BusinessMagazin

Tag: companie

  • Laura Badea este noul director de vânzări al CITR

    ”Tranzacţiile efectuate în insolvenţă pot fi o oportunitate pentru investitori întrucât legea insolvenţei oferă mecanisme suple care protejează investitorul de istoricul nefast al companiei în insolvenţă, putându-se prelua numai partea sănătoasă a business-ului. Ne referim atât la tranzacţionarea de active, cât şi la transferul business-urilor în întreg.

    Gestionate cu eficienţă şi profesionalism, acestea generează atât posibilitatea recuperării eficiente a creanţelor, locuri de muncă, profit economic. Tocmai de aceea avem nevoie să lucrăm cu profesionişti”, a declarat Andreea Anghelof, managing partner în Casa de Insolvenţă Transilvania.

    Departamentul de valorificări active se ocupă de administrarea patrimoniilor debitoarelor, precum şi de valorificarea eficientă a lor prin vânzarea finala.
    Laura Badea a lucrat anterior în companii precum TBI Consumer Financing IFN, ING Group România, Heineken România, ultimul post ocupat fiind de key account manager pentru Unicredit Consumer Financing. Ea este absolventă a Institutului Bancar  Român, unde s-a format ca broker.

    Cu o echipă de 100 de specialişti, 35 practicieni în insolvenţă şi 12 echipe de lucru, Casa de Insolvenţă Transilvania a gestionat procedura insolvenţei a peste 650 de societăţi comerciale şi este reprezentă la nivel naţional.

    Expertiza acoperă arii de activitate ca: agricultură, transport, industria farmaceutică, alimentară, a lemnului, a încălţămintei, producţii ceramice, panificaţie, activităţi comerciale, extracşia şi prelucrarea produselor petroliere, prelucrarea minereurilor neferoase, real estate.

    Casa de Insolvenţă Transilvania este societatea corespondentă a societăţii civile de avocaţi Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen.
     

  • Rémy Martin Coeur de Cognac este disponibil şi în România

    Astfel, băuturile distilate din amestecul Coeur de Cognac sunt alese pentru gust, armonie şi aromă, mai degrabă decât pe criterii de vârstă. Deşi vârsta medie a noului coniac este situată undeva între XO (Extra Old) şi VSOP (Very Superior Old Pale), această menţionare este intenţionat omisă de pe etichetă. Scopul este ca băutura să fie mai uşor de identificat de către consumatorii mai puţin iniţiaţi în diferenţierea categoriilor de coniac.

    Rémy Martin produce unele dintre cele mai fine coniacuri încă de la 1724.Toate băuturile distilate utilizate în amestecul Coeur de Cognac provin din producţiile celor mai bune podgorii Rémy Martin, chiar din inima regiunilor Petite Champagne şi Grande Champagne. Acest teritoriu calcaros este mediul ideal pentru cultivarea şi producerea strugurilor Ugni Blanc, Colombard şi Folle Blanche – toţi utilizaţi în producţia de coniac.

    Rémy Martin este renumit pentru calitatea şi intensitatea aromatică a băuturilor sale obţinute în urma procesului unic de distilare. Pentru Coeur de Cognac s-a elaborat un proces şi mai lent, mai delicat. Vase unice, de mici dimensiuni sunt folosite pentru a aduna şi proteja aromele şi proprietăţile onctuoase ale strugurilor copţi.

    Coeur de Cognac este mai apoi învechit în butoaie mici de stejar. Pierrette Trichet, Cellar Master Rémy Martin, îşi utilizează experienţa vastă şi abilitatea de a selecta cele mai alese băuturi distilate pentru a crea un amestec unic: Coeur de Cognac. Rezultatul este încapsulat într-o băutură unică, proaspătă, fructată.

    Istoria Casei Rémy Martin începută în anul 1724 se confundă cu istoria unei familii, o familie de viticultori, care de cinci generaţii este ghidată de aceeaşi pasiune. Unul dintre secretele coniacului produs de Rémy Martin este solul regiunilor Grande Champagne şi Petite Champagne, care asigură condiţiile pentru cultivarea soiurilor de struguri folosiţi în producţia de coniac.

    Fine Champagne Cognac este singurul blend, amestec, obţinut din două regiuni protejate prin Appellation d’Origine Contrôlée (AOC), ceea ce certifică în mod oficial calităţile unice ale cogniacului obţinut din podgoriile Grande Champagne şi Petite Champagne. Din anul 2011, Rémy Martin este deţinut de către Grupul Rémy Cointreau.

    Compania B.D.G. Import a fost înfiinţată în anul 1996, având ca obiect de activitate importul şi distribuţia de băuturi alcoolice premium şi super premium. În prezent B.D.G. Import este importatorul nr.1 din România, cu o cifră de afaceri de 37 milioane euro în 2011. B.D.G. Import este singura companie importatoare de produse premium ce deţine în parteneriat o reţea de distribuţie HoReCa în Bucureşti, Cluj şi Timişoara, cu o cifră de afaceri de peste 15 milioane euro în anul 2011.

    Din portofoliul BDG Import fac parte mărcile: Jack Daniel’s, Finlandia, Remy Martin, Cointreau, Metaxa, Evian, Jagermeister, Corona Extra, Budweiser Budvar, Southern Comfort, Bols, Herradura, Laurent Perrier, Baron Philippe De Rothschild, Bacardi, Martini, Grey Goose, Bombay Sapphire, Dewars, The Famous Grouse, The Macallan, Armand de Brignac.

  • Cine sunt samsarii de petrol, cereale sau metale la nivel mondial

    CONDUSĂ DE CARISMATICUL AFACERIST BRITANIC IAN TAYLOR, Vitol cumpără petrol unde găseşte mai ieftin şi îl vinde cui plăteşte mai mult. Marjele de profit sunt subţiri, însă trebuie avut în vedere că sunt raportate la venituri uriaşe şi împărţite într-un anturaj restrâns de acţionari şi investitori.

    Afacerile companiei au crescut la 303 miliarde de dolari în 2012, faţă de 297 mld. dolari în anul anterior, şi cu 45% mai mult decât în 2005. Volumul de petrol şi produse petroliere care a trecut anul trecut pe la traderii grupului a scăzut de la 272 milioane de tone la 260 milioane de tone, însă compania a reuşit să compenseze declinul prin creşterea afacerilor cu gaze naturale.

    Vitol deţine 200 de tancuri petroliere şi are facilităţi de depozitare pe cinci continente. Într-un interviu acordat recent revistei Fortune, Ian Taylor a vorbit cu oarecare modestie despre rezultatele companiei în 2012, acuzând condiţiile dificile de piaţă. Principalul obstacol pentru profiturile companiei? Diferenţele reduse dintre preţurile petrolului practicate în diverse regiuni ale lumii, situaţie neplăcută pentru un business care mizează tocmai pe aceste marje. “Piaţa a fost foarte congestionată. Nu a oferit prea multe oportunităţi”, a spus şeful Vitol.

    Compania speră să obţină în acest an un avantaj prin acordul încheiat recent cu grupul rus Rosneft, controlat de stat, cel mai mare producător de petrol din Rusia. Vitol şi Glencore International, cel mai mare trader de materii prime din lume, înregistrat de asemenea în Elveţia, au ajutat Rosneft să obţină o finanţare de 10 miliarde de dolari pentru achiziţia companiei TNK-BP.

    Traderii au obţinut în schimb contracte de livrare de petrol pe termen lung, asigurându-şi materie primă la preţuri preferenţiale.Ascensiunea economică a Chinei, Indiei şi Braziliei, însoţită de urbanizare şi industrializare, a determinat în ultimul deceniu creşterea puternică a cererii pentru materii prime, de la minereuri, metale şi combustibili la alimente. Afacerile clubului restrâns al traderilor de mărfuri au înflorit, depăşind 1.100 miliarde de dolari pe an.

    Cele mai mari cinci companii de profil au desfăşurat în 2010 afaceri de peste 600 miliarde de dolari, aproape cât veniturile celor mai mari companii financiare şi peste vânzările cumulate ale celor mai mari companii din IT&C.

    TRADERII DE MĂRFURI FAC AFACERI DE OBICEI DIN JURISDICŢII CU O FISCALIZARE REDUSĂ, precum Elveţia, iar cele mai multe astfel de companii acumulează poziţii speculative de miliarde de dolari pe diverse materii prime sau îşi utilizează forţa financiară ca pe o pârghie pentru a strânge stocuri uriaşe în depozite, creând perioade de “secetă” pe piaţă pentru a împinge preţurile în sus.

    În timp ce autorităţile din SUA şi Uniunea Europeană fac eforturi pentru a sancţiona băncile şi fondurile de hedging care fac speculă cu materii prime, marile case de trading îşi văd nestingherite de treabă. Majoritatea nu sunt listate la bursă şi îşi fac afacerile discret, căutând să nu atragă atenţia.Unele sunt afaceri de familie, altele sunt asocieri între investitori puternici, dar toate păstrează tăcerea şi sunt relativ necunoscute în afara industriei energiei şi materiilor prime. Iar pentru că tranzacţionează bunuri concrete şi nu instrumente financiare, activitatea lor este dificil de reglementat.

    Afacerile au mers ca pe roate în ultimii ani, permiţând acestor grupuri să îşi extindă aria de influenţă. Cele mai mari case de trading, precum Glencore, au început să cumpere pe bandă rulantă minele care produc materia primă, vapoarele care o transportă în lume, depozitele sau silozurile unde staţionează marfa şi conductele prin care se scurge spre consumatori. Cu o putere financiară greu de rivalizat, o reţea extinsă de relaţii în industrie şi politică şi un nivel avansat de cunoaştere a mediului în care operează, marii traderi au devenit brokeri de putere, îndeosebi în regiuni aflate în dezvoltare din Asia, America Latină sau Africa. Sunt în acelaşi timp o rotiţă a mecanismului şi o forţă care schimbă regulile sistemului.

  • Stihl România are un program ”rabla” pentru motounelte

    În 2012 au fost depistate şi confiscate înainte de a ajunge la vânzare doar câteva sute de motounelte şi consumabile contrafăcute, toate intrate ilegal în ţară. Prejudiciul în cazul acestui tip de produse se răsfrânge atât asupra statului român, a producătorului a cărui marcă este contrafăcută, dar şi asupra cumpărătorului care îşi achiziţionează un produs foarte slab calitativ, care îi poate pune viaţa în pericol.
    O parte semnificativă a motouneltelor şi a accesoriilor contrafăcute şi trecute de filtrele autorităţilor, deci neconfiscate, ajung şi la service-urile dealerilor Stihl România. “Din rapoartele noastre aflăm că aproape zilnic sunt persoane care se prezintă în service-uri cu motounelte contrafăcute, pentru reparaţii”, declară Ioan Mezei, director general Stihl România.

    Un astfel de produs contrafăcut nu poate beneficia nici de garanţie şi nici de asistenţa mecanicilor Stihl. “Din cazuistică, un astfel de produs se defectează la prima sau a doua folosire, iar clientul păgubit ajunge cu el în service pentru reparaţii sau pentru garanţie. Evident că un astfel de contract este inexistent, mai mult, suntem nevoiţi să refuzăm orice intervenţie asupra acestor unelte, dat fiind faptul că ele, odată puse în funcţiune, se pot transforma în adevărate arme albe, care pun în pericol viaţa celor care le folosesc” precizează Ioan Mezei.

    La un calcul simplu aflăm că este vorba de zeci de mii de astfel de produse contrafăcute care ajung să fie cumpărate în decursul unui an de pe piaţa neagră. La nivelul lui 2012 distribuitorii autorizaţi Stihl au refuzat să primească în service nu mai puţin de 20.000 de astfel produse defectate.
    Reţeaua de service a Stihl România este una dintre cele mai extinse reţele de service-uri pentru această zonă de produse. Mecanicii şi inginerii dealerilor Stihl România sunt instruiţi pentru a repara atât motounelte marca Stihl, cât şi orice altă marcă de produse. “Acesta este motivul pentru care mecanicii dealerilor nostri ajung să se confrunte cu astfel de cazuri” declară Ioan Mezei.

    Pentru persoanele păgubite, distribuitorii Stihl România oferă şansa unei recuperări parţiale a prejudiciului, graţie programului “Rabla” pentru motounelte. Programul este similar celui de reînnoire a parcului auto, a început în 2009 şi se desfăşoară şi în prezent. în schimbul motouneltelor contrafăcute care merg direct la topit, dealerii Stihl România pot oferi reduceri diferenţiate la achiziţionarea de motounelte noi.
    Stihl este o afacere de familie originară din Germania, fondată în 1926 de către Andreas Stihl.

    Veniturile grupului în 2011 au fost de 2,6 miliarde de euro, în creştere cu 10,8% faţă de 2010. Compania are peste 12.000 angajati, deţine 6 fabrici, 34 de centre naţionale de vânzare, fiind în contact cu 120 de importatori şi având o prezenţă în 160 de ţări. Stihl România este o companie deţinută 100% de firma mamă şi a fost înfiinţată în 1997. În prezent Stihl România importă motounelte sub brandurile Stihl şi Viking.

  • Samsung pregăteşte un “ceas inteligent”, în replică la modelul care ar fi dezvoltat de Apple

     “Pregătim ceasul de mai mult timp. Lucrăm din greu pentru a fi gata de lansare. Dezvoltăm produse pentru viitor, iar ceasul este cu siguranţă unul dintre ele”, a declarat Lee Young Hee, vicepreşedinte executiv al diviziei mobile a Samsung, citat de Bloomberg.

    Lee a refuzat să precizeze ce funcţii va avea ceasul, cât va costa sau când va fi disponibil pe piaţă.

    Compania are 3 lansări importante de smartphone-uri în acest an, respectiv Galaxy S 4, prezentat săptămâna trecută, urmat de un nou model Note şi un telefon echipat cu sistemul de operare Tizen.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Conducerea Loteriei Române are un nou director. Din ce domeniu de activitate este noul şef al instituţiei

     “Manolache a fost numit în şedinţa Adunării Generale a Acţionarilor din data de 13 martie membru al Consiliului de Administraţie, iar în sedinţa Consiliului de Administraţie din aceeaşi data a fost numit în funcţia de director general al Companiei Naţionale Loteria Română”, se arată într-un comunicat al companiei.

    Manolache, în vârstă de 35 de ani, este licenţiat în relaţii internaţionale la Universitatea Româno-Americană Bucureşti. El a fost angajat al BCR din anul 2000, ultima funcţie ocupată fiind cea de director regional corporate în cadrul Băncii Comerciale Române.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Whirlpool Corporation o numeşte pe Estera Berrozpe CEO pe Europa, Orientul Mijlociu şi Africa

    ”Esther re o experienţă bogată în ceea ce priveşte activitatea companiei în Europa cât şi în America de Nord, ceea ce o face persoana potrivită  pentru a conduce operaţiunile grupului la nivel european”, a declarat Jeff Fettig, Preşedinte şi CEO al Whirlpool Corporation.
    Berrozpe îl înlocuieşte pe Jose Drummond care se va întoarce în Brazilia din motive personale şi îşi va continua rolul de preşedinte în Consiliului Director Whirlpool SA Brazilia până la sfârşitul anului.

    Berrozpe a devenit Vice-Preşedinte al pieţelor europene EMEA în august 2012. înainte de a ocupa această funcţie, ea a fost vice-preşedinte de brand şi produs pentru regiunea America de Nord (ANR). Ea s-a alăturat Whirlpool Corporation în iunie 2000 şi a avut diverse poziţii cu importanţă din ce în ce mai sporită în departamentele de trade marketing, produs şi brand leadership în Europa şi în America de Nord. Berrozpe deţine o diplomă de licenţă şi un masterat în cadrul Universităţii Deusto din Spania. Esther Berrozpe a studiat, de asemenea, Economie şi Afaceri Internaţionale la Università degli Studi di Bergamo, în Italia.

    Cu aproximativ 11.500 de angajaţi, o prezenţă de vânzări în peste 30 de ţări europene şi centre de producţie în şase ţări, Whirlpool EMEA este o filială deţinută în întregime de Whirlpool Corporation. Cu o cifră de afaceri anuală de peste 18,1 miliarde de dolari în 2012, 68.000 de angajaţi şi 67 de centre de producţie şi cercetare, Whirlpool Corporation este liderul mondial în fabricarea şi comercializarea electrocasnicelor de mari dimensiuni. Compania comercializează mărcile Whirlpool, Maytag, KitchenAid, Jenn-Air, Amana, Brastemp,  Bauknecht şi alte branduri importante pentru consumatori în aproape fiecare ţară din întreaga lume.

     

  • Borza: Hidroelectrica organizează concurs pentru ocuparea a 67 de funcţii de manager

     “Motivul pentru care am venit astăzi (n.r. – sâmbătă) la sucursala Porţile de Fier şi mâine (n.r – duminică) voi fi la sucursala din Caransebeş este pentru a invita toţi specialiştii şi în special pe cei tineri, cei care au o bună pregătire teoretică, dar şi tehnică, pentru că au experienţă de câţiva ani în Hidroelectrica, să se înscrie la concursurile pe care le vom organiza în luna mai, privind ocuparea celor 67 de funcţii de manager. Este cel mai radical, complex sau complet proces de restructurare a managementului unei companii şi derulat din 1990 şi până în prezent”, a afirmat Borza, citat de corespondentul MEDIAFAX.

    Administratorul judiciar al Hidroelectrica a arătat că prin acest concurs îşi propune ca la momentul ieşirii din insolvenţă Hidroelectrica să fie prima companie din România care va avea un management profesionist, spunând că se caută “oameni care sunt titularizaţi pe funcţii fără nicio ingerinţă politică sau fără alte subiectivisme, la care vor prevala la toate aceste selecţii de personal exclusiv competenţele manageriale şi profesionale”

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Investiţiile la Metrorex, la mai puţin de jumătate faţă de anul trecut

     Compania estimează în acest an venituri totale de 670,4 milioane lei şi cheltuieli de 695,3 milioane lei.

    Bugetul pentru anul trecut, aprobat în martie 2012, a prevăzut venituri şi cheltuieli egale, de 662,6 milioane lei.

    Pentru acest an compania a planificat cheltuieli cu bunuri şi servicii de 284,5 milioane lei şi cu personalul de aproximativ 300 milioane lei.

    Metrorex estimează că va încheia 2013 cu 4.265 de angajaţi, în condiţiile în care bugetul din 2012 prevedea pentru finele anului trecut un număr de 4.628 de salariaţi.

    Cel mai mare proiect în derulare al companiei este constricţia construcţia liniei de metrou Universitate-Drumul Taberei, magistrala 5.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Păcăleala deliciilor – când mănânci altceva decât crezi că e

    DE LÂNGĂ CUNOSCUTUL DICTON “DE GUSTIBUS NON EST DISPUTANDUM” (gusturile nu se discută) ce instaurează hegemonia subiectivismului, logica ne oferă şi ea o explicaţie – principiul familiarităţii care generează favorabilitate. Cu toţii alegem gustul de acasă, familiar şi pe care îl credităm instinctiv ca fiind original.Ciocolata de săptămâna trecută a validat încă o dată teoria şi a născut un subiect nou, legat de confuzii naive, atribuiri greşite de identitate sau falsuri grosolane.

    APA AMARĂ A LUI MONTEZUMA. Ciocolata aşa cum o ştim noi – în formă solidă ca pralină sau tabletă – este pe piaţă abia din 1912. Pare ciudat, nu-i aşa? De la aducerea ei în Europa, de la Veracruz la Sevilla în 1585, le-a luat europenilor câteva sute de ani să o dezbrace de toate secretele, să o supună la cazne până au scos untul din ea şi au reuşit să o stabilizeze, supunând-o unor mariaje interrasiale mai mult sau mai puţin fericite. Astăzi, o citire educată a etichetei ne spune rapid dacă bucăţica din faţa noastră ne aduce fericirea promisă, căci lista de zestre trebuie să fie scurtă – cacao pudră, unt de cacao şi zahăr. Nimic altceva, dacă vorbim de o ciocolată neagră. Grăsimile vegetale, lecitină sau vanilina sunt bagaje din relaţii anterioare şi nimeni nu vrea aşa ceva, credeţi-mă.

    În lipsa etichetei, gustul dulce este primul care dă de gol o ciocolată surogat, căci limba trebuie să simtă moliciunea amară înaintea dulceţii.
    Şi dacă cumva daţi peste o bucăţică picantă, nu vă lăsaţi duşi de nas în momentul primei muşcături – dacă simţiţi iuţeala pe limbă, nu e bine. Chilli autentic se simte ca after-taste, când o mână nevăzută îţi prinde gâtul într-o menghină şi-l ţine preţ de câteva secunde, cât să ştii exact ce ai mâncat.
    RĂZBOIUL BRIOŞELOR. O altă confuzie des întâlnită odată cu internaţionalizarea meniului de patiserie este cea între cupcake şi brioşă. Vinovat este un moţ de cremă (frosting în limbaj profesional) ce se odihneşte uneori, inadecvat, şi pe alte aluaturi decât cele menite de părinţii lui americani.

    Brioşele intră în categoria pâinii, sunt în ograda brutarului. Ele pot fi dulci sau sărate şi în general sunt servite la micul dejun; sunt robuste ca formă şi textură, spre deosebire de cupcakes, care-s mai degrabă miniaturi drăgălaşe şi delicate ale unor prăjituri de cofetărie.PÂINEA SFÂNTULUI MARCU. O poveste italiană spune că fiica unui patiser veneţian din Evul Mediu trebuia să amestece câteva migdale tocate într-o cantitate mare de aluat de prăjitură. Fiind îndrăgostită, a inversat raţia. Când tatăl furios a înghiţit accidental o bucăţică din aluat, s-a născut marţipanul. Acesta a fost vândut multă vreme în bucăţi mici, de cocă crudă, pe care au numit-o pâinea Sf. Marcu, patronul oraşului. Arabi, persani, spanioli şi maghiari îşi dispută invenţia, etimologia cuvântului fiind printre cele mai generoase ca număr de ipoteze.

    În prezent, cel mai bun marţipan vine din Germania, este fabricat cu conştiinciozitate teutonă şi clasificat în grade, în funcţie de procentul de migdale – de la 100% la 50%. Marţipanul adevărat conţine doar pastă de migdale şi zahăr. Este texturat, parfumat şi absolut delicios. În mod normal nu are nevoie de arome sau conservanţi; are o culoare gălbuie şi o consistenţă de plastilină granulară, care îl diferenţiază vizibil de copia sa mai ieftină, dar mai fină – pasta de zahăr.

    Compoziţia acesteia – albuş, zahăr şi emulgatori – permite obţinerea unor culori mai pastelate, iar această calitate, susţinută puternic de costul incomparabil mai mic, face din pasta de zahăr câştigător la puncte în cofetăria românească. Torturile îmbrăcate în fondant, decorate cu flori de zahăr şi personaje din desene animate sau construcţiile dulci corporatiste consumate cu entuziasm la petreceri aniversare şi lansări sunt în cea mai mare parte a cazurilor realizate din pasta de zahăr, deşi adeseori sunt prezentate ca marţipan.
    A savura un lucru care nu e chiar perfect pe scara puriştilor este perfect normal şi acceptabil; problema începe atunci când de fapt nu ştii ce îţi place cu adevărat. Aşadar, bucuraţi-vă de ceea ce vă place, dar spuneţi-i pe nume, căci – nu-i aşa? – de gustibus non est disputandum.

    ADRIANA SOHODOLEANU (CĂLĂTOR PASIONAT, GOURMET ÎN TRAINING ŞI ANTREPRENOR,PROPRIETAR AL BOUTIQUE-ULUI ONLINE DE CADOURI WWW.BISCUIT.RO )