BusinessMagazin

Tag: companie

  • Cum supravieţuim perioadei de probă la un nou loc de muncă

    Care sunt cele mai frecvente greşeli pe care le fac managerii în perioada de probă, dar care sunt şi metodele prin care aceştia pot evita ratarea startului într-o organizaţie în care şi-au dorit să lucreze?

    Modificarea Codului muncii din mai 2011 a adus o schimbare semnificativă în ceea ce priveşte încadrarea managerilor în organizaţii, astfel că perioada de probă a crescut până la 120 de zile pentru funcţiile de conducere (faţă de 90 de zile, cât era până atunci), acest interval fiind necesar “pentru verificarea aptitudinilor salariatului”.

    Tot în legislaţie se mai precizează că, în timpul sau la finalul perioadei de probă, atât angajatul, cât şi angajatorul pot iniţia încetarea contractului de muncă foarte uşor, printr-o notificare scrisă, fără să-şi motiveze decizia. De aceea, pentru unii manageri conştienţi de faptul că ar putea avea probleme de integrare, primele zile într-o companie nouă sunt critice pentru viitor. “Cele mai multe greşeli din perioada de probă ţin de neadaptarea la context. Greşelile sunt deopotrivă vina angajatorului, care nu asigură un program de integrare adecvat, vina consultanţilor în executive search care nu pregătesc candidatul pentru realitatea care-l aşteaptă în întreprindere (on boarding şi follow-up cu candidatul) şi vina managerului care priveşte noul job exclusiv prin prisma experienţei anterioare pe care a avut-o cu o altă companie şi încearcă să <repete>”, consideră Oana Ciornei, managing partner al firmei de executive search Amrop România.

    Dintre cele mai frecvente greşeli făcute de manageri în primele săptămâni în organizaţii, Oana aminteşte despre faptul că noii plasaţi nu se documentează despre organizaţie înainte de angajare (din rapoarte anuale, din informaţiile publice de la Ministerul de Finanţe, sau din networking informal) şi nici după angajare (plan operaţional, prezentări, sondaje despre cultura organizaţiei sau despre devotamentul angajaţilor), de aceea nu acumulează informaţiile în timp util şi, ca o consecinţă, suferă de sindromul “copy cat”, încep să repete ce au făcut anterior într-un context diferit.

    “Alte erori sunt legate de faptul că se concentrează doar pe problemele tehnice şi nu le rămâne suficientă energie pentru a relaţiona, pentru a construi noi parteneriate, nu cunosc harta influenţatorilor în organizaţie şi nu aduc câteva “quick wins”, nu se concentrează pe câteva arii principale, ci încearcă sa le facă pe toate”, mai spune Oana Ciornei.

    Un manager proaspăt plasat trebuie să vorbească cu fiecare membru al echipei, să îi spună ce aşteptări are, să-i transmită viziunea proprie şi să ia feedback, pentru că altfel riscă să trezească suspiciuni sau zvonuri şi să dea senzaţia de ezitare. De asemenea, acesta trebuie să fie foarte bine pregătit în ceea ce priveşte aşteptările conducerii vizavi de postul pe care îl ocupă, dar şi motivele pentru care predecesorul său a părăsit organiza.ţia, este de părere Cristian Gheorghe, managing partner al firmei de consultanţă în domeniul resurselor umane Nexus Consulting.

    “Se poate întâmpla ca managerii să se apuce, la început, să facă treaba altora. Ei trebuie să ştie să delege sarcinile potrivite oamenilor potriviţi, astfel încât aceştia să fie puşi la treabă conform aptitudinilor şi potenţialului. În felul acesta, se vor simti utili, apreciaţi şi nu se vor simţi ameninţaţi şi, în plus, managerul le poate evalua competenţele tehnice şi atitudinea”, mai spune Cristian Gheorghe.

  • GE promite că Alstom va rămâne o companie franceză după preluare

     “Vom răspunde revendicărilor legitime ale guvernului ca divizia de energie nucleară să rămână o operaţiune franceză, ca drepturile de proprietate intelectuală să rămână franceze şi ca exporturile să fie protejate”, a declarat la un post de radio directorul GE Franţa, Clara Gaymard, potrivit Bloomberg.

    Anterior, directorul general al GE, Jeffrey Immelt, a promis că va respecta caracterul suveran al industriei energiei nucleare din Franţa.

    GE a acceptat recent solicitarea guvernului francez de a prelungi cu trei săptămâni termenul până la care este valabilă oferta de preluare a operaţiunilor Alstom din domeniul energiei.

    Grupul american este totodată în discuţii preliminare cu mai multe companii franceze, printre care gigantul de stat Areva, privind achiziţii de active sau parteneriate, au declarat surse apropiate situaţiei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • George Butunoiu, la BM Storytellers: “Eu am ales să fiu la mijloc între angajaţi şi angajatori, între români şi străini”

    Iată discursul lui George Butunoiu la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    Eu am început activitatea de recrutare în urmă cu 22 de ani şi tot timpul am lucrat numai la firma mea. Este adevărat că înainte de 2006 am fost asociat cu nişte nume străine, pentru că dacă mă chema Ward Howell sau Alexander Hughes puteam să cer tarife de două ori sau de trei ori mai mari pentru acelaşi serviciu.

    La începutul anilor 90, eram câţiva oameni care am avut ceva bani şi eu am ales să fiu la mijloc între angajaţi şi angajatori, între români şi străini, şi vrând-nevrând trebuie să ascult mereu plângerile unora sau altora. Angajaţii se plâng de angajatori, angajatorii de plâng de angajaţi, românii de străini, toată lumea se plânge de toată lumea. Ce pot să spun eu după 24 de ani în această piaţă este că relaţiile dintre angajaţi şi angajatori sunt mult mai proaste şi mai tensionate decât erau în urmă cu 20 de ani. O parte importantă a angajaţilor îi detestă copios pe angajatorii lor, iar destui dintre ei îi urăsc de-a binelea. Şi angajatorii la fel. Nu râdeţi, e o problemă serioasă.

    Toată ziua eu asta fac, mă întâlnesc cu angajaţi care spun de ce vor să plece şi ce şi-ar dori de fapt şi cu angajatori care îmi explică de ce ar vrea să schimbe pe unul sau pe altul. Relaţiile şi încrederea dintre angajaţi şi angajatori au coborât la cel mai scăzut nivel din câte îmi aduc eu aminte. Până în 1995, era încredere foarte mare între angajaţi şi angajatori.

    În toate studiile care s-au făcut până acum la nivel european, România a fost tot timpul pe ultimul loc la indicele de încredere generalizată, în jur de 10%. Asta înseamnă că orice român, instinctiv, are încredere doar într-unul din zece oameni care îl înconjoară. Despre ceilalţi nouă are impresia că vor să îl înşele, să îl fure,  să îi facă cine ştie ce grozăvie dacă nu e atent. În consecinţă, oamenii îşi iau măsuri de precauţie faţă de lucruri care nu s-au întâmplat niciodată şi consumă o mulţiume de resurse cu măsuri de protecţie pentru a se apăra: angajaţii faţă de angajatori, angajatorii faţă de angajaţi, statul faţă de contribuabili şi aşa mai departe. În România este o risipă absurdă pe măsuri de prevenţie.

    Relaţiile dintre angajaţi şi angajatori sunt stufoase, dar aş vrea să mă opresc asupra problemei ataşamentului: angajaţii au tendinţa să se ataşeze afectiv de companie. Chiar sunt încurajaţi de către nişte oameni de la HR, unii chiar o fac cu bună credinţă, le spun angajaţilor să aibă o relaţie cu compania ca şi cum aceasta ar fi o vietate, o persoană; oamenii din HR nu îşi dau seama că nu e bine în primul rând pentru firmă, deoarece o relaţie afectivă este mult mai greu de gestionat decât orice alt tip de relaţie.

    Cu cât angajaţii se implică mai mult în relaţia cu firma, cu atât deziluzia este mai mare. Asta pentru că, în general, pe firme nu le interesează ce aţi făcut până acum pentru firmă, ci ceea ce puteţi face de acum înainte. Degeaba aţi făcut mii de sacrificii pentru firmă, dacă în viitor nu le mai puteţi face sau nu mai puteţi aduce performanţă, e degeaba. Ataşamentul e foarte mare în special în cazul poziţiilor joase, unde sunt salariile mai mici. Cu cât creşte poziţia şi salariul, angajatul este mai atent, mai educat, mai versat şi ştie să îşi dozeze afecţiunea.

    Lipsa de ataşament de felul acesta dintre angajaţi şi firmă e mult mai mare la străini. Aceştia cel mai adesea detestă firma. Profită la maxim de potenţialul de moment şi gata. Din punctul ăsta de vedere, e şi de aşteptat, românii oricum sunt mai afectuoşi de felul lor, dar străinii pur şi simplu bifează ce au de făcut şi gata.

  • Chiar nu s-a mai inventat nimic nou în materie de clişee?

    Nu că am avea, Doamne feri, ceva cu consultanţii, este o ocupaţie folositoare şi onorabilă; ea vine mai degrabă din abundenţa mailurilor dispuse să-mi ofere o nouă viaţă socială şi profesională, o nouă atitudine, noi capabilităţi, SCHIMBAREA, de la o mulţime de oricine. Dacă ştim aşa de bine, de ce ne merge aşa de rău? 

    Îmi propusesem să scriu despre alegerile europene, dar un schimb de replici din Ziarul Financiar m-a făcut să îmi schimb intenţiile. Valer Blidar, preşedintele grupului Astra şi acţionar al Băncii Comerciale Feroviara, a spus, săptămâna trecută, că forţa de muncă din industrie este îmbătrânită, iar cei tineri sunt foarte slab pregătiţi şi cu pretenţii salariale mari. “Nu mai vrea nimeni să muncească în ţara asta. Nu există nicio politică guvernamentală care să încurajeze meseriile”, a spus Blidar.

    Un tânăr pe nume Andrei Mihăilescu i-a răspuns lui Blidar a doua zi: “şi noi, tinerii, suntem dezămagiţi de dumneavoastră, generaţia părinţilor noştri, pentru că nu aţi avut o viziune în aceşti 25 de ani, pentru că aţi distrus sau permis să se distrugă bruma de industrie învechită, CAP-urile şi reţelele de irigaţie, pădurile şi lucrările hidrotehnice, pentru că aţi fost individualişti şi aţi tras doar pentru interesul personal sau al familiei şi aţi crezut sau încă mai credeţi că statul e un fel de sac fără fund, pentru că aţi fost profesori universitari mai interesaţi de fabricile de diplome şi de şpăgi şi mai nou de proiecte cu fonduri europene şi conferinţe decât de educarea studenţilor, pentru că, patroni fiind, aţi ales să daţi salarii mici şi apoi să vă miraţi ca toti cei buni pleacă afară să lucreze in construcţii, pentru că voi ne-aţi făcut o ţară low-cost pentru încă 20 de ani”.

    Cu tot respectul, credeam că s-a mai schimbat ceva în materie de clişee. Dar nu. Unul din păcatele majore ale meseriei de jurnalist este faptul că de la un punct încolo le-ai văzut şi le-ai auzit pe toate. Şi observi cum o serie de teme revin ciclic şi redundant.

    Şi Valer Blidar şi Andrei Mihăilescu greşesc atunci când se situează pe baricade diferite. Este aceasta o situaţie conflictuală fără rost; conflictul este o constantă a nou-românismului, se vede asta de la modul în care plecăm  la verdele semaforului la modul în care (nu) colaborăm cu ceilalţi.

    Greşesc cei doi atunci când privesc în urmă; înţelept estă să constaţi şi să acţionezi, după puteri, pentru schimbare reală. Este greu să judeci cu mintea de acum ce şi cum au gândit românii în urmă cu 25 de ani sau să le ceri, atunci, o viziune, în sensul a ceea ce înţelegem acum printr-o viziune; aceea era o lume cu liste de aşteptare pentru telefoane fixe, televizoare color sau automobile, o lume fără calculatoare, în care victoria era să rezişti, punct. Nu este corect să spui că tânăra generaţie nu munceşte sau că nu vrea să o facă – în jurul meu oameni tineri trag din greu, zilnic, mereu inventivi şi deschişi; tânăra generaţie trebuie doar motivată, nici măcar îndrumată, iar oamenii tineri îmi par a fi devenit mai conştienţi de preţul lor. Săptămâna trecută, Business Magazin a adunat o sală plină cu sute de oameni tineri, şi de nouă ani de zile lansăm pe piaţă câte un catalog cu câte o nouă sută de tineri cu funcţii executive, care muncesc din greu în companii sau în propriile afaceri.

    Industria aceea chiar era învechită şi CAP-urile nu-şi mai aveau rostul; doar că pe rămăşitele lor trebuiau constuite afaceri viabile. Orice papagal din politică îţi va înşira senin platitudinea cu extrema fragmentare a terenurilor agricole, alături de alte clişee de genul grânarul Europei sau cum putem hrăni noi 60 de milioane de oameni; dar nimeni, niciodată, nu a avut curajul să acţioneze astfel încât să se fure ceva mai puţin, iar banii rămaşi să sprijine micii fermieri, care nu sunt leneşi ci numai săraci.

    Greşim fundamental atunci când ne acuzăm cu toţii pentru greşelile clasei politice şi nu trebuie să ne acuzăm unii pe alţii, tineri sau bătrâni, şoferi sau pietoni, angajaţi sau angajatori. Sociologii folosesc o noţiune – entropia socială. La fel ca în fizică, unde sistemele tind să atingă cea mai dezordonată stare – gheaţa rigidă se transformă în apă şi apoi în vapori, iar pentru a împiedica acest lucru trebuie consumată energie, a unui frigider, de exemplu – societatea umană tinde spre cea mai dezordonată stare a sa. Spre anarhie, eventual. Pentru a preîntâmpina acest lucru, trebuie cheltuită energie – justiţie, legi aplicate, un sistem corect de valori, educaţie. Ori marea problemă a României, pe care pare să nu o înţeleleagă nimeni, este că tocmai vectorii energetici s-au defectat.

    Unul dintre vectori este renunţarea la clişee; al doilea este renunţarea la conflict. Şi putem adăuga.

  • Câte magazine Penny Market se vor deschide în următorii doi ani

     “Piaţa de retail din România are în continuare un enorm potenţial pentru dezvoltare, dat fiind că ponderea numărului de magazine aferente comerţului modern pe cap de locuitor esta abia la 25% din media europeană”, a arătat într-un comunicat conducerea REWE România.

    Acesta, alături de rezultatele financiare pozitive de pe piaţa locală, sunt principalele motive pentru care România se află în focusul grupului Rewe şi în următorii ani.

    Astfel, în perioada 2014-2015, Rewe România urmează să deschidă între 35 şi 45 de noi unităţi Penny Market şi o a treia platformă logistică, în zona Moldovei, după cele două deja existente, în Turda, judeţul Cluj, şi Ştefăneştii de Jos, din judeţul Ilfov. Potrivit unor informaţii anterioare, investiţia într-un magazin este de circa două milioane euro din care jumătate reprezintă costul terenului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Nike, dispusă să plătească 600 de milioane de dolari pentru prelungirea contractului cu Manchester United

     Sponsor al formaţiei engleze din 2002, Nike speră să-şi păstreze parteneriatul cu una dintre cele mai populare echipe din lume, în ciuda unui sezon dezamăgitor avut de formaţia din Manchester.

    United a terminat ediţia de campionat 2013/2014 pe locul 7 şi a ratat pentru priuma dată din 1990 participarea în cupele europene.

    Actualul contract dintre Nike şi Manchester United a fost încheiat pe 13 ani, cu o valoare de 510 milioane de dolari şi expiră la finalul sezonului 2014/2015.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Niţă despre Cuprumin: Am ambiţia să o repunem pe picioare. Anul viitor doresc să o listez la bursă

     Constantin Niţă a spus, într-o conferinţă de presă, că îşi propune ca în viitorul apropiat să revină în judeţul Alba şi să facă o vizită la compania minieră Cuprumin Abrud pentru a discuta despre planurile de redresare a acesteia, precizând că “ambiţia” sa este să o repună pe picioare, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    “Urmează ca data viitoare, în viitorul foarte apropiat, să mă opresc şi la Cuprumin Abrud, o unitate pe care iarăşi am ambiţia să o repunem pe picioare. Ea este deja pe profit şi cu siguranţă că anul acesta va încheia cu un profit mai mare. Tot profitul pe care-l va face, conform noii legi, de la 1 iulie, va fi folosit pentru retehnologizare. Deci, dorinţa noastră este să refacem această companie şi dacă lucrurile vor evolua pozitiv, anul viitor doresc să o listez la bursă. Eu sunt adeptul vânzărilor transparente pe bursă, aşa am făcut şi anul trecut pentru domeniul energiei şi am avut succes şi sper ca şi în domeniul acesta să am succes”, a spus Constantin Niţă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ministrul Economiei: Ne aşteptăm la proces cu RMGC. Oricine poate da în judecată statul şi câştiga cu aşa contract

     Constantin Niţă a declarat, joi, într-o conferinţă de presă la Alba Iulia, că se aşteaptă la un proces în instanţă cu investitorul din proiectul minier de la Roşia Montană deoarece “există un contract valabil” şi “oricine se poate îndrepta în instanţă împotriva statului şi câştiga într-un asemenea tip de contract”, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    “Cu siguranţă statul român va plăti. Există un contract valabil, oricine se poate îndrepta în instanţă împotriva statului şi să câştige într-un asemenea tip de contract. Prin urmare, ne aşteptăm la un proces din partea Roşia Montană (RMGC – n.r.)”, a spus Niţă.

    Întrebat ce a dorit să spună prin afirmaţia “cu siguranţă statul român va plăti” şi cât ar putea plăti statul, Niţă şi-a nuanţat declaraţia, spunând că a vrut să spună că statul va fi dat în judecată.

    “Nu pot şti eu cu siguranţă, depinde ce va stabili instanţa. Eu nu sunt instanţa. Cu siguranţă ne va da în judecată, ca să fiu mai clar”, a spus Niţă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Operatorul aerian ungar Wizz Air se va lista la bursa de la Londra

     Compania intenţionează să folosească fondurile pentru îmbunătăţirea situaţiei financiare, inclusiv pentru a dispune de o flexibilitate mai ridicată la finanţarea planurile de dezvoltare a afacerilor, potrivit unui anunţ al Wizz Air.

    Listarea companiei la Londra este intermediată de Barclays Bank, Citigroup Global Markets şi J.P. Morgan Securities, în timp ce Nomura este aranjor principal.

    Wizz Air, cu o flotă de 46 de avioane Airbus, a înregistrat venituri în creştere cu 19% în anul fiscal încheiat în martie, la 1 miliard de euro, şi o dublare a profitului net, la 89 de milioane de euro.

    Wizz Air este singura companie din România care taxează bagajele de mână. Doar bagajele de mână mici pot fi transportate gratis, în anumite condiţii. Iată când poate fi transportat un bagaj de mână gratis.  

    Dacă dimensiunile bagajului de mână sunt mai mari de 42x32x25cm, atunci bagajul de mână costă. Află care sunt tarifele unui bagaj de mână la Wizz Air în articolul Cât costă un bagaj de mână la Wizz Air.  

    Bagajele de cală pot fi transportate în aeronavele Wizz Air contra cost. Află care sunt tarifele unui bagaj de cală la Wizz Air în articolul Cât costă un bagaj de cală la Wizz Air.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Automobile Dacia doboară record după record. Cum a început “loganizarea” industriei auto

    Seria recordurilor stabilite de Automobile Dacia în 2013 este dominată de cifra de afaceri de 4,16 miliarde de euro, în creştere cu 45% comparativ cu 2012, în timp ce businessul total al Grupului Renault în România se apropie puternic de pragul de 4,4 miliarde de euro, faţă de 3,92 miliarde de euro în 2012, potrivit datelor oficiale ale grupului. Această cifră include toate diviziile grupului francez în România, de la Renault Commercial Roumanie, divizia de importuri şi vânzări pentru mărcile Dacia, Renault şi Nissan, la uzinele producătoare de motoare, cutii de viteze, centrul de design şi cel de inginerie Renault Technologie Roumanie.

    La începutul anului, Dacia anunţa un alt record, legat de producţie. La Mioveni s-au asamblat anul trecut 342.610 de maşini, cel mai ridicat nivel atins vreodată în uzina românească, marcând un avans de 16% faţă de anul precedent. Un record este şi faptul că nu mai puţin de 17% din maşinile asamblate lângă Piteşti în 2013 reprezintă modele Renault, iar din totalul producţiei modelul Renault Symbol reprezintă 16%, diferenţa de circa un procent fiind adusă de alte modele cu siglă Renault precum Sandero, Logan sau Duster. Spre comparaţie, în 2012 brandul Renault reprezenta 7,6% din totalul producţiei Automobile Dacia, creşterea datorându-se în mare parte modelului Symbol, producţia sa fiind mutată din Turcia în România odată cu lansarea unei noi generaţii.

    Avantajul de a produce modele Renault la Mioveni constă în faptul că acestea atrag după sine şi venituri mai mari pentru companie, deoarece au dotări mai multe şi implicit un preţ mai mare. Spre exemplu, în Turcia un Symbol ajunge la 15.700 de euro, în timp ce un model Dacia Sandero ajunge la cel mult 13.100 de euro, Logan nefiind disponibil pe piaţa turcă.
    Cifra de afaceri a Automobile Dacia a fost susţinută în 2013 nu doar de creşterea producţiei sau de creşterea procentului de maşini asamblate sub emblema Renault, ci şi de faptul că în cadrul companiei a fost integrată Renault Industrie Roumanie (RIR). Aceasta este responsabilă de „producţia„ şi exporturile de colecţii CKD (maşini complet dezasamblate). Anul trecut compania a produs aproximativ 350.000 de astfel de colecţii, iar în 2012 aceasta a înregistrat o cifră de afaceri de 1,22 de miliarde de euro, în creştere de la 933 milioane de euro în 2011.

    Salariile angajaţilor au crescut în ultimii ani de criză, iar în primăvara acestui an muncitorii au primit o nouă majorare brută de 180 de lei, pe lângă alte prime. Pe lângă acestea, în 2013 salariaţii au reuşit să obţină salarii cu 6% mai mari faţă de anul precedent, ceea ce a făcut ca salariul mediu brut al acestora să ajungă la aproape 4.500 de lei, adică mai mult de 3.100 de lei net pe lună, dublu faţă de media naţională în industrie.

    Pe de altă parte, toate aceste recorduri vin în contextul în care francezii au investit deja peste un miliard de euro în uzina din Tanger, unde lucrează peste 5.200 de muncitori care au asamblat anul trecut peste 100.000 de automobile Dacia, la care se adaugă cele aproape 70.000 de unităţi asamblate la Casablanca.

    Nicolas Maure, care a preluat la începutul anului mandatul de director general al Automobile Dacia, dar şi cel de preşedinte al consiliului de administraţie, declara în cadrul evenimentului Meet the CEO organizat de Business Magazin faptul că şi în România, şi în Maroc Dacia produce o maşină la 55 de secunde. Diferenţa constă în faptul că aici se lucrează la o capacitate de 100%, în timp ce în Maroc capacitatea ocupată este la 55%, dar şi faptul că din Tanger se pot livra mai rapid şi mai ieftin maşini către Europa de Vest, principala piaţă a Dacia.

    În timp ce de la Piteşti nu există autostradă spre Sibiu pentru a traversa munţii pe culoarul european, Tanger este la doar câţiva kilometri de coasta Spaniei şi cea mai modernă infrastructură de autostrăzi a Europei. Spre comparaţie, în România un tren cu maşini de la Mioveni la Constanţa face 24 de ore, iar viteza medie pe Valea Oltului, principala rută de export a ţării, este de 37 km/h.