la nivel internaţional. Fluxurile mai puţin generoase de bani au devenit foarte selective în ceea ce priveşte destinaţiile lor.

    De ce vin investitorii străini în România? Există criterii individuale, în funcţie de companie, dar există şi puncte comune, precum siguranţa investiţiei, sustenabilitate economică şi predictibilitatea reformelor politice, apreciază Valeriu Nistor, preşedintele Camerei de Comerţ Americane în România (AmCham). ”România trebuie mai întâi de toate să se gândească şi să profite de poziţia ei strategică. Climatele social, politic şi economic au o mare influenţă asupra gradului de atractibilitate a investitorilor străini. Stabilitate, transparenţă, adaptabilitate. Acestea sunt marile puncte forte. Ce fel de model economic îşi doreşte România? Nu trebuie să ne gândim la viitori investitori. Trebuie să avem grijă de cei care sunt deja aici„, în opinia şefului AmCham.

  • Cinci investitori sunt interesaţi de activele Enel

    Electrica, cea mai mare companie locală de distribuţie a energiei, şi Nuclearelectrica, firma care asigură 20% din producţia de energie a României, sunt companiile care vor acţiona din partea statului român la această tranzacţie. Pentru Nuclearelectrica, cel puţin, com­pania care i-ar completa cel mai bine por­tofoliul din cele scoase de Enel la vânzare este fosta Electrica Dobrogea.

    Nuclearelectrica este administratorul centralei nucleare de la Cernavodă. De procesul de vânzare mai sunt interesaţi E.ON, GDF şi State Grid Cor­po­ration of China, au precizat surse citate de Ziarul Financiar. Potrivit acestora, francezii de la GDF Suez ar fi interesaţi de preluarea Muntenia Sud mai ales în contextul în care ei controlează şi distribuţia de gaze din această regiune prin intermediul fostului Distrigaz Sud.

    Germanii de la E.ON ar fi interesaţi de preluarea fostei Electrica Banat, au mai spus sursele citate.

    La începutul lunii octombrie, CEO Enel, Francesco Starace, spunea că firmele chineze sunt interesate de cumpărarea activelor din România şi Slovacia pe care compania italiană Enel vrea să le vândă. CEO-ul Enel a precizat că State Grid Corporation of China, cea mai mare companie de stat de utilităţi din lume după venituri, s-a arătat interesată să cumpere operaţiunile de distribuţie şi vânzare din România.

  • Cinci investitori sunt interesaţi de activele Enel

    Electrica, cea mai mare companie locală de distribuţie a energiei, şi Nuclearelectrica, firma care asigură 20% din producţia de energie a României, sunt companiile care vor acţiona din partea statului român la această tranzacţie. Pentru Nuclearelectrica, cel puţin, com­pania care i-ar completa cel mai bine por­tofoliul din cele scoase de Enel la vânzare este fosta Electrica Dobrogea.

    Nuclearelectrica este administratorul centralei nucleare de la Cernavodă. De procesul de vânzare mai sunt interesaţi E.ON, GDF şi State Grid Cor­po­ration of China, au precizat surse citate de Ziarul Financiar. Potrivit acestora, francezii de la GDF Suez ar fi interesaţi de preluarea Muntenia Sud mai ales în contextul în care ei controlează şi distribuţia de gaze din această regiune prin intermediul fostului Distrigaz Sud.

    Germanii de la E.ON ar fi interesaţi de preluarea fostei Electrica Banat, au mai spus sursele citate.

    La începutul lunii octombrie, CEO Enel, Francesco Starace, spunea că firmele chineze sunt interesate de cumpărarea activelor din România şi Slovacia pe care compania italiană Enel vrea să le vândă. CEO-ul Enel a precizat că State Grid Corporation of China, cea mai mare companie de stat de utilităţi din lume după venituri, s-a arătat interesată să cumpere operaţiunile de distribuţie şi vânzare din România.

  • „În urmă cu 20 de ani îi aveam pe Johnny Cash, pe Bob Hope şi pe Steve Jobs. Acum nu avem nici Cash, nici Hope şi nici Jobs“

    “DACĂ ROMÂNIA VA AVEA CREŞTERE ECONOMICĂ DE 3,3% ANUL VIITOR, EU MĂ VOI ÎNTOARCE ÎN FAŢA DUMNEAVOASTRĂ ÎN ECHIPAMENT DE FOTBALIST. Pentru asta probabil că va trebui să slăbesc câteva kilograme şi să mă antrenez„, a spus, în cadrul Business Club, Steen Jakobsen, economistul-şef al băncii daneze Saxo Bank, instituţie fondată în 1992.

    Finanţistul a avut un discurs relaxat, presărat cu glume, dar o notă de pesimism s-a simţit la tot pasul, prin prisma previziunilor prezentate. ”Pentru cetăţeanul de rând situaţia este gravă, chiar dacă noi stăm confortabil şi discutăm despre tendinţe„, argumentează Steen Jakobsen, care de 25 de ani lucrează în cadrul băncii daneze şi călătoreşte în toate cele 26 de ţări unde are filiale banca. ”Situaţia este atât de rea încât nu poate fi decât mai rău„, spune finanţistul, care completează că şeful său, CEO şi cofondator al Saxo Bank, îl prezintă pe Steen Jakobsen ca fiind economistul care a prezis cinci din ultimele două crize mondiale. Prezentarea finanţistului începe cu o glumă. ”În urmă cu 20 de ani, îi aveam pe Johnny Cash, Bob Hope şi Steve Jobs. Acum nu avem Cash, nici Hope (speranţă) şi nici Jobs (slujbe).„

    ELEFANTUL DESPRE CARE NIMENI NU VORBEŞTE
    Motivul pentru care Jakobsen a creionat previziuni pesimiste pentru următorii ani este legat de gradul mare de îndatorare a ţărilor. ”Poate că datoriile sunt elefantul din cameră despre care nu vorbeşte nimeni, dar a crescut atât de mult încât fundaţia a început să crape. Îl ignorăm în detrimentul nostru.„ De pildă, datoria externă a Asiei a crescut la 2,5 trilioane de dolari de la 300 de miliarde de dolari în numai un deceniu, iar China cheltuie o avere doar pentru a administra o datorie care reprezintă 39% din PIB. Nici SUA nu sunt prea departe, având în vedere că în 2013 costul de întreţinere a datoriei s-a plasat la 6% din PIB, iar încărcarea datoriei s-a dublat în zece ani, ajungând la 80% din PIB. ”Şi lumea vestică ignoră în continuare nevoia de acea reformă structurală fundamentală care va permite antreprenoriatului privat să înflorească şi să crească.„ Or în contextul datoriilor actuale, nu se pune întrebarea ”dacă„, ci doar ”când„ ţările vor intra în default, este de părere Jakobsen. În opinia sa, în 2015 zona euro (inclusiv România) vor intra în recesiune, iar SUA se vor afla la limită de a intra în recesiune. În rândul predicţiilor Saxo Bank se află şi faptul că în primul trimestru al anului viitor inflaţia va fi redusă, moneda Statelor Unite va fi mai slabă ca în 2014, iar ţările din BRIC vor intra în colaps ca urmare a lipsei de reforme.

    NU CONTEAZĂ CINE VA FI ALES ÎN ROMÂNIA
    ”Singurul fel în care putem progresa este prin experienţa eşecului. Văd aceeaşi situaţie şi în România, iar în opinia mea alegerile prezidenţiale sunt o pierdere de vreme. Nimic nu se va întâmpla nici înainte şi nici după alegeri.„ În opinia finanţistului, nu numai în România, ci şi în lume politicul nu se află în poziţia de a influenţa mersul lucrurilor în economie. ”Nici măcar nu contează cine va fi ales în România, nu va conta nici din punct de vedere politic, nici economic. Inabilitatea mediului politic de a schimba lucrurile este de fapt motivul pentru care avem elefantul în cameră.„ Singurul mod prin care ţările vor evolua, nu numai România, ci întreaga lume, este prin eşec, pentru că, spune Jakobsen, niciun politician nu va recunoaşte că a greşit, ci cu toţii vor continua prin a nu face nimic şi joacă un joc numit ”pretinde şi extinde„. Vor pretinde că sunt credibili şi că au un plan şi îşi vor extinde cât pot de mult mandatele. Ultimul politician care a fost ales în Europa anunţând schimbări a fost Margaret Thatcher, în 1979. ”Nu spun că a avut dreptate sau nu, ci că de 35 de ani niciun alt politician nu a mai fost ales pentru că voia să schimbe ceva.„

    UITAŢI DE COMPANIILE CONTROLATE DE STAT
    ”Sunt un simplu economist, dar văd la nivel global că dobânzile sunt din ce în ce mai mici„, îşi continuă prezentarea Jakobsen, care spune că la începutul anului 2014 predicţiile sale erau mai puţin credibile, dar scăderile din ultima perioadă au confirmat aşteptările sale. ”Şi este doar începutul. Cred că vom ajunge la cel mai scăzut nivel al dobânzilor, cel din 2008, în primul trimestru al anului viitor. Cred că nivelul dobânzilor din România se va plasa între 1,5 şi 1,75%.„ Cu toate acestea, economistul-şef al Saxo Bank spune că de-a lungul carierei sale de 25 de ani nu a fost niciodată atât de optimist, pentru că odată ce va fi atins punctul cel mai de jos, în primul sau al doilea trimestru, va urma o creştere rapidă. În opinia lui, orice economie mică, aşa cum este a României, este un bun studiu de caz al principiului Pareto, care spune că în multe evenimente 80% dintre efecte sunt produse de 20% din cauze. De pildă, 80% din volumul creditelor este atras de 20% dintre companii şi instituţii financiare; 20% din populaţie deţine 80% din bogăţie; 80% din numărul locurilor de muncă este generat de companiile mici şi mijlocii. În plus, în acest moment sunt 20 de milioane de şomeri în Europa; 80% din economia mondială trebuie să crească pentru a susţine restul de 20%. Mai mult, ”«pariind» pe numai 20% va ridica riscul de japonizare la 80%. Dar deja ne aflăm, în Europa, în procesul de japonizare, pentru că nu am făcut absolut nimic pentru a evita acest lucru„. Pentru a evita colapsul, fiecare ţară ar trebui să uite de cele mai mari 20% dintre companii şi să se concentreze pe întreprinderile mici şi mijlocii. ”În cazul României, uitaţi de companiile controlate de stat, de corporaţii.„

  • Dacă este vineri, este film: Into Dusk, o dramă pe fundal SF

    Urmăriţi aici Into Dusk:

     

  • Investitorii care au pariat pe cafea şi minereu de fier au câştigat sume uriaşe în ultimul an

    Cafeaua şi minereul de fier au adus cele mai mari câştiguri investitorilor în ultimul an, de 40%-80%, pentru cei care au pariat corect pe aceste mărfuri. Pentru perioada următoare, specialiştii Tradeville văd ca oportune pariurile pe aprecierea mărfurilor agricole şi cele pe deprecierea cuprului, aurului şi petrolului.

    În opinia analiştilor casei de brokeraj Tradeville, de la începutul anului şi până în prezent, cea mai mare apreciere a avut-o cafeaua, cu peste 80%. Explozia cotaţiilor a fost alimentată de o producţie cu mult sub aşteptări din partea Braziliei, cel mai mare exportator mondial de cafea. Astfel, pariurile long (pe apreciere) pe cafea ar fi adus câştiguri impresionante.

    “La polul opus, cea mai mare depreciere dintre mărfuri a fost înregistrată de minereul de fier, pentru care cotaţiile au scăzut cu 40%, prăbuşirea venind în principal pe filiera alunecării suplimentare a economiei chineze”, spune Mihai Nichişoiu, analist al Tradeville. În acest caz, pariurile short (pe depreciere) pe minereul de fier ar fi adus câştiguri substanţiale.

    Pe de altă parte, potrivit analistului de la Tradeville, în ultimele câteva luni, toate mărfurile au suferit deprecieri puternice, indiferent de caracterul utilizării acestora. Cauza principală a deprecierilor s-a referit la apropierea momentului în care Rezerva Federală va opera prima creştere a dobânzii-cheie şi la o apreciere importantă a dolarului american.

    Momentul în care Rezerva Federală va deveni suficient de explicită în privinţa iminenţei primei creşteri a dobânzii-cheie va fi unul extrem de important. Până la acel moment, dolarul american ar trebui să continue să se aprecieze în mod generalizat şi impulsiv în ceea ce ar putea fi începutul celui de-al treilea val important de creştere din istorie. Pe acest fond, aurul şi-ar putea continua declinul, putând testa 1.000 dolari/uncie.

    Dintre mărfurile cu utilizare industrială intensivă, cuprul este cel mai vulnerabil unei deprecieri suplimentare importante – în condiţiile în care alunecarea economiei chineze, responsabilă pentru aproape jumătate din consumul mondial, va continua.

    În cazul petrolului, alunecarea recentă a cotaţiilor are mică legatură cu Rusia. Motivaţia s-a referit mai degrabă la valul de cifre macro care au surprins negativ aşteptările în cele mai importante economii globale – şi, de asemenea, la o apreciere importantă a dolarului american. “În opinia noastră, performanţa economiilor globale va rămâne mediocră, iar dolarul american va continua să se aprecieze – aşadar, cotaţiile petrolului ar trebui să rămână sub presiunea deprecierii pe termen mediu”, menţionează Mihai Nichişoiu.

    Mărfurile agricole, în schimb, pot avea cele mai mari aprecieri, în condiţiile în care factorii specifici responsabili pentru deprecieri în 2014 par deja integraţi în cotaţii. În cazul mărfurilor agricole, specialistul casei de brokeraj Tradeville recomandă pariurile long.

  • Cazul Lukoil: aşa e românul, imparţial

    Şedinţa CSM s-a terminat însă cu o sesizare către Inspecţia Judiciară împărţită ostentativ echitabil pe culori politice, având ca obiect nu numai declaraţia lui Ponta, ci şi afirmaţiile preşedintelui Traian Băsescu prin care “a devoalat date” din dosarul Microsoft şi calificarea Curţii de Apel drept “pluton de execuţie” de către liberalul Varujan Vosganian după condamnarea colegului său Sorin Roşca-Stănescu. Preşedintele Băsescu a reacţionat imediat, acuzând CSM că face politică, ceea ce ll-a împins pe premierul Ponta să replice printr-o reclamaţie adresată ambasadelor străine pe tema periclitării de către preşedinte a independenţei justiţiei.

    Cu aceasta, campania electorală a fost total confiscată definitiv de comentariile politicienilor şi ale susţinătorilor lor din presă despre raporturile dintre taberele politice şi justiţie, după ce deja începuse să fie clar dominată de ştirile de la DNA şi ANI despre dosare de parlamentari, ex-miniştri şi candidaţi la preşedinţie. Cazul Petrotel Lukoil a ajuns, astfel, chiar mai productiv politic decât cazul Microsoft, pentru că în chestiune au fost de această dată acuzaţii de evaziune fiscală şi spălare de bani la scară mare contra unei companii ruseşti, în contextul în care conflictul din Ucraina a tensionat la maximum relaţiile dintre UE-SUA şi Rusia, în vreme ce campania electorală din România candidaţii nu ştiu cum să se poziţioneze mai repede drept proamericani şi proeuropeni până-n măduva oaselor şi să-i demonizeze pe adversarii lor drept antiamericani, antieuropeni şi, cum altfel, proruşi.

    Intervenţia premierului Ponta, motivată evident de pericolul direct pe care l-ar reprezenta pentru el în campanie închiderea Petrotel şi afectarea companiilor dependente de activitatea rafinăriei ploieştene (Oltchim, Oil Terminal) le-a permis deci adversarilor lui Ponta o nouă şarjă de atacuri pe tema presupusei rusofilii a acestuia. Ponta a fost portretizat, astfel, fie ca un potenţial dictator care asupreşte procurorii şi ar trebui să fie cercetat penal pentru obstrucţionarea justiţiei, fie ca un amic al ruşilor, care apără interesele Lukoil fiindcă vrea să scoată România din UE şi s-o apropie de Rusia şi China.

    Ulterior, criticile au căpătat o altă turnură, după ce preşedintele Traian Băsescu a prins prilejul spre a-şi arăta din nou în public vitejia antirusească, anume spre a sublinia că între el şi Ponta, el e singurul politician curajos şi faţă de Moscova, şi faţă de investitorii ruşi din România. Preşedintele i-a invitat în termeni direcţi pe cei de la Lukoil să plece din România dacă nu respectă legea şi a invitat guvernul să răspundă la şantajul Lukoil cu naţionalizarea Petrotel, spre a acoperi gaura provocată la bugetul statului de evaziunea fiscală descoperită de procurori la Lukoil.

    Scandalul s-a încheiat între timp, odată cu repornirea rafinăriei de către Lukoil, dar episodul va rămâne să conteze ca unul important în campania electorală, chiar dacă important doar prin nivelul lui de zgomot şi nu pentru că ar fi schimbat cumva părerile deja formate ale alegătorilor despre politicienii lor preferaţi.