BusinessMagazin

Tag: companie

  • Un fond de investiţii va prelua parcul Vitantis din Bucureşti

     “Suntem în fază finală de vânzare a proiectului, sper ca tranzacţia să fie încheiată în următoarele săptămâni. Tranzacţia este în faza de due-dilligence de mai mult timp”, au declarat pentru MEDIAFAX reprezentanţii EBP.

    Cumpărătorul este compania Revetas Capital, activă în Europa Centrală şi de Est şi cu birouri la Londra, Bratislava, Viena, Cracovia şi Bucureşti. Compania administrează un vehicul de investiţii cu un capital de 40 de milioane de euro, iar în prezent este în curs de strângere de fonduri pentru un alt vehicul, cu o ţintă de capitalizare de 200 milioane de euro.

    Centrul comercial are datorii cumulate de peste 44 de milioane de euro, cea mai mare parte din două credite de la UniCredit Bank. Fondul urmează să preia datoriile, să încerce să le restructureze şi, de asemenea, să repoziţioneze centrul comercial.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Divizia YouTube a Google este aproape de o achiziţie în valoare de 1 miliard de dolari

     Cele două companii au convenit asupra preţului şi mai au de stabilit detalii precum cât de independentă va rămâne compania după preluare, a spus una dintre surse pentru portalul The Verge.

    Twitch a evaluat mai multe variante şi a ajuns la concluzia că YouTube reprezintă cea mai bună opţiune pentru a putea susţine ritmul puternic de creştere din ultimii ani.

    Compania a fost înfiinţată în 2011 şi permite utilizatorilor să transmită şi să privească clipuri video din jocuri.

    Twitch, cu peste 45 de milioane de utilizatori, a atras fonduri de 20 de milioane de dolari de la investitori în 2013 şi va înregistra, probabil, profit în acest an.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce, cum şi cât plăteşti pentru reuşită

    Acolo, omul a început să lucreze pentru o brumă de bani, pentru că putea refolosi materiale pentru a-şi construi propria barcă cu care să facă înconjurul lumii – aceasta era convenţia cu proprietarul şantierului. Şi a trăit cu banii aceia puţini, dormind sub sau, mai târziu, în corpul bărcii sale, un hirsut cu barba zbârlită şi păr răzvrătit, ani de zile, pentru a-şi îndeplini visul. La acutizarea crizei, românii au plecat de la şantier, pentru că nimeni nu-şi mai repara iahtul. Iar povestea mea rămâne cu final deschis, pentru că nu a mai putut să îmi spună nimeni şi nu ştiu ce s-a întâmplat cu universitarul şi cu barca sa. Îmi place să cred că a izbândit, cei care au lucrat cu el spun că a renunţat la mult prea multe – carieră, familie, stabilitate – pentru ideea sa.

    Al doilea personaj este cunoscut de multă lume, cred. Se numeşte Jérôme Kerviel şi este traderul condamnat în 2010 la cinci ani de închisoare pentru că a prejudiciat, în 2008, grupul Société Générale cu 4,9 miliarde de euro. Judecătorii au ajuns la concluzia că a manipulat date şi tranzacţii, iar şeful băncii l-a caracterizat la un moment dat drept terorist. Pe de altă parte, tânărul spune că a folosit metodele pe care le-a învăţat ca angajat al băncii, că supraveghetorul său a deconectat sistemul de alertă care reacţiona la depăşirea unui prag de expunere de 125 de milioane de euro, că pentru a investi 150 de milioane de euro era de ajuns numai o secundă şi alte patru secunde pentru a juca un miliard de euro.

    Nu intru în zona cu cine şi ce a ştiut şi cine şi ce a susţinut la tribunal. Kerviel a fost o parte a unui angrenaj economic şi financiar care s-a învârtit din ce în ce mai repede şi care s-a defectat în 2008. Acum el a ajuns, după judecăţi şi apeluri, la finalul drumului şi trebuie să facă puşcărie. La începutul lunii mai se afla în Italia, cu gânduri sinucigaşe, dar întâlnirea cu papa Francisc l-a schimbat, iar Kerviel vorbeşte de iluminare; pe urmă a plecat pe jos spre Franţa, într-un hagealâc care îl duce spre izbăvirea sa, închisoarea. Merge mai pe ocolite, într-un demers uşor de înţeles – se bucură de libertate, de verdeaţă, de ţigările sale, ba uneori de simpatia oamenilor. Şi spune, şi aici tind să-i dau dreptate, că lumea nu a învăţat nimic din criză, că lucrurile au rămas cam la fel cum erau în 2008. Un detaliu pentru filmul meu: mergea pe autostradă, iar un poliţist a vrut să-l amendeze pentru asta. I-a povestit poliţistului că datorează 4,9 miliarde de euro, iar acesta a izbucnit în hohote şi a renunţat la ideea amenzii.

    Două poveşti frumoase, nu? În esenţă, două istorii cu oameni care au plătit pentru propria idee de reuşită. Nu am alte idei moralizatore, voiam doar să povestesc cele două istorii şi să dau o temă de gândire.

    Ilustrez cu un Turner frumos, cu un nume imposibil – „Nava de linie Temerarul remorcată la ultima ancorare pentru a fi distrusă„; este, în fond, o poveste la fel de frumoasă ca aceea a polonezului sau a lui Kerviel; Temerarul, o navă construită din 5.000 de stejari, cu 98 de tunuri şi un echipaj de 750 de oameni, a fost nava care a stat alături de Victory a lui Nelson la Trafalgar – povestea eroismului. Acum, măreaţa, eleganta navă este trasă spre locul supliciului de un mic remorcher cu aburi – povestea progresului, a victoriei focului asupra pânzelor. O reuşită.

  • Compania de securitate Good Technology vrea să strângă 100 de milioane de dolari prin listarea la bursă

    Înfiinţată în anul 2000, compania a scos pe piaţă mai multe produse înainte de a se orienta către domeniul securităţii. În noiembrie 2006, Motorola a achiziţionat pachetul majoritar de acţiuni pentru o sumă cuprinsă între 400 şi 540 milioane de dolari, relatează Business Insider.

    Motorola nu s-a arătat însă mulţumită de rezultatele companiei şi, în anul 2009, a decis vânzarea Good Technology către Visto. Reacţia presei de specialitate a fost una negativă, însă Visto şi-a schimbat numele în Good Technology şi a strâns finanţări de 65 milioane de dolari pentru a lansa noi produse pe piaţă.

    Rezultatele nu au întârziat să apară: veniturile au crescut de la 117 milioane de dolari în 2012 la 160 de milioane în 2013, înregistrând însă pierderi de 118 milioane de dolari anul trecut. Pierderile au venit însă pe fondul unor investiţii masive, de peste 100 de milioane de dolari, în marketing.

  • Cel mai ruşinos aeroport din România vede primii pasageri, după 20 de ani în care a stat cu pista goală

    Compania Fly România, deţinută de omul de afaceri Ovidiu Tender, este primul transportator aerian care operează zboruri de linie în Delta Dunării. 

    “Zborurile pe ruta Otopeni–Tulcea vor fi operate de trei ori pe săptămână, în zilele de marţi, vineri şi duminică. Acestora li se adaugă două zboruri internaţionale: Bergamo–Tulcea, marţi şi vineri, respectiv Frankfurt–Tulcea, duminică”, se arată într-un comunicat al companiei.

    “Începând de astăzi, 16 mai, operăm zboruri înspre şi dinspre Delta Dunării. Am găsit multă deschidere din partea oficialităţilor din Tulcea şi credem că prin zborul Otopeni – Tulcea, vom contribui la a aduce turiştii străini mult mai aproape de Deltă. De altfel, accesul atât către Deltă cât şi către litoral va fi mult facilitat şi pentru turiştii români din vestul ţării datorită legăturii Timişoara – Otopeni – Tulcea, cu posibilitate de transfer către Constanţa. Ori, din cauza distanţei de până la 16 – 18 ore cu trenul din vestul ţării până la litoralul românesc, turiştii alegeau destinaţii din vest, mai accesibile”, subliniază Cătălin Buţu, directorul executiv al companiei.

    Fly România este un brand al Ten Airways, o companie aeriană cu capital românesc, care şi-a început activitatea în 2010. Până în prezent, a operat în sistem charter şi wet lease, ceea ce presupune închirierea aeronavei cu tot cu echipaj şi celelalte servicii pentru a opera în numele unei alte companii Fly România operează zboruri sub brandul propriu începând din luna mai 2014.

    Nicio companie aeriană nu zbura până în prezent în mod regulat pe acea pistă, păzită straşnic din zori şi până în seară de cei 45 de angajaţi. Niciunul din cei 45 nu putea explica de ce aeroportul se numeşte internaţional. Sau măcar aeroport. Citiţi aici povestea aeroportului de la Tulcea, publicată în Business Magazin în vara anului 2013.

    Constantin Albu este din 1995 directorul aeroportului de la Tulcea. El stă de aproape 20 de ani în fotoliul de director, asta deşi în 2012 au zburat la şi de la Tulcea 378 de pasageri, potrivit informaţiilor furnizate de directorul economic Mirela Corobană. Asta înseamnă în medie un pasager pe zi. Vina este, evident, în altă parte. Albu spune că în perioada 2008-2012 aeroportul nu a beneficiat de fonduri pentru investiţii noi sau în curs de finalizare, iar acest lucru are repercusiuni în prezent. „Nu am putut începe operarea cu companii ce doreau să aibă baza pe aeroportul Tulcea din cauza platformei prea mici de îmbarcare-debarcare sau cu companii care aveau ca reglementări ale autorităţii aeronautice de care aparţineau ca lăţimea pistei să fie de 45 de metri şi nu de 30 cât are în prezent“, spune directorul. Pentru viitor, se are în vedere modernizarea şi extinderea pistei de aterizare-decolare, precum şi dublarea platformei de îmbarcare-debarcare, însă planul abia acum se pune pe hârtie: „Se lucrează la scrierea unei cereri de finanţare pentru accesare de fonduri europene“.

    Aflaţi care sunt celelalte aeroporturi falimentare din România.

  • Fondatorul Tesla Motors: Lumea are nevoie de sute de “gigafabrici” de baterii litiu-ion

     Forumul este o conferinţă anuală găzduită de un membru în board-ul Tesla, Ira Ehrenpreis, transmite Bloomberg.

    Tesla, producătorul de automobile electrice de lux din Palo Alto, California, anticipează că fabrica aflată în plan va produce baterii litiu-ion mai ieftine cu peste 30% faţă de preţurile actuale, a spus Musk.

    “Cred că putem să obţinem o reducere mai mare de 30%”, a spus Musk, adăugând că pe măsură ce cererea pentru baterii din partea companiilor auto va creşte, va fi nevoie de multe “gigafabrici”.

    Numai pentru acoperirea cererii sporite din partea producătorilor de automobile este nevoie de 200 de astfel de fabrici, a explicat el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Profitul companiei care administrează aeroporturile Capitalei se va înjumătăţi în acest an

     Informaţiile sunt prezentate într-un raport al Fondului Proprietarea (FP), acţionar cu o participaţie de 20% la compania controlată de stat, prin Ministerul Trasporturilor.

    Fondul Proprietatea precizează că informaţiile referitoare la 2013 reprezintă rezultate preliminare, iar cifrele pentru 2014 sunt valori bugetate.

    În 2012, Aeroporturi Bucureşti a înregistrat vânzări de 555,5 milioane lei şi un profit net de 53,1 milioane lei, conform sursei citate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • DPD România a încheiat trimestrul I cu 17,6 milioane lei, în creştere cu 14%

    Volumul coletelor expediate de către DPD în primul trimestru a depăşit, astfel, un milion, în creştere cu 20% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2013, când compania a livrat circa 840.000 de colete.

    Creşterea volumelor a fost generată, pe de o parte, de clienţii tradiţionali DPD care au avut volume mai mari, dar şi de evoluţia foarte bună a comerţului electronic, cu precădere în săptămâna Paştelui, când DPD a livrat cu 50% mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

    “Ne-am concentrat pe îmbunătăţirea şi diversificarea serviciilor de livrare externă, dar şi pe consolidarea poziţiei de partener de încredere al retailului online, iar rezultatele nu au întârziat să apară”, declară Lucian Aldescu, CEO DPD România.

    DPD România a încheiat anul 2013 cu o cifră de afaceri de 14,5 milioane euro, în creştere cu 40% faţă de cea realizată în 2012.

  • Povestea celui mai bogat om din America de Sud. Cum a ajuns să aibă o avere de peste 70 de miliarde de dolari

    Slim şi ceilalţi cinci fraţi ai săi au luat astfel contact cu lumea afacerilor de mici. La 12 ani, el cumpărase deja primele acţiuni la o bancă mexicană, iar când avea 17 ani câştiga 200 de pesos pe săptămână lucrând la firma tatălui său. A studiat ingineria civilă, dar şi algebra şi programarea lineară la o universitate din Mexic.

    După absolvire, Slim şi-a testat abilităţile de afacerist ca trader, iar ulterior şi-a fondat propria companie de brokeraj care s-a extins apoi prin investiţii în businessuri individuale din domeniul construcţiilor, manufactură, retail şi restaurante. În 1966, când averea lui ajunsese deja la 40 de milioane de dolari, a fondat Inmobilaria Carso. Şi-a concentrat atenţia pe construcţii, domeniile imobiliare şi industriile miniere, iar până în 1972 a achiziţionat şapte alte businessuri din aceste categorii. În 1980 şi-a consolidat interesele de afaceri formând Grupo Carso drept companie-mamă a conglomeratului pe care îl conducea, cu ramuri în industrie, construcţii, minerit, retail, alimentaţie şi tutun.

    În 1982, economia Mexicului, bazată în special pe exporturile de petrol, s-a contractat puternic odată cu scăderea preţurilor: băncile şi alte afaceri au fost naţionalizate sau s-au prăbuşit, iar moneda naţională s-a devalorizat. A fost o perioadă ideală pentru ca Slim să investească masiv. A cumpărat acţiuni a numeroase companii mexicane, printre care Reynolds Aluminio, General Popo, hotelurile Bimex şi lanţul de retail din zona food Sanborns. A cumpărat de asemenea 40, respectiv 50% din acţiunile British American Tobacco şi The Hershey Company. S-a extins şi în zona serviciilor financiare, cumpărând Seguros de Mexico şi, formând, împreună cu Fianzas La Guardiana şi Casa de Bolsa Inbursa, grupul Financiero Inbursa.

    În 1990, grupul Carso a fost listat la bursă, mai întâi în Mexic, iar apoi în întreaga lume. În acelaşi an, Slim a cumpărat compania de telefonie Telmex, deţinută de guvernul mexican. Până în 2006, compania lui de telefonie avea să acopere 90% din liniile telefonice din piaţă, iar Telcel, o companie de telefonie mobilă, avea să opereze aproximativ 80% din telefoanele mobile ale ţării. În 2000, a încorporat în grup America Telecom, dar şi alte companii răspândite în America Latină.  2000 a fost şi anul în care a realizat un venture cu Microsoft, care a condus la începutul portalului ProdigyMSN.

    Cinci ani mai târziu, Slim a investit şi în compania aeriană Volaris. În 2007, după ce acumulase 50,1% din acţiunile companiei de tutun Sigatam, a vândut o mare parte din acestea către Philip Morris, în schimbul a 1,1 miliarde de dolari; în acelaşi an a vândut şi acţiunile unei companii din domeniul construcţiilor pentru 800 de milioane. La începutul anului 2012, Slim a fondat împreună cu Larry King şi o televiziune digitală la cerere, Ora TV, folosită ca platformă pentru un nou show Larry King după ce vedeta a părăsit CNN.

    Anul acesta a marcat prima achiziţie a lui Slim în Europa, reprezentată de compania Telekom Austria, prezentă în şapte ţări din Europa Centrală şi de Est. America Movil, operatorul de telecom deţinut de Slim, investeşte astfel 1,4 miliarde de dolari în Telekom Austria prin intermediul unei emisiuni de obligaţiuni, în plus faţă de cele două miliarde de dolari cu care cumpără participaţiile acţionarilor minoritari în cadrul unei oferte publice, potrivit CNBC. La 74 de ani, Slim este al doilea din lume ca bogăţie, cu o avere estimată la circa 71,4 miliarde de dolari.

  • Cum trebuie să te îmbraci la inteviul de angajare ca să obţii jobul dorit: “Nu poţi folosi aceleaşi haine oriunde”

    SE SPUNE CĂ „HAINA NU-L FACE PE OM” ŞI PUŢINI DIRECTORI DE RESURSE UMANE RECUNOSC FAPTUL CĂ, LA INTERVIUL DE RECRUTARE, PRIMA IMPRESIE GHIDEAZĂ DE FAPT DISCUŢIA CĂTRE UN SCENARIU MAI MULT SAU MAI PUŢIN AVANTAJOS PENTRU CANDIDAT. Înainte ca recruiterul să afle de la sursă ce ştie, ce a făcut şi cât de bine pregătit este potenţialul angajat, primele zece secunde sunt esenţiale pentru a-şi crea o părere. Cu alte cuvinte, hainele în culori stridente, o bluză prea decoltată, o cămaşă cu mâneci scurte, pantofii prăfuiţi sau hainele care par să incomodeze candidatul pot face mai mult rău decât prea puţine diplome.

    „Se spune că primele zece secunde sunt esenţiale pentru a ne crea o impresie despre persoana cu care interacţionăm. Să te prezinţi într-o ţinută vestimentară adecvată este o formă de respect şi de interes faţă de compania şi de jobul pentru care ai aplicat. Vestimentaţia trebuie să fie în concordanţă cu poziţia pentru care aplici şi cu ţinuta zilnică pe care o vei adopta ulterior„, spune Dragoş Gheban, managing partner în cadrul firmei de consultanţă în resurse umane Catalyst Solutions, care deţine platforma de recrutare online Hipo.ro.

    Prin urmare, poţi opta fie pentru clasicul costum, fie pentru o ţinută mai casual (fustă sau pantaloni, alături de o cămaşă/bluză şi un sacou). Pantalon sau fustă închisă la culoare şi cămaşă sau bluză albă, deşi este o combinaţie clasică, nu dă greş. Pentru a ieşi puţin din tipar însă, Răzvan Vâlceanu, cel care a ocupat timp de cinci ani poziţia de director general în cadrul furnizorului de soluţii software de tip antivirus Bitdefender şi a lansat de curând un brand de cămăşi made to measure, spune că orice candidat poate purta butoni într-o culoare contrastantă faţă de restul ţinutei. Pe de altă parte, candidatele pot să aleagă o curea de culoare diferită, spre exemplu, pentru a sparge monotonia.

    INDIFERENT DE SFATURILE CONCRETE PE CARE LE DAU SPECIALIŞTII ÎN RESURSE UMANE PENTRU CREAREA ŢINUTEI POTRIVITE LA INTERVIU, TOŢI SUNT DE PĂRERE CĂ ACEASTA TREBUIE SĂ FIE ÎN ACORD CU STILUL VESTIMENTAR AL COMPANIEI PENTRU CARE APLICĂ, RESPECTIV AL TIPULUI DE VESTIMENTAŢIE SPECIFICĂ INDUSTRIEI ÎN CARE URMEAZĂ SĂ LUCREZE, PENTRU CĂ CERINŢELE SAU AŞTEPTĂRILE RECRUITERILOR POT FI TOTAL DIFERITE.

    Adică, la un interviu de recrutare pentru un job într-o agenţie de publicitate sau într-o firmă de IT, recruiterul nu se aşteaptă să vadă un candidat îmbrăcat în costum, cu cravată şi geantă tip diplomat sau o candidată care s-a încorsetat într-un deux-pieces, ci vor oameni creativi (un accesoriu într-o nuanţă diferită sau poate o cămaşă cu model). Sunt chiar şi companii care sacrifică „apariţia„ în favoarea creativităţii.

    „În cazul companiei noastre focusul este pe ceea ne transmit candidaţii, nu pe modul cum aceştia sunt îmbrăcaţi. Recomandarea noastră este să vină îmbrăcaţi într-o ţinută în care se simt confortabil. Dacă un candidat doreşte să vină în pantaloni scurţi şi sandale, nu avem nimic împotrivă”, spune Andreea Gorgonea, directorul de resurse umane al subsidiarei locale a producătorului de jocuri King, cu aproape 100 de angajaţi.

    Puţini angajaţi au însă norocul acesta. Cei care lucrează în domeniul financiar şi, în general, cei care s-au angajat pe poziţii care implică lucrul cu publicul sau direct cu clienţii sunt supuşi unui dress code. Sunt destule cazuri în care angajaţii abia intraţi în companie, necunoscând politica acesteia vizavi de stilul vestimentar, au fost atenţionaţi să renunţe la pantofii sport, la pantalonii scurţi sau la fustele scurte.