Tag: alegere

  • Pomul fructifer care poate aduce fermierilor un profit de 15.000 de euro pe hectar

    Profitul pe care il poate avea un fermier care alege sa infiinteze o livada cu nuci din soiul Chandler poate ajunge la circa 15.000 de euro pe hectar, in cazul unei productii de nuca de 4 tone la hectar, vanduta apoi la 6 euro pe kilogram. Pe de alta parte, infiintarea unui hectar de nuci din soiul Chandler il poate costa pe fermier circa 2.500 de euro, in aceasta suma fiind incluse costurile cu materialul saditor (200 de puieti x 10 euro) si inchirierea unui motoexcavator pentru lucrarile de plantatie, potrivit stiriagricole.ro.

    Nicolae Murea sustine ca o plantatie de nuci Chandler se poate dovedi o investitie cat se poate de buna pe aproape orice teren, indiferent de zona in care se afla livada. Cu toate acestea, solurile din zonele joase, predispuse la inghet, pot favoriza aparitia bacteriozei pe fructe.

    Citiţi mai multe pe www.ştiriagricole.ro

  • Mihaela Feodorof, executive coach & business consultant: Suntem ceea ce avem spaţiu să devenim

    Prima experienţă care-mi vine în minte, despre care am mai scris într-un alt context, este a Roxanei. Nu o căutaţi în grupul de conexiuni de pe LinkedIn sau Facebook, mai importantă este povestea ei. A venit în relaţia de coaching din disperare de cauză. Cu doar şase luni în urmă făcuse o alegere profesională care valida valoarea la care ajunsese în piaţa de profil. Era în topul vânzătorilor, toate prilejurile în care se afla îi confirmau că se simţea ca peştele în apă cu ceea ce făcea, iar rezultatele ei erau mereu peste aşteptări. Oferta unui jucător mai mare de a se alătura echipei sale a gâdilat orgoliul profesional al Roxanei. După câteva discuţii a acceptat să treacă în ambarcaţiunea mai lustruită a concurenţei. Nu vă grăbiţi să o judecaţi, performerii au nevoie de provocări pentru a se antrena şi a-şi păstra forma. De data aceasta însă, provocarea a fost să vină dintr-o altă direcţie.

    Noul angajator şi mediul său profesional s-au dovedit atât de diferite de ceea ce avea nevoie Roxana încât, chiar punându‑şi toate abilităţile şi profesionalismul la bătaie, simţea cum zi după zi energia ei scădea, iar entuziasmul unui nou început se transforma într-o sumedenie de temeri, ezitări şi îndoieli. Persoana care-şi exprima opiniile asupra demersurilor Roxanei era chiar cea care conducea businessul şi care şi-o dorise în echipă. Aşadar, porţi de scăpare nu erau decat să-i citească pe chip, sau printre rânduri, nemulţumirea în raport cu acţiunile ei profesionale. Iniţiativele nu erau bune, fie timpul alocat pentru a obţine rezultate nu era alocat, mereu era câte ceva nepotrivit. Libertatea de acţiune a Roxanei era doar declarativă, în spatele ei simţea mereu răsuflarea şefului neîncrezător şi perfecţionist. Cum oare să funcţioneze la parametrii maximi comportamentele manifestate natural de un talent?

    Continuarea poveştii o găsiţi în volumul „O să mori de foame”, sub titlul „Talentul devine balast cand managementul este impropriu”.

    Ceea ce am vrut să reamintesc este importanţa alegerii mediului şi a relaţiilor profesionale, astfel ca ele să se acordeze firesc cu aşteptările şi nevoile noastre. Potenţialul de devenire al fiecăruia dintre noi este maximizat, sau blocat, de relaţiile pe care le dezvoltăm.   

    Un alt exemplu care-mi întăreşte crezul că aplicabilitatea acestor concepte este universală ţine de relaţia copiilor cu procesul de învăţare. Familia, şcoala, societatea sunt factorii care susţin sau deviază până la situaţii major conflictuale relaţia copilului cu sine însuşi. Când acesta nu mai vrea (să înveţe, să citească, să asculte etc.), avem tendinţa să ne apărăm şi să spunem că am pus la dispoziţia lui toate mijloacele ca el să performeze sau măcar să obţină rezultate optime. Le-am oferit, nimeni nu contestă asta, dar, cu siguranţă, doar din perpectiva noastră. Până să ajungem să ne punem cu adevărat „în papucii” copilului manifestând şi exersând empatia, comportamentul definitoriu în orice relaţie de suport, mai e drum lung.

    Cadrul în care fiecare dintre noi funcţionează, rafinându-şi acţiunile şi ajungând să obţină rezultate pe măsură, este cel mai important. Pe lângă acesta, cine populează acest spaţiu în relaţie cu noi defineşte calitatea relaţiilor pe care le trăim. Sunt ele în folosul devenirii noastre sau, în pofida bunelor credinţe, mai rău ne încurcă?

    Vin cu un alt exemplu real, doar protejând identitatea subiectului, pe care îl împărtăşesc aici. Bogdan este student la medicină. A muncit mult să ajungă aici, ştim că nu este cel mai facil examen şi demers educaţional pe care să-l practici. Vine însă la pachet cu satisfacţia că cei din jur vor aprecia alegerea ta şi reuşitele din anii de muncă care vor urma. Aparent, Bogdan funcţionează fără cusur, dar în interiorul lui se duce o luptă. Pe cine şi de ce vreau să mulţumesc? Îi este deja limpede că nu-i mai ajunge aprecierea celor din jur. „Woow, medicină, ce provocare, felicitări!“ Pentru cine fac acest efort dacă pe mine nu mă hrăneşte? se întreabă din ce în ce mai des Bogdan. Oare ce aş alege dacă nimeni şi nimic nu m-ar influenţa? Dacă aş da la o parte toate modelele de reuşită pe care părinţii, profesorii, prietenii, mi le aduc în prim-plan, ce ar rămâne la sfârşitul exerciţiului? Iată cum spaţiul de dezvoltare al lui Bogdan este brusc curăţat de impurităţi şi devine limpede că alegerea făcută nu a fost a lui. Nici să-i convingi pe ceilalţi nu este uşor, dar bine măcar că m-am lămurit cu mine însumi, îşi spune Bogdan împăcat.

    Relaţiile cu oamenii cei mai apropiaţi sunt şi cele mai delicate. Să nu-i rănim, dezamăgim, supărăm este miza implicării emoţionale. Pentru că ţinem la ele şi nu vrem să le deteriorăm, amânăm până la cronicizarea diagnosticului să le îngrijim. Dar experienţa ne dovedeşte că toţi cei dragi nouă ar fi mai fericiţi prin simplul fapt că noi suntem fericiţi. Rezultatul este la îndemână: alegerile noastre trebuie să răspundă unei singure condiţii: să fie în acord cu nevoile noastre şi să ne permită dezvoltarea armonioasă în mediul natural.

    Aici se încheie gândul meu despre importanţa relaţiei cu cel care contribuie la devenirea ta şi a terenului propice în care să sădeşti seminţele încrederii în sine, convingerilor şi valorilor fiecăruia dintre noi.

  • Vrea să lase moştenire un imperiu de 122 de miliarde de dolari, dar nimeni nu vrea să-l ia

    Wang Jianlin, fondator şi preşedinte al Dalian Wanda Group, a mărturisit recent că fiul său Wang Sicong nu va prelua în viitor mall-urile, hotelurile, parcurile de distracţii sau cluburile sportive ale familiei. “L-am întrebat dacă vrea să conducă afacerea, dar mi-a spus că nu vrea să ducă o viaţă ca a mea”, a spus Jianlin, în vârstă de 62 de ani.

    Dalian Wanda Group, unul dintre cei mai mari dezvoltatori imobiliari ai Chinei, este un brand cunoscut de aproape toţi chinezii pentru centrele comerciale Wanda Plaza construite în sute de locaţii din ţară. Despre Wang se poate spune că este dependent de muncă. Omul nu îşi ia vacanţă niciodată, spun surse apropiate chinezului. Cu această „obsesie” pentru muncă şi cu capacitatea companiei de a aduce în doar câteva luni un proiect din stadiul de teorie în practică, veniturile Wanda aproape că s-au triplat din 2011 până în 2016, de la 15,6 miliarde de dolari la 43 de miliarde de dolari.

    Wang Sicong a fost criticat recent pentru că a cheltuit o mică parte din averea de 30 de miliarde de dolari a tatălui său pentru câinele Coco, animalul său de companie: a decis să îl răsfeţe cu nu mai puţin de 8 iPhone-uri. Fapta bună a fost apoi împărtăşită cu toată lumea pe pagina de Webo a câinelui.

    Nu este prima dată când Coco primeşte cadouri de asemenea fel: în 2015, stăpânul său l-a “echipat” cu două ceasuri Apple, având o valoare de aproape 37.000 de dolari. Poreclit “bărbatul naţiunii”, Wang Sicong este cel mai căutat burlac din China, asigurând-şi astfel prezenţa zilnică pe primele pagini ale ziarelor.

  • Oana Pellea, mesaj pentru Olguţa Vasilescu: „Dacă ai o engleză de baltă şi o franceză de Coana Chiriţa poţi să vorbeşti în public cât doreşti. Dar dacă reprezinţi o ŢARĂ … NU poţi avea tupeul să vorbeşti într o limbă pe care NU o cunoşti !”

    Pe Facebook, actriţa Oana Pellea a scris: „Daca ai o engleza de balta si o franceza de Coana Chirita poti sa vorbesti in public cat doresti…daca doresti sa arati cat tupeu ai…mai ales ca recunosti ca nu ai studiat engleza nicio ora…esti libera sa te faci de ras.
     
    Dar daca reprezinti o Tara si vorbesti la un Forum International in numele tarii respective…NU poti avea tupeul sa vorbesti intr o limba pe care NU o cunosti ! (mai ales ca exista traducator) Oamenii (in general) daca vor sa vorbeasca intr o limba straina depun efort pentru a o invata!
     
    PS Sa nu se spuna ca este un atac pentru ca este doar o simpla constatare ce o fac din bun simt! Daca nu ma credeti… vizionati materialele”
  • BMW construieşte în subteranul din Pipera jucăria preferată a oricărui posesor de maşină germană

    Mai ales că atunci când vine vorba de tehnologie, avem ulte creiere care pleacă afară di cauza salariilor mici, a condiţiilor improprii de muncă sau chiar din cauza lipsei de ofertă de locuri de muncă. Acum, am aflat o veste mare pentru România. BMW îşi face în Pipera, în nişte hale subterane, jucăria preferată a oricărui posesor de BMW.

    IATĂ AICI CE CONSTRUIEŞTE BMW PENTRU TOATE MAŞINILE COMPANIEI ÎN SUBTERANELE DIN PIPERA

  • Oana Pellea, mesaj pentru Olguţa Vasilescu: „Daca ai o engleza de balta si o franceza de Coana Chirita poti sa vorbesti in public cat doresti. Dar daca reprezinti o Tara … NU poti avea tupeul sa vorbesti intr o limba pe care NU o cunosti !”

    Pe Facebook, actriţa Oana Pellea a scris: „Daca ai o engleza de balta si o franceza de Coana Chirita poti sa vorbesti in public cat doresti…daca doresti sa arati cat tupeu ai…mai ales ca recunosti ca nu ai studiat engleza nicio ora…esti libera sa te faci de ras.
     
    Dar daca reprezinti o Tara si vorbesti la un Forum International in numele tarii respective…NU poti avea tupeul sa vorbesti intr o limba pe care NU o cunosti ! (mai ales ca exista traducator) Oamenii (in general) daca vor sa vorbeasca intr o limba straina depun efort pentru a o invata!
     
    PS Sa nu se spuna ca este un atac pentru ca este doar o simpla constatare ce o fac din bun simt! Daca nu ma credeti… vizionati materialele”
  • Ţara în care iei amendă dacă rămâi fără benzină şi în care găinile au interzis la traversare

     Mai ales atunci când ni se aplică direct. Legile sunt făcute pentru a evita un haos. Oriunde în societate, inclusiv în trafic. Nişte oameni care – teoretic – ne vor binele, sunt puşi să legifereze nişte lucruri. Ce se întâmplă însă atunci când se pierd cu firea şi dictează legi absurde? Peste tot în lume există exemple de legi cel puţin ciudate, ca să nu spunem complet negândite. Cea cu traversatul găinii prin locuri nepermise e doar una dintre ele.

    IATĂ AICI TOP 16 LEGI ABSURDE DIN TRAFIC ŞI ŢARA ÎN CARE NU AI VOIE SĂ PLECI CU MAŞINA DACĂ E UN OM … SUB EA

  • Ţara în care iei amendă dacă rămâi fără benzină şi în care găinile au interzis la traversare

     Mai ales atunci când ni se aplică direct. Legile sunt făcute pentru a evita un haos. Oriunde în societate, inclusiv în trafic. Nişte oameni care – teoretic – ne vor binele, sunt puşi să legifereze nişte lucruri. Ce se întâmplă însă atunci când se pierd cu firea şi dictează legi absurde? Peste tot în lume există exemple de legi cel puţin ciudate, ca să nu spunem complet negândite. Cea cu traversatul găinii prin locuri nepermise e doar una dintre ele.

    IATĂ AICI TOP 16 LEGI ABSURDE DIN TRAFIC ŞI ŢARA ÎN CARE NU AI VOIE SĂ PLECI CU MAŞINA DACĂ E UN OM … SUB EA

  • Adrian Grecu este noul Preşedinte al Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România (APMGR)

    Cu aceeaşi ocazie, APMGR l-a ales în poziţia de membru al Consiliului Director APMGR pe Dragos Damian, CEO Terapia – a Sun Pharma company. Din Consiliul Director, mai fac parte Amelia Tătaru, Director General Krka, Daniel Bran, Country Manager Accord Healthcare şi Viorica Preduna, Director General Alvogen România.

    Adrian Grecu are o expertiză vastă în cadrul industriei farmaceutice, bazată pe mai mult de 16 ani de experienţă la nivel local, precum şi în roluri regionale şi internaţionale. El conduce operaţiunile Mylan România din 2015 – odată cu achiziţia, de către compania americană, a portofoliului de medicamente mature al Abbott Laboratories. În prezent, Grecu coordonează în România o echipă de 130 de angajaţi. Anterior, Grecu a lucrat în cadrul companiilor Abbott Laboratories şi Eli Lilly, unde a deţinut funcţii de conducere în diferite divizii naţionale şi internaţionale. Adrian Grecu este licenţiat în Fizică şi Chimie, în cadrul Universităţii Bucureşti şi deţine un MBA bilingv (engleza/spaniolă) cu specializarea Management General de la Institutul de Studii Superioare ale Întreprinderii (IESE) din cadrul Universităţii din Navarra, Barcelona.

    Din noul rol de Preşedinte al APMGR, Adrian Grecu îşi propune să coopereze cu autorităţile care au atribuţii în domeniul sănătăţii pentru a creşte accesul pacienţilor la medicamente accesibile, prin operarea unor modificări urgente la taxa clawback, principalul obstacol în accesul pacienţilor la medicamente şi una dintre cauzele scăderii investiţiilor industriale din sectorul farmaceutic. „Povara fiscală la care taxa clawback supune producătorii de medicamente generice a devenit nesustenabilă pentru o bună parte dintre aceştia, iar rezultatul este dispariţia medicamentelor generice esenţiale de pe piaţă şi limitarea sau închiderea unor capacităţi locale de producţie, cu efecte sociale şi economice ireversibile” a declarat Adrian Grecu, Preşedinte al APMGR.

    Totodată, APMGR susţine creşterea accesului la medicamente cu preţuri accesibile, în beneficiul pacienţilor şi al sistemului de sănătate, informarea pacienţilor din România cu privire la medicamentele generice, crearea unui cadru de reglementare echitabil pentru medicamentele generice, identificarea şi îndepărtarea tuturor barierelor de acces pentru medicamentele generice din sistemul de sănătate din România, reluarea investiţiilor operaţionale şi industriale în România, în condiţiile în care mediul de afaceri devine mai previzibil şi sustenabil.

      

  • Cocktail Holidays reia vacanţele în Egipt odată cu Sărbătorile Pascale

    Pachetele pentru Sharm El Sheikh pornesc de la 490 de euro/persoană, pentru şapte zile, la un hotel de patru stele, cu all inclusive, în timp ce circuitul în Egipt, de nouă nopţi, cu cazare la hotel de cinci stele, costă 1.165 de euro/persoană.

    „Interesul românilor pentru Egipt este extrem de ridicat, o mare parte din pachetele pentru Paşte şi săptămânile care urmează fiind deja rezervate. Egiptul oferă un produs turistic cu un raport bun calitate-preţ şi foarte multe posibilităţi de distracţie, de la scufundări la croaziere sau plimbări cu submarinul, jeep safari. În ultimii doi ani, când din oferta noastră au lipsit vacanţele în Egipt, turiştii au întrebat permanent când reapar”, declară Dan Goicea, manager Cocktail Holidays.

    Pe lângă Egipt, cele mai căutate destinaţii de Paşte rămân şi anul acesta Grecia şi Cipru, ţări ortodoxe pe care românii le aleg pentru că se simt ca acasă de Sărbătorile Pascale. Pachetele pentru Creta – Chania pornesc de la 470 euro/persoană, pentru Rhodos de la 430 euro/persoană, în timp ce pentru Cipru de la 375 euro/persoană. Pachetele conţin transport, cazare în hoteluri de trei, patru şi cinci stele, servicii de masă în funcţie de hotelul ales, asistenţă turistică şi asigurare Cocktail Travel Protection.

    În cazul city break-urilor, turiştii au ales Barcelona, Praga şi Atena. Un pachet de patru nopţi de cazare la un hotel de patru stele din Atena, cu zbor direct operat de Tarom şi toate taxele incluse costă 510 euro/persoană, pentru Praga costă 529 de euro/persoană, iar pentru Barcelona, 539 de euro/persoană. Turiştii care aleg, de regulă, pachete în capitalele europene sunt persoane tinere, cu vârsta cuprinsă între 25 şi 40 de ani, care îşi doresc o mini vacanţă activă, în care să descopere destinaţia. 

    De 1 Mai, preferinţele turiştilor sunt ghidate de proximitate şi cei mai mulţi aleg vacanţe care nu necesită o deplasare de durată. Cocktail Holidays a lansat pentru 1 Mai city break-ul pentru Atena, cu un tarif de la 489 de euro/ persoană, care include patru nopţi de cazare la un hotel de patru stele, amplasat într-o zonă centrală, cu mic dejun şi cină, transport direct cu avionul, tur panoramic al oraşului Atena, intrare opţională la Acropole, asistenţă turistică, dar şi asigurare Cocktail Travel Protection, indiferent de vârstă.

    „Foarte căutate pentru minivacanţa de 1 Mai sunt pachetele de tip city break în marile capitale europene, care le oferă turiştilor posibilitatea să descopere în câteva zile destinaţiile alese. Cei care rămân în ţară îşi petrec vacanţa pe litoral, la munte sau în staţiuni balneare, unde aleg pachete la hoteluri cu centre spa”, declară Dan Goicea, manager Cocktail Holidays.