BusinessMagazin

Tag: cifra de afaceri

  • Cine este şeicul care face profit din restaurantele şi cafenelele aflate pe aeroportul Otopeni

    Dnata Catering, companie în a cărei activitate sunt incluse administrarea serviciilor de alimentaţie publică de pe aeroportul Henri Coandă din Bucureşti şi furnizarea serviciilor de catering pentru TAROM, este deţinută de firmele Alpha Flight Group Limited (64,1851%), Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti (CNAB)(4,9791%) şi Compania Naţională de Transporturi Aeriene Române TAROM (30,8358%), potrivit informaţiilor transmise de Registrul Comerţului. Astfel, mai mult din jumătate de profitul înregistrat de companie merge către Alpha Flight Group Internaţional, deţinută de compania arabă Dnata Catering, parte a grupului Emirates, din care face parte şi operatorul aerian cu acelaşi nume.

    Compania Dnata a fost fondată în1959 în  Dubai de şeicul Sheikh Ahmed bin Saeed Al Maktoum, preşedinte şi CEO al companiei şi în prezent. El este fiul fostului conducător al oraşului Dubai, şeicul Saeed bin Maktoum Al Maktoum şi unchiul actualului conducător al oraşului, şeicul Mohammed bin Rashid Al Maktoum (deşi acesta este cu 9 ani mai tânăr decât el). Este licenţiat la Universitatea din Denver, iar cariera lui în aviaţie a început în 1985, odată cu numirea sa ca Preşedinte al Departamentului Aviaţiei Civile din Dubai – organul guvernamental care supraveghea activităţile Dubai International şi Dubai Duty Free, printre altele. Operatorul national Emirates a fost lansat în acelaşi timp şi el a fost numit preşedinte. (wikipedia)

    Compania din România a înregistrat în 2014, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile, o cifră de afaceri netă de 76.396.498 (circa 17,09 milioane de euro)şi un profit net de 13.327.440 (aproximativ 3 milioane de euro). Cunoscută iniţial sub numele Abela Rocas SA (schimbat în Alpha Rocas SA în aprilie 2005), aceasta a fost fondată în 1993 în Bucureşti, capitalul majoritar investit în afacerea din România fiind de origine libaneză. În 2005, Abela Rocas SA a devenit o subsidiară a grupului britanic Alpha Group PLC, după ce firma britanică a achiziţionat Abela Rocas în schimbul a 5 milioane de euro. Britanicii au achiziţionat 64,18% din acţiunile Abela Rocas, restul de acţiuni fiind deţinute de TAROM şi de CNAB. Potrivit presei internaţionale, la sfârşitul anului 2004, compania avea o cifră de afaceri de 281,3 miliarde de lei şi profit de 80,7 miliarde de lei (înainte de taxe, cifre publicate înaintea denominării monedei naţionale).

    La data de 31 decembrie 2010, compania şi-a schimbat din nou acţionariatul, după ce arabii de la Dnata Catering au achiziţionat grupul britanic Alpha Flight Group Ltd, potrivit informaţiilor de pe site-ul Alpha Group şi confirmate de reprezentanţii aeroportului Otopeni. Dnata Catering este  unul dintre cei mai mari furnizori de servicii aeriene din lume, compania fiind axată  axată pe activităţi de manipulare la sol, cargo, travel şi servicii de catering aerian în 38 de ţări, potrivit informaţiilor de pe site-ul grupului Emirates.

    În consiliul de administraţie al companiei din România se află italianul Possa Carlo Federico, CFO al Alpha Flight Group Ltd., britanicii Johnson Andrew McCullie, Programme Executive Director Dubai Expo 2020, Loft David John, Chief Commercial Officer al Dnata şi preşedinte al consiliului de administraţie al companiei din Bucureşti, potrivit LinkedIn, cât şi Sorinel Ciobanu, directorul general al CNAB Bucureşti. Potrivit informaţiilor de la Registrul Comerţului, printre împuterniciţii cu drept de administrare a operaţiunilor de pe piaţa locală a Dnata se află şi Marin Bogdan-George, despre care nu există informaţii publice disponibile.

    Compania Dnata Catering avea anul trecut 26 de puncte de lucru pe aeroportul Henri Coandă din Bucureşti, printre acestea aflându-se cafenelele City Café, Brioche Doree, Segafredom snack-bar-urile Grab&Fly, fast-food-urile La Sarmale, Falafel, Burger King, Puro Gusto, Illy Café, Burger King, Peroni, saloanele business Constanţa, Cluj şi Iaşi. Operatorii funcţionează în baza unui contract de asociere în participaţiune cu aeroportul. (Potrivit art. 251 din Codul Comercial, asocierea în participaţiune are loc atunci când un comerciant sau o societate comercială acordă uneia sau mai multor persoane ori societăţi o participaţiune în beneficiile şi pierderile uneia sau mai multor operaţiuni, sau chiar asupra întregului comerţ.), iar majoritatea dintre ei au o durată a sediului de 12 ani, 2 luni şi 4 zile.

    Aeroportul Internaţional Henri Coandă (Otopeni), tranzitat anul trecut de 9,3 milioane de pasageri, a avut anul trecut a doua cea mai mare creştere a numărului de pasageri din regiune, depăşind ca avans Varşovia sau Sofia, după cum arată o analiză a ZF pe baza datelor de pe site-urile terminalelor.

    Vezi şi:

    Cele mai bizare lucruri întâlnite de stewardese: un vultur uitat pe scaun, supă la plic cu apă din toaleta avionului şi altele

    Companiile care angajează cele mai atrăgătoare femei.Top 10 cele mai frumoase stewardese – GALERIE FOTO

    De ce sucul de roşii e mai gustos în avion? Studiu surpriză: care este factorul care dă „gustul fad” al mâncării servite de stewardese

    Viata fabuloasă a prinţului din Dubai – GALERIE FOTO

     

     

  • Trei tineri au creat într-o garsonieră din Bucureşti jocul video cu care se antrenează trupele speciale ruseşti

    „Odată ce ai muşcat din mărul ăsta atât de gustos al dezvoltării independente e foarte greu să te întorci să lucrezi pentru alţii.“ Dan Dimitrescu, cofondator al Killhouse Games, face această remarcă  în timp ce colegii săi zâmbesc complice. Dimitrescu, Mihai Goşa şi Cătălin Şaitan m-au primit într-o garsonieră din Bucureşti care funcţionează ca studio de jocuri video, unul cu o cifră de afaceri de 1 milion de euro.

    Datele Romanian Game Developers Association (RGDA) arată că în acest moment activează pe piaţa locală în jur de 50 de companii producătoare de jocuri, iar dintre acestea 30 sunt studiouri de tip indie.

    „România este de mai mulţi ani un hub important în domeniul dezvoltării jocurilor video, mulţumită prezenţei unor companii precum Electronic Arts, Ubisoft, Gameloft, Bandai Namco sau King. Acestea au crescut de-a lungul anilor, în ciuda competiţiei pieţelor mai ieftine din Asia, datorită nivelului ridicat de competenţă al angajaţilor români. Ca o consecinţă naturală şi zona de indie developers a început să se dezvolte, cu evoluţii notabile mai ales în ultimii 2-3 ani. Deja există exemple de companii româneşti, care au început ca indies, au lansat produse sau servicii de calitate şi au reuşit să-şi construiască un brand, intern şi extern. Ne aşteptam ca acest trend să continue, în ritm accelerat, şi în anii următori“, spune Cătălin Butnariu, membru în consiliul director al RGDA.

    Evoluţia este evidentă şi în veniturile generate de dezvoltarea jocurilor video din România. Potrivit datelor Asociaţiei Patronale a Industriei de Software şi Servicii, sectorul IT din ţară este evaluat la 2,4 miliarde de euro, iar din această sumă 100 milioane de euro provin din sectorul jocurilor video, deci vorbim de aproape 5% din sectorul IT din România. De fapt, ţara noastră este a treia din Europa de Est ca venituri, după Rusia şi Polonia. Deşi nu există încă date clare în acest sens, estimările RGDA sunt că în domeniul dezvoltării jocurilor video din România lucrează între 6 şi 8.000 de oameni. Printre aceştia se numără şi fondatorii studioului indie Killhouse Games. Studioul a reuşit să scoată capul în lume cu un joc de succes intitulat Door Kickers, un joc care le-a adus satisfacţie personală, dar şi financiară. De la lansarea jocului, la începutul lui 2013, şi până în prezent au vândut în jur de 300.000 de copii, ceea ce se traduce în venituri de aproape 2 milioane de dolari brut.

    Cei trei au fondat studioul la sfârşitul lui 2012 pentru că-şi doreau independenţă şi să lucreze la proiecte care-i pasionau. „Aveam ideea lui Door Kickers şi convingerea că acesta va fi un succes, aşa că ne-am apucat pur şi simplu de treabă“, spune Dan Dimitrescu. Frumuseţea unui asemenea proiect ţine de faptul că nu sunt necesare investiţii majore pentru a-l porni, ci pricepere, pasiune şi muncă. „Producţia de jocuri nu necesită materie primă, trebuie însă să ai baza materială pe care să lucrezi“, afirmă Dimitrescu. „Ca în orice firmă de software investiţia principală este creierul. Cu el lucrăm“, adaugă Mihai Goşa.

    Totuşi a existat o investiţie minimă, de 1.500 de euro, bani care s-au dus către crearea website-ului, sunetul pentru prima versiune şi alte asemenea cheltuieli. „Problema a fost mai degrabă să avem economii din care să trăim pe perioada dezvoltării primei versiuni – cam 6 luni de zile“. Perioadă în care au trăit din banii economisiţi şi din salariile soţiilor, până când au realizat prima versiune a jocului, un prototip funcţional, care a fost lansat pe site-ul studioului, folosind intermediari din SUA pentru procesarea plăţilor şi livrarea digitală a jocului. Apoi a urmat trecerea la magazinul online Steam, care le-a adus mult mai multă expunere şi care le-a crescut vânzările considerabil. Dar nu a fost atât de simplu. Au trecut printr-un proces numit Steam Greenlight, unde o companie plăteşte 100 de dolari şi jocul ajunge pe o listă, apoi este votat de oameni care îşi exprimă dorinţa de a-l cumpăra. După votare, se întocmeşte un clasament, iar dacă jocul strânge suficiente voturi, Valve, compania ce deţine Steam, face jocul disponibil pentru cumpărare pe platformă. „Am lansat prima versiune în martie 2013 şi ne-a luat până în iunie-iulie să fim votaţi şi să fim aprobaţi pe Greenlight. 55.000 de utilizatori au votat că ar vrea să cumpere jocul nostru“, povesteşte Dan Dimitrescu.

    Planul lor a fost ca în maximum 6 luni de la începutul dezvoltării să aibă un produs ce poate fi vândut. Întreg proiectul a fost construit în jurul acestei limitări. Fiecare dintre ei are cam 10-15 ani de experienţă în domeniu, timp în care au lucrat la mai multe companii mari din România, printre care Ubisoft sau EA. „Nu suntem nişte copii care doar visează, ci nişte veterani trecuţi prin destule proiecte“, spune Dimitrescu. Lucru care i-a ajutat să atragă susţinători de partea lor, dar şi colaboratori de încredere: „Succesul nostru s-a bazat şi pe faptul că eram cunoscuţi ca nişte oameni care fac treabă bună“. Mihai şi Cătălin au învăţat la Universitatea din Craiova şi la cercurile de calculatoare de acolo, fiecare dintre ei lucrând la engine-uri şi la jocuri proprii înainte de a se angaja.

    Dan Dimitrescu se ocupă de designul jocului, nu a programat niciodată la nivel profesional, dar pasiunea lui pentru armată, avioane şi alte treburi conexe a ajutat studioul să creeze un joc care oferă „o reprezentare unică a luptelor close-quarter-combat şi a ajuns să fie folosit, neoficial, la antrenamentul poliţiei prin diverse oraşe din SUA, la centrul de instrucţie a forţelor speciale din Fort Bragg sau prin Rusia de către trupele OMON“, spune Dimitrescu. Din echipă face parte şi Adrian Cruceanu, care se ocupă de aspectul jocului. Cei patru membri ai studioului nu puteau lucra la fiecare detaliu al jocului video şi au avut nevoie şi de ajutor. Au apelat la colaboratori, pentru sunet, pentru voice acting şi aşa mai departe. „Lucrând de mult timp în această industrie, aveam o grămadă de foşti colegi cu care suntem în relaţii bune. Oamenii serioşi şi competenţi trebuie însă plătiţi, iar asta poate reprezenta o problemă când eşti un start-up fără multe fonduri, dar experienţa noastră e că mai bine îţi restrângi ambiţiile şi plăteşti corect mai puţini oameni“, afirmă Dimitrescu.

     

  • Cosmetic Plant şi-a majorat afacerile cu 20% în 2015 şi mizează pe un business în creştere în acest an

    Cosmetic Plant, unul dintre principalii producători locali de cosmetice, a raportat o creştere cu cca. 20% a business-ului în 2015 şi mizează, şi pentru acest an, pe un avans de cel puţin 10 procente. De asemenea, compania a inregistrat vanzari record la export, in crestere cu 170% comparativ cu anul anterior.

    Compania a înregistrat în 2015 o cifră de afaceri de 2 milioane de euro (cca. 8,9 milioane de lei), în creştere cu cca. 20% comparativ cu valoarea de 1,66 milioane de euro (cca. 7,5 milioane lei) înregistrată în anul anterior. În ceea ce priveşte volumul vânzărilor, acesta a depăşit peste 1 milion de produse, în timp ce profitul a ajuns anul trecut la cca. 400.000 de euro (1,8 milioane lei).

    Cosmetic Plant este unul dintre cei mai cunoscuţi producători de produse cosmetice din România. Afacere de familie înfiinţată în 1991 la Cluj-Napoca, compania a adus în prim-plan calitatea produselor fabricate. Farmacista Ileana Mester, fondatoarea Cosmetic Plant, cu o experienţă de peste 20 de ani în cosmetologie, a crezut în puterea pe care natura o poate conferi ştiinţei şi a mizat pe folosirea ingredientelor naturale în toate produsele sale

  • Povestea omului care era drept cunoscut ca ”hotelierul regilor şi regele hotelierilor„

    Cézar Ritz a fost un hotelier de origine elveţiană, cunoscut în domeniu şi drept ”hotelierul regilor şi regele hotelierilor„. El a pus bazele reţelei Ritz Carlton, care reuneşte azi 87 de hoteluri şi resorturi de lux în 29 de ţări şi teritorii, având peste 45.000 de angajaţi şi o cifră de afaceri anuală de peste 3 miliarde de dolari. Compania, aşa cum funcţionează în prezent, a fost înfiinţată în 1983, când proprietarii anteriori au vândut brandul Ritz Carlton.

    Cézar Ritz, născut în 1850 într-un sat elveţian, a fost al 13-lea copil al unei familii sărace de fermieri. La 13 ani a fost trimis la un colegiu iezuit unde vreme de doi ani nu a făcut dovada înclinaţiilor sale artistice, astfel încât a fost îndrumat spre un hotel, pentru a învăţa cât mai multe lucruri despre vinuri şi a deveni somelier. A fost însă concediat, astfel încât a hotărât să plece, în speranţa că va face avere la Paris; vreme de cinci ani a lucrat în domeniul hotelăriei, dobândind deopotrivă experienţă şi încredere în sine.

    Cariera sa a evoluat rapid, fiind angajat al celor mai luxoase hoteluri din capitala franceză, în 1873 a preluat conducerea Grand Hotel din Nisa, iar ulterior a fost desemnat manager al hotelurilor din aceeaşi reţea din Lucerna şi Monaco. S-a remarcat prin atenţia deosebită pe care o acorda clienţilor importanţi, fiind un pionier al hotelăriei de lux, iar de numele lui este legată şi apariţia expresiei „Clientul nu greşeşte niciodată“. A instaurat un set de reguli, sumarizate prin: „observaţi totul fără să urmăriţi cu privirea; auziţi fără să ascultaţi, fiţi atenţi fără a fi servili, anticipaţi fără a face presupuneri. Dacă la o cină există plângeri legate de mâncare sau vin, îndepărtaţi imediat şi înlocuiţi acel lucru, fără a adresa nicio întrebare“.

    În 1887, elveţianul a cumpărat Hotel de Provence din Cannes şi, în Baden-Baden, Restaurant de la Conversation şi hotelul Minerva. În parteneriat cu Auguste Escoffier a inaugurat un restaurant în Baden-Baden, în 1888, iar apoi celor doi li s-a propus să lucreze la hotelul Savoy din Londra; pentru această funcţie, Ritz a alcătuit ceea ce el însuşi numea „o mică armată de hotelieri pentru a cuceri Londra“. Sub conducerea sa, Savoy a cunoscut un succes imediat, iar hotelierul elveţian a cunoscut membri ai mai multor curţi regale europene, între care şi prinţul de Wales. În 1898, Ritz a fost concediat, fiind acuzat de fraudă; ulterior, mare parte din personalul angajat de el a plecat. Urmare a plecării elveţianului de la Savoy, o mare parte a clientelei a refuzat să mai aleagă acest hotel, declarând că îl vor urma pe eveţian.

    Acesta a deschis, în 1899, un hotel în Newmarket; la acea vreme era un antreprenor extrem de ocupat, fiind responsabil de hoteluri din Roma, Frankfurt, Palermo, Monte Carlo, Cairo sau Johannesburg. Soţia sa spunea că „valiza lui nu e niciodată complet despachetată, el este mereu pe punct de plecare sau abia venit dintr-una din călătoriile sale“. În 1896 s-a asociat cu milionarul sud-african Alfred Beit, despre care se spunea la acea vreme că este cel mai bogat om din lume, iar cei doi au deschis la Paris ceea ce avea să devină celebrul Hotel Ritz din Piaţa Vendome, la inaugurarea căruia au participat figuri celebre ca Marcel Proust dar şi reprezentanţi ai nobilimii. Au urmat apoi alte inaugurări, de pildă la Londra (1906) sau Madrid (1910).

    În 1907, Cézar Ritz a fost nevoit să se retragă din activitate, din pricina sănătăţii şubrede; în anii următori şi-a vândut participaţiile deţinute în mai multe hoteluri, iar în 1918 a murit la un sanatoriu.
     

  • CEL.ro a avut vânzări de 40 de milioane de euro anul trecut şi estimează o creştere cu 20 de milioane de euro în 2016

    CEL.ro, magazinul online gestionat de compania Corsar Online, a anunţat o creştere a cifrei de afaceri de peste 25% în anul 2015. Astfel, CEL.ro a avut vânzări de aproximativ 180 milioane de lei (cca. 40 milioane de euro).

    “În ultimii 4 ani vânzarile CEL.ro au înregistrat o creştere solidă. În 2011 vânzările au fost de 50 de milioane de lei, iar în doar 4 ani am ajuns la 180 de milioane de lei. Asta înseamna o creştere de 3,5 ori a cifrei de afaceri. Această dezvoltare a necesitat o susţinere constantă prin extinderea semnificativă a echipei şi a întregului sistem logistic. Concomitent, adaptarea la evoluţia pieţei, respectiv diversificarea şi lărgirea portofoliului de produse, a avut un rol determinant în acest parcurs. Ca urmare, în mod natural, numărul de clienţi a evoluat şi el, anul acesta înregistrând clientul cu numărul 700.000 şi comanda cu numărul un milion.”, a declarat Tiberiu Pop, CEO şi acţionar unic al retailerului online.

    Conform rezultatelor finale pe 2015, aproximativ 67% din vânzări provin din produse precum telefoane şi echipamente IT, urmate de electrocasnice şi televizoare cu 19%, segment care a avut cea mai spectaculoasă creştere în 2015. De asemenea  parfumurile şi ceasurile, categorii noi adăugate în 2015 au avut o evolutie foarte bună, creşterea procentuală aşteptată pentru ele pe 2016 fiind de 3 cifre.

    Anul 2016 va însemna un punct important în evoluţia CEL.ro, în care ţintim o creştere şi mai puternică a cotei de piaţă. Estimez vânzări de aproximativ 60 milioane de milioane de euro, prin contribuţia semnificativă a marketplace-ului (noul sistem prin care vom permite mai multor companii să-şi distribuie singure produsele prin intermediul platformei CEL.ro) şi a extinderii viguroase pe piaţa de asigurări”, a declarat Tiberiu Pop.

    CEL.ro este cel mai mare magazin online cu capital integral românesc care activează pe piaţa din România din anul 2004. Cu o gamă largă de produse, CEL.ro a contribuit la consolidarea comerţului online românesc şi dispune de servicii integrate şi adaptate e-commerce-ului actual. CEL.ro a înregistrat în anul 2015 vânzări de 40 milioane de euro, un portofoliu de peste 100.000 de produse şi are peste 1.000.000 de comenzi procesate până în prezent.

     

     

  • Tânăra antreprenoare care a mizat pe un hotel butic, plin acum până la refuz

    La începutul acestui an, TripAdvisor, cea mai mare platformă online de călătorii din lume, a desemnat Hotel Epoque drept cel mai bun hotel din România. Iar dacă platforma reflectă opinia clienţilor, nici cifrele nu spun altă poveste: anul trecut, cifra de afaceri a fost cu peste 11% mai mare decât în 2014, ajungând la 2,24 de milioane de euro.

    Plusul de doi digiţi se datorează deopotrivă rezultatelor înregistrate de hotel dar şi de restaurant: „Am operat anul trecut cu un grad de ocupare ridicat (peste 70%), iar rata medie a tarifelor pe cameră a crescut în 2015 cu 16% faţă de anii precedenţi,” spune Diana Popescu, CEO & owner al Hotel Epoque. Restaurantul, la rândul său, a depăşit previziunile bugetate pentru 2015 şi a înregistrat o dublare a numărului de clienţi, realizând venituri care reprezintă 36% din cifra totală de afaceri. Pe acest segment de business, 58% din venituri provin din restaurant şi 42% din evenimente.

    Pentru 2016, proprietarii hotelului au bugetat venituri de 2,4 milioane de euro, adică o creştere cu 8% a cifrei de afaceri; „ne propunem încasări cu 30% mai mari din segmentul Food & Bar şi cu 20% pe segmentul evenimente,” spune antreprenoarea. Diana Popescu are o experienţă de 13 ani în domeniul bancar – vreme de trei ani la Finansbank (credit officer), iar apoi zece ani la National Bank of Greece – Banca Românească, fiind, pe rând, corporate manager, branch manager şi regional manager. În paralel cu experienţa bancară, şi-a consolidat pregătirea teoretică cu un Executive MBA la International Hellenic University din Tesalonic, Grecia, absolvit în 2013.

    A ajuns în hotelărie după ce familia sa a cumpărat, în 2004, un teren în apropiere de parcul Cişmigiu, pe care se afla o clădire veche. Investiţia totală a fost de 8 milioane de euro, în hotelul cu centru spa şi restaurant. Antreprenoarea povesteşte că a identificat o nouă nişă şi în 2013, urmare a unei investiţii de jumătate de milion de euro, a fost inaugurat Epoque Events Gallery, un centru dedicat evenimentelor premium atât pentru zona corporate, cât şi pentru evenimente private. Spaţiul, care şi-a adjudecat în doi ani de funcţionare circa 15% din cifra de afaceri a hotelului, include o sală de conferinţe de 130 mp şi un Wine Club.

    Spaţiul a găzduit peste 240 evenimente, dintre care 80% de afaceri, iar Diana Popescu crede că va creşte şi numărul de evenimentele private, „care se înscriu în conceptul boutique al sălilor de evenimente (cu circa 150 de invitaţi)“.
    Conceptul hotelurilor de tip butic a apărut la începutul anilor ’80 în SUA şi Anglia, iar de mai bine de 15 ani s-au dezvoltat afaceri pe această nişă şi în România; definitorii pentru ele sunt spaţiile mici, designul de epocă şi serviciile personalizate. În clubul hotelurilor bucureştene de acest tip se află şi Carol Park Boutique Hotel, inaugurat în 2007, cu o investiţie de peste 6,5 milioane de euro, Marshal Garden de pe Calea Dorobanţilor, Casa Capşa, Residence Hotels Arc de Triomphe sau Rembrandt Hotel.

    Tot în 2013, Diana Popescu a coordonat şi lansarea L’Atelier – art culinaire, restaurantul de gastronomie franceză care mizează pe corespondenţa între arta culinară şi artele frumoase ca sursă de inspiraţie. „Regret puţin că nu m-am dedicat mai devreme afacerii familiei.” Ea apreciază că, totuşi, cel mai dificil moment din carieră a fost cel legat tocmai de decizia de a se desprinde de cariera în banking construită de-a lungul a 13 ani. „Când «un copil» are nevoie de ajutor, nu poţi sta deoparte şi să nu te implici în creşterea sa.”

    Spune că provocările au fost strict legate de faptul că a trebuit să înveţe foarte repede lucruri specifice industriei de ospitalitate şi, mai mult, industria era, la acel moment, într-o perioadă de schimbare, în special în ce priveşte importanţa în creştere a online-ului. Întrebată dacă plănuieşte alte investiţii, în alte domenii, spune că „Epoque este mai mult decât o afacere, este copilul meu”. Pentru moment, spune ea, se dedică acestei afaceri, „care se dezvăluie de la an la an”.

    CONTEXTUL:

    În 2007, când lucra în domeniul bancar, Diana Popescu s-a gândit că terenul achiziţionat de familie în apropierea parcului Cişmigiu este potrivit pentru un hotel boutique. Investiţiile dedicate până acum pentru Hotel Epoque, inaugurat în 2010, au ajuns la 8 milioane de euro; an de an, cifra de afaceri a hotelului a crescut, în pas cu creşterea gradului de ocupare.


    DECIZIA:

    Capitala a înregistrat pe parcursul ultimilor ani o creştere a numărului de turişti, fără a exista campanii realizate sau o strategie foarte coerentă de promovare la nivel internaţional din partea autorităţilor centrale. „Pe sosiri cifrele nu arată deloc bine la nivel de ţară; cu toate acestea, Bucureştiul rămâne în principal o destinaţie pentru afaceri şi un punct de tranzit pentru alte destinaţii din ţară cu adevărat pitoreşti pentru străinii care ne vizitează,” afirmă Diana Popescu, CEO & owner al Hotel Epoque. În acest context, a identificat ca una din variante pentru a creşte cifra de afaceri a companiei segmentul de evenimente iar în 2013 a investit 0,5 milioane de euro pentru deschiderea Epoque Events Gallery, un centru dedicat evenimentelor premium atât pentru zona corporate, cât şi pentru private.


    EFECTELE:

    Anul trecut, cifra de afaceri înregistrată de hotel a crescut cu 11%, ajungând la 2,24 de milioane de euro aproape o cincime din încasări se datorează organizării de evenimente. Pentru 2016 Hotel Epoque a bugetat venituri de 2,4 milioane de euro şi o creştere de 8% a cifrei de afaceri; în acest context, încasările din serviciile restaurantului şi barului ar urma să înregistreze un plus de 30%, iar cele din evenimente 20%.

  • Verbul viitorului

    În context, apare şi problema dezindustrializării şi a efectelor acesteia: o treime dintre companiile aflate în topul celor mai mari 100 de jucători din industria prelucrătoare în anul 1994 sunt în prezent radiate sau au cifră de afaceri egală cu zero, iar 15 dintre acestea au cifra de afaceri mai mică de 10 milioane de dolari; în Bucureşti nu mai există nicio fabrică care să aibă mai mult de 1.000 de angajaţi, iar lipsa de locuri de muncă a alungat în Europa între 3 şi 5 milioane de români, printre ei aflându-se printre cei mai bine pregătiţi muncitori şi tehnicieni din fostele uzine socialiste.

    La acestea se adaugă nivelul de trai redus sau slaba capacitate de inovare, fie în companii fie în societate. Orăşelele foste monoindustriale au devenit acum zeroindustriale şi se sting încet. De mai bine de două decenii România pierde câte un cetăţean la fiecare patru minute. În 2032 prima mare cohortă de decreţei va ieşi la pensie, iar presiunea asupra bugetului de pensii se va dubla, practic.

    În aceste condiţii există un curent de opinie puternic în favoarea reindustrializării şi, discutând cu oamenii pe tema muncii în România şi a modului în care oamenii relaţionează cu verbul „a munci“, pentru articolul de fond din acest număr al revistei, m-am gândit că poate nu reindustrializarea ne poate asigura viitorul, ci o schimbare de direcţie spre zona de inginerie şi cercetare-dezvoltare.
    Să explic: două par a fi tendinţele momentului; de fapt sunt două tendinţe şi o spaimă majoră, cea a unei noi recesiuni mondiale, pentru care există, din păcate, mult prea multe semnale negative. Să ignorăm, pentru moment, spaima şi să vedem ce este cu tendinţele.

    Prima este transformarea globalizării într-un soi de regionalizare; un raport al Credit Suisse intitulat chiat „Sfârşitul globalizării“ vorbeşte de o lume multipolară, împărţită în trei zone – Oceania, incluzând continentele americane, de nord şi de sud, Eurasia (Europa, Orientul Mijlociu şi Rusia) şi Asia de Est, incluzând Africa, Asia şi zona Pacificului. Sună un pic a Orwell, nu? Bancherii au analizat, pentru a-şi motiva studiul, tratatele economice regionale încheiate de diversele state în ultima perioadă, precum şi evoluţia şi tendinţele comerţului mondial. A doua tendinţă este dezindustrializarea chiar a Chinei, care îşi pierde poziţia de „producător de orice mondial“, din varii motive: temeri pentru viitor, creşterile salariale, exodul banilor, pentru că anul trecut pieţele emergente, cu precădere China, au pierdut 735 de miliarde de dolari, cu mult mai mult decât cele 111 miliarde de dolari retrase în 2014. Asta după ce până în 2013 au atras investiţii, an de an.

    Soluţia este ingineria. Foxconn, compania chineză care are 800.000 de angajaţi şi venituri de peste 60 de miliarde de dolari, mai mari decât orice altă companie din IT, care produce pentru Dell, Nokia, Microsoft, Apple sau HP, are un raport al slujbelor de zece chinezi la un occidental. La împărţitul banilor, raportul se inversează – avem nouă dolari pentru inginerii de la Dell, Nokia, Microsoft, Apple sau HP şi numai unul pentru chinezi.

    Ce argument mai bun pentru inginerie şi creativitate ar putea fi oferit? La un moment dat China îşi va pierde poziţia dominantă de producător al lumii şi companiile şi investitorii se vor îndrepta spre alte state asiatice, sau poate chiar spre Africa. Dar proporţiile la împărţirea banilor se vor păstra, sunt sigur.

    „A munci“ nu mai înseamnă demult tractoare pe câmp, aşa cum apăreau pe moneda de un leu de pe vremea României socialiste, şi nici oţelarii vânjoşi care învârteau metalul topit, iscând jerbe de scântei, aşa cum apăreau la jurnalele de ştiri de dinainte de 1989. Cea mai bună ilustrare a verbului „a munci“ este acum un ins în faţa calculatorului. Sunt ferestrele aprinse târziu în noapte în imobilele de birouri din Pipera. Sunt serviciile bine făcute, orice va fi însemnând asta – de la centre de asistenţă şi pentru operaţiuni externalizate la cazare decentă într-o pensiune la ţară.

    De ce trebuie ca proiecte tehnologice româneşti să plece spre vestul Europei sau spre Silicon Valley? De ce ne mulţumim să rebranduim obscure mărci chinezeşti, chemându-se astfel că facem tehnologie? De ce nu folosim, de ce nu finanţăm, de ce nu proiectăm, de ce autorităţile nu încearcă să atragă inteligenţă şi să ajute inteligenţa în cauză să producă? Este mult mai ieftin să dăm unor tineri inventivi calculatoare şi să-i pregătim, decât să reconstruim noi ateliere şi furnale şi fabrici! Poate că verbul viitorului nu este a reindustrializa, ci a crea!

    Depou, de Şerban Savu, un pictor care şi-a propus, şi reuşeşte minunat, să ilustreze noua realitate românească.


     

  • Compania locală de servicii call-center Blue Point a depăşit cifra de afaceri de 11 milioane de lei

    Blue Point, companie românească de servicii call center, a înregistrat o creştere de 53% a cifrei de afaceri în 2015 faţă de anul anterior, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei. Astfel, Blue Point estimează o cifră de afaceri de 11,6 milioane lei pentru anul 2015. Rata profitului estimată de companie este de aproximativ 25%, similară cu anul anterior. Industriile din care au provenit cele mai multe solicitări de servicii call center în 2015 au fost telecom, banking şi pharma.

    „Anul 2015 a adus rezultate financiare deosebit de bune. Creşterea a provenit în egală măsură atât din extinderea proiectelor existente, cât şi din diversificarea portofoliului de clienţi. Iar, în ambele cazuri, un rol foare important l-au jucat oamenii şi echipele implicate”, a declarat Violeta Rosu, Managing Partner Blue Point. Compania a înregistrat şi o creştere de aproximativ 20% a numărului de angajaţi în 2015 faţă de 2014. La finalul anului 2015, Blue Point avea o echipă formată din 252 de persoane. Ca urmare a strategiei de dezvoltare şi extindere a companiei, principalele investitii ale anului 2015 au fost in tehnologie, mutarea într-un nou sediu şi în dezvoltarea profesională şi personală a angajaţilor.

    Pentru anul 2016, compania estimează o creştere de peste 20% a cifrei de afaceri, cu o rată a profitului care va atinge pragul de 20%. Reprezentanţii Blue Point preconizează că domeniile care prezintă cel mai mare potenţial de dezvoltare în următorii ani pentru industria de call center sunt telecom, banking şi retailerii online.

    Blue Point este o companie de servicii call center, cu capital 100% românesc. Înfiinţată în 2007, compania oferă soluţii de outbound (telesales, telemarketing, sondaje de opinie etc.) şi inbound (suport clienţi, infoline şi helpdesk, suport tehnic, programe de loializare, upsell&cross sell inbound etc.). Printre clienţii aflaţi în portofoliul Blue Point se numără, Heineken, Hochland, Pepsi, Reader’s Digest, Ţiriac Auto, Xerox ş.a.

  • Cine este Liudmila Climoc, inginerul în microelectronică din Republica Moldova care va fi de la 1 mai noul şef al Orange România

    Liudmila Climoc, 40 de ani, care va prelua de la 1 mai poziţia de CEO al Orange România, cel mai mare jucător de pe piaţa de telefonie mobilă după cifra de afaceri şi numărul de clienţi, este licenţiată în microelectronică şi are o carieră de aproape 20 de ani în industria de telecom, conform datelor publicate de companie şi a informaţiilor din presa din Republica Moldova.

    După ce a absolvit Facultatea de Calculatoare, Informatică şi Microelectronică din cadrul Universităţii Tehnice din Republica Moldova, Liudmila Climoc şi-a început cariera în cadrul companiei de telefonie mobilă Voxtel de pe poziţia de consultant de vânzări. Compania de telefonie mobilă Voxtel din Republica Moldova s-a lansat în anul 1998 având încă de la început în acţionariat grupul France Telecom. Operatorul a trecut la brandul Orange în 2007, după ce în anul anterior francezii şi-au majorat participaţia la operator la 61%.

    După un an de zile în cadrul Voxtel, Liudmila Climoc a fost promovată în poziţia de manager al reţelei de magazine în cadrul departamentului comercial, poziţie ocupată până în anul 2002.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Cine este Liudmila Climoc, inginerul în microelectronică din Republica Moldova care va fi de la 1 mai noul şef al Orange România

    Liudmila Climoc, 40 de ani, care va prelua de la 1 mai poziţia de CEO al Orange România, cel mai mare jucător de pe piaţa de telefonie mobilă după cifra de afaceri şi numărul de clienţi, este licenţiată în microelectronică şi are o carieră de aproape 20 de ani în industria de telecom, conform datelor publicate de companie şi a informaţiilor din presa din Republica Moldova.

    După ce a absolvit Facultatea de Calculatoare, Informatică şi Microelectronică din cadrul Universităţii Tehnice din Republica Moldova, Liudmila Climoc şi-a început cariera în cadrul companiei de telefonie mobilă Voxtel de pe poziţia de consultant de vânzări. Compania de telefonie mobilă Voxtel din Republica Moldova s-a lansat în anul 1998 având încă de la început în acţionariat grupul France Telecom. Operatorul a trecut la brandul Orange în 2007, după ce în anul anterior francezii şi-au majorat participaţia la operator la 61%.

    După un an de zile în cadrul Voxtel, Liudmila Climoc a fost promovată în poziţia de manager al reţelei de magazine în cadrul departamentului comercial, poziţie ocupată până în anul 2002.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro