Tag: locuri de munca

Dorinţa de a evita cu orice preţ percepţia că s-ar plia solicitării preşedintelui de a vedea măcar “o foaie A4” cu sursele de compensare a pierderii de venituri la buget de pe urma scăderii CAS l-a făcut pe premier să iasă în public cu pliantul electoral care comunică doar indirect că reducerea CAS va fi contrabalansată de efectele de multiplicare rezultate din lăsarea la dispoziţia firmelor private a 4,8 mld. lei anual, calculate la 1,3 mld. lei generate de crearea de noi locuri de muncă, 1,25 mld. lei din TVA ca urmare a investiţiilor noi, la care se adaugă 4 mld. lei din recuperarea a măcar 10% din datoriile firmelor în insolvenţă şi 1,9 mld. lei din reducerea cu 10% a evaziunii fiscale estimate la CAS.

Replica a venit imediat de la preşedintele Traian Băsescu, care a sugerat fin că statul ar putea deveni incapabil să plătească pensiile la timp, fiindcă efectul scăderii veniturilor din CAS coroborat cu efectul legii de indexare a pensiilor ar majora de la 12,5 mld. lei la peste 18 mld. lei a deficitului fondului de pensii, iar dacă guvernul îşi respectă obligaţia faţă de NATO de a creşte la aproape 2% din PIB bugetul apărării şi vrea şi să se încadreze în limita de deficit structural de 1% din PIB pentru 2015, ar avea nevoie de 13 mld. lei venituri în plus la buget faţă de veniturile acestui an, în condiţiile în care deja a redus investiţiile publice în economie, iar veniturile colectate pe prima jumătate a anului sunt sub ţintele planificate.

Decizia de retrimitere de către preşedinte în Parlament a legii care prevede reducerea cu 5 puncte procentuale la angajator la CAS nu e privită însă deloc drept o catastrofă de tabăra guvernamentală: un consilier al premierului a estimat pe Facebook că dacă scăderea CAS nu se întâmplă în acest an, guvernul va avea oricum la dispoziţie circa 1 mld. euro anual pentru investiţii pentru crearea de locuri de muncă, ceea ce ar avea “un efect de comunicare chiar mai bun decât prin reducerea CAS”.

În acelaşi timp, rivalitatea politică internă şi dorinţa de a se remarca în ochii SUA, în perspectiva alegerilor din toamnă, i-au făcut pe preşedinte şi pe premier să se prindă într-o veritabilă întrecere de discursuri de înfierare fie numai a Rusiei pentru doborârea avionului MH17 (cazul premierului Victor Ponta), fie nu numai a Rusiei, ci şi a Franţei şi a Germaniei, acuzate indirect că n-au fost în stare să prevină escaladarea ostilităţilor din Ucraina pentru că şi-au pus interesele economice în raport cu Rusia mai presus de valorile democraţiei occidentale (cazul preşedintelui Traian Băsescu).

Diferenţele dintre Băsescu şi Ponta rămân însă clare: primul, profitând de faptul că scandalul înregistrărilor din Polonia a a demolat visul actualului guvern de la Varşovia de a acţiona ca lider al ofensivei diplomatice europene antiruse, are în continuare ambiţia de a se comporta măcar ca lider de opinie al “noii Europe” (esticii interesaţi să frâneze, cu sprijinul SUA, o creştere a influenţei ruseşti în zonă), în timp ce al doilea şi-a păstrat tendinţa de a se ascunde prudent după deciziile celor mari de la Bruxelles sau Berlin, declarând doar că România va urma întocmai linia de politică externă promovată de Vest.