BusinessMagazin

Tag: analiza

  • ANCHETĂ LA APPLE: UE analizează contractele încheiate de compania americană cu mai mulţi operatori telecom pentru iPhone

     Mai mulţi furnizori de servicii telecom au transmis informaţii în această privinţă Comisiei Europene, deşi nu au depus plângeri formale.

    Acuzaţiile aduse Apple se concentrează asupra unor contracte cu operatori francezi, însă ar putea fi implicate şi alte ţări, a spus sursa, informează cotidianul New York Times.

    Comisia Europeană a confirmat că analizează contractele Apple cu operatorii, în timp ce un purtător de cuvânt al companiei americane a declarat New York Times că Apple respectă legislaţia locală oriunde desfăşoară afaceri.

    Persoane familiarizate cu relaţiile Apple cu operatorii au afirmat că unii furnizori de servicii telecom trebuie să accepte condiţii deosebit de stricte pentru a vinde iPhone, situaţie care face dificilă concurenţa din partea altor producători de smartphone-uri.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Consiliul Concurenţei analizează preluarea hipermarketurilor Real de către Auchan

     “Deşi tranzacţia a fost notificată iniţial Comisiei Europene, Consiliul Concurenţei din România a fost considerată autoritatea cea mai potrivită pentru a realiza o analiză detaliată a pieţelor pe care Auchan îşi consolidează poziţia în urma preluării Real”, se arată într-un comunicat al Consiliul Concurenţei.

    Retailerul francez Auchan a anunţat în noiembrie anul trecut că a cumpărat operaţiunile Real din mai multe ţări, printre care şi România, pentru 1,1 miliarde de euro.

    Pe piaţa locală, Auchan va prelua activităţile operaţionale pentru 20 din cele 24 de magazine Real. Cele patru unităţi excluse din tranzacţie se află în Arad, Constanţa, Oradea şi Suceava.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Chiriţoiu: Vom finaliza în acest an investigaţiile privind Loteria, cardurile bancare şi retailul

     Investigaţia declanşată de Consiliul Concurenţei anul trecut în cazul Loteriei Române va fi finalizată în a doua jumătate a anului, a declarat miercuri Bogdan Chiriţoiu, preşedintele instituţiei.

    “Comisia Europeană se uită dacă este ajutor de stat, iar noi ne uităm dacă este încălcată legea. Avem investigaţie deschisă acum un an şi este un caz similar cu cel cu «băieţii deştepţi» din energie. Contracte încheiate pe termen foarte lung, din cauza cărora există suspiciunea că piaţa este închisă şi nu este permisă intrarea altor jucători”, a explicat Chiriţoiu.

    Consiliul Concurenţei a declanşat anul trecut o investigaţie în cadrul căreia analizează, pe de-o parte, contractul încheiat între Loteria Română şi trei societăţi cu capital grec (Intracom, Intralot şi Lotrom), având ca obiect jocul de noroc denumit videoloterie, iar pe de altă parte reglementarea care încadrează videoloteria în categoria jocurilor loto, pentru care Loteria Română are exclusivitate, şi nu slot-machine, desfăşurat pe piaţa concurenţială.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • 60.000 de euro este valoarea maximă pe care aproape jumătate dintre bucureşteni sunt dispuşi să o plătească pentru o locuinţă

    Cu două excepţii notabile, ponderea locuinţelor ieftine scoase la vânzare rămâne totuşi semnificativ mai mică decât cea a căutărilor pe acelaşi segment. Un alt aspect relevat de studiul www.imobiliare.ro este că, în unele cazuri, cererea pentru locuinţele de tip Prima Casă a înregistrat un uşor recul în ultimul an, în vreme ce, pe alocuri, au fost consemnate creşteri de interes pentru unităţile locative mai scumpe. Analiza ia în calcul căutările de apartamente din luna februarie 2013, comparativ cu februarie 2012, precum şi oferta existentă la nivelul lunii martie 2013.

    Bucureşti: în Capitală, cele mai multe căutări – 48% din total – sunt îndreptate spre apartamente cu un preţ de până la 60.000 de euro. Pe locul al doilea se situează locuinţele ce costă între 60.000 şi 80.000 de euro, cu o pondere de 22%. Acestea sunt urmate de proprietăţile cu un preţ de peste 100.000 de euro, care atrag 19% din cumpărătorii de apartamente, în vreme ce unităţile locative cu preţuri de la 80.000 la 100.000 de euro generează doar 10% dintre căutări.

    De observat este faptul că, faţă de luna corespunzătoare a anului precedent (februarie 2012), căutările pe segmentul de până la 60.000 de euro au crescut cu două puncte procentuale, în vreme ce ponderea clienţilor interesaţi de unităţi locative cu preţuri cuprinse între 60.000 şi 80.000 de euro, pe de o parte, şi 80.000 şi 100.000 de euro, pe de altă parte, s-a diminuat cu patru şi, respectiv, un punct procentual. O creştere de două puncte procentuale a fost consemnată însă pe segmentul proprietăţilor mai scumpe de 100.000 de euro.

    în ceea ce priveşte oferta, cele mai numeroase anunţuri sunt tot cele de pe segmentul Prima Casă, însă acestea au o pondere semnificativ mai scăzută comparativ cu cererea, respectiv 36%. Pe locul al doilea ca număr de proprietăţi se situează segmentul apartamentelor scumpe, de peste 100.000 de euro, cu o marjă de 26% din total. Pe de altă parte, locuinţele ce se încadrează în intervalul 60.000-80.000 de euro reprezintă un sfert (25%) din toate ofertele de apartamente la nivelul Capitalei, în vreme ce unităţile cu preţuri cuprinse între 80.000 şi 100.000 de euro deţin o pondere de 13%.

    Cluj-Napoca: în Capitala Transilvaniei, 76% dintre potenţialii cumpărători sunt interesaţi de apartamente cu un preţ maxim de 60.000 de euro. Căutările în intervalul 60.000-80.000 de euro reprezintă 12% din total, în vreme ce segmentele 80.000-100.000 de euro şi peste 100.000 de euro deţin câte o pondere de 7% şi, respectiv, 6%. Schimbările faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut sunt notabile: cererea pe segmentul vizat de programul Prima Casă a crescut cu cinci puncte procentuale, în vreme ce căutările pe segmentul imediat următor (60.000-80.000 de euro) au scăzut cu şase puncte procentuale. Pentru intervalul 80.000-100.000 de euro cererea a rămas constantă, iar pentru locuinţele mai scumpe de 100.000 de euro a avut loc o majorare de un punct procentual.

    La capitolul ofertă, cele mai numeroase sunt în Cluj locuinţele cu preţuri de până la 60.000 de euro – acestea ajung la 66% din total. Pe locul al doilea se situează unităţile ce se încadrează între 60.000 şi 80.000 de euro, cu o cotă de 19%. Pe de altă parte, segmentele 80.000-100.000 de euro şi peste 100.000 de euro sunt cele mai slab reprezentate, cu o pondere de 9% şi, respectiv, 6% din toate anunţurile.

    Constanţa: în oraşul de la malul mării, 62% dintre doritorii de apartamente se orientează spre unităţi cu un preţ maxim de 60.000 de euro. Pe de altă parte, 20% dintre clienţi se află în căutarea unor proprietăţi cuprinse în intervalul 60.000-80.000 de euro, 11% vor apartamente cu preţuri între 80.000 şi 100.000 de euro, în timp ce peste 100.000 de euro sunt dispuşi să plătească doar 7% dintre potenţialii cumpărători. Interesant este că, în ultimul an, în Constanţa cererea pentru locuinţe de tip Prima Casă a scăzut cu două puncte procentuale. Majorări de câte un punct procentual au avut loc pe segmentele 60.000-80.000 de euro şi 80.000-100.000 de euro, în vreme ce, pentru apartamentele mai scumpe de 100.000 de euro cererea a stagnat.

    Ca ofertă, cele mai numeroase (64%) sunt apartamentele de până la 60.000 de euro, urmate de cele cuprinse între 60.000 şi 80.000 de euro (21% din total), apoi de unităţile cu preţuri de la 80.000 şi 100.000 de euro (9%) şi de cele mai scumpe de 100.000 de euro (6%). Constanţa este, astfel, singurul mare oraş al ţării în care ponderea ofertelor de apartamente ieftine o depăşeşte pe cea a căutărilor pe acelaşi segment.

    Braşov: Ca şi în celelalte mari centre regionale, şi în oraşul de la poalele Tâmpei cea mai mare parte a cererii (69%) se îndreaptă spre apartamente de până la 60.000 de euro. 18% dintre potenţialii cumpărători sunt interesaţi de proprietăţi cuprinse în intervalul 60.000-80.000 de euro, în timp ce segmentele 80.000-100.000 de euro şi peste 100.000 de euro atrag 5% şi, respectiv, 8% dintre căutări. Interesant este că, deşi Braşovul este oraşul cu cea mai mare pondere a cererii îndreptată spre locuinţe de tip Prima Casă, în ultimul an cererea pe acest segment s-a diminuat cu nouă puncte procentuale. în contrapunct, au crescut căutările pe toate celelalte intervale de preţ: 60.000-80.000 de euro (patru puncte procentuale), 80.000-100.000 de euro (un punct procentual) şi peste 100.000 de euro (patru puncte procentuale).

    La nivel de ofertă, se remarcă o discrepanţă semnificativă faţă de cerere. Astfel, doar 54% dintre apartamentele scoase la vânzare în Braşov au preţuri de până la 60.000 de euro, în vreme ce 22% se încadrează între 60.000 şi 80.000 de euro, iar segmentele 80.000-100.000 de euro şi peste 100.000 de euro deţin ponderi de 8% şi, respectiv, 16%.

    Timişoara: în oraşul de pe Bega, 68% dintre căutările pe apartamente vizează unităţi de maximum 60.000 de euro. Pe de altă parte, 22% dintre potenţialii cumpărători sunt interesaţi de proprietăţi cuprinse între 60.000 şi 80.000 de euro, în vreme ce spre segmentele 80.000-100.000 de euro şi peste 100.000 de euro se îndreaptă 4% şi, respectiv, 5% dintre căutări. Comparativ cu perioada similară a anului trecut, cererea pe segmentul ţintit de programul Prima Casă a scăzut cu două puncte procentuale; o creştere proporţională (două puncte procentuale) a avut loc în cazul proprietăţilor cu preţuri cuprinse între 60.000 şi 80.000 de euro, în vreme ce pe celelalte segmente nu au fost consemnate modificări.
    în materie de ofertă, Timişoara este oraşul cel mai bine adaptat la cerinţele potenţialilor cumpărători în materie de preţ. Astfel, 67% dintre apartamentele scoase la vânzare în oraş se încadrează în pragul de 60.000 de euro, acest nivel fiind foarte apropiat de cel al cererii. O situaţie similară poate fi observată şi pe celelalte segmente. Astfel, 21% dintre oferte au preţuri cuprinse între 60.000 şi 80.000 de euro, 5% se încadrează între 80.000 şi 100.000 de euro, iar 7% sunt unităţi locative mai scumpe de 100.000 de euro.
    Lansat în ianuarie 2000, Imobiliare.ro este primul şi cel mai accesat portal imobiliar din România. Portalul a depăşit de curând pragul de 600.000  de vizitatori unici pe lună şi cuprinde cea mai mare bază de oferte din toate categoriile imobiliare la nivel naţional.

  • Laptele retras din şcolile din Sectorul 2, reintrodus de luni. Calitatea produsului a fost atestată

     “La solicitarea primarului Neculai Onţanu, firma care distribuie laptele la unităţile de învăţământ din Sectorul 2 a prezentat, în cursul zilei de vineri, buletine de analiză emise de Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti care atestă conformitatea calităţii laptelui”, se arată într-un comunicat de presă al Primăriei Sectorului 2.

    Potrivit sursei citate, s-a dispus reluarea distribuţiei de lapte începând de luni, întrucât “produsul este conform”.

    Patronul firmei timişene Simultan, Florin Herbai, a afirmat, vineri, că primarul Sectorului 2 al Capitalei a oprit de la livrare produsele lactate ale societăţii în urma unei neînţelegeri şi că aceste produse nu conţin aflatoxină peste norma legală, având analizele făcute la un laborator din Ungaria.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Laptele retras din şcolile din Sectorul 2, reintrodus de luni pentru că produsul este conform

     “La solicitarea primarului Neculai Onţanu, firma care distribuie laptele la unităţile de învăţământ din Sectorul 2 a prezentat, în cursul zilei de vineri, buletine de analiză emise de Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti care atestă conformitatea calităţii laptelui” se arată într-un comunicat de presă al Primăriei Sectorului 2.

    Potrivit sursei citate, s-a dispus reluarea distribuţiei de lapte începând de luni, întrucât “produsul este conform”.

    Patronul firmei timişene Simultan, Florin Herbai, a afirmat, vineri, că primarul Sectorului 2 al Capitalei a oprit de la livrare produsele lactate ale societăţii în urma unei neînţelegeri şi că aceste produse nu conţin aflatoxină peste norma legală, având analizele făcute la un laborator din Ungaria.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De ce mai merg românii la bancă: să plătească facturi sau rate. De credite noi nici nu vor să audă

    Clienţii care mai calcă astăzi pragul unei sucursale bancare vin de obicei să-şi achite ratele la creditele luate în trecut, să plătească facturi sau să retragă bani din cont. Puţini sunt aceia care se gândesc să ia un credit nou în condiţiile în care evoluţia economiei rămâne incertă, iar locurile de muncă şi nivelul actual al veniturilor nu sunt foarte sigure.”De obicei vin la bancă să retrag numerar de la ban­co­mat şi să plătesc rata la credit. Am luat un credit ipo­tecar de 50.000 de euro pe 20 de ani prin “Prima Casă” şi plătesc 300 de euro pe lună. Dobânzile mi se par avantajoase, dar sunt totuşi mari comparativ cu alte ţări din Europa”, spune Diana Rădulescu, 28 de ani, de profesie tra­ducător. Ca Diana, majoritatea celor care intră astăzi într-o sucursală bancară vin să îşi plătească ratele, să retragă numerar sau să-şi achite facturile la utilităţi. Incertitudinea din economie, instabilitatea locului de muncă şi veniturile în scădere îi ţin departe pe mulţi dintre români de liniile de finanţare oferite de bănci.

    Mai multe pe zf.ro

  • Urbanizarea României a îngheţat de 20 de ani

    Din 1990 şi până în 2011 gradul de urbanizare al României a îngheţat. Dacă în 1990 în mediul urban trăiau 54,3% din populaţia României, 21 de ani mai târziu procentul a avansat cu doar 0,6% – la 54,9%, arată datele Institutului Naţional de Statistică (INS). Cum urbanizarea este asociată cu un nivel de trat mai ridicat al populaţiei, rezultă că, de la revoluţie încoace, România a bătut pasul pe loc. Dezvoltarea ansamblurilor rezidenţiale în jurul oraşelor având caracteristici urbane nu compensează dezastrul din industrie care i-a forţat pe mulţi oameni rămaşi fără slujbe să se întoarcă la ţară sau să plece aiurea. Mai grav decât nivelul modest al urbanizării este faptul că ruralul românesc are ca principal atribut sărăcia, spun sociologii şi specialiştii în geografie economică. Nu a locui într-o zonă rurală este marea problemă, spune profesorul Marian Preda, decanul Facultăţii de Sociologie a Universităţii Bucureşti. “Problema este că locuitorii din ruralul românesc stau extrem de prost la alimentarea cu apă curentă, nu au încălzire centrală, nu au toalete. Totul se reflectă în nivelul de trai, în nivelul de sănătate”.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • Materialele de construcţie, în căutarea gloriei pierdute

    PIAŢA LOCALĂ A MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII A SIMŢIT DIN PLIN CRIZA, iar dacă în spatele multinaţionalelor care activează în acest sector a existat dintotdeauna sprijinul grupurilor-mamă, antreprenorii români au asimilat mai greu declinul vânzărilor, scăderea marjelor de profit şi chiar trecerea pe pierdere. Unii dintre ei au găsit însă un debuşeu care să îi ajute să nu capituleze în faţa scăderii consumului local: exporturile.

    Pentru Final Distribution, firmă controlată de familia Mircescu, care produce ţiglă metalică, jgheaburi şi burlane, 2012 a fost anul în care s-au concretizat primele exporturi, în Slovenia, Franţa şi Spania. Pasul a venit de la sine pentru compania care a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de 4,5 milioane de euro şi care în ultimii doi ani şi-a construit capacităţi de producţie la Băicoi, judeţul Prahova. “Ideea de a încerca să intrăm cu produsele noastre pe pieţele externe a venit firesc, odată cu începerea producţiei proprii, asta din dorinţa de a diversifica canalele de distribuţie şi de a nu fi captivi unei singure pieţe”, spune Dan Mircescu, director general şi proprietar al companiei Final Distribution. Iar dacă 2012 a fost un an în care compania mai mult a testat pieţe noi de desfacere pentru a se acomoda şi a cunoaşte caracteristicile acestora, antreprenorul prahovean speră ca în 2013 cel puţin un sfert din cifra de afaceri să fie generată de livrările în străinătate. Următoarele pieţe pe care Final Distribution încearcă să le cucerească sunt Republica Moldova, Polonia şi Ucraina.

    În situaţia lui Dan Mircescu mai sunt mulţi alţi antreprenori din industria producătoare de materiale de construcţii din România. Înainte de criză, puţini au luat în calcul varianta exportului, având în vedere că de la an la an consumul local creştea, iar costurile de transport erau oricum mult prea ridicate pentru a îi convinge pe oamenii de afaceri români să ia calea străinătăţii. “Cineva spunea «Toţi trăim sub acelaşi cer, dar avem orizonturi diferite». Cred că noile condiţii de pe piaţă ne forţează pe fiecare să ne lărgim perspectiva, să încercăm explorarea unor noi orizonturi”, spune Marius Pantiş, director general şi acţionar al companiei Optimedia din Oradea, care produce ferestre şi uşi din PVC şi aluminiu. Antreprenorul a luat decizia să înceapă livrările în străinătate încă din 2007, când pe piaţa locală încă era mult de lucru şi părea destul de complicat să faci şi alte tipuri de ferestre pentru pieţele vestice, care implicau mai multă manoperă şi un stoc de materii prime mai mare. “De ce să ne complicăm dacă lucrurile merg bine? Făceam cu greu faţă la cererea de pe piaţa internă. Am hotărât totuşi că ar fi bine să începem accesarea unor pieţe externe”, îşi aminteşte Pantiş, care spune că bineînţeles în primii ani volumele trimise la export nu au fost mari, dar experienţa l-a ajutat să înveţe regulile pe care un producător român trebuie să le îndeplinească pentru a vinde pe o anumită piaţă externă. În prezent, firma sa exportă circa 40% din rulajul anual de 8 milioane de euro, principalii clienţi fiind din Belgia, Italia, Franţa, Austria, Elveţia şi chiar Canada.

    PIAŢA DIN VESTUL EUROPEI ESTE MULT MAI MATURĂ, MAI STABILĂ. Exportul este o activitate grea, implică un flux multiplu de informaţii, materii prime care la rândul lor trebuie să treacă printr-un flux tehnologic, bani, transport. Exportul este mai profitabil, dar implică şi alte costuri”, spune Pantiş. La rândul său, Claudiu Georgescu, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Materiale de Construcţii din România (APMCR), spune că deocamdată doar anumite produse se pretează pentru export, în special cele care au o valoare adăugată mare. Cimentul sau cărămizile, spre exemplu, nu pot fi livrate pe pieţe externe, în contextul în care costurile de transport nu justifică vânzarea acestor produse pe o rază mai mare de 300 de kilometri distanţă de fabrici. “Partea proastă este că nu avem o industrie a materialelor de construcţii profilată pe export, o industrie high-tech în acest domeniu”, explică Georgescu. Piaţa de profil, care reprezintă circa 30-40% din sectorul total al construcţiilor, a scăzut anul trecut cu circa 10%, până la 2,9 miliarde de euro, potrivit estimărilor Business Magazin pe baza informaţiilor furnizate de preşedintele APMCR.

    Deocamdată nu există o estimare concretă privind ponderea exporturilor în această piaţă în 2012, însă în general, livrările în străinătate nu sunt încă cea mai importantă felie din rulajul producătorilor de materiale de construcţii locali. În cazul jucătorilor mari, exportul nu depăşeşte 10-12% din cifra de afaceri decât în cele mai fericite cazuri. Spre exemplu, Arcon Sfântu Gheorghe, companie deţinută de omul de afaceri Ioan Ţiţeiu, a realizat anul trecut exporturi de 3,6 milioane de euro, echivalentul a 11% din businessul pe 2012. Similar, un alt mare producător de materiale de construcţii local, AdePlast, controlat de Marcel Bărbuţ, a exportat anul trecut produse în valoare de peste 1 milion de euro, în condiţiile în care cifra de afaceri s-a ridicat la peste 42 de milioane de euro, potrivit estimărilor Business Magazin. Cei doi producători de materiale de construcţii amintiţi mai sus au ajuns cu produsele lor inclusiv în ţări arabe, care de altfel au devenit în ultimii ani un adevărat El Dorado pentru firmele româneşti de construcţii. Antreprenorii locali au ajuns chiar să construiască şosele în aceste ţări, aşa cum este cazul firmei Delta ACM 93, controlată de omul de afaceri Florea Diaconu, care în prezent lucrează la o autostradă în Irak. Dacă şi cum vor cuceri românii Vestul sau Estul cu materialele de construcţii produse aici rămâne de văzut. Cert este însă că primul pas este făcut deja.

  • Economia hipsterului. Analiza unui fenomen social şi cultural

    În The Hipster Handbook, cartea de căpătâi care mai risipeşte cât de cât din ambiguitatea pe care o generează hipsterii, hipsterul e socotit drept o persoană cu preferinţe, atitudini sociale şi opinii socotite a fi cool de către cei cool. Deşi, după cum susţine documentul, cool nu mai e un cuvânt prea folosit de hipsteri, noul său sinonim fiind deck. Deşi îşi consumă existenţa în rândul maselor mari de oameni, nu consideră că ar face parte din ele şi cataloghează drept kitsch tot ce e pe gustul mulţimii. Finalmente, se spune despre hipsteri că nu ar avea un procent mai mare de 2% de grăsime din masa corporală.

    Asta ar fi definiţia din manual. De aici şi până la ce e pe teren e totuşi cale lungă. Spuneam că liniile în care s-ar putea încadra tinerii din această categorie sunt cât se poate de ambigue pentru că, asemeni masonilor, însăşi esenţa de a fi hipster e aceea de a nu-ţi recunoaşte apartenenţa la categorie. La hipsteri e ceva mai greu, dat fiind că îi trădează tocmai stilul lor de viaţă. Ascultă acelaşi gen de muzică, mai ales indie, frecventează aceleaşi locuri şi au cam aceleaşi gusturi vestimentare. Iar profilurile lor de Facebook sunt pline de poze bizare, dar care, bineînţeles, contribuie la crearea identităţii lor, mai ales în faţa celorlalţi.

    Cristina împlineşte în vară 25 de ani. A absolvit Matematica, dar a înţeles, după patru ani de facultate, că nu e tocmai pe gustul ei şi că trebuie să facă altceva, aşa că s-a apucat de litere. Nu a lucrat niciodată pentru că nu ştie exact ce vrea. Este înaltă şi slabă, poartă ochelari şi spune că a moştenit “fashion sense-ul” de la mama ei. Pare mereu răvăşită, însă îşi alege atentă hainele de fiecare dată când iese în oraş. Locuieşte într-o mansardă vintage de pe lângă Arcul de Triumf şi se arată încântată de parcurile din nordul oraşului şi de liniştea de pe străduţa pe care locuieşte. Spune chiar ea că să fii hipster e relativ ieftin, din punct de vedere economic, şi chiar simplu, din cel social, pentru că te îmbraci şi comporţi de parcă n-ai niciodată bani. “Să n-ai într-adevăr bani într-o zi e chiar un avantaj. Te scuteşte de disimulare”, spune ironic Cristina. La nici un an de la startul masterului, şi-a dat seama că România nu mai e pe gustul ei. Aşa că a decis să plece cu o bursă de un an în Slovacia, unde să cunoască oameni noi, o cultură diferită şi să iasă, măcar temporar, din rutina tot mai apăsătoare din ţară. Şi după pozele care însoţesc cea mai recentă postare a sa de pe Facebook – “în sala de calculatoare a intrat o fată care miroase puternic a iarbă. M-a făcut să-i zâmbesc frumos” – pare că şi-a găsit locul în noua sa casă. Spune că hispterii îşi petrec o bună parte din timpul liber în Photoshop pentru că nu postează imagini needitate. Şi, da, vorbeşte despre ei la persoana a treia: “îşi pierd vremea în Photoshop şi citind cărţi dubioase, dar fără de care nu-şi pot lărgi cercul social. Hipsterii pierd mai mult vremea prin baruri decât prin cluburi. în cluburi e prea gălăgios şi nu pot povesti despre cărţile pe care le-au citit”.

    Spune că nu e scump să fii hipster şi că singurul efort financiar pe care l-a făcut a fost să-şi cumpere un aparat foto D-SLR ca să facă poze frumoase. Mulţi s-au plictisit însă de pixeli perfecţi şi şi-au cumpărat o cameră foto pe film la cinci lei de la ruşi: “Toate pozele arată varză acum, dar sunt cool în repere hipstereşti”. Cristina încă trăieşte din banii părinţilor, dar şi-a construit un stil de viaţă care să-i permită să nu aibă nevoie de prea mulţi. Foloseşte doar transportul în comun, merge mult pe jos, nu fumează şi evită ieşirile în localuri prea scumpe. îşi completează ţinuta cu tenişi şi nu ezită să intre în magazine second-hand pentru a-şi găsi îmbrăcăminte vintage. După cum puncta Anca, designer de la un nou brand, Bipolar, care a lansat o linie de tricouri retro-cool, pentru revista The One, hipstereala se mulează perfect pe tânărul român, ca o cămaşă în carouri pe un trup slab de purtător ironic de mustaţă, ce se distrează în stil new age infuzat cu puţin vintage. “Totul e ironic şi la zeflemea. E cu haz de necaz, cum ne place nouă românilor. De la mustăţile ironice de porn star de anii ’80 şi colanţii neon, hidoasele borsete sau cămăşile de tăietor de lemne şi până la ochelarii de vedere purtaţi ca accesoriu, totul e un regal de ironie.” Cristina e convinsă de crezul în care se regăsesc cei de vârsta sa – “Munca te îndobitoceşte” – de aceea sunt mult mai preocupaţi de dezvoltarea lor personală. Hipsterii citesc mult, deci ştiu multe. De aceea, spune Cristina, toţi vor să se angajeze la librăria Cărtureşti, deşi salariile sunt de nimic: “Ei stau prost cu principiul conservării, dar dacă ar avea bani, i-ar cheltui pe multe chestii care ţie poate ţi s-ar părea dubioase şi inutile”.