Tag: profit

  • Cristian Vlaşin este şeful vânzărilor BMW în România din iulie 2007

    „Prin natura experienţei profesionale de până acum, am fost extrem de aproape de antreprenoriat. Înainte de toate, managementul vânzărilor naţionale reprezintă un centru de profit în sine, dar pentru a atinge obiectivele de volum şi profit mai întâi trebuie conceput şi implementat un plan de afaceri sustenabil, la nivel de investiţie locală“. Cristian Vlaşin este şeful vânzărilor BMW în România din iulie 2007, după ce anterior a coordonat vânzările Mazda şi Ford din cadrul Ţiriac Auto.

    Printre realizările profesionale se află poziţionarea pe primul loc în materie de vânzări pentru brandul BMW timp de patru ani, deschiderea unei reprezentanţe în fiecare an, greenfield sau prin adaptări ale unor construcţii existente, dar şi cel mai bun raport de maşini vândute per dealer din segmentul premium. „O piaţă dinamică, aşa cum caracterizez ultimii 12 ani de automotive în România, oferă senzaţionale oportunităţi investiţionale, dar şi lecţii dramatice de business.Cred cu tărie că înainte de a trece cu adevărat la statutul de antreprenor, de a investi resursele proprii şi de a depinde exclusiv de succesul planului tău de afaceri, trebuie să dobândeşti abilităţi şi cunostinţe temeinice despre piaţă în toată complexitatea ei“, spune Vlaşin, trecut printr-o firmă în plin proces de corporatizare, aşa cum a fost Ţiriac Auto în perioada 2002-2007, şi apoi într-o companie germană pornită de la start-up minimalist şi ajunsă la structura complexă din prezent. 

  • Profitul record înregistrat de Wizz Air în 2015

    Reprezentanţii companiei aeriene low-cost Wizz Air previzionează pentru anul  fiscal 2016 un profit net cuprins între 190 şi 200 de milioane de euro, în creştere faţă de estimarea de profit publicată de companie în iulie, când valoarea acestuia se situa între 175 şi 185 de milioane de euro.

    Previziunea de profit vine în contextul unei creşteri a capacităţii de aproximativ 18% în 2015. Reprezentanţii companiei au subliniat faptul că veniturile Wizz Air sunt sub presiune din cauza faptului că operatorii folosesc economiile rezultate din scăderea preţului combustibilului în scopul menţinerii preţurilor scăzute pe piaţa europeană competitivă a zborurilor de scurt curier. Previziunea optimistă în ce priveşte profitul companiei a fost încurajată de rezervările făcute de pasageri în cel de-al treilea trimestru al anului.

    ”Suntem foarte încântaţi de rezultatele din această vară şi anticipăm ca acest lucru se va traduce într-un alt trimestru cu rezultate record pentru Wizz Air. Am continuat să ne creştem reţeaua şi numărul de pasageri în această perioadă menţinând strategia ultra-low cost a companiei. Suntem de asemenea încântaţi de sosirea aeronavelor tip A321 începând cu noiembrie acest an. Aceste aeronave vor sprijini planurile noastre de creştere în următorul deceniu şi vor îmbunătăţi competitivitatea noastră în ce priveşte costurile”, a declarant József Váradi, CEO-ul Wizz Air.  

     

  • Tânărul care a transformat banalul cartof într-o afacere de 10.000 de dolari la doar o lună după lansare

    Alex Craig, un tânăr în vârstă de 24 de ani, a avut o idee de afacere cel puţin neobişnuită: trimiterea prin curier de cartofi inscripţionaţi cu mesaje anonime.

    Craig spune că a vâncut mai mult de 2.000 de cartofi şi a ajuns la un profit de 10.000 de dolari la doar o lună de la lansarea Potato Parcel, potrivit entrepreneur.com

    Utilizatorii Twitter au postat poze în care arată cum cartofii servesc drept o modalitate originală, neaşteptată de comunicare. Aceasta nu este prima afacere care a transformat un produs banal într-unul generator de profit. ShipYourEnemisGlitter permite utilizatorilor să facă exact ce numele firmei promite: să trimită duşmanilor sclipici. Conceptul a câştigat atât de multă notorietate în mediul online, încât fondatorul afacerii, Matthew Carpenter, a ajuns să vândă conceptul în schimbul a 85.000 de dolari.

     

  • Tânărul care a transformat banalul cartof într-o afacere de 10.000 de dolari la doar o lună după lansare

    Alex Craig, un tânăr în vârstă de 24 de ani, a avut o idee de afacere cel puţin neobişnuită: trimiterea prin curier de cartofi inscripţionaţi cu mesaje anonime.

    Craig spune că a vâncut mai mult de 2.000 de cartofi şi a ajuns la un profit de 10.000 de dolari la doar o lună de la lansarea Potato Parcel, potrivit entrepreneur.com

    Utilizatorii Twitter au postat poze în care arată cum cartofii servesc drept o modalitate originală, neaşteptată de comunicare. Aceasta nu este prima afacere care a transformat un produs banal într-unul generator de profit. ShipYourEnemisGlitter permite utilizatorilor să facă exact ce numele firmei promite: să trimită duşmanilor sclipici. Conceptul a câştigat atât de multă notorietate în mediul online, încât fondatorul afacerii, Matthew Carpenter, a ajuns să vândă conceptul în schimbul a 85.000 de dolari.

     

  • Tânărul care a transformat banalul cartof într-o afacere de 10.000 de dolari la doar o lună după lansare

    Alex Craig, un tânăr în vârstă de 24 de ani, a avut o idee de afacere cel puţin neobişnuită: trimiterea prin curier de cartofi inscripţionaţi cu mesaje anonime.

    Craig spune că a vâncut mai mult de 2.000 de cartofi şi a ajuns la un profit de 10.000 de dolari la doar o lună de la lansarea Potato Parcel, potrivit entrepreneur.com

    Utilizatorii Twitter au postat poze în care arată cum cartofii servesc drept o modalitate originală, neaşteptată de comunicare. Aceasta nu este prima afacere care a transformat un produs banal într-unul generator de profit. ShipYourEnemisGlitter permite utilizatorilor să facă exact ce numele firmei promite: să trimită duşmanilor sclipici. Conceptul a câştigat atât de multă notorietate în mediul online, încât fondatorul afacerii, Matthew Carpenter, a ajuns să vândă conceptul în schimbul a 85.000 de dolari.

     

  • De la antreprenor la country manager: cum a reuşit Simone Favat să aducă pe profit Atalian România

    Discuţia cu Simone Favat, country managerul companiei de management al proprietăţilor şi facilităţilor Atalian România, începe cu o incursiune în lumea paraşutismului, pasiune pe care Favat a descoperit-o înaintea businessului şi chiar şi înaintea României, în urmă cu două decenii. Favat îmi arată o poză a grupului de paraşutişti din care face parte în timp ce efectuează un salt în tandem deasupra Dubaiului, reprezentând România într-o competiţie internaţională.

    De profesie inginer, este singurul expat din echipa de români şi trăieşte în România de aproximativ şase ani. Originar din Italia, dintr-o zonă aflată la poalele munţilor Alpi, la graniţa cu Franţa, Favat a realizat până acum peste 2.000 de salturi. Nu şi-a dorit să facă o profesie din paraşutism, dar consideră că pasiunea sa este benefică, inclusiv pentru business, atât pentru deconectarea de la mii de metri altitudine, cât şi prin prisma unor deprinderi precum abilităţile de muncă în echipă şi antrenamentul solicitant. Mai demult el şi echipa sa se antrenau zilnic, dar în prezent se concentrează pe perioade de câte o săptămână, în care efectuează peste zece salturi de dimineaţa până seara; au stabilit acest program şi din cauza businessului din ce în ce mai solicitant pe care îl conduce şi în cadrul căreia este şi acţionar, Atalian România.

    Compania de management al proprietăţii şi facilităţilor Atalian România, subsidiara locală a grupului francez Atalian Global Services cu activităţi în 15 ţări, a înregistrat anul trecut venituri de 15,8 milioane de lei (cca 3,5 milioane de euro) şi un profit net de circa 280.000 de lei (cca 62.000 de euro), potrivit informaţiilor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe. Compania a înregistrat astfel creşteri de aproximativ 15% faţă de 2013, când veniturile companiei erau de aproximativ 13,7 milioane de lei, iar, pentru 2015 Favat estimează venituri de patru milioane de euro.

    Lucrurile nu au stat însă la fel de bine de la început. Atalian a intrat pe piaţa locală în 2006, iar în 2011 compania înregistra pierderi de circa 600.000 de lei, la o cifră de afaceri de 6,5 milioane de lei. În acest context, francezii au luat decizia achiziţiei firmei de management al proprietăţii şi facilităţilor IQ Facilities Management, proiectul antreprenorial pornit de Simone Favat împreună cu alţi parteneri în 2008.

    Anterior acestuia, Favat a avut mai multe funcţii de management, printre care în industria automotive, în care a luat contact cu România, printr-un proiect ce necesita venirea sa aici lunar, iar apoi, de asset manager în cadrul companiei CEFIN Real Estate Romania. La CEFIN Investment s-a ocupat de dezvoltarea unui depozit în zona industrială din apropiere de autostrada A1 şi, pentru că acesta necesita şi administrarea clădirii, a fondat firma achiziţionată de francezi. La mjlocul lui 2011 a fost contactat de directorul regional al Atalian, care i-a propus achiziţia, dat fiind faptul că, până la momentul respectiv, Atalian nu reuşise să atingă potenţialul pieţei. Fuziunea s-a realizat prin achiziţia companiei fondate de Favat şi transferul de oameni şi bunuri în noua companie, astfel că, în 2012, a luat-o de la început în grupul francez, în poziţia de country manager.

    “M-am lovit de provocarea de a face fuziunea celor două companii: chiar dacă era acelaşi business, abordările erau diferite; când am preluat şefia firmei, am primit responsabilităţile şi ţintele, a trebuit să revizuiesc organizarea, să văd care dintre angajaţi nu puteau ajuta la schimbare, a trebuit să schimbăm oameni, să luăm decizii dificile, dar la sfârşitul zilei am reuşit să creştem“. Dacă firma sa era concentrată pe întreţinerea tehnică a clădirilor, în prezent aceasta este axată pe soft skills (precum curăţenia) şi încearcă să devină o interfaţă pentru toate nevoile clienţilor, de la servicii de recepţie, tehnice, de femei de serviciu până la inginerie. 

    “Ce facem acum este să oferim servicii care să nu facă parte din core businessul companiilor, încercăm să înţelegem afacerile clienţilor noştri şi să externalizăm servicii pe care noi le-am putea face mai bine“, descrie Favat activitatea de management al proprietăţilor şi facilităţilor. Potrivit lui Favat, curăţenia şi serviciile tehnice şi de inginerie aduc 70% din veniturile firmei, restul fiind completat de activităţi de landscaping, securitate, protecţie împotriva incendiilor, dezinsecţie, dar şi consultanţă la construcţia unor clădiri, pentru o administrare ulterioară eficientă.

  • Compania care şi-a mărit profitul cu 38% în 2014

    Ultimul raport al companiei a anunţat o creştere de 38% a profitului anual. Chanel a raportat anul trecut venituri de 7,5 miliarde de dolari şi un profit de 1,4 miliarde de dolari, conform Bloomberg.

    Alain şi Gerard Wetheimer au fiecare o avere de 11,8 miliarde de dolari, fiind printre cei mai bogaţi oameni din Franţa. Ocupă locurile şase şi şapte în clasamentul celor mai avuţi oameni din Franţa, conform Bloomberg Bilionaires Index. Astfel, în urma raportului fraţii au devenit mai bogaţi cu 3 miliarde de dolari, averea fraţilor Wetheimers crescând cu 13% din ianuarie 2014.

    “Chanel are un succes extraordinar în China, astfel rezultă creşterea fenomenală pe care compania o înregistrează”, a spus Luca Solca, directorul departamentului de cercetare în domeniul bunurilor de lux la Exane BNP Paribas din Londra.

     

  • Modelul pe care l-ar putea urma TAROM pentru a reveni pe profit

    Fostele glorii aeriene ale Europei de Est sunt actualele cenuşărese cu aripi ale pieţei europene, fiind marcate de pierderi şi de lipsa perspectivelor. LOT Polish Airlines s-a detaşat parţial de imaginea negativă a plutonului prin marcarea de profit în 2014 şi ţinteşte statutul de cel mai mare operator din „Noua Europă“.

    În punctul de observaţie al aeroportului Chopin din Varşovia, directorul general al acestuia, Michal Kaczmarzyk, ne povesteşte despre veniturile de 200 de milioane de euro înregistrate anul trecut de aeroport, despre investiţia de 400 de milioane de zloţi polonezi (circa 95 de milioane de euro) într‑un nou terminal, care include şi dotarea cu panouri solare, cât şi despre Dreamliner-ul polonez care tocmai decola – un fel de Mercedes al aeronavelor –  şi care face parte din flota de şase astfel de aeronave deţinute de operatorul polonez de stat LOT Polish Airlines.

    Aeroportul, deţinut de compania de stat Polish Airports State Entreprise, este hub pentru LOT, compania aeriană deţinând 30% din trafic (fiind urmat de Wizz Air cu 15% şi de Lufthansa cu 10%). Aeroportul Chopin are o capacitate de 22 milioane de pasageri, dublu faţă de traficul actual. Dar capacitatea aeroportului reprezintă unul dintre atuurile strategiei de transformare a LOT în cel mai mare operator regional din „Noua Europă“, strategie despre care vorbeşte Sebastian Mikosz, CEO-ul companiei. Atât discuţia cu directorul regional al aeroportului, cât şi cea cu Mikosz au avut loc cu ocazia faptului că LOT a organizat în această vară prima întâlnire Star Alliance Board Meeting din Europa de Est, ca modalitate de a sărbători în cadrul alianţei aviatice revenirea la profit a LOT după şapte ani de pierderi.

    Noua Europă este, potrivit lui Mikosz, o zonă care se extinde în afara graniţelor tradiţionale ale Europei de Est şi se întinde de la Finlanda în nord până la Turcia în sud. Cele două găzduiesc doi dintre principalii operatori aerieni ai Europei, Finnair şi Turkish Airlines, cel din urmă devenit în ultimii 15 ani un colos al aviaţiei europene. CEO-ul operatorului aerian polonez consideră că există pieţe importante de acoperit între aceste limite, mai ales în condiţiile în care creşterea economică a regiunii este de patru ori mai mare decât oriunde altundeva în zona euro. În acest context, LOT şi-a propus ca, până în 2020, să dubleze flota operatorului aerian polonez, să îşi crească operaţiunile cu 60%, să dubleze numărul de pasageri până la 10 milioane anual şi să transforme LOT în cel mai mare transportator aerian din „Noua Europă“. „Trebuie să arătăm vechii Europe (Europa de Vest – n.r.) că noua Europă este aici.

    Cea mai mare provocare este să implementăm planul: să avem flota corespunzătoare, să fim competitivi, să convingem pasagerii să ne devină clienţi“, descria Sebastian Mikosz planurile sale. Optimismul cu care Mikosz vorbea despre viitorul LOT este o stare nouă nu numai în rândul operatorilor aerieni din regiune, ci şi pentru compania poloneză însăşi. LOT a încheiat anul 2014 câştigând cu 40% mai mult decât a planificat, acesta fiind primul rezultat pozitiv al companiei după şapte ani de pierderi consecutive. EBITDA a ajuns la 291 de milioane zloţi (cca 69 mil. euro), de la un minus de 346 milioane în 2012 (82 mil. euro) şi 156 milioane (37,8 mil. euro) în 2013. Datorită îmbunătăţirii situaţiei financiare, LOT a amânat şi a redus cu până la două treimi a doua tranşă de ajutor de stat, primită la finalul lui 2014.  

    Din cauza regulilor impuse de acest ajutor, compania a fost nevoită să reducă cu 8% numărul de zboruri, dar a transportat cu 2% mai mulţi pasageri faţă de anul anterior. Rezultatele pozitive înregistrate anul trecut sunt consecinţa planului de restructurare implementat de Sebastian Mikosz. Manager cu experienţă în consultanţa de business, a fost angajat ca CEO al LOT în februarie 2013 pentru a salva linia aeriană de la colaps, după ce cu un an în urmă fusese forţată să ceară de la guvern un bailout de 400 de milioane de zloţi (circa 126 de milioane de euro). Totuşi, la mijlocul lunii august, după interviul acordat Business Magazin, CEO-ul LOT şi-a anunţat demisia, justificându-şi decizia prin faptul că misiunea sa a fost îndeplinită, potrivit unei declaraţii publicate de Reuters. Publicaţiile poloneze vorbesc şi despre faptul că Mikosz a luat această decizie în urma întârzierii procesului de privatizare din cauza alegerilor prezidenţiale ce se apropie. Aceleaşi surse spun că Mikosz va părăsi compania până la mijlocul lunii septembrie.

    După pierderea din 2012, CEO-ul de atunci al LOT a fost concediat, iar Mikosz a fost adus în funcţie pentru a aduce compania pe profit şi a o pregăti pentru vânzare, potrivit presei internaţionale. Printre măsurile luate sub managementul său se numără concedierea a 500 din cei 2.300 de angajaţi ai companiei, renegocierea contractelor cu piloţii şi, în general, economisirea. „Restructurarea este, în primul rând, o problemă de determinare, cred că problemele liniilor aeriene nu sunt legate de lipsa existenţei unei pieţe, ci de un cuvânt pe care îl urăsc şi anume compromisul. Dacă faci un compromis, cineva va trebui să plătească pentru acest compromis, fiindcă singurii care nu fac compromisuri sunt pasagerii“, explica CEO-ul Sebastian Mikosz.

     

     

  • Cum să scoţi bani din piatră seacă. Cum face o familie 5 milioane de euro din piatră naturală

    Magazinul online de piatră naturală piatraonline.ro, deţinut de soţii Mariana Brădescu şi Sergiu Constantinescu, estimează că va încheia acest an cu afaceri de 5 milioane euro, cu 50% mai mari faţă de 2014, a anunţat compania Rockstar Construct, prin care este deţinut magazinul, arată Profit.ro.

    Fondat în 2007, magazinul a crescut de la o cifră de afaceri de 50.000 euro în primul an, la 3,5 milioane euro anul trecut.

    ”Investiţiile au fost constante şi pe măsură ce ne-am extins, acestea s-au mărit. Cea mai importantă investiţie pe care am făcut-o recent este cea în noul showroom, un spaţiu de peste 850 metri pătraţi, care s-a ridicat la 350.000 euro”, a declarat Mariana Brădescu, care deţine şi funcţia de business development manager al companiei.

    Potrivit sursei citate, în cei aproape 8 ani de activitate, piatraonline.ro a vândut peste 800.000 metri pătraţi de piatră naturală către 100.000 de clienţi.

    Citiţi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Semănătorul de profit

    La Semănătoarea lucrau în urmă cu aproximativ 25 de ani circa 7.500 de angajaţi, care produceau 3.500 de combine agricole. În 2002, compania era singurul producător român de combine de recoltat, ce concura cu New Holland ori John Deere, iar în 2003 aceasta avea o cifră de afaceri de 5,3 milioane de euro şi peste 350 de angajaţi. Semănătoarea a fost una dintre privatizările cu probleme de pe piaţa locală, ce s-a întins pe parcursul a aproape trei ani.

    Societatea şi-a întrerupt activitatea în 1998, iar, la începutul anului 1999, Fondul Proprietăţii de Stat a hotărât trecerea societăţii în lichidare administrativă, după ce anterior adunarea generală a acţionarilor de la SC Semănătoarea SA a decis deschiderea procedurii de faliment a societăţii. În urma a trei liciţatii nereuşite şi a renunţării la o ofertă de 50 de milioane de dolari venită din partea italienilor de la New Holland, fondul proprietatii de stat a vândut, cu acordul sindicatului salariaţilor de la semănătoarea, 56,7% din acţiunile societăţii către MYO-O, deţinută de antreprenorul Ion Rădulea.

    În anul 2004, cei 350 de angajaţi fabricau circa 300 de combine pe an. în prezent, în cadrul producătorui de utilaje agricole mai lucrează opt angajaţi, începutul declinului din industria de utilaje agricole fiind dat de fărâmiţarea terenurilor arabile. Potrivit celor mai recente informaţii publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe, firma Semănătoarea, clasificată în categoria „fabricare a maşinilor şi utilajelor pentru agricultură şi exploatări financiare“ înregistra o pierdere de circa 900.000 de lei, la o cifră de afaceri de aproximativ 365.000 de lei.

    „Un om de afaceri inspirat, care a văzut, cu mult înaintea celorlalţi, în locul fabricilor care acopereau faţa Capitalei clădiri de birouri, apartamente şi complexuri comerciale“, îl descria pe Ion Rădulea un articol din Business Magazin din 2006. De numele lui Ion Rădulea se leagă una dintre legendele real estate-ului românesc. Iar legenda sună astfel: Ion Rădulea a cumpărat la licitaţie în anul 2000 fabrica de utilaje agricole Semănătoarea din Grozăveşti pentru 1,1 milioane de euro, devenind astfel proprietar pe cele 43 de hectare de teren dintr-o locaţie din centrul Capitalei, cu o valoare actuală estimată la 900 de milioane de euro.

    Totul a pornit de la ataşamentul său faţă de compania la care a început să muncească din studenţie. Şi-a inceput afacerile care l-au transformat într-un lider al pieţei imobiliare, dar şi al celei de utilaje agricole, prin dealerul de maşini agricole MYO-O, acţionarul majoritar de la Semănătoarea. A decis să investească în utilajele agricole în avântul general al implicării în afaceri de la începutul anilor ‘90, amplasându-şi sediul în vecinătatea fabricii în 1993. După şapte ani, a revenit la Semănătoarea, în calitate de proprietar. La alţi aproape şapte ani de la preluarea companiei Semănătoarea, a demarat proiectul imobiliar Sema Parc.

    Dezvoltatorul imobiliar spunea că afacerea Semănătoarea l-a costat în total mai bine de 18 milioane de dolari şi, oricât de vizionar ar fi fost, visul de la care a pornit era să repună pe picioare compania producătoare de utilaje agricole de care spunea că îl leagă multe amintiri şi mulţi ani din viaţă. Lansarea proiectului a fost o surpriză pentru piaţă, în condiţiile în care Rădulea era un nou investitor ce se plasa direct pe podiumul dezvoltatorilor dominat de nume sonore. Proiectul Sema Parc de atunci presupunea o dezvoltare prin care fosta platformă Semănătoarea ar fi trebuit transformată în spaţii de birouri, locuinţe şi un centru comercial. Între timp, s-a renunţat la ideea dezvoltării unui mall pe platforma Semănătoarea, iar, până la venirea crizei, în cadrul proiectului au fost dezvoltate doar două clădiri de birouri care au fost vândute grupului austriac Europolis (absorbit între timp de CA Immo) într-o tranzacţie de circa 100 de milioane de euro.

    Pe fondul unei cereri în creştere pe segmentul de birouri, Rădulea a decis să reia investiţiile anul trecut, prin începerea reconversiei a două hale industriale în centre de afaceri, proiect în urma căruia vor fi create noi spaţii de birouri cu o suprafaţă totală de 42.000 de metri pătraţi, în care se vor investi aproximativ 10 milioane de euro, potrivit ZF. Dezvoltatorul a anunţat la începutul anului că va investi circa 600 milioane de euro în următorii ani pentru extinderea centrului de afaceri situat pe amplasamentul fostei platforme industriale în cadrul proiectului Sema New Project, acesta urmând a fi unul dintre cele mai importante proiecte integrate de dezvoltare urbană din Bucureşti.