BusinessMagazin

Tag: companie

  • De ce trebuie să te fereşti de cei ce dau mecanic din cap

    Tasta o interogare căutând ceva la întâmplare şi, deşi Google returna o mulţime de rezultate organice relevante, unele dintre reclame nu aveau absolut nicio legătură cu căutarea. Căutând, de exemplu, „Kawasaki H18“, erau afişate o mulţime de reclame ale unor avocaţi care se ofereau să-i ajute pe imigranţi să obţină vize H-18 US, dar niciuna legată de motocicleta clasică la care făcea referire căutarea. Larry era îngrozit că motorul AdWords, care depista reclamele cele mai relevante pentru o anumită căutare, prezenta uneori utilizatorilor mesaje irelevante.

    Într-o firmă obişnuită, directorul executiv, văzând un produs nereuşit, îl va suna pe cel care se ocupă de acel produs. Urmează o şedinţă, sau două, sau trei, pentru discutarea problemei, sunt trecute în revistă potenţialele soluţii şi se stabilesc măsurile ce urmează să fie luate. Este întocmit un plan pentru implementarea soluţiilor. Apoi, după o mulţime de teste destinate asigurării calităţii, este lansată soluţia… Larry nu a procedat în acest fel. În schimb a tipărit paginile care conţineau rezultatele ce nu-i plăceau, a subliniat reclamele nepotrivite, a lipit foile pe un avizier de pe peretele bucătăriei, lângă masa de biliard american, şi a scris cu majuscule în partea de sus a paginilor „RECLAMELE ASTEA SUNT NASOALE“.

    Apoi a plecat acasă. Nu a sunat pe nimeni şi nu a trimis nimănui niciun e-mail. Nu a convocat o şedinţă de urgenţă. În lunea următoare, la 5:05 în zori, unul dintre inginerii noştri care se ocupa de căutare, Jeff Dean, i-a trimis un e-mail. Împreună cu câţiva colegi, a văzut nota nota lui Larry pe perete şi toţi au fost de acord cu punctul său de vedere. E-mailul însă nu era doar unul de confirmare a vrerii findatorului şi adăugare a unei explicaţii facile privind faptul că problema a fost sesizată. În schimb, includea o analiză detaliată a motivului pentru care apăreau acele rezultate nedorite, descria o soluţie, includea un link la un prototip de implementare a soluţiei, scris sub forma unui program de către cei cinci în weekend, şi oferea mostre de rezultate care arătau că prototipul reprezenta o îmbunătăţire a sistemului existent.“

    Am preferat să deschid prezentarea volumului „Cum funcţionează Google“, scris de preşedintele consiliului de administraţie al companiei, fost director executiv, Eric Schmidt şi fostul vice-preşedinte al departamentului de producţie Jonathan Rosenberg, pentru că mi se pare că este edificator pentru ce veţi obţine citind cartea: o imagine fascinantă, greu de crezut uneori, a ceea ce se află dincolo de pagina www.google.com, în culisele unui gigant cu o capitalizare bursieră de aproape 400 de miliarde de dolari.

    Sunt binecunoscute facilităţile de care beneficiază cei peste 50.000 de angajaţi ai companiei, birourile nonconformiste, spaţiile de relaxare, atmosfera destinsă sau raporturile neprotocolare; dar dincolo de acestea se află o cultură specială a companiei, iar Schmidt şi Rosenberg tocmai despre asta vorbesc. De ce este folositoare dezordinea în birouri, de ce nu trebuie ascultaţi „hipopotamii“ sau de ce trebuie exilaţi „valeţii“, dar susţinute „divele“ (vă veţi închipui uşor despre cine este vorba), de ce trebuie evitate căile urmate de concurenţă şi de ce trebuie să te fereşti de cei ce dau mecanic din cap sunt doar câteva din ideile cărţii. Musai de citit.

  • Un antreprenor care şi-a dat demisia din firma în care lucra are acum propria afacere şi rulează 650.000 de euro pe an

    Elian Solutions, furnizorul de soluţii de gestiune a resurselor companiilor (ERP) bazate pe platforme Microsoft a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de circa 650.000 de euro, o creştere de peste 100% faţă de 2013, când veniturile companiei erau de 320.000 de euro. Compania a fost fondată în urmă cu şapte ani de Iulian Motoi şi Mihaela Antoniu, doi absolvenţi ai Academiei de Studii Economice din Bucureşti.

    Iulian Motoi şi Mihaela Antoniu s-au cunoscut în 2006, când Iulian Motoi a început să lucreze pe implementare pentru un integrator de soluţii IT&C, potrivit unui interviu anterior acordat Ziarului Financiar. „În multele ore state peste program la ultima firmă pentru care am lucrat ne-am tot întrebat dacă am putea face ceea ce lucram la momentul respectiv, dar mai bine decât ne coordonau alţii să o facem. Firma respectivă crescuse foarte mult într-o perioadă şi oamenii noi nu mai erau trimişi la traininguri, ci direct în producţie, per total, începuse să fie dezorganizare. Aşa că în 2008 am început să lucrăm pe cont propriu, am obţinut primul contract în şase luni şi la scurt timp am semnat parteneriatul cu Microsoft pentru a implementa Microsoft Dynamics NAV“, explica Iulian Motoi motivele pentru care s-a lansat în antreprenoriat în interviul acordat Ziarului Financiar.

     În cursul anului 2014, portofoliul Elian s-a extins cu 11 clienţi. Dintre aceştia, şapte au beneficiat de servicii de implementare, iar patru de servicii de mentenanţă, după schimbarea partenerului.

    Printre noii clienţi se numără: Bittnet, Magic Solutions, Industrial Software, Stentor, El Dorado, Euro Fittings, Green Toner, Kapsch, Binzel, Vertical Design, Totem Communication. Totodată, anul trecut, Elian Solutions şi-a adăugat în portofoliu şi un client din SUA –  ILG (International Laser Group Inc.).

    Valoarea medie a unui contract de implementare în 2014 a fost de circa 30.000 euro, potrivit reprezentanţilor companiei.  Elian Solutions a atins în 2014 o cifră de afaceri de circa 650.000 de euro, o creştere de peste 100%, faţă de 320.000 euro în 2013.

    “Pentru 2015, targetăm în primul rând companiile locale, deşi istoricul implementărilor ne arată că Dynamics NAV este preferat în special de companiile multinaţionale, care înţeleg mai bine valoarea şi avantajele acestui sistem în comparaţie cu soluţiile locale: numărul mare de implementări la nivel global, care determină un număr foarte scăzut de bug-uri în varianta standard, precum şi posibilitatea de migrare la un alt partener“, declară Iulian Motoi, Managing Partner Elian Solutions.  

    Elian Solutions, implementator al sistemului ERP Microsoft Dynamics NAV, are în vedere pentru acest an extinderea portofoliului cu 20 de clienţi noi, precum şi introducerea în ofertă a celui de-al doilea sistem ERP – Microsoft Dynamics AX.

    Cel de al doilea sistem ERP – Microsoft Dynamics AX va fi introdus în portofoliul Elian Solutions în cea de-a doua parte a anului şi vizează întreprinderile de mari dimensiuni, cu fluxuri de business complexe, compania propunându-şi ca acest an să marcheze şi primele implementări pentru noul sistem. 

    În ceea ce priveşte comportamentul clienţilor, potrivit Elian Solutions, în cele mai multe situaţii, directorul general este cel care ia decizia finală privind implementare unui sistem ERP, dar în urma consultărilor cu directorul operaţional, directorul de vânzări şi directorul IT.

    “O poziţie aparte o ocupă managementul financiar-contabil fiindcă, de obicei, ERP-urile nu sunt suficient de “prietenoase” cu necesităţile informaţionale ale celor din acest domeniu. Informaţia există, dar nu este întotdeauna structurată corespunzător aşteptărilor acestora. Noi am customizat soluţia noastră, astfel încât ea să fie cât mai aproape şi de nevoile informaţionale ale celor din domeniul financiar-contabil,“ a adăugat Iulian Motoi, Managing Partner Elian Solutions.   

     

  • Cum s-a făcut de-a ajuns Amazon să câştige Globuri de Aur

    În ultimii doi-trei ani, Netflix a început să piardă din utilizatori în faţa altor servicii, unele dintre acestea fiind dezvoltate de companii ce îşi permit să investească sume considerabile. Este greu de compilat o listă cu toate companiile care îşi doresc să concureze cu Netflix, însă câteva dintre acestea au şi posibilitatea financiară de a o face. Una dintre acestea este Amazon, care a decis în urmă cu trei ani intrarea pe piaţă şi care a reuşit deja, cel puţin într-un domeniu, să depăşească liderul.

    Globurile de Aur au marcat o victorie pentru industria serviciilor de transmisie a conţinutului video, în condiţiile în care Amazon a câştigat două premii, iar Netflix unul. Transparent, show-ul produs de Amazon, care spune povestea unui transsexual, a fost marele câştigător al serii de 11 ianuarie 2015, câştigând atât premiul pentru cel mai bun actor de comedie (Jeffrey Tambor), cât şi cel acordat celui mai bun serial de comedie. A fost primul Glob de Aur pentru cel mai bun serial obţinut de o companie din industria de streaming. „Este ceva mare. Este mai mare chiar decât mine. Amazon este de astăzi cel mai bun prieten al meu“, a spus actorul în timpul discursului de acceptare. Kevin Spacey a primit premiul pentru cel mai bun actor într-un rol dramatic pentru House of Cards, aceasta fiind singura distincţie obţinută de cei de la Netflix.

    Woody Allen, la primul său serial

    La scurt timp după ridicarea Globului de Aur, reprezentanţii Amazon au anunţat semnarea unui contract cu legendarul regizor Woody Allen. Allen urmează să se ocupe de scenariul şi regia unei noi serii originale, numele proiectului nefiind încă dezvăluit. Colaborarea cu un regizor de calibru reprezintă un câştig nu doar pentru Amazon, ci pentru întreaga industrie de profil, având în vedere că în mod tradiţional Hollywoodul s-a îndreptat mai degrabă către studiouri de filme sau către televiziuni cu un istoric bine definit.

    „Amazon Studios anunţă că a semnat un contract cu Woody Allen pentru producerea unui serial cu episoade de 30 de minute. Spre deosebire de proiectele noastre anterioare, un întreg sezon a fost comandat din start“, a spus Roy Price, vicepreşedintele Amazon Studios. „Woody Allen este un vizionar care semnează unele dintre cele mai bune filme din istorie, şi este o onoare să putem lucra alături de el. Suntem nerăbdători să difuzăm primul său serial în exclusivitate abonaţilor noştri.“

    Woody Allen a reacţionat în stilul caracteristic: „Nu ştiu cum am ajuns în acest proiect, chiar nu ştiu la ce m-am angajat. Sincer, cred că Roy Price va ajunge să regrete decizia“, a glumit regizorul.

    De la retail la conţinut video

    Amazon a beneficiat de statutul său pe piaţa de retail şi a mers un pas mai departe, oferind mai multe beneficii celor care sunt dispuşi să plătească în plus. Amazon Prime a debutat ca un program de fidelizare ce oferea, contra unei sume anuale, livrarea gratuită pentru orice produs cumpărat de pe Amazon.com. „Milioane de abonaţi Prime se bucură deja de livrarea rapidă a produselor“, declara în 2011 Robbie Schwietzer, vicepreşedinte al Amazon Prime. „Adăugând accesul la mii de filme şi seriale TV, oferim acestora mai multă valoare pentru banii plătiţi. Pe lângă accesul garantat la serviciul de video streaming, abonaţii Prime pot alege livrarea în doar două zile la milioane de produse disponibile pe Amazon.com; ei mai pot împrumuta, lunar, o carte pentru Kindle.“

    La sfârşitul anului 2014, numărul celor care aveau conturi Prime se apropia de 25 de milioane. Amazon a lansat Instant Video ca parte a abonamentului Prime. A urmat Amazon Studios, casa de producţie care a beneficiat de un buget de peste 100 de milioane de euro pentru a produce mai multe episoade pilot, urmând ca abonaţii să voteze care dintre acestea merită să se transforme într-un serial întreg.

    În primă fază, Amazon a lansat 14 episoade pilot, dintre care cinci au primit unda verde pentru mai multe episoade. În a doua fază, de-a lungul anului 2014, compania a propus alte 14 serii, fiind alese şapte, printre care şi Transparent. O nouă serie de episoade pilot, respectiv 13, au fost lansate pe 15 ianuarie. Până în prezent, Amazon Studios a prezentat publicului 97 de episoade.

    Amazon.com a început în 2012 construirea unei baze de date cu seriale, emisiuni de televiziune şi filme, similară celei deţinute de Netflix, spre satisfacţia unor companii precum Time Warner sau CBS. Compania a dezvăluit primele proiecte spre finalul anului 2013, dar între timp a cheltuit sute de milioane de dolari pentru a obţine drepturile de difuzare, prin serviciul Amazon Prime, a unor seriale precum Downtown Abbey sau Falling Skies.

    În septembrie 2012, Amazon a semnat o înţelegere valabilă timp de trei ani cu Epix pentru a difuza filme de mare succes, precum The Hunger Games. Contractul a crescut numărul de titluri disponibile prin serviciul Prime până la 25.000.

  • Românul Mihai Pohonţu devine vicepreşedinte al Samsung la nivel mondial

    Mihai Pohonţu, fostul vicepreşedinte al Disney Interactive, a preluat din ianuarie 2015 funcţia de VP pentru Emerging Platforms la Samsung. 

    ”Zona de activitate s-a lărgit considerabil şi acum include toate iniţiativele de software dezvoltate intern la Samsung Media Solutions Center America şi de asemenea cele dezvoltate prin parteneriate externe cu studiouri independente, dar şi companii de vârf”, sintetizează noua funcţie Mihai Pohonţu, spunând că va reveni cu precizări odată ce se va obişnui cu noua echipă, dar şi cu noile responsabilităţi.

    În ultimii doi ani şi jumătate, Mihai Pohonţu a fost vicepreşedinte al Disney Interactive. Cu un an în urmă, povestea pentru un articol de copertă în Business Magazin că este ”foarte angrenat în strategia Disney” şi că are ”deja o poziţie foarte importantă în companie, pe care o simt ca atare. Am multă libertate să inovez, să aduc suflu nou”. Pohonţu a preluat jobul de la Disney Interactive la începutul anului 2012. Jobul de la Disney presupunea conducerea unei reţele de parteneri care creau jocuri: ”Reţeaua pe care o conduc eu se cheamă Partners. Forţa care creează jocurile este externă. Coordonez direct o echipă de 10 producători care coordonează studiourile de jocuri; echipa mea în total are peste 500 de oameni în 7 locaţii din lume (Polonia, India etc)”. Cel mai  important proiect pe care a lucrat în cadrul gigantului de entertainment este Disney Infinity, care creează o legătură între jucăriile Disney şi un tool care comunică cu consola şi care permite să transformi jucăria într-un personaj din joc.

    Cariera lui Mihai Pohonţu în industria jocurilor a început când era la studii la UCLA, în Statele Unite şi căuta un job de noapte pentru a se putea întreţine. S-a angajat tester la Activision şi a profitat din plin de faptul că în adolescenţă jucase sute de ore de Civilization, având acces la calculator prin prisma muncii mamei sale (matematician la Institutul de Tehnică de Calcul). Studia Ştiinţe Politice la Los Angeles şi visa să se întoarcă în România. Când a terminat facultatea, lucrase deja aproape patru ani în industria jocurilor şi a primit o ofertă de la un start-up fondat de foşti angajaţi ai Activision, Jamdat, primul dezvoltator de jocuri pentru terminale mobile. Jamdat a pornit la drum în 2011, când jocurile pe mobile erau o industrie aproape inexistentă. La Jamdat, Mihai a fost angajatul cu numărul 20 şi a avut una dintre ideile care au schimbat semnificativ traiectoria firmei. La trei ani de Jamdat, când compania avea deja 60% din piaţă şi voia să se extindă în Europa, Mihai Pohonţu a venit cu ideea să deschidă un studio în România. Era anul 2004 şi el avea 24 de ani când a aterizat la Bucureşti şi a căutat primii angajaţi pentru a-i angaja într-o industrie care începuse să se dezvolte în România din anii 90, prin primul studio deschis de francezii de Ubisoft în afara Franţei la Bucureşti (1992) sau prin Gameloft, care a deschis primul studio în capitală în 1999 şi un al doilea la Cluj Napoca în 2010. Jocurile pentru mobile erau însă la început.

    Într-un an, studioul deschis de Mihai Pohonţu a ajuns la 70 de angajaţi, iar Jamdat – care dezvolta deja jocuri populare precum Tetris sau Bejeweled şi care ajunsese la 800 de angajaţi -, a fost cumpărat de Electronic Arts, unul dintre giganţii de pe piaţa jocurilor care nu erau încă prezenţi în România şi care ţintea o creştere accelerată în zona de mobile gaming. Jamdat, la care Mihai Pohonţu spune că a avut acţiuni (fără a preciza numărul lor), a fost cumpărat în decembrie 2005 de EA într-o tranzacţie de 680 milioane de dolari, sumă motivată la momentul tranzacţiei de Warren Jensen, CFO la EA, prin faptul că “Cei mai mulţi oameni nu îşi pot permite astăzi o consolă de 300 de dolari, dar oricine are un telefon şi îşi permite un joc”.

    După achiziţia de către Electronic Arts, care a impulsionat dezvoltarea studioului de la Bucureşti, Mihai Pohonţu a mai stat în România până în 2007 şi a apărut pe coperta Business Magazin în 2006, atunci când făcea tranziţia studioului de la Jamdat la EA. “Uitându-mă acum în urmă, nu îmi vine să cred că eu am înfiinţat ceea ce este acum EA România, o companie cu 1.100 de angajaţi”, spune Mihai Pohonţu. Diferenţa dintre cele două interviuri în Business Magazin, dincolo de cei opt ani care au trecut, este că “data trecută când am apărut în revistă eram manager la EA şi făceam un efort de PR, deoarece aveam 150 de angajaţi şi căutam oameni buni. Acum nu dau interviuri, deoarece sunt într-o perioadă de creştere accelerată”.

    Ritmul accelerat al carierei lui Pohonţu a continuat când s-a întors în Statele Unite în 2007: a intrat pe o poziţie de conducere în cadrul Electronic Arts, de coordonare a tuturor echipelor de testare, apoi a devenit vicepreşedinte al EA şi în 2011 a preluat EA Interactive. În 2012, unul dintre foştii şefi din EA, John Pleasants, care preluase conducerea Disney Interactive, l-a recrutat pentru o poziţie de vicepreşedinte în cadrul companiei, unde a rămas doi ani şi 7 luni.

  • Valoarea clientului din România. Cine şi de ce calculează acest indice

    Sunt doar câteva din întrebările la care am invitat să răspundă reprezentanţi din toate domeniile. Valoarea unui client este un indicator folosit mai degrabă în pieţele avansate şi sofisticate, prea puţin folosit pe piaţa locală. Cert este însă că firmele care l-au adoptat îşi cresc şi veniturile, şi profitabilitatea.

    Puţini vor fi auzit de compania englezească Dunnhumby, nu doar în România, ci şi în Occident. Cu toate acestea, Dunnhumby  a intrat recent în atenţia gigantului comunicării WPP, grup cu 179.000 de angajaţi în 3.000 de birouri în 111 ţări, care oferă nici mai mult, nici mai puţin de 3 miliarde de dolari pentru preluarea obscurei companii. Ce ştie să facă Dunnhumby? Să colecteze date despre clienţi şi despre obiceiurile acestora şi să le folosească.

    Cu mult înainte ca obiceiul de colectare a datelor să fie răspândit, în 1995, Edwina Dunn şi Clive Humby au pus bazele unei firme care a iniţiat un program de loialitate pentru clienţii retailerului britanic Tesco. Folosind date legate de comportamentul din trecut al clienţilor şi obiceiurile acestora de consum, Tesco şi-a putut dimensiona stocurile de produse din magazine în funcţie de obiceiurile de consum ale clienţilor, un fapt revoluţionar pentru acea vreme.

    De-a lungul timpului reţeaua de retail a preluat controlul companiei, care s-a transformat într-o firmă globală, care colaborează cu circa 20 de mari retaileri din 50 de ţări, dar şi cu nume grele din industria bunurilor de consum, cum este Coca-Cola.  Dincolo de cardurile de loialitate, Dunnhumby centralizează date despre circa 350 de milioane de oameni – consum de televiziune, comportament online, obiceiuri de consum. În aceste condiţii interesul WPP este şi mai justificat, pentru că firmele de publicitate caută să îşi îmbogăţească abilităţile şi eficienţa, să afle ce mesaje publicitare sunt cele mai bune. Iar o companie cu experienţă în domeniu este cu atât mai preţioasă.

     „Cât valorează un om?“ scria Business Magazin, într-un articol de opinie din vara anului trecut. „Financial Times a descoperit că părticelele de informaţie care compun existenţa unui ins modern, conectat, dependent de smartphone şi de reţele sociale, sunt vândute de companiile care le adună cu preţuri ce încep de la 0,0005 dolari. Articolele, interesante, trimiteau la calculatorul de care pomeneam mai sus, în baza căruia am descoperit că valorez mai puţin de un dolar, mai precis 0,9182 dolari. Am pornit de la 0,007 dolari, preţul vârstei, genului, codului poştal, etniei şi nivelului de educaţie. Nu am fost punctat pentru că nu sunt milionar, din cauza slujbei, din cauza faptului că nu sunt logodit, recent căsătorit, recent divorţat, că nu aştept un copil, că nu sunt părintele unui nou-născut. Eram deprimat, valoram în continuare nici cât ineluşul de care tragi ca să desfaci cutia de suc sau de bere.

    M-au salvat alergia, astmul (care aproape mi-a trecut de când am abandonat fumatul – asta e, am trişat un pic!) şi greutatea (slujba sedentară!), care m-au mai ridicat pe la 0,786 dolari. Faptul că am o casă mi-a mai adus ceva milicenţi, dar am fost penalizat la numărul de băi, de dormitoare şi pentru lipsa unui şemineu. La fel de demoralizator a fost şi faptul că nu deţin avion, barcă şi că nu prea merg la sală; pasiunile şi siturile pe care le frecventez – financiare, de ştiri, educaţie, filme, politică, gaming – m-au mai ridicat un pic şi mi-au stabilit preţul final, de 0,9182 cenţi. Înţeleg că pentru industrie valoarea este destul de mare şi că în cazul în care cineva cumpără între 50.000 şi 100.000 de inşi ca mine, astmatici, dar lipsiţi de şemineu şi barcă, poate primi un discount consistent.

    Lăsând gluma la o parte, nu vi se pare cam trist să fii redus la un nivel de consumator amorf, să fii preţuit pentru că ai o casă cu trei dormitoare sau pentru că ai nişte kilograme în plus, într-un sistem de valori care adună speranţe, vise, posesiuni, drame, coduri poştale şi nou-născuţi?“, se întreba autorul articolului din Business Magazin. 

  • Doi tineri care nu au produs niciodată vreun ban au refuzat oferta de trei miliarde de dolari a lui Mark Zuckerberg

    Evan Spiegel (23 de ani) şi Bobby Murphy (25 de ani) sunt cofondatorii companiei Snapchat, evaluată la două miliarde de dolari. Utilizatorii aplicaţiei Snapchat pot face poze, înregistra videoclipuri, adăuga texte şi desene, pe care să le trimită unei liste de receptori. Denumite « Snaps », acestea pot fi vizionate într-o limită de timp setată de utilizatori, perioadă după care sunt ascunSe de dispozitivul recipienţilor şi şterse de pe serverele Snapchat.

    În 2012, Evan Spiegel a renunţat la studiile sale la universitatea americană Stanford pentru a se concentra pe dezvoltarea Snapchat, proiect pe care îl propusese la cursurile de designul produsului pe care le urma. Spiegel, în prezent CEO-ul Snapchat, a construit aplicaţia împreună cu Reggie Brown şi Robert Murphy, colegii săi la fraternitatea Kappa Sigma. 

    Anterior, el şi Robert Murphy au construit FutureFreshman.com, un ghid online pentru aplicaţiile la colegiu. Ulterior, cei doi au fost daţi în judecată de Reggie Brown, al treilea coleg de fraternitate, care pretinde că a fost parţial responsabil de ideea Snapchat.

    Dar acesta nu este singurul conflict în care Spiegel a fost implicat. În mai 2014, un blog numit Valleywag a publicat o serie de e-mailuri care conţineau mesaje misogine şi homofobe scrise de Spiegel în perioada în care era membru al fraternităţii. Spiegel şi-a cerut scuze pentru acţiunile sale şi pentru atitudinea faţă de femei declarând “Sunt în mod evident umilit şi jenat de e-mailurile scrise în perioada în care eram membru al fraternităţii. Nu am nicio scuză. Îmi pare rău că le-am scris (…). Acestea nu reflectă ceea ce sunt astăzi şi atitudinea mea faţă de femei”.

    Între timp, Snapchat a ajuns la un număr de 400 de milioane de fotografii şi videoclipuri  încărcate zilnic şi valoarea companiei a fost estimată în decembrie 2014 la două miliarde de dolari, potrivit publicaţiei americane Forbes. Potrivit aceleiaşi surse, cei doi au refuzat o ofertă de cumpărare de trei miliarde de dolari lansată de Facebook.

    Până în prezent, aplicaţia nu a produs niciodată bani, valoarea atât de mare a Snapchat fiind specifică industriei de telecomunicaţii din Statele Unite ale Americii, potrivit The Huffington Post.

     

  • Google retrage de pe piaţă unul dintre cele mai cunoscute produse

    Considerat un produs inovator, Glass a fost deseori criticat pentru preţul mare (1500 de dolari) şi pentru faptul că persoanele care îl poartă “arată caraghios”, notează Business Insider. Magazinul din Londra a fost deja închis, urmând ca vânzarea online să fie suspendată în cel mai scurt timp.

    Fostul CEO al Nest, Tony Fadell, a fost numit coordonator al proiectului Google Glass pentru a găsi o metodă de rebranduire a produsului. Mişcarea gigantului IT de a retrage produsul de pe piaţă este văzută ca un sfârşit pentru produsul pe care Google l-a promovat în mod agresiv.

    Proiectul Glass va fi deasemenea scos din divizia de cercetare a companiei, Google X, şi trecut în cadrul diviziei de dezvoltare a produselor. Acest lucru indică faptul că Google va încerca să creeze o variantă mai ieftină, accesibilă publicului larg.

    Deşi cunoscută în primul rând pentru motorul de căutare cu acelaşi nume, Google obţine majoritatea veniturilor din Google Adwords, sistemul de anunţuri publicitare care a remodelat advertisingul clasic şi a introdus lumii întregi advertisingul digital. Pe măsură însă ce alte companii „fură“ din cota de piaţă a Google, gigantul IT încearcă să se reinventeze atât pe sine, cât şi întreaga societate.

    Printre proiectele Google se numără Calico (o companie care cercetează posibilitatea de a extinde durata de viaţă), maşinile autonome (care au parcurs, fără şofer, peste 500.000 de kilometri şi nu au înregistrat niciun incident), Google Fiber (un proiect de instalare a infrastructurii pentru conexiuni mult mai rapide la internet), Glass (device-ul care transformă tehnologia într-un produs fashion) sau Google Now (aplicaţia care funcţionează ca un calendar personal al utilizatorului).

  • Amazon, suspect de evaziune fiscală în Europa

    Anunţul a fost făcut vineri de către autorităţile europene, într-o notă de fundamentare a anchetei declanşate în toamna anului 2014, scrie Wall Street Journal.
     
    Ancheta încearcă să determine dacă marile grupuri transcontinentale evită în mod ilegal  plata unor taxe pe teritoriul european. Dacă suspiciunile autorităţilor vor fi dovedite, Amazon va trebui să plătească retroactiv sume mari de bani reprezentând taxe şi impozite evitate.
     

  • Povestea lui Reed Hastings, cofondator şi CEO al Netflix

    Reed Hastings s-a născut în Boston, Massachusetts în 1960 şi trăieşte în San Francisco. După liceu, el s-a înrolat în Marina americană, iar apoi a intrat în corpurile de păstrare a păcii (Peace Corps). După ce a predat timp de doi ani matematică într-un sat din Swaziland, Hastings s-a întors în 1985 în Statele Unite. El a urmat cursurile Universităţii Stanford, obţinând o diplomă în inginerie.

    Primul job al lui Hastings a fost la Adaptive Technology, unde a dezvoltat mai multe programe de software. „Am lucrat pentru Audrey MacLean în 1990, atunci când era CEO al Adaptive. De la ea am învăţat cât de importantă e concentrarea. Am învăţat că e de preferat să faci un lucru bine, decât să faci mai multe doar ca să le termini“, povesteşte Hastings.

    În 1991, Hastings a fondat prima sa companie, Pure Software, de asemenea specializată în producerea de software. Dezvoltarea rapidă a companiei s-a dovedit  fi o provocare pentru tânărul antreprenor, care nu avea niciun fel de experienţă managerială. Studiile sale de inginer nu îl pregătiseră pentru postul de CEO, aşa că a cerut consiliului de administraţie să pună pe altcineva în locul său. „Am încercat să mă dau singur afară – de două ori“, povesteşte Hastings. „Îmi pierdeam toată încrederea în mine.“ Consiliul de administraţie a refuzat, astfel încât Hastings a fost nevoit să înveţe cum să conducă compania.

    În 1997, Hastings a vândut Pure Software şi a fondat, alături de Marc Randolph, Netflix. Compania avea ca domeniu de activitate închirierea filmelor prin poştă pentru clienţi din Statele Unite. „Ideea pentru Netflix mi-a venit atunci când am uitat să returnez o casetă la centrul de închirieri“, povesteşte omul de afaceri. „Datoram deja 40 de dolari celor de acolo, şi mi-am dat seama că există o metodă mai bună de a închiria filme. Era mult mai simplu să lucrezi pe bază de abonament, aşa cum face de exemplu o sală de forţă.“ De-a lungul timpului, Netflix a adunat o colecţie de peste 100.000 de filme şi un număr de aproape 44 de milioane de clienţi.

    După experienţa avută în cadrul Pure Software, Reed Hastings se temea de o creştere prea rapidă a Netflix. Public, scopul său era să dezvolte o companie în domeniul divertismentului. În privat, el dorea să crească o companie fără a-şi pierde spiritul antreprenorial.

    Pe măsură ce compania a crescut, managementul a început să fie remarcat pentru soluţiile inovative precum oferirea unor salarii mult peste medie sau oferirea unor bonusuri reprezentând acţiuni în cadrul companiei. Un aspect interesant este de asemenea pachetul de beneficii oferit angajaţilor cu performanţe medii sau sub medie. „Oferim compensaţii mari pentru că nu vrem ca managerii să se simtă vinovaţi atunci când trebuie să renunţe la angajaţi care nu fac faţă cerinţelor“, a declarat Hastings. Compania a devenit cunoscută şi pentru faptul că a eliminat concediile pentru angajaţi, permiţându-le acestora să îşi facă programul după cum vor.

    Reed Hastings este căsătorit şi are doi copii, iar averea sa este estimată la peste un miliard de dolari.

  • O afacere devenită virală pe internet s-a închis temporar pentru că nu poate face faţă cererii

    Un startup australian numit sendyourenemiesglitter.com a devenit viral pe internet după ce a lansat un serviciu inedit: pentru 8 dolari, compania trimite unei persoane un plic umplut cu sclipici. Compania dă asigurări că după ce “victima” deschide plicul va urma o lungă sesiune de curăţenie.

    Vestea despre site-ul australian a început să se răspândească pe 13 ianuarie, în urma unei menţiuni pe Twitter. A urmat Reddit, unde o postare în care este menţionată compania a ajuns să aibă peste 1.100 de comentarii şi 4.000 de voturi pozitive, şi apoi numeroase alte site-uri, precum Facebook şi Google+.

    În zilele ce au urmat cererea a fost atât de mare încât serverul companiei a cedat, afişând mesajul “indisponibil temporar”. “Este incredibil cât de fascinaţi sunteţi de ideea de a expedia sclipici”, notează un anunţ al companiei.

    Serviciul pare să fie de succes, după cum arată câteva testimoniale: “I-am trimis un plic soţului meu, l-a deschis înainte de serviciu şi s-a umplut de sclipici. Bineînţeles că a trebuit să se schimbe şi a întârziat”, povesteşte o clientă.