Tag: companie

  • Compania antreprenorială autohtonă Bittnet Systems ţinteşte listarea la bursă în 2015

     

    Majorarea se bazează pe cinci obiective de dezvoltare. Primul obiectiv îl reprezintă expansiunea teritorială, după deschiderea biroului regional din Cluj-Napoca, în octombrie a.c., şi a tot mai multor cereri de colaborare din diferite oraşe mari ale ţării. Al doilea obiectiv constă în mărirea echipelor de vânzări, tehnice şi de marketing. “Aceste obiective presupun eforturi financiare, însă experienţa ne-a învăţat că cea mai importantă resursă dintr-o companie este factorul uman”, declară Cristian Logofătu, Chief Financial Officer (CFO) al Bittnet Systems.

    Ca integrator IT, Bittnet vrea să se concentreze pe serviciile de migrare în cloud (private cloud, hybrid cloud) şi pe soluţiile de securitate, care au ajutat la creşterea companiei în 2014.

    În ceea ce priveşte serviciile de training, compania doreşte să-şi dezvolte portofoliul de cursuri, urmărind detaşarea în poziţia de “one stop shop”. Al cincilea obiectiv al Bittnet pentru 2015 îl reprezintă menţinerea ritmului accelerat de creştere prin atragerea de noi surse de finanţare. O sursă ar putea fi chiar listarea la bursă. “Avem două surse posibile de creştere: fie investitori iprivaţi, fie listare publică. Le analizăm pe Amândouă. În cazul în care condiţiile vor fi prielnice, vom prefera varianta de listare publică, în special pentru vizibilitatea şi transparenţa câştigate în ochii clienţilor”, explică Cristian Logofătu.

    Bittnet Systems este o companie antreprenorială românească din sectorul IT, înfiinţată în 2007 şi deţinută de fraţii Mihai Logofătu (29 de ani) şi Cristian Logofătu (33 ani). Compania oferă clienţilor săi implementare, servicii de suport şi echipamente hardware, fiind axată pe tehnici, tehnologii noi,precum şi pe inovare. La finalul celui deal treilea trimestru al acestui an, Bittnet a atins o cifră de afaceri de circa 1,3 milioane de euro, estimând posibilitatea de a încheia 2014 cu afaceri de 2,5  milioane de euro.

     

  • Topul greşelilor făcute de antreprenori

    În special cei cu capabilităţi tehnice au probleme în a ţine un cash-flow foarte strâns. “La început 90% dintre afaceri au probleme cu banii, să începi cu bani puţini, să încerci să te descurci este foarte greu fără cineva cu spirit de contabil, care să încerce să îşi ţină cheltuielile din scurt.
    Aşa se îneacă foarte multe afaceri, după ce trec de prima etapă, în care începi să mişte ceva şi ajung să aibă nişte venituri cât de cât. Antreprenorul începe să cheltuie fără să ştie pe ce şi se trezeşte că ajunge pe roşu, fără să ştie cum, când, de ce, de când. “Până te trezeşti eşti cu un picior în groapă. Eu am sfătuit pe oricine să ia, măcar part-time, un contabil sau pe cineva din afara businessului tău, căruia să-i pui în faţă excelul şi să te sfătuiască”.

    Pe al doilea lor în topul greşelilor stă partea de branding, căreia un antreprenor ar fi tentat să nu-i dea suficientă importanţă, în detrimentul părţii tehice, de exemplu. “Apple are produse bune, cu o imagine extraordinară. Încearcă mulţi să-i depăşească, unii au şi reuşit, pe nişe sau pe diferite canale, dar, în ansamblu, produselor celorlalţi nu sunt Apple”, spune Scărlătescu.

    Există greşeli de maturitate a afacerii? “Cred că o greşeală pe care o fac mulţi este un soi de autosuficienţă, să ai sentimentul că nu ţi se mai poate întâmpla nimic, că lucrurile merg de la sine şi implicarea ta trebuie să fie din ce în ce mai redusă.
    Experienţa mea arată că unui astfel de mecanism îi cresc şansele să nu funcţioneze cu cât este lăsat mai liber. Asta nu înseamnă că trebuie să treci în cealaltă extremă, dar că trebuie să ai tot timpul ochii asupra pieţei, să vezi unde este concurenţa, să ai parteneri”, spune Mihai Scărlătescu.

    Un alt pericol pentru afacerile mature stă în lipsa de transparenţă asupra centrelor de profit, deficienţe de management strategic şi financiar, ignorarea preferinţelor clientului, supraevaluarea capabilitaţilor echipei de management în condiţiile în care aceasta e depaşită de situaţia pieţei şi nivelul de maturitate sau mărime la care a ajuns compania, spune Cristian Bişa.

    Eugen Păturan, care se ocupă de peste zece ani de franciza Bata în România, povesteşte ce înseamnă ignorarea pieţei: “În baza faptului că în 2006 – 2007 piaţa era într-o vervă nemaipomenită şi se vindea aproape orice, am decis să investesc şi să aduc pe piaţa din România un nou brand, fără a mai studia atent segmentul de piaţă căruia mă adresam, bazându-mă doar pe faptul că aveam o concurenţă redusă.
    La finele anului 2008 am adus brandul respectiv şi după  o investiţie totală de 300.000 de euro am pornit afacerea, prin deschiderea primului magazin într-un centru comercial important din Bucureşti”. Nouă luni de mai târziu antreprenorul a constat că vânzările nu se situau la nivelul bugetat, fără un motiv aparent.

    “Am mers la Statistică, am achiziţionat un set de statistici şi am descoperit că doar 33% din consumatori se încadrau drept potenţiali clienţi ai segmentului respectiv. Poate de aceea nici concurenţa nu era atât de mare. Descoperind Am realizat că vânzarea estimată iniţial de mine nu va putea fi atinsă niciodata. Am reusit sa vând afacerea, la un preţ ce reprezenta doar o mică parte din cât am investit iniţial, dar tot a fost mai bine decât nimic”. 

  • Cum poţi greşi atunci când mânuieşti banii companiei tale?

    Şi am văzut că acest lucru deja se întâmplă în cazul antreprenorilor care ne-au răspuns. Dacă anul trecut procentul celor care nu erau familiarizaţi cu concepte precum private equity, venture capital, angel investor era destul de mare, în acest an aceste tipuri de investitori apar printre soluţiile care ar putea avea un impact important în ecosistemul de finanţare românesc în următorii ani”. Pe de altă parte antreprenorul trebuie să caute finanţarea care se potriveşte stadiului afacerii sale.

    Nu este bine să încerce să ia credit bancar când business-ul este abia înfiinţat sau în stadiul de startup. De obicei băncile acordă credit firmelor cu istoric şi situaţii financiare pe câţiva ani. “Dar nici nu te gândi că nu ai acces la finanţare pentru că eşti startup. Gândeşte “out of the box” şi ia în considerare opţiunile inovative de finanţare apărute în anii de criză, de exemplu crowdfunding-ul”, spune Mihaela Matei.

    “Tot legat de finanţare, nu te gândi că vei reuşi doar prin fondurile proprii să dezvolţi o afacere. Bineînţeles că nu e o regulă general valabilă, dar, de cele mai multe ori, fără fonduri suficiente afacerea nu se va dezvolta în ritmul necesar sau nu va rezista dincolo de zona de start-up. Nu aştepta să ajungi la această concluzie după 2-3 ani în care să îţi spui că nu e şi cazul tău şi că tu vei reuşi fără fonduri din exterior. Echipa se va demotiva sau chiar va părăsi start-up-ul”.

    Relaţia antreprenorului cu banii nu înseamnă numai finanţarea activităţii, ci şi mânuirea disponibilităţilor companiei.  Cristian Bişa de la manageranticriză.ro spune că, cu cat nivelul de avuţie al societăţii scade cu atât utilitatea resurselor financiare deţinute este mai mare şi aversiunea la risc mai accentuată.”Una este să investeşti 100.000 de euro atunci când ai numai 120.000 de euro şi alta să inveştesti 100.000 de euro atunci când deţii în cont un milion”.

    Depăşind acestă situaţie, antreprenorul se poate trezi într-o altă situaţie, la fel de neplăcută. “Este foarte greu de înţeles şi de acceptat, dar şi de gestionat faptul că cel puţin 24 plus 16% din veniturile obţinute (sigur, prin munca si priceperea ta) nu îţi aparţin ţie, ci statului”, spune expertul contabil Emilia Ţuluca.

    Dacă nu puteţi accepta asta, atunci angajaţi pe cineva care să vă amintească; antreprenorul Mihai Scărlătescu subliniază nevoia angajării sau implicării în afacere a cuiva cu expertiză în zona financiară, un “om cu duşul”, care să tempereze orice elanuri risipitoare.
    Există proprietari de afaceri care se “joacă” cu banii companiei – ridicări nejustificate de numerar, care ridică soldul casei şi care ar trebui cheltuiţi în interesul acesteia, fapt care se întâmplă mai rar. Iar achiziţiile persoanale efectuate în numele sociatăţii nu fac decât să crească lista fondurilor fixe şi bătăile de cap ale contabililor, dar sporesc şi riscurile în cazul unui control, spune Daniela Niţu, expert contabil.

    Un lucru simplu la capitolul bani, care înseamnă de fapt fineţe şi analiză: o greşeală este să nu faci un exit la momentul potrivit, când ai ajuns la punctul de maturitate pe curba de dezvoltare a afacerii.

  • Multe veşti neaşteptate în energie în 2014: Enel şi Electrica au fost capete de afiş

     Insistenţa cu care Enel a licitat şi a vrut cu tot dinadinsul să cumpere Electrica Muntenia Sud nu poate fi uitată uşor de oamenii care au asistat în 2006 la tot procesul de privatizare. Atât insistenţa, dar şi suma pe care italienii au acceptat să o plătească, de 820 de milioane de euro, au atras admiraţia şi convingerea că Enel va fi una dintre companiile care vor face istorie pe piaţa energiei din România. Cu atât mai surprinzătoare a fost ştirea din data de 11 iulie, când Enel a anunţat că vrea să-şi lichideze poziţiile din piaţa de furnizare şi distribuţie a energiei într-un efort de a-şi reduce datoriile la nivel de grup (care ajunseseră la 43 miliarde de euro după primele şase luni din an). Enel are în România un business de peste un miliard de euro, cu un profit operaţional consolidat de 289 de milioane de euro în 2013, care acoperă trei re-giuni, Banat, Dobrogea şi Muntenia Sud.

    Mai precis, Enel deţine o treime din piaţa distribuţiei de energie şi vrea să vândă 64,4% din Enel Distribuţie Muntenia şi Enel Energie Muntenia, 51% din Enel Distribuţie Banat, Enel Distribuţie Dobrogea şi Enel Energie, precum şi 100% din compania de servicii Enel România (deţinută prin Enel Investment Holding BV). Alături de activele din România, Enel a scos la vânzare şi producţia energetică din Slovacia şi aştepta ca în total să obţină 4,4 miliarde de euro din vânzări până la sfârşitul acestui an.

    Sfârşitul de an nu a adus însă finalizarea acestor tranzacţii. Electrica şi Nuclearelectrica se află printre companiile care au ofertat pentru activele din România, pe care Enel le evaluează la 1,8 miliarde de euro, potrivit unor surse din piaţă citate de ZF. Activele ar valora însă doar 850 milioane de euro, după calculele realizate de analiştii de la Société Générale şi citate de Wall Street Journal, în timp de Fondul Proprietatea estimează pachetul la 1,1 miliarde de euro. Ofertele nu au fost însă satisfăcătoare pentru grupul italian, dat fiind că Luca D’Agnese, care conduce în prezent activitatea grupului în Europa de Est, a spus într-un interviu acordat The Wall Street Journal că „ideea a fost să avem mai multe opţiuni, deoarece compania nu a fost niciodată într-o situaţie fără ieşire. Nu suntem nevoiţi să vindem chiar la orice preţ”.

    Nefinalizarea tranzacţiei ar fi una dintre cele mai mici probleme ale Enel pe piaţa locală în acest an. Com-pa-nia a fost acuzată de umflarea facturilor la energie printr-o înţelegere cu ANRE şi Elec-troalfa, un business de 38,7 milioane de euro con-tro-lat de Gheorghe Ciubotaru, un om de afaceri din Botoşani. În sep-tembrie, statul român decide să deschidă la Tribu-nalul Internaţional de Arbitraj de la Paris o acţiune împotriva italienilor, solicitând plata a 521 de milioane de euro. Peste toate acestea, în noiembrie, Matteo Cassani, directorul general al Enel Energie şi Enel Energie Muntenia şi primul oficial italian mutat în România pentru dezvoltarea businessului, a murit în condiţii suspecte după ce s-ar fi aruncat de la etajul doi, de la fereastra biroului său.

    Enel a generat aşadar cele mai importante ştiri ale anului pe zona de energie. Dar anul a început cu a doua intrare în insolvenţă a Hidro-electrica. Prima insolvenţă a companiei fusese în iunie 2012, cauzată de contractele nefericit încheiate ale companiei, atât în ceea ce priveşte vânzarea de energie, cât şi investiţiile la preţuri supra-eva-luate fără niciun impact con-cret în producţia com-paniei. Cauza insolvenţei este legată de companiile care cumpărau direct energie de la Hidroelectrica şi care au acţionat în instanţă producătorul de energie după ce contractele lor au fost reziliate, furnizorii cerând în schimb banii pe care ar fi urmat să îi obţină dacă aceste contracte erau în continuare derulate. Tribunalul Bucureşti a decis că aceste contestaţii sunt inadmisibile, Hidroelectrica ieşind din prima insolvenţă la jumătatea lui 2013. Decizia de a rejudeca aceste contestaţii a trimis însă din nou în insolvenţă Hidroelectrica.

    Piaţa energetică a adus însă şi veşti bune. Electrica, cel mai mare jucător din piaţa distribuţiei şi furnizării de energie electrică, cu un portofoliu de 3,6 milioane de clienţi, a fost lis-tată simultan pe bursa de la Bucureşti şi pe cea de la Londra, într-o operaţiune prin care în con-turile companiei au intrat circa 2 miliarde de lei pentru 51% din acţiuni. Aceasta a fost cea mai mare operaţiune pe piaţa de capital realizată de statul român.

    În discuţiile privitoare la construcţia a două reac-toare noi la Cernavodă, statul român a încercat să atragă mai mulţi investitori, dar până la urmă negocierile se poartă doar cu chinezii de la China General Nuclear Power Corporation (CGN). În ceea ce priveşte hidrocentrala Tarniţa-Lăpuşteşti, com-pa-nia de proiect Hidro Tarniţa a prelungit din nou, la finalul lunii noiembrie, cu aproape două luni, până la 30 ianuarie 2015, perioada în care inves-titorii pot depune oferte de precalificare pentru construirea hidrocentralei din judeţul Cluj, proiect în valoare de peste 1 miliard de euro. Decizia a fost luată ca urmare a creşterii inte-resului investitorilor pentru proiectul Tarniţa-Lăpuşteşti şi a solicitării acestora, potrivit reprezentanţilor Hidro Tarniţa SA.

    Deşi anul acesta interesul inves-ti-torilor pentru energia verde a scăzut din cauza schimbărilor legislative, au început să apară semne despre un nou boom de investiţii în regenerabile, în zona proiectelor mici. ANRE a elaborat deja o metodologie de stabilire a preţurilor reglementate de vânzare şi a regimurilor de comercializare a energiei electrice produse din surse regenerabile de energie în centrale electrice cu puteri instalate mai mici de 500 kW pe centrală. Potrivit celor mai recente estimări lan-sate de reprezentanţii ANRE, în perioada 2015-2020 se vor dezvolta circa 500 MW de mici proiecte mai ales pe biomasă, biogaz şi microfotovoltaic pe acoperişurile caselor.

  • Cei mai admiraţi CEO din România 2014: Florin Talpeş, locul al şaselea

    Compania sa este astăzi producătorul uneia dintre cele mai performante şi eficiente game de soluţii de securitate informatică atestate pe plan internaţional, fiind totodată cel mai exportat produs românesc după volum.

    În fiecare zi, tehnologia Bitdefender protejează datele digitale ale peste jumătate de miliard de utilizatori de pe toate continentele.


    Florin Talpeş face parte din promoţia celor mai admiraţi CEO din 2014 şi a fost premiată în cadrul Galei Business Magazin. Citeşte în premieră alte 99 de poveşti de succes ale celor mai admiraţi executivi din România în a V-a ediţie a catalogului 100 Cei Mai Admiraţi CEO, lansat de Business Magazin în luna noiembrie.

    Catalogul este disponibil pentru comandă mai jos la preţul de 35 de lei:

    Cantitate: buc.

    * Editiile print sunt valabile in limita stocului disponibil. In cazul in care stocul se epuizeaza va fi livrata editia electronica. Taxele de livrare ale editiilor print vor cadea in sarcina cumparatorului .

  • Atos a cumpărat Xerox IT Outsourcing cu 1,05 miliarde de dolari

    În urma achiziţiei companiei Xerox IT Outcourcing (ITO), Atos îşi va tripla volumul operaţiunilor pe piaţa din SUA, aceasta urmând să devină regiunea geografică în care compania desfăşoară cele mai multe operaţiuni. Atos va deveni astfel unul dintre principalii furnizori de servicii IT ai Xerox, iar clienţii diviziilor Business Process Outsourcing (BPO) şi Document Outsourcing din cadrul Xerox vor avea acces la capacităţile IT ale Atos la nivel global.

    Atos şi Xerox vor avea o colaborare strategică la nivel mondial, în cadrul căreia vor crea împreună proiecte  şi se vor prezenta împreună pe piaţă, cu scopul de a maximiza oportunităţile în ceea ce priveşte furnizarea de servicii IT pentru Atos, respectiv servicii BTO pentru Xerox, atât în Europa cât şi în America de Nord.

     „Consolidarea poziţiei în SUA este un pas important în realizarea planului nostru strategic – structurat pe trei ani – şi răspunde unei cereri puternice din partea clienţilor la nivel global. Această tranzacţie ne va permite să creăm o amprentă mai puternică pe piaţa din SUA, o piaţă care încă de la început a fost interesată de adoptarea tehnologiilor inovative şi accesarea resurselor de specialişti talentaţi şi calificaţi. Suntem încântaţi să le urăm în curând bun venit celor 9.800 de noi colegi, care vor face parte dintr-o companie care e lider în domeniul în care activează şi este dedicată celor mai avansate servicii IT” a declarat Thierry Breton, preşedinte şi CEO Atos.

    Atos SE (Societate Europeană) este o companie de servicii în tehnologia informaţiei cu venitul anual în 2013 de 8,6 miliarde euro şi 76.300 angajaţi în 52 de ţări. Compania are clienţi globali şi oferă servicii de consultanţă în tehnologie, integrare sisteme şi gestionare infrastructură informatică pentru sectoare precum: producţie, vânzări, servicii; sectorul public, sănătate şi transporturi; servicii financiare; telecomunicaţii; media şi tehnlogie; energie şi utilităţi.   

     

     

  • Ce au pierdut şi ce au câştigat cei mai admiraţi manageri din România

    Cele cinci ediţii ale catalogului 100 cei mai admiraţi CEO din România sunt dovada că admiraţia nu este un dat şi poate fi influenţată de varii factori; de la an la an clasamentul se schimbă. Faţă de anul trecut sunt 37 de noi intrări în rândul celor mai admiraţi 100, iar antreprenorii câştigă din ce în ce mai mult teren. „Ar trebui să diferenţiaţi angajaţii din corporaţii de antreprenori, care îşi asumă riscuri mai mari“, spunea recent o antreprenoare de 36 de ani.

    Cred că mediul de afaceri a făcut deja acest lucru, dovadă că pe primul loc în clasamentul celor mai admiraţi manageri se află în 2014 un antreprenor, după ce poziţia a fost ocupată în 2010 şi 2011 de Mariana Gheorghe, CEO al Petrom (acum locul cinci), şi apoi, în 2012 şi 2013, de Steven van Groningen, preşedinte şi CEO al Raiffeisen Bank (acum pe locul doi).

    A cincea ediţie a catalogului 100 Cei mai admiraţi CEO din România realizat de Business Magazin a adus în fruntea clasamentului, pentru prima dată, un antreprenor. Iulian Stanciu, CEO al eMAG, cel mai mare retailer online de pe piaţă, a primit în 2014 cel mai mare număr de voturi din partea mediului de afaceri privat din România.

    Topul a fost realizat pe baza voturilor a circa 200 de manageri de companii si consultanti din toate domeniile de activitate, de la multinationale la companii mici. Lista de propuneri pe care redactorii Business Magazin au realizat-o a inclus peste 250 de manageri, in functie de dimensiunea afacerii pe care o conduc dar si de dinamismul afacerii si a domeniului in care activeaza. Au fost prezenti si antreprenori care sunt recunoscuti pentru implicarea in activitatea companiei.

     

  • Afaceri începute pe şerveţele: cum ceea ce trebuia să fie iniţial un lanţ de restaurante a devenit o companie de computere

    În 1982 trei inşi au renunţat să mai lucreze pentru Texas Instruments şi s-au întâlnit într-o plăcintărie din Huston. Acolo, Rod Camon, Jim Harris şi Bill Murto au decis să pună câte 1.000 de dolari şi şi-au adunat ideile pe un şerveţel.

    Iniţial se gândeau să facă un lanţ de restaurante cu specific mexican, dar mai apoi au decis să rămână în zona tehnologică şi să mizeze pe mobilitatea echipamentelor de calcul, aşa că au creat Copmaq.

    După numai un an compania aduna 67 de milioane de dolari pe piaţa NASDAQ, livra 53.000 de computere portabile şi înregistra venituri de 111 milioane dolari. În continuare Compaq a fost o poveste de succes până la criza dot-com, şi în cele din urmă a fost cumpărată de HP în 2002 pentru 25 de miliarde de dolari.
     

  • Electric Plus a investit 750.000 de euro într-o nouă linie de producţie

    Producătorul de tâmplărie termoizolantă din PVC  Electric Plus din Bacău  a lansat divizia de producţie a uşilor pentru garaj, în urma unei investiţii de 750.000 de euro,  proces care vine in completarea portofoliului existent de produse destinate inchiderilor pentru constructii civile si industriale. 

    Capacitatea de productie de care dispune noua divizie a companiei  este de 5.000 de usi si 10.000 de rulouri anual. În 2015, Electric Plus va produce circa 3.000 de uşi şi 5.000 de rulori, potrivit lui Adrian Garmacea, directorul general al companiei.

    Electric Plus activează pe piaţa internă şi externă prin brandul Barrier şi a înregistrat anul trecut Plus, care are o fabrică la Bacău, a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 59,6 milioane de lei (13,5 milioane de euro), iar pentru anul acesta estimează un avans al rulajului până la 15 milioane de euro.

  • Isteria “Hobbit” cuprinde şi România. Biletele la anumite cinematografe, rezervate până pe 26 decembrie – GALERIE FOTO SI VIDEO

     “The Hobbit: The Battle of the Five Armies” pare să fie cel mai de succes film al anului în România. Conform unei analize Business Magazin, în Bucureşti există cinematografe la care toate biletele au fost rezervate până pe data de 26 decembrie.

    În Statele Unite, filmul a avut încasări de 11,2 milioane de dolari în prima zi în care a fost difuzat, pe 17 decembrie.

     “The Hobbit: The Battle of the Five Armies”, al treilea film din trilogia care transpune pe marile ecrane Hobbitul de J.R.R. Tolkien, intră pe 19 decembrie în cinematografele din România.

    Filmul ce încheie seria oferă o concluzie epică a adventurilor lui Bilbo Baggins, Thorin Oakenshield şi ale Companiei Piticilor. După ce îşi revendică pământul natal de la dragonul Smaug, compania eliberează o forţă mortală în lume. Furios, Smaug îşi revarsă supărarea pe populaţia lipsită de apărare din Lake Town.

    Thorin este atât de obsedat de comoara revendicată, încât sacrifică prietenia şi onoarea pentru a o păstra, în ciuda eforturilor disperate ale lui Bilbo de a-l face să ia decizia corectă. Bilbo apelează la o soluţie extremă, iar dezastrul se extinde, căci Sauron trimite patru legiuni de orci pentru a lua cu asalt Muntele Singuratic. Pentru a se apăra, rasa piticilor, a elfilor şi a oamenilor trebuie să ia o decizie: se unesc sau vor fi distrue. Bătălia celor cinci armate îl surprinde pe Bilbo luptând din răsputeri pentru viaţa sa şi a prietenilor săi, în timp ce soarta Pământului de Mijloc este în joc.