Tag: producator

  • Cum se fac milioane de euro profit din pui. Antreprenorul care a creat cel mai mare producător de carne de pasăre din România.

    A absolvit Facultatea de Zootehnie şi Medicină Veterinară (1984) din Cluj-Napoca şi s-a angajat la Întreprinderea Avicolă de Stat din Sfântu Gheorghe ca inginer zootehnist, ajungând în numai un an şef de fermă.

    În 1998 a fost numit director tehnic şi director general la Întreprinderea Avicolă de Stat din Alba Iulia, iar în 1999 şi-a luat doctoratul în zootehnie în cadrul Facultăţii de Zootehnie şi Biotehnologii din Cluj-Napoca.

    Antreprenorul care a pus bazele producătorului Transavia în urmă cu 25 de ani consideră că statul nu ajută în niciun fel companiile româneşti care investesc în fabricile pe care le au; dimpotrivă, remarcă faptul că de obicei sunt sprijinite multinaţionalele, despre care spune că trimit profiturile la companiile-mamă.

    Grupul Transavia, cel mai mare producător de carne de pasăre din România, produce şi prelucrează carnea în sistem integrat, având ferme de creştere a păsărilor, abatoare, o fabrică de nutreţuri şi alta pentru procesarea cărnii. Grupul Transavia are peste 1.600 de angajaţi, iar in 2016 si-a bugetat afaceri de 150 milioane de euro.

    Singura fabrică de procesare a căr­nii de pasăre a companiei se află în Oiejdea, judeţul Alba. Tot aici func­­ţio­nează abatorul pe care Popa l-a con­struit în 2004 în urma unei inves­tiţii de 14 mil. euro.

    Citiţi aici povestea dinastiei Transavia. Cum se fac milioane de euro profit din pui

  • Ioana Birta este noul director financiar al Grupului Teraplast

    În ultimii 10 ani, ea a activat în cadrul unor companii internaţionale de top din sfera auditului şi serviciilor de consultanţă. Ioana Birta este membră ACCA şi CAFR.

    Grupul Teraplast include compania Teraplast (producator de tevi, granule si profile din PVC) si subsidiarele TeraSteel (producator de panouri sandwich si structuri metalice zincate), Teraglass (producator de ferestre si usi din PVC), Teraplast Logistic (incepand cu iunie 2016 coordoneaza activitatile logistice ale Grupului) si Politub (producator de tevi din polietilena).

    Recent, Grupul Teraplast a achizitionat 50% din compania Depaco, al doilea producator de tigla metalica din Romania, si o fabrica de panouri sandwich, cu o capacitate de productie similara celei a TeraSteel, in Serbia.

  • De ce acest om a fost plătit cu 80 milioane de dolari că să nu facă nimic

    Însă pentru ultimele două filme nu a lucrat nici măcar un minut şi cu toate astea a primit 80 de milioane de dolari, scrie The Hollywood Reporter.

    De fapt, nici măcar nu a fost lăsat să fie prezent la filmările pentru “Man of Steel” deoarece Christopher Nolan a interzis acest lucru.

    “Am dreptul la 7,5% din încasări. Împreună cele două filme au făcut mai mult de un miliard de dolari”, a mărturisit Peters într-un interviu pentru The Hollywood Reporter.

    Cum a ajuns Peters să obţină această sumă?

    În anii 90, după ce a participat la realizarea filmelor “Batman” şi “Batman Returns”, a încercat să producă un film numit “Superman Lives” pentru care Nicolas Cage trebuia să interpreteze rolul principal, iar Tim Burton trebuia să regizeze. Scenariul a fost scris de către Kevin Smith care a mărturisit că Peters a insistat ca Superman să nu zboare în film şi să se bată cu paianjen uriaş. Filmul nu s-a realizat niciodată, dar John Peters a obţinut un procent din veniturile următoarelor filme din seria Superman.

  • De ce acest om a fost plătit cu 80 milioane de dolari că să nu facă nimic

    Însă pentru ultimele două filme nu a lucrat nici măcar un minut şi cu toate astea a primit 80 de milioane de dolari, scrie The Hollywood Reporter.

    De fapt, nici măcar nu a fost lăsat să fie prezent la filmările pentru “Man of Steel” deoarece Christopher Nolan a interzis acest lucru.

    “Am dreptul la 7,5% din încasări. Împreună cele două filme au făcut mai mult de un miliard de dolari”, a mărturisit Peters într-un interviu pentru The Hollywood Reporter.

    Cum a ajuns Peters să obţină această sumă?

    În anii 90, după ce a participat la realizarea filmelor “Batman” şi “Batman Returns”, a încercat să producă un film numit “Superman Lives” pentru care Nicolas Cage trebuia să interpreteze rolul principal, iar Tim Burton trebuia să regizeze. Scenariul a fost scris de către Kevin Smith care a mărturisit că Peters a insistat ca Superman să nu zboare în film şi să se bată cu paianjen uriaş. Filmul nu s-a realizat niciodată, dar John Peters a obţinut un procent din veniturile următoarelor filme din seria Superman.

  • Povestea femeii care a adus succesul unor mărci precum Fulga, Zuzu sau Rarăul

    Albalact face parte din grupul Lactalis, cea mai mare companie din industria lactatelor la nivel mondial. Raportările financiare IFRS arată că Albalact a înregistrat la 30 septembrie 2016 un venit net consolidat de aproape 367 milioane de lei, cu 17,29% mai mare decât în perioada similară din 2015. Profitul net la sfârşitul celor trei trimestre din 2016 a ajuns la 23,8 milioane de lei.

    În afara carierei, Cristina Miclea are mai multe pasiuni. „Călătoriile şi drumeţiile la munte mi-au plăcut întotdeauna. Vara, multe dintre weekenduri sunt dedicate drumeţiilor la munte. Grădinăritul e o preocupare pe care am descoperit-o de câţiva ani; la început a fost o încercare – am plantat câteva răsaduri de roşii, pur şi simplu de curiozitate.” Încurajată de rezultate, a dedicat tot mai mult timp grădinăritului, iar „astăzi, am o grădină de legume în sensul adevărat al cuvântului, câţiva pomi fructiferi şi, desigur, multe flori, în special lalele şi trandafiri”.

    Cristina Miclea consideră că în ultimii ani implicarea oamenilor de afaceri în societate a crescut îmbucurător şi, spune ea, „satisfacţia este cu atât mai mare, cu cât aceşti oameni importanţi nu aduc doar putere financiară, ci şi experienţă şi expertiză. M-aş bucura însă dacă s-ar renunţa complet la interesele personale sau de circumstanţă sau de grup şi dacă ar exista o mai mare unitate şi coordonare, astfel încât proiecte reale, importante să fie susţinute cu o anumită coerenţă şi constanţă şi astfel să fie acoperite mai multe domenii”.

    Dacă ar fi preşedinte, spune Cristina Miclea, „aş lupta pentru depolitizarea instituţiilor statului şi, mai ales, a celor strategice. Dar asta ar fi o luptă complexă şi îndelungată, de ani de zile, nu doar de o zi”.

  • De ce acest om a fost plătit cu 80 milioane de dolari că să nu facă nimic

    John Peters nu este un nume foarte cunoscut publicului larg, însă le spune ceva oamenilor de la Hollywood. Peters a începutca frizer, iar acum este producător de filme şi are la activ pelicule precum Caddyshack, Batman, Superman Returns sau Man of Steel. Însă pentru ultimele două filme nu a lucrat nici măcar un minut şi cu toate astea a primit 80 de milioane de dolari, scrie The Hollywood Reporter.

    De fapt, nici măcar nu a fost lăsat să fie prezent la filmările pentru “Man of Steel” deoarece Christopher Nolan a interzis acest lucru.

    “Am dreptul la 7,5% din încasări. Împreună cele două filme au făcut mai mult de un miliard de dolari”, a mărturisit Peters într-un interviu pentru The Hollywood Reporter.

    Cum a ajuns Peters să obţină această sumă?

    În anii 90, după ce a participat la realizarea filmelor “Batman” şi “Batman Returns”, a încercat să producă un film numit “Superman Lives” pentru care Nicolas Cage trebuia să interpreteze rolul principal, iar Tim Burton trebuia să regizeze. Scenariul a fost scris de către Kevin Smith care a mărturisit că Peters a insistat ca Superman să nu zboare în film şi să se bată cu paianjen uriaş. Filmul nu s-a realizat niciodată, dar John Peters a obţinut un procent din veniturile următoarelor filme din seria Superman.

  • De la Pasunnic la Hike: cele mai amuzante fake-uri de pe piaţă – GALERIE FOTO

    Unii producători nu vor să aibă însă probleme cu legea, aşa că preferă să schimbe unul sau două detalii faţă de ideea originală. În continuare, o listă a celor mai amuzante “fake-uri” de pe piaţă.

  • Consiliul Concurentei a aprobat preluarea de catre TERAPLAST a 50% din compania DEPACO

    Ca urmare a deciziei Consiliului Concurentei, Teraplast SA va achizitiona pachetul de 50% din partile sociale ale Depaco SRL (care la randul sau detine 51% din partile sociale ale societatii Cortina WTB SRL), iar asociatul fondator, domnul Dragos Irimescu va ramane un asociat important al companiei. Operatiunile Depaco SRL vor fi conduse domnul Valeriu Irimescu din pozitia de director general.

    Compania Depaco a fost infiintata in anul 1999 si este al doilea producator de tigla metalica de pe piata din Romania. În prezent, procesul de productie din fabrica Depaco de la Baicoi se desfasoara pe mai mult de 40 linii automate: pentru tigla metalica cu diverse profiluri, pentru tabla cutata, pentru sistemul de jgheaburi si burlane si pentru multe alte accesorii. In anul 2016 firma a avut o cifra de afaceri de RON 130 milioane, EBITDA de RON 15.76 milioane si un profit net de RON 11 milioane.

    Grupul Teraplast ruleaza o cifra de afaceri anuala de peste 400 de milioane de lei. Portofoliul de produse al Grupului este structurat pe sase linii de business: Instalatii & Amenajari, Profile tamplarie, Granule, Panouri termoizolante, Structuri metalice zincate si Tamplarie termoizolanta, detinand pozitii de top pe o mare parte din aceste piete. Compania-mama Teraplast este lider de piata pe segmentele de canalizari exterioare si granule, si este al doilea jucator de pe piata de canalizari interioare. Subsidiara TeraSteel este al doilea jucator de pe piata de panouri sandwich si liderul pietei de structuri metalice zincate.

    Facilitatile de productie ale companiilor din Grup sunt localizate in Parcul Industrial Teraplast, dezvoltat pe o suprafata de peste 200.000 mp, in extravilanul municipiului Bistrita. In perioada 2007-2015 Grupul Teraplast a investit peste 260 de milioane de lei in dezvoltarea si modernizarea capacitatilor de productie, dar si in extinderea portofoliului de produse.

  • Cum arată cea mai eficientă fabrică de anvelope din lume: produce zilnic 46.000 de unităţi

    Nokian Tyres a fost fondată în 1988, însă îşi are rădăcinile în anul 1898, când a fost înfiinţată Suomen Gummitehdas Oy sau Fabrica de Cauciuc Finlandeză; compania este cel mai nordic producător de anvelope din lume. Sediul central al Nokian Tyres se află în Nokia, Finlanda, iar sediul european este la Praga.

    |n 2015, cifra de afaceri netă a companiei a fost de aproximativ 1,4 miliarde euro, iar marja de profit de peste 20%. Acesta este şi motivul pentru care Nokian Tyres nu caută extinderea afacerii pe segment de buget. ”De când am început businessul în Rusia, în 2004, am reuşit să devenim lideri de piaţă pe segmentele premium şi medium. Pe cel premium, spre exemplu, vindem de două ori mai multe anvelope decât principalul concurent, producătorul Michelin“, notează CEO-ul companiei.

    Fabrica de la Vsevolozhsk, pe care am vizitat-o, a pornit în 2005 cu o capacitate de producţie de 1 milion de anvelope pe an; astăzi, 15,5 milioane de astfel de produse ies pe poarta fabricii. Unitatea de producţie include toate segmentele necesare pentru a transforma materia primă în produs final, iar ritmul este unul impresionant: 46.000 de anvelope ies zilnic de pe liniile de producţie şi sunt stocate, ulterior, în depozitul adiacent (ce are o capacitate de 1 milion de unităţi); fabrica din Rusia este cea mai eficientă unitate de producţie de anvelope la nivel global. Un aspect interesant: 86% din anvelopele Nokian sunt produse în acest loc.

    Până în prezent, Nokian Tyres a investit peste 1 miliard de euro în extinderea şi automatizarea fabricii de la Vsevolozhsk. E uşor să observi de ce: pe fiecare culoar există câte un robot sau maşină de ridicat autonomă.

    ”Producem anvelope de peste 80 de ani, prin urmare există destul de multă istorie în spate“, spune Andrei Pantioukhov, preşedinte interimar şi CEO Nokian Tyres, în cadrul evenimentului de presă. ”Prima fabrică, cea din Finlanda, are peste o sută de ani vechime; ea a fost însă extinsă şi modernizată de-a lungul timpului, iar acum vorbim de o tehnologie similară cu cea de aici. Putem produce acolo până la 6 milioane de anvelope anual, dar producţia actuală este de 2,5 milioane.“ Motivul pentru impunerea acestei limite este unul economic: din punctul de vedere al costurilor, e mai convenabil pentru companie să producă anvelope în Rusia. Din punct de vedere tehnic, singura diferenţă este că fabrica din Finlanda operează cinci zile pe săptămână, în timp ce unitatea din Rusia funcţionează 24 de ore, şapte zile din şapte.

    Nokian deţine şi mai multe centre de testare, cel mai important fiind cel din Finlanda. Mai exact, Nokian îşi testează amănunţit produsele pe zăpadă, gheaţă şi lapoviţă în centrul denumit White Hell (Iadul Alb), aflat în apropierea localităţii Ivalo din Laponia. Centrul se întinde pe mai mult de 700 de hectare de câmp înzăpezit şi este poziţionat mult dincolo de Cercul Polar Arctic.

  • Ce iese atunci când David colaborează cu Goliat

    Într-o luptă cu David, Goliat nu poate decât să piardă. De aceea, BMW a ales să colaboreze cu pentru mulţi necunoscuta firmă israeliană Mobileye pentru viitorul maşinilor sale: un autovehicul cu adevărat autonom, care deţine total controlul funcţiilor de rulare.

    Legătura dintre BMW, companie emblematică a Germaniei, şi Mobileye a ajuns un model de colaborare între corporaţiile mari, care se mişcă lent, şi start-up-urile agile pe care armate de executivi speră să-l poată reproduce.

    |n proiectul lor au intrat alte nume grele: Intel, producător american de microprocesoare, şi foarte recent britanicii de la Delphi Automotive, unul dintre cei mai mari furnizori de componente auto din lume.

    Povestea a început în iulie 2016, când BMW, Intel şi Mobileye – care produce sisteme avansate de asistenţă pentru şoferi – au anunţat că îşi vor uni forţele pentru a face din proiectele de automobile autonome o realitate şi că vor colabora pentru a aduce soluţii de ”şofat complet automatizat“ pentru producţia de serie până în 2021.

    De atunci, partenerii iniţiali au dezvoltat un sistem care poate fi folosit de alţi dezvoltatori din sectorul automotive şi de producători auto pentru propriile proiecte şi branduri, scrie presa israeliană. |ntre timp, în martie, Intel a achiziţionat cu aproximativ 15 miliarde de dolari firma israeliană, aceasta fiind cea mai mare astfel de tranzacţie de pe piaţa de profil din Israel. Afacerea a fost lăudată în Israel ca semn al puterii tehnologice a acestei ţări. Intel a căutat mariajul cu Mobileye în efortul de a-şi construi o poziţie bună ca jucător de bază pe partea de tehnologie în industria maşinilor autonome.

    |n urmă cu câteva zile proiectului i s-a alăturat şi Delphi, ca partener de dezvoltare. |n afară de BMW, Mobileye mai lucrează cu Volkswagen şi Nissan, un indiciu despre cât de căutate sunt de corporaţii colaborările cu start-up-urile.

    Despre standardele de colaborare stabilite de israelieni a scris Handelsblatt, cea mai mare publicaţie financiară din Germania.

    Mobileye nu se încadrează în clişeul star-up-urilor. Nu este o aplicaţie de socializare, o piaţă online sau un magazin virtual. Puţini consumatori au auzit de această companie. Nu vine din Seattle şi nici din Silicon Valley. Mobileye nu are intenţia de a ucide industria tradiţională, aşa cum Amazon a făcut cu librăriile, Expedia cu agenţii de turism şi cum Uber face cu taxiurile. 

    Mobileye schimbă lumea la fel de mult cum o fac aceşti faimoşi perturbatori. |n 2007, BMW a prezentat lumii prima maşină care ”vede“, un sedan Seria 5 echipat cu camere Mobileye şi software de inteligenţă aritificială pentru o funcţie de siguranţă care avertizează şoferii când aceştia se abat de la banda lor.

    Anul acesta, un BMW 40 cu tehnologie Mobileye de şofat autonom va fi testat în condiţii de drum real în Europa şi SUA. Colaborarea cu nemţii a fost bună până acum pentru israelieni. Firma în vârstă de 17 ani valorează 10 milioarde de dolari pe bursa din New York. Parteneriatul a fost profitabil şi pentru BMW. Dacă totul merge conform planului, producătorul auto are şanse bune  să câştige cursa globală pentru maşina cu adevărat autonomă. Iar concurenţii sunt mulţi, puternici şi invidioşi.

    CEO-ul Tesla, Elon Musk, spunea la începutul lui mai că inginerilor săi le-a luat doar şase luni să recreeze tehnologia de şofat autonom şi pe cea de procesare vizuală a Mobileye după ce aceste două companii s-au despărţit.

    Tesla şi Mobileye au pus capăt unui parteneriat de furnizare în septembrie 2016 din motive care nu sunt pe deplin clare. Companiile s-au acuzat reciproc de acţiuni care le-au subminat mariajul.

    |nsă mariajul dintre BMW şi Mobileye pare unul funcţional, deocamdată. Legătura lor este modelul pe care legiuni de executivi de companii speră să-l poată imita. |n pofida armatelor de cercetători şi ingineri – doar BMW are 10.000 de oameni care lucrează în aceste domenii – companiile mari adesea se chinuie să ţină pasul cu accelerarea schimbărilor tehnologice. Corporaţiile iau decizii lent, fiind îngreunate de ierarhii şi de mii de teleconferinţe. Start-up-uile au viteza şi agilitatea înscrise în ADN-ul lor.

    De aceea, aproape toate companiile mari au intrat în parteneriate cu start-up-uri. |n loc să încerce să le blocheze, o luptă pe care Goliat n-o poate decât pierde, corporaţiile au ales colaborarea.

    Desigur, companiile prin tradiţie cumpără concurenţii mici pentru a avea acces la produsele şi tehnologia lor. Uneori investesc în start-up-uri. |n ultimul timp tot mai multe companii mari dezvoltă incubatoare, acceleratoare sau centre pentru inovaţie pentru start-up-uri. Iar proiectele lor de adopţie a antreprenorilor – corporaţiile se joacă de-a capitalul speculativ finanţând întreprinzătorii – iau avânt. Unele companii, precum BMW, sar peste aceste modele de colaborare şi folosesc start-up-uri pentru a reinventa chiar procesul de inovare.