BusinessMagazin

Tag: investitori

  • Investitorii sunt gata să „invadeze“ Europa. Ce îi împiedică?

    Managerii fondurilor de hedging specializate pe fuziuni şi achiziţii şi-au înmulţit pariurile pe Europa şi sunt încrezători că problema Greciei va fi rezolvată în cele din urmă, ceea ce ar du­ce la o „explozie“ a deal-urilor pe ca­re le urmăresc, scrie agenţia Thomson Reuters.

    „Singurul lucru care ne ţine pe loc este situaţia din Grecia“, afirmă Reade Griffith, cofondator al Polygon, care administrează unul dintre cele mai mari fonduri de hedging din Europa. Soluţionarea crizei greceşti, indiferent în ce fel, ar elimina unul dintre cele mai mari obstacole din calea creşterii activităţii tranzacţionale în Europa, „eliberând“ miliarde de dolari. Griffith a dublat expunerea fondului la tranzacţiile M&A la aproximativ 40%.

    Investitorii sunt gata să „invadeze“ Europa. Ce îi împiedică?

  • Mic ghid de investiţii în titluri de stat

    Trezoreria statului a spart în sfârşit gheaţa şi a reluat, după o pauză de un deceniu, vânzarea de titluri de stat pentru populaţie. De luni, 8 iunie, şi până pe 19 iunie, persoanele care au cel puţin 1.000 de lei puşi deoparte, pentru că atât costă un titlu de stat, au şansa să economisească prin creditarea statului român.

    Mai exact, Finanţele vând către populaţie 100.000 de titluri de stat, cu o dobândă de sub 2% pe an şi cu o maturitate de doi ani. Plata dobânzii se va face anual, iar rambursarea principalului (adică a sumei investite) se va face la scadenţă, în iunie 2017. Achiziţiile de titluri de stat se vor putea face prin intermediul oricărui ghişeu bancar. Achiziţiile prin intermediul băncilor din consorţiu – BCR, BRD şi Raiffeisen – sunt scutite de comisioane.

    Oferta de titluri de stat va fi structurată pe două tranşe: cea a subscrierilor de până la 50 titluri (inclusiv) şi cea a subscrierilor de peste 50 de titluri. Prioritari vor fi cei care vor cumpăra până la 50 de titluri. Dacă cele 100.000 de titluri sunt subscrise de mici investitori, atunci marii investitori, cei cu subscrieri mai mari de 50 de titluri, nu vor mai fi onoraţi.

    Dobânda oferită de stat nu este ridicată, însă achiziţia unui titlu de stat prezintă avantajul că este scutit de la impozit şi că dacă este vândut înainte de maturitate investitorul nu îşi pierde dobânda. În cazul depozitelor bancare, dobânda este impozitată cu 16%, iar dacă depozitul este „spart” înainte de scadenţă, deponentul pierde dobânda.
    Un alt detaliu important al titlurilor de stat pentru populaţie este faptul că se vor lista la bursa de la Bucureşti pe 26 iunie.

    Astfel, persoanele care vor dori să vândă titlul de stat înainte de scadenţă (2017) vor putea face acest lucru pe bursă. Atenţie însă, pentru că există riscul ca preţul titlului să scadă sub 1.000 de lei, cât a dat pe el investitorul când le-a cumpărat de la bancă. Scăderea preţului la titlurile de stat are loc atunci când dobânzile cresc. Astfel dacă un investitor a cumpărat titlul la 1.000 de lei şi peste un an preţul pe bursă este de 990 de lei, din vânzarea titlului respectivul investitor va raporta o pierdere de 1%. Însă dacă vânzarea titlului se realizează după ce a încasat dobânda, de circa 1,7%, atunci câştigul real ajunge la 0,7%. În ultimii ani însă preţul titlurilor de stat a urcat pentru că dobânzile au scăzut până la minime istorice.

    De exemplu, în luna martie a acestui an, un investitor a vândut pe bursă un pachet de o mie de titluri de stat pentru suma de 12 milioane de lei la un preţ de 11.525 lei/unitate, cu 15% mai mare decât preţul la care aceste titluri au fost emise în martie 2013. La randamentul de 15% din variaţia de preţ se adaugă şi cele două dobânzi de 5,75% pe an încasate în 2013 şi în 2014, deci un plus de 11,5%. Astfel, randamentul total al investitorului se ridică la 26,5% în perioada cuprinsă între martie 2013, când Ministerul Finanţelor a emis respectivele titluri, şi 10 martie 2015, când titlurile au fost vândute. Un randament de aproape 27% în doi ani cu risc zero asumat este extrem de bun, însă pe bursă câştigurile trecute nu garantează niciodată că performanţele se pot repeta în viitor.

    Pentru a le vinde pe bursă, persoanele care deţin titluri de stat va trebui să îşi deschidă un cont de brokeraj fie la banca de la care le-au cumpărat, fie de la o societate de brokeraj. Doar anumite unităţi bancare din ţară pot opera deschiderea de cont de brokeraj.

    Un lucru ce trebuie reţinut de persoanele care vor să cumpere titluri de stat în perioada cuprinsă între 8 iunie şi 19 iunie este modul în care vor alege dobânda la care vor împrumuta statul. Persoanelor care vor merge începând din 8 iunie la un ghişeu bancar pentru a cumpăra titluri de stat, angajatul băncii va trebui să le spună şi să le explice cât este în acea zi dobânda la titlurile de stat cu maturitate de doi ani, iar el să aleagă dintr-un interval de plus/minus 0,05%. De exemplu, în prezent dobânda este de circa 1,8% pe an, iar intervalul din care cumpărătorul va putea alege este de 1,75% – 1,85% pe an. Dacă majoritatea celor care vor subscrie în cadrul ofertei de titluri de stat vor opta pentru o dobândă de 1,76%, de exemplu, atunci aceasta ar putea fi dobânda finală.

  • Deloitte: România va deveni atractivă pentru fondurile de investiţii, mai ales în IT şi producţie

    “Activitatea fondurilor de investiţii prezente în România a fost relativ redusă comparativ cu celelalte ţări din regiune. Totuşi, datorită indicatorilor macro-economici stabili şi a activităţii de atragere de capital anticipate pentru următoarele 12 luni, suntem încrezători că România va deveni atractivă pentru fondurile de investiţii mai ales în sectoare ca producţie şi IT“, a declarat Hein van Dam, partener Deloitte România.

    Potrivit studiului, 43% dintre respondenţi se aşteaptă ca activitatea tranzacţională să se dubleze faţă de anul trecut. Acest lucru poate fi rezultatul noii runde de relaxare cantitavă a Băncii Centrale Europene, deoarece o treime dintre investitori sugerează că piaţa creditelor va fi mai lichidă.

    Intenţia privind atragerea de capital înregistrează cea mai mare rată de creştere de la lansarea studiului Deloitte, în 2003. Analiza arată, de asemenea, că investitorii estimează că îşi vor distribui activitatea în mod egal între atragere de capital (30%), management al portofoliului (33%) şi investiţii noi (37%),în următoarele şase luni.

    Altă concluzie este aceea că interesul pentru investiţii în sectorul tehnologic a crescut la 20%, aproape de trei ori mai mult faţă de 2013. Companiile care activează în sectorul IT din România sunt pe radarul investitorilor “prin afacerile de talie mondială cu care au cucerit lumea”, mai notează compania.

     

  • Compania care a câştigat 15 miliarde de dolari într-o singură săptămână. Cât de greşită este logica investitorilor?

    Este vorba de Uber, care a devenit cea mai valoroasă companie privată din tehnologie, pe plan mondial: compania a obţinut recent o finanţare de 5,9 miliarde dolari, finanţare care aduce valoarea companiei la 41 miliarde de dolari şi plănuieşte o a doua rundă de finanţare, de 1,5 – 2 miliarde de dolari, caz în care ar valoarea ar urca la peste 50 de miliarde de dolari.

    Mike Novogratz, preşedintele fondului Fortress Investment, care administrează 70 de miliarde de dolari, spune că valoarea Uber a crescut cu 15 miliarde de dolari în doar o săptămână, în momentul în care a început demersurile pentru runda recentă de finanţare. La o emisiune televizată Novogratz a spus că a avut o întâlnire interesantă cu fostul CFO al Uber Brent Callinicos, în timpul căreia acesta i-a oferit un motiv pentru valoarea de 50 de miliarde şi creşterea de 15 miliarde înregistrate; în prezent Uber primeşte între 20 şi 25% din tariful pe care îl încasează şoferii, dar în viitor procentul ar putea creşte până la 30%. “Dacă invesitorul caută creştere şi compania oferă câştig pur, poţi face o mulţime de bani şi poţi justifica evaluari de zeci de miliarde”, a spus Novogratz.

    Interesat este că Novogratz şi Fortress au invertit în Lyft, principalul competitor al celor de la Uber.

    Un aspect pe care investitorii par a-l ignora este recţia pe care şoferii Uber ar putea să o aibă în momentul în care va creşte procentul din încasări perceput de companie şi va scădea suma pe care ei o câştigă.

    Uber, cu sediul în San Francisco, a întâmpinat în general dificultăţi în Europa. Justiţia din Spania şi Portugalia au interzis activitatea Uber, iar compania a fost nevoită să renunţe la serviciul de ridesharing (care permite pasagerilor să împartă costul călătoriei) în Germania, după ce a fost interzis de un judecător.

    Platforma Uber este disponibilă din luna februarie şi în România, primul oraş în care poate fi folosită fiind Bucureştiul.

    Autorităţile de reglementare europene analizează din luna aprilie reclamaţiile făcute de Uber Technologies împotriva legislaţiei din mai multe state europene şi, pentru a clarifica problema, au pus o întrebare serioasă referitoare la companie şi anume dacă este o aplicaţie web sau un serviciu de taximetrie. Executivul UE analizează problema în urma reclamaţiilor făcute de compania din San Francisco împotriva Spaniei, Germaniei şi Franţei.

  • Club Business Magazin: Epoca spitalului 
all-inclusive a apus. Centrele medicale de nişă au început expansiunea

    Business Magazin: Cum se explică, în opinia dumneavoastră, expansiunea centrelor medicale de nişă? E o cerere pe care o creează operatorii sau, dimpotrivă, există cerere din partea pacienţilor iar dumneavoastră vă adaptaţi unei nevoi existente în piaţă?

    Ana Maria Marian, CEO al Intermedicas: Pacientul este din ce în ce mai educat pe zona de servicii medicale, adică el nu mai acceptă să meargă oriunde, la orice centru medical doar pentru că este mare şi pentru că are un nume. Asta nu în-seamnă neapărat că acolo se rezolvă problema mea medicală care este specifică şi personală. V-aş spune pe scurt cum vedem noi, ca furnizori de second opinion, această problemă: în ultimul an şi jumătate, numărul de pacienţi care solicită a doua opinie avizată a unui medic creşte cu 20% de la o lună la alta. Deşi second opinion nu este o practică în România, iar pacienţii de multe ori nu ştiu ce înseamnă second opinion, ei vor să aibă acces la cel mai bun medic. De multe ori nu îi mai interesează dacă acest cel mai bun medic este în Bucureşti sau Cluj, la un spital privat sau unul de stat, dacă este în Berlin sau dacă este în Statele Unite. Pacientul vrea să ştie că cel mai bun medic are grijă de sănătatea lui, şi de fapt asta în-seamnă second opinion: răspunsul la întrebarea care este cel mai bun medic pentru mine şi cum ajung la el.

    Luca Militello, Spitalul Monza: Noi, în Italia, suntem un grup de spitale generale. Avem zece spitale şi 3.000 de angajaţi. Ideea de a veni în România s-a născut oarecum întâmplător, pentru că din cei 3.000 de angajaţi ai grupului Monza 300 sunt români. Mulţi doctori buni lucrează la noi de 15 ani şi atunci când s-a decis investiţia în străinătate ar fi fost simplu pentru noi să venim în România şi să facem ce-am făcut în Italia până acum, adică un spital general. Am constatat repede, după un prim studiu de piaţă, că piaţa nu este matură în momentul de faţă pentru ca unitatea să fie un spital general propriu-zis, cum există astăzi în Europa. De ce? Pentru a fi pe piaţă la un nivel înalt trebuie să ai şi concurenţă, iar atunci când vorbim de concurenţă nu mă refer strict la privat, pentru că acolo exista deja o concurenţă. Am mers pe nişă de cardiovascular pentru că din studiul de piaţă a reieşit că în această zonă există un deficit foarte mare. Studiile de la Ministerul Sănătăţii din 2010 arătau că din cele 14.000 de operaţii care erau necesare în România se efectuau doar 4.000-4.500. Iar din aceste 4.500, în jur de 800 se realizau în străinătate. Din experienţa personală vă spun că noi am plecat direct cu ideea de a ne plasa pe nişă, oricum în Italia zona de cardiovascular era una importantă pentru noi deci nu veneam descoperiţi. Nu am venit în România să facem ceva nou pentru noi, veneam cu o experienţă şi cu un background de peste zece ani în Italia. A fost sigur mai simplu decât să por-neşti de la zero. Aşadar, din punctul meu de vedere, astăzi piaţa nu este pregătită pentru ca privatul să poată opera un spital general, aşa cum se întâmplă în Europa sau în Statele Unite.

    Robert Şerban, Gral Medical: După mine, este nevoie atât de supermarket cât şi de magazin de nişă. Este nevoie şi de spitale generale, care să acopere mai toate tipurile de servicii, cât şi de spitale de nişă. Noi am simţit că în zona aceasta, de nişă, este foarte important să te duci. Există şi aici ceva provocări şi există tendinţa de a începe o nişă şi apoi să te duci că-tre alte zone, ceea ce după părerea mea nu este foarte indicat, pentru că pierzi focusul. Există avantaje şi în cazul spitalelor generale, şi în cazul celor nişate.

    Business Magazin: Ce a determinat ca până acum să avem mai multe supermarketuri şi de acum încolo să vedem şi magazinele acestea nişate? Nu pot face faţă supermarketurile cererilor din diversele raioane ale magazinului?

    Robert Şerban, Gral Medical: Supermarketurile au plecat de la principiul ”nu-ţi pune toate ouăle în acelaşi coş„. În super-market poate să meargă mai bine raionul de lapte şi mai prost raionul de carne pentru anumite perioade de timp, iar riscul îl poţi balansa mult mai bine. E mai dificil să începi o zonă de nişă, acolo trebuie să-ţi concentrezi toate eforturile iar dacă dai chix, dai chix pe tot. Noi ne-am asumat acest risc. Am intrat în zona de nişă şi ne-am concentrat aici toată energia şi toate resursele. Cei care fac nişă se concentrează, evident, să facă servicii mult mai bune cu o plusvaloare superioară celor care fac mai toate serviciile. Dar există clienţi pentru toate felurile de servicii, pentru că oamenii care sunt bolnavi nu au neapărat probleme foarte dificile, şi atunci acelea pot fi tratate şi într-un spital generalist, unde poţi să găseşti totul. La un spital de nişă ajungi de obicei după ce ţi-ai dat seama că ai o problemă şi ai vrea să mergi în zona respectivă pentru că au experienţă. Noi, ca spital de nişă, nu prea putem să asigurăm tot ce asigură un spital generalist. Dar noi putem să facem mult mai bine ce avem noi pe nişă decât poate face un spital generalist. Ca atare, ca orice lucru pe lumea asta, are şi avantaje, şi dezavan-taje.

  • Opinie George Mioc, CEO PSI Industries: O lecţie de la domnul Maure, cel care a speriat guvernul Ponta

    M-a bucurat nespus de mult victoria pe care preşedintele Dacia Piteşti, domnul Nicolas Maure, a obţinut-o asupra obtuzului minister al Transporturilor: în sfârşit, autostrada Piteşti-Sibiu a devenit „prioritate zero” şi ar urma să fie gata până în 2020. „După 2020 nimeni de la Renault-Nissan nu va înţelege cum de nu există un sistem minim de autostrăzi în România. Dacă Sibiu-Piteşti nu e gata până atunci, va trebui să luăm decizii importante”, spunea marţi, 7 aprilie, domnul Maure. Au trecut doar două zile şi ministerul Transporturilor a anunţat: „După observaţiile de la Comisia Europeană, autostrada Sibiu – Piteşti figurează în Master Planul General de Transport pe primul loc la proiectele de autostrăzi cu un punctaj general de 112,22”. Aparent, a fost vorba de presiunile Comisiei Europene, dar cred că este evident că ministrul Ioan Rus s-a speriat. În octombrie 2014, ministrul Rus susţinea că, pe baza unor analize “absolut ştiinţifice”, legătura între Piteşti şi Sibiu abia se califică pentru un drum expres, nici vorbă de autostradă.

    Sigur că Dacia Piteşti are o forţă deosebită în economia României – cel mai mare exportator, 13.000 de angajaţi la Piteşti şi alţi 10.000 în activităţile conexe – iar o plecare sau o restrângere a activităţii ar fi o catastrofă. Deci, este evident de ce ministrul Rus (şi guvernul Ponta) s-au grăbit să se conformeze solicitărilor domnului Maure. Totuşi, cred că mai este loc pentru nişte concluzii suplimentare.

    Prima concluzie: urmare a incompetenţei guvernului Ponta, am pierdut luni bune cu finalizarea Master Planului pe Transporturi şi, implicit, în aprobarea Programului Opreaţional Infrastructură Mare, care nu a trecut nici acum de Comisia Europeană. Cât de obtuz şi rău intenţionat poţi să fii să insişti luni întregi că Piteşti-Sibiu nu are nevoie de autostradă, dar plasezi în fruntea priorităţilor autostrada spre Alexandria, fieful lui Liviu Dragnea? Întregul an 2014, specialiştii în transporturi din România au transmis Guvernului că greşeşte, dar domnul Ponta a cedat doar la presiunea Dacia. Executivul acesta nu ştie decât de frică, niciodată de vorbă bună şi de raţiune!

    A doua concluzie: nu toate companiile au forţa celor de la Dacia, de aceea ar fi bine să se asocieze dacă vor să conteze în negocierile cu puterea politică. În paranteză: am discutat, recent, cu un fost oficial european care mi-a explicat unul din motivele pentru care România nu are produse tradiţionale recunoscute la nivel european. Pentru că producătorii români nu se asociază! Salamul de Sibiu este pe cale să obţină statut de denumire de origine geografică recunoscută doar după ce 90% din producători s-au asociat. Uitaţi-vă şi la AmCham – camera de comerţ româno-americană – cum reuşeşte să-şi promoveze interesele. Din această perspectivă, îndemnul meu către oamenii de afaceri români este: luaţi-vă înapoi Camera de Comerţ şi Industrie a României (CCIR).

    Scandalurile legat de Mihai Vlasov – care şi-a luat Rolls Royce cu banii CCIR şi stătea într-o locuinţă a instituţiei – arată ce coruptă era această structură care, în mod firesc, trebuia să reprezinte interesele zecilor de mii de oameni de afaceri. Aş vrea să vă prezint unul singur dintre avantajele asocierii antreprenorilor români: ar putea deveni partener al Guvernului la modificarea Codului Muncii, aşa cum se întâmplă în unele state din SUA. Forţa sindicatelor este evidentă, la fiecare modificare a Codului Muncii au fost la negocieri şi au reuşit să se impună. Uitaţi-vă ce a reuşit o singură companie, Dacia, care nici măcar nu este cea mai mare din România! Gândiţi-vă ce ar putea reuşi o cameră de comerţ condusă de un lider onest şi dedicat promovării intereselor mediului de afaceri.

    George Mioc este un antreprenor român care a emigrat în anul 1975 şi s-a stabilit în SUA. Este proprietarul unei fabrici care produce profile de aluminiu.

  • Cea mai tânără femeie manager din boardul OMV Petrom

    Lăcrămioara Diaconu-Pinţea a apărut în prima ediţie a Top 100 Tineri Manageri, în acelaşi an când Mariana Gheorghe prelua funcţia de CEO al OMV Petrom. 10 ani mai târziu, Mariana Gheorghe şi Lăcrămioara Diaconu-Pinţea sunt singurele doamne şi singurele persoane de naţionalitate română din boardul companiei.

    În urmă cu zece ani, Lăcrămioara Diaconu-Pinţea coordona în cadrul OMV Petrom un departament care se ocupa, teoretic, de M&A. Structura companiei de la acel moment, în curs de trecere la standardele noii companii-mamă, presu-punea însă ca departamentul condus de Diaconu-Pinţea să fie, practic, o punte de legătură între noua cultură şi noii colegi şi vechea structură a fostei companii de stat.

    În 2006, Lăcrămioara Diaconu-Pinţea vorbea despre efervescenţa din departamentul pe care îl conducea punând simple virgule între proiecte cu valoare de zeci de milioane de euro: ”În plus faţă de corporate development, care presupune proiecte de zeci de milioane precum achiziţia staţiilor OMV sau proiecte de investiţii în Kazahstan, în care suntem profund implicaţi, ne ocupăm de proiectele de investiţii, de activele non-core (vânzarea Carpatina, vânzarea platformelor marine), de tot ce înseamnă zona de investor relations şi de interfaţa cu investitorii, în special cu  fondurile de investiţii (cam 20 care investesc în acţiunile noastre)„.

    La zece ani distanţă de la interviul în care managerul povestea cum Petrom se integrează în stilul de business aus-triac, Lăcrămioara 
Diaconu-Pinţea revine la Bucureşti pentru a intra în boardul OMV Petrom, după trei ani petrecuţi la Viena. A doua româncă intrată în directoratul OMV Petrom SA are 41 de ani, a absolvit Finanţe în cadrul ASE Bucureşti în 1997 şi a absolvit un program MBA la Wirtschaftsuniversität Wien (Universitatea de Economie din Viena) în 2009. A început să lucreze la scurt timp după terminarea facultăţii (în 1998) în cadrul Petrom, în cadrul departamentului de Strategie, Planificare şi Dezvoltare. Ulterior a deţinut diverse poziţii de management în cadrul OMV Petrom, de la direc-tor dezvoltare corporativă cu atribuţii în fuziuni şi achiziţii, strategie şi relaţia cu investitorii la director al proiectului cen-tralei electrice, de la debutul acestuia în octombrie 2007.

    Timp de doi ani, începând din ianuarie 2012, Lăcrămioara Diaconu-Pinţea a fost VP pentru relaţia cu investitorii în cadrul grupului OMV, iar ulterior a devenit responsabilă pentru Business Support Explorare şi Producţie în cadrul OMV E&P GmbH. La mijlocul lunii aprilie, va prelua funcţia de membru al Directoratului OMV Petrom responsabil cu activi-tatea de Downstream Gas, ca urmare a încetării mandatului lui Cristian Secoşan. Fostul director al Siemens şi anterior al E.ON Electrica Moldova şi al ABB va pleca din companie la începutul acestei luni. Anunţul plecării lui Cristian Secoşan nu a fost făcut public de Petrom, managerul urmând să plece din Petrom după doi ani şi jumătate, la expirarea mandatu-lui, care nu a mai fost prelungit. Plecarea lui Cristian Secoşan este legată de performanţele slabe ale diviziei pe care a condus-o, performanţe care ar fi dus la scăderea de 56% a profitului raportat de Petrom anul trecut. 

    Numirea Lăcrămioarei Diaconu-Pinţea a avut loc la sfârşitul lunii martie, când Consiliul de Supraveghere al Petrom a redenumit segmentele de activitate ale OMV Petrom, fără a modifica modul de organizare a companiei. Decizia a fost luată pentru a reflecta denumirile segmentelor de activitate la nivelul grupului OMV şi pentru a facilita astfel comparabilitatea rezul-tatelor financiare raportate în IFRS. Astfel, segmentul de Explorare şi Producţie devine Upstream, segmentul de Rafinare şi Marketing devine Downstream Oil, iar segmentul de Gaze şi Energie devine Downstream Gas.

    În urmă cu zece ani, Lăcrămioara Diaconu-Pinţea estima că va termina proiectele în care era angrenată abia în câţiva ani, iar viitorul, deşi neclar, părea corporatist: ”Peste 3-4 ani abia dacă vom termina ce facem acum: integrare, evaluare şi vânzare a activelor etc. Apoi, grupul are posibilitatea de job rotation, aşa că mă aştept să plec din ţară şi să creez un nucleu pe baza căruia să construiesc mai mult în acelaşi domeniu. Cât despre posibilitatea de a deveni antre-prenor – asta e o discuţie pe care am putea să o purtăm peste câţiva ani; am avut acest gând acum ceva ani (când am cumpărat o mică podgorie unde am fi dorit să producem vin), dar acest plan s-a diluat mult în ultimii ani şi în ultimul an foarte mult„.

  • CIS: Aproape 40% dintre companii consideră că investiţiile de capital în România nu sunt competitive

    “62% dintre respondenţi se aşteaptă ca veniturile lor să crească cu 14,28%, însemnând o creştere semificativă. Aceste date sunt aliniate cu răspunsurile din decembrie 2013, când aşteptările de creştere erau de 51,5% şi un număr redus de respondenţi (3,85%) aşteptau o creştere semnificativă a veniturilor. Aceste date arată puţin mai bine decât aşteptările din iunie 2014”, se arată într-un comunicat al CIS.

    În mod similar, în comparaţie cu 30 iunie 2014, numărul celor care au răspuns că aşteaptă o restrângere a veniturilor a scăzut de la 20% la 8,57% în 31 decembrie 2014. Şi totuşi, acest rezultat denotă o uşoară creştere faţă de numărul celor din 31 decembrie 2013, care era de 6%.

    Numărul companiilor care au considerat că afacerea lor va rămâne neschimbată în anul în curs, a coborât de la 39,3% în 30 decembrie 2013 la 28,5%. Cu toate acestea, scorul este destul de ridicat în comparaţie cu 19,2 % din 30 iunie 2014.

    Una dintre schimbările majore în ceea ce priveşte răspunsurile companiilor vizează creşterea pieţei interne. Respondenţii se aşteaptă ca această creştere să vină mai degrabă din piaţa internă decât din exporturi. Aşteptările membrilor privind restrângerea s-au diminuat considerabil faţă de anul anterior, acum acestea fiind de 8,65%.

    Per ansamblu, faţă de situaţia din urmă cu un an, companiile aşteptă să aibă creşteri în activităţile lor.

    În ciuda încrederii mai ridicate în creşterea veniturilor şi a rezultatelor, respondenţii nu văd o schimbare prea mare în investiţiile de capital, care rămân la acelaşi nivel, respectiv 46,15% în comparaţie cu 48% în 2013, în timp ce 28,2% prevăd o creştere a investiţiilor de capital în comparaţie cu 24,14% în 2013, iar 23,07% prevăd că vor investi mai puţin în comparaţie cu anul anterior.

    Cu toate acestea, la întrebarea legată de atractivitatea investiţiilor de capital în România, studiul remarcă o mică creştere în ceea ce priveşte aşteptările, de la 38,2% în 31 decembrie 2013 la 44,4% în decembrie 2014. În orice caz, un număr important de respondenţi, 38,8% consideră ca acest tip de investiţie nu este competitivă, iar 16,66 % consideră ca fiind nerelevant.

    Investitorii nu au planificate nici schimbări majore vizând forţa de muncă, 53,84% dintre respondenţi estimând o creştere a numărului de angajaţi faţă de 55,5% de anul anterior. Cu toate acestea, 28,2% au în vedere o uşoară creştere a numărului de locuri de muncă, în comparaţie cu 24% din perioada anterioară.

    “Perspectiva unor venituri mai mari împreună cu o uşoră creştere – chiar dacă nu una considerabilă – a aşteptărilor privind investiţiile de capital sau locurile de muncă, arată o întărire a încrederii în stabilitatea economiei şi posibilităţile ei de creştere. În acelaşi timp indică o subutilizare a bazei de mijloace fixe care ar putea servi chiar unei cereri mai mari decât cea din prezent, precum şi necesitatea continuării eforturilorde valorificare a întregului potenţial al economiei româneşti. Respondenţii din sectorul bancar au resimţit acest lucru destul de intens şi au subliniat faptul că «în sectorul bancar există mai multe iniţiative cu impact negativ semnificativ asupra domeniului»”, se menţionează în comunicat.

    Mediul legislativ şi eficienţa administrativă rămân unele dintre provocările importante şi pot duce la blocaje în mediul de afaceri, consideră investitorii. Un număr mare de respondenţi, 57,5% consideră că mediul legislativ şi eficienţa administrativă nu s-au schimbat în comparaţie cu anul precedent. Doar 15% dintre aceştia consideră că s-au îmbunătăţit uşor.

    Respondenţii semnalează faptul că mediul fiscal pentru sectorul de afaceri rămâne în mod categoric impredictibil. Birocraţia şi schimbările legislative impredictibile reprezintă provocări majore. Sectorul public are nevoie de stabilitate în ceea ce priveşte forţa de muncă (resursele umane). Schimbările frecvente de personal sunt în detrimentul interacţiunii dintre sistemul public şi mediul de afaceri afectând continuitatea proiectelor în derulare.

    În plus, respondenţii au remarcat o lipsă de cooperare între instituţii în acele proiecte comune menite să reducă şomajul sau să dezvolte anumite sectoare, precum tehnologie, infrastructură, cercetare şi dezvoltare.

    “Problemele legate de fiscalitate, capacitate administrativă de reglemantare, lipsa de transparenţă şi stabilitate rămân în continuare unele dintre provocările cheie, care nu par a se diminua”, se mai spune în comunicat.

    Consiliul Investitorilor Străini este una dintre principalele asociaţii de investitori străini din România şi are 115 companii multinaţionale membre, ale căror investiţii cumulate reprezintă în jur de 35 miliarde euro, adică aproape două treimi din totalul investiţiilor străine directe realizate în România din 1990 până în prezent.

  • Opinie George Mioc, CEO PSI Industries: De ce nu vin investitorii americani? Pentru că guvernul Ponta minte

    Sunt nenumărate ţări care se bat pentru investiţiile americane, de ce ar sosi acestea în România? Sigur că oferă multe avantaje, dar proasta guvernare Ponta a alungat antreprenorii străini. O dovedesc în primul rând datele BNR: în 2013, investiţiile directe ale nerezidenţilor în România au totalizat 2,713 miliarde euro, în 2014 ele s-au cifrat la doar 2,426 miliarde de euro.

    În ceea ce priveşte situaţia investitorilor americani, guvernul Ponta a convenit cu oficialii din SUA un aşa numit “plan de acţiune pentru implementarea unor măsuri de bună guvernare în economie”. De fapt, au fost două astfel de planuri: unul aprobat în mai 2014, iar altul în martie 2015. Ambele sunt bine ascunse pe site-ul Secretariatului General al Guvernului (SGG), dar am avut curiozitatea să le caut, să le citesc şi să încerc propria evaluare a îndeplinirii obiectivelor convenite.

    – Guvernul Ponta şi-a asumat o reducere a ordonanţelor de urgenţă cu 20%. Teoretic, a reuşit. În realitate, aşa cum arăta recent ataşatul comercial al Ambasadei SUA la Bucureşti, OUG 1/ 2015 modifică dintr-un foc 26 de acte normative! Obiectivul a fost ratat.

    – „Adoptarea unui plan de măsuri privind implementarea Agendei Digitale”. În spatele acestei lozinci se află următoarea realitate: s-au investit sume uriaşe în echipamente IT scumpe şi nefuncţionale, dar gradul de interacţiune între cetăţeni şi guvern este cel mai mic din UE. Scandaluri de tip Microsoft arată că principala problemă este corupţia.

    – Înfiinţarea unor grupuri de lucru la nivel ministerial, ca interfaţă între ministere şi mediul de afaceri. Am căutat zadarnic, pe paginile ministerelor, aceste grupuri, aşa cum s-a reuşit pe pagina SGG. Nu le-am identificat.
    – În cel de-al doilea plan de acţiune, adoptat în acest an, se prevede adoptarea unei perioade de consultare „în conformitate cu standardele internaţionale”. Consultările ar trebui să fie obligatorii. Dar avem cazul recent adoptatului Cod Fiscal: fără studiu de impact, cu schimbări aduse de la o zi la alta (vezi indecizia privind reducerea TVA), o improvizaţie completă.

    – „Îmbunătăţirea procesului de achiziţii publice, dezvoltarea unui website uşor accesibil pentru utilizatori care să publice complet informaţiile cu privire la ao achiziţie sau alta”. Dimpotrivă, guvernul Ponta vrea să modifice pe şest legea achiziţiilor publice, fără să asculte de recomandările unor ONG-uri care se luptă pentru mai multă transparenţă. Site-ul SEAP este în mod intenţionat construit pentru a fi aproape imposibil de folosit.

    – „Crearea unui cadru pentru privatizarea întreprinderilor de stat şi introducerea managementului profesionist”. Mi se pare un obiectiv complet hilar: din 2012  s-a adoptat ordonanţa privind managementul profesionist la întreprinderile de stat, iar în 2015, guvernul Ponta anunţă că vrea să o implementeze.

    Cred că este evident că acest Executiv nu face decât declaraţii de bune intenţii, dar nu are nici un gând să le respecte. Va avea mult de aşteptat până să vină investitorii, în asemenea condiţii. Să nu fiu înţeles greşit: sunt un om optimist, nu-mi place să joc rol de Casandra. Cred că România are nevoie de investitorii americani nu doar dintr-o perspectivă economică, ci chiar şi din cea a securităţii naţionale. Este nevoie de investiţii masive în sectorul energetic, de exemplu. Cred că veţi fi de acord cu mine că este preferabil ca banii pentru aceste investiţii să vină din SUA, în loc de Moscova. Sper că şi domnul Ponta este sincer în dorinţa de a deschide România investiţiilor americane, nu celor controlate de Vladimir Putin.

    George Mioc este un antreprenor român care a emigrat în anul 1975 şi s-a stabilit în SUA. Este proprietarul unei fabrici care produce profile de aluminiu.

  • Cum vede şeful CFA Institute peisajul financiar postcriză 
şi ce sfaturi are pentru bancheri

    „Cred că va trece o generaţie până ca lucrurile să se schimbe. Sper să mă înşel, dar cred că situaţia este similară cu criza financiară din 1929, când a fost nevoie de 30-40 de ani. Iar noi suntem la doar şase ani de la debutul crizei financiare“, a declarat într-un interviu Paul Smith, care participat la o reuniune regională a organizaţiilor profesionale CFA din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa găzduită la Bucureşti de CFA România.

    Aceasta înseamnă că vor fi mai puţine investiţii în active cu grad ridicat de risc cum ar fi acţiunile sau în infrastructură, iar oamenii vor deţine prea mult cash sau vor investi prea mult în proprietăţi sau în aur, deci în active despre care ei cred că au o valoare de tezaurizare, ba chiar în unele ţări vor ţine banii „la saltea“, pentru că nu au încredere în intermediarii din sectorul financiar.

    Acest comportament poate avea consecinţe negative pentru economia mondială pentru că aceasta nu va creşte atât de repede cum ar fi posibil, a explicat şeful CFA Institute. „Având în vedere modul cum industria financiară s-a dezvoltat în ultimii 20 de ani, cred foarte mult că trebuie să încercăm să încurajăm instituţiile de reglementare, investitorii şi angajatorii să recunoască faptul că standardele etice sunt absolut cruciale pentru a construi încrederea şi pentru a construi un sistem financiar care să funcţioneze“.

    Problema în finanţe este că sunt prea mulţi bani şi există, de asemenea, mulţi oameni foarte inteligenţi: în consecinţă, avem un cocktail foarte periculos de bani şi de inteligenţă şi, uneori, acesta poate să o ia pe o cale groaznic de greşită dacă nu are la bază înţelegerea scopului pentru care existăm, de a servi nevoile societăţii, apreciază şeful CFA Institute. „Aceasta a fost provocarea: sectorul financiar a fost separat de obiectivul său şi ceea ce facem la CFA este să încercăm să reconec-tăm sectorul financiar cu scopul său. La fel ca în toate profesiile, dacă vă gândiţi la medici, avocaţi, contabili, scopul nostru este să servim nevoile societăţii şi dacă uităm acest lucru, tot felul de lucruri rele se pot întâmpla“.

    Bancherii au fost acuzaţi că şi-au asumat riscuri mari, uneori prea mari, în căutarea profiturilor. Practicile salariale excesive au fost considerate ca fiind unul dintre factorii declanşatori ai crizei financiare mondiale. Bonusurile excesive ale bancherilor au generat o serie de critici atât în Statele Unite, cât şi în Europa, în special în cazul băncilor care au primit ajutor de la stat pentru a se salva. După apariţia celei mai grave crize financiare şi economice de după Marea Depresiune din anii ’30, la nivel mondial se încearcă construirea unui nou sistem de reglementare şi de supraveghere a sectorului financiar.

    Cât de important a devenit riscul reputaţional pentru sectorul bancar după criza financiară recentă? Este crucial, pentru că reputaţia este totul, apreciază Paul Smith. „Cred că dacă lucraţi cu banii altor oameni, reputaţia este cel mai important lucru pe care îl aveţi. Şi ne-am dori ca investitorii, fie că sunt investitori privaţi sau publici, să acorde mai multă atenţie unor astfel de probleme. Cea mai mare temere a mea este că dacă industria financiară nu poate dovedi oamenilor că se com-portă într-un mod pe care societatea îl respectă, atunci rezultatul este o intensificare a reglementării deoarece societatea va trebui să se protejeze, iar acesta nu este un rezultat bun pentru nimeni“.
    Ce recomandă şeful CFA Institute bancherilor? Să se întoarcă la bankingul de bază şi să se reconecteze cu clienţii.“Care este scopul tău ca bancă? Băncile sunt în business pentru a pune economia reală în mişcare, iar sfatul meu pentru bancheri ar fi: daţi-vă seama care sunt clienţii voştrii şi serviţi-i mai bine“.