BusinessMagazin

Tag: asigurari

  • Bancpost distribuie un nou produs unit-linked al EFG Eurolife Asigurări de Viaţă

    InvestControl este un produs cu componentă duală, de protecţie şi de investiţie. Componenta de protecţie este reprezentată de o asigurare de viaţă cu suma asigurată de 3.000 de euro, acordată fără evaluare şi valabilă pe toată durata contractului. Componenta de investiţie este asigurată prin achiziţia de unităţi de fond. Structura fondului de investiţii este de minim 80% într-o Notă Structurată şi de maxim 20% în depozite Bancpost pe termen scurt. Nota Structurată are la bază un activ suport format dintr-un coş de acţiuni emise de 20 de companii internaţionale şi este listată la bursa din Luxemburg.

    Clienţii pot contracta produsul InvestControl printr-o primă unică, în valoare de minimum 500 de euro. Din suma iniţială se vor deduce costul asigurării de viaţă, de 20 de euro, şi comisionul de emitere – 3,25% x (prima de asigurare – costul asigurării de viaţă). Suma astfel obţinută este folosită pentru cumpărarea unităţilor de fond, al căror preţ este de 9 euro pe unitate. Clientul va deţine astfel un număr de unităţi de fond, constant pe durata contractului, al căror preţ este calculat şi publicat zilnic. Valoarea contului clientului la un moment dat se calculează prin înmulţirea numărului de unităţi de fond cu preţul acestora din ziua respectivă.

    Prin suma minimă de 500 de euro şi garantarea 100% a investiţiei iniţiale, InvestControl este un produs accesibil oricărui client persoană fizică, indiferent de venituri sau de gradul său de familiarizare cu astfel de produse. Durata contractului este de 5,5 ani, cu maturitate pe 14 decembrie 2017. Taxa de administrare este de 1,5% pe an din activul total al fondului.

    La maturitate, performanţa fondului este calculată printr-un mecanism de evaluare al cărui principal beneficiu este că performanţa anuală luată în calcul este cel puţin egală cu cea aferentă anului anterior. Se elimină astfel posibilitatea unui randament negativ şi se maximizează potenţialul de câştig. Mai mult, dacă la maturitate valoarea fiecărei acţiuni este mai mare decât valoarea ei la momentul emiterii Notei Structurate (14 decembrie 2011), clienţii vor obţine un bonus de 5%.

    După primele 6 luni, clienţii care doresc să îşi răscumpere unităţile de fond înainte de maturitate o pot face în orice moment, la valoarea lor de piaţă, din care se reţine o taxă de răscumpărare de 2%. În primele 6 luni, taxa de răscumpărare este de 100% din valoarea contului clientului.

  • Cum îţi ţii maşina departe de hoţi

    Recomandări preventive:

    Pentru a preveni furturile de autoturisme:

    La coborârea din autoturism, scoateţi cheia din contact, chiar daca veţi lipsi pentru un timp foarte scurt. Furtul unui autoturism cu cheile lăsate în contact durează doar câteva SECUNDE. Dacă obişnuiţi să parcaţi autoturismul în curte sau garaj, nu lăsaţi cheile în contact atunci când coborâţi pentru deschiderea porţilor.

    Certificatul de înmatriculare şi cartea de identitate ale autoturismului NU trebuie păstrate în acesta. în cazul unui furt, asigurătorul CASCO nu vă despăgubeşte dacă nu prezentaţi cele două documente în original şi ambele chei ale autoturismului.

    Parcaţi autoturismul astfel încât să fie vizibil din locuinţa dumneavoastră şi pe cât posibil în locuri iluminate şi cât mai circulate.

    Montaţi un sistem de alarmă antifurt, de cele mai multe ori costă mai puţin decât paguba suferită în urma unui furt. Schimbaţi imediat sistemele de siguranţă ale autoturismului, dacă aţi pierdut sau v-au fost sustrase cheile acestuia.

    Anunţaţi imediat Poliţia dacă v-au dispărut plăcuţele cu numărul de înmatriculare ale vehiculului.

    La autoturismele prevăzute din fabricaţie cu sisteme electronice de siguranţă, este recomandat să montaţi un sistem alternativ care să blocheze funcţionarea autoturismului. Acest sistem suplimentar trebuie să NU FIE CONTROLAT de computerul de bord.

    Montarea unui sistem GPS în locuri ascunse din autoturism poate ajuta la localizarea maşinii în cazul în care aceasta este sustrasă. Sistemul trebuie să fie monitorizat de o firmă de specialitate, iar în cazul în care autoturismul a fost sustras apelaţi la Poliţia pentru localizare şi deplasarea în zona în care se află acesta.

    Utilizarea marcajelor permanente de tip lac ultraviolet şi gravura în sticlă descurajează hoţii. Acestea se pot face atât la vedere, pe geamuri şi portiere, dar şi în locuri ascunse, cunoscute doar de proprietar.

    în situaţia în care aţi devenit victima unui furt de auto, iar autorii v-au contactat cu propunerea de a plăti o sumă de bani în schimbul recuperării, nu vă angajaţi în acest schimb pe cont propriu.

    Apelaţi la poliţiştii specializaţi, care vor acţiona profesionist pentru recuperarea autoturismului şi prinderea autorilor. în caz contrar, riscaţi atât pierderea banilor, cât şi să nu recuperaţi autoturismul.

    Pentru a preveni furturile din autoturisme:

    Nu lăsaţi la vedere, în interiorul maşinii, diferite bunuri de valoare (dispozitive antiradar, sisteme GPS, genţi, borsete, aparatura electronică, etc.) chiar dacă lipseşti pentru scurt timp.

    În staţiile de alimentare cu carburanţi, pe timpul achitării contravalorii combustibilului, acţionaţi sistemul de închidere a uşilor.

    Pe perioada deplasării cu autoturismul (în special persoanele de sex feminin) acţionaţi sistemul de închidere al uşilor (astfel veţi evita să fiţi deposedaţi la semafor de geanta ce se află în interiorul maşinii). Când părăsiţi autoturismul, geamurile trebuie să fie întotdeauna închise complet.

    Pe toate roţile autoturismului fixaţi dispozitive antifurt. Inscripţionaţi numărul de înmatriculare al autoturismului pe obiecte uşor demontabile (casetofoane, baterii, componente exterioare etc.). Acestea vor fi mai dificil de valorificat de către hoţi.

    Atunci când părăsiţi autoturismul şi acţionaţi închiderea centralizată, asiguraţi-vă că portiera s-a închis. Cu ajutorul dispozitivelor electronice, infractorii pot bloca închiderea centralizată, chiar dacă pare că telecomanda a activat-o.

    Pentru eventuale reparaţii, nu vă adresaţi atelierelor neautorizate sau meşterilor ocazionali. Se pot face mulaje după chei sau puteţi rămâne fără componente care funcţionau foarte bine.

  • ING Asigurari de Viata: contractele noi au crescut cu 7%, rezilierile s-au redus cu 17%

    Pe segmentul de asigurari de viata, a crescut cu 7% numarul de contracte noi, majoritatea fiind contracte de tip traditional, care ofera protectie si randamente garantate. In portofoliul de asigurari incheiate la ING in primul trimestru, nivelul mediu al sumei asigurate este de 53.175 lei, in crestere cu 29% fata de aceeasi perioada a anului precedent. Prima bruta medie alocata de clientii care au incheiat polite noi este de 1.564 lei, in crestere cu 2% fata de intervalul similar din 2011.

    Valoarea activelor financiare in administrare a ajuns la 2,20 mld. lei la sfarsitul lunii martie 2012, in crestere cu aproape 6% fata de aceeasi perioada a anului precedent. Volumul primelor brute subscrise de ING Asigurari de Viata in primele trei luni din 2012 a fost de 133,25 mil. lei, nivel relativ similar celui inregistrat in primul trimestru din 2011.

    Compania a platit 22 mil. lei clientilor pentru evenimente asigurate si contracte ajunse la maturitate in primul trimestru, suma cu cca 79% mai mare decat in intervalul corespunzator din 2011.

    “Comparativ cu inceputul anului trecut, primele trei luni din 2012 au fost marcate de stabilizarea perspectivelor economice si de usoara revenire a pietelor financiare”, afirma Cornelia Coman, director general al companiei. “La ING, aceste evolutii pozitive s-au tradus printr-o crestere de aproape 7% a numarului de asigurari noi incheiate in primul trimestru, in paralel cu scaderea cu 17% a numarului de contracte rascumparate si reziliate, precum si prin majorarea cu 18% a numarului de participanti pe segmentul de pensii facultative.”

    In segmentul de pensii facultative, in perioada ianuarie-martie, participantii au alocat sume mai mari cu pana la 12,6% fata de primul trimestru din 2011. La sfarsitul lunii martie, cele doua fonduri facultative din administrarea ING – ING Activ si ING Optim – insumau 107.626 de participanti, in crestere cu 18% fata de aceeasi perioada a anului precedent. La aceeasi data, valoarea activelor nete aferente celor doua fonduri ale ING era de 223,69 mil. lei, in crestere cu 35% fata de martie 2011. Conform CSSPP, ING Asigurari de Viata detinea pe piata Pilonului III o cota cumulata, in functie de active, de peste 46%.

    In ceea ce priveste sumele alocate de participanti in fondurile de pensii facultative, contributia medie la fondul ING Activ in 2012 a fost de 81 lei (in crestere cu 9,5% fata de anul precedent), iar la ING Optim de 89 lei (plus 12,6% fata de 2011). Performanta anualizata a investitiilor de la lansare pana la 31 martie 2012 a fost de 8,75% pentru fondul de pensii facultativ ING Activ si de 10,21% pentru ING Optim, fata de 7,8% cat a fost randamentul anualizat al tuturor fondurilor din Pilonul III in aceeasi perioada.

  • Fuziunea BCR Asigurări – Omniasig s-a încheiat. Noua companie este liderul pieţei de profil

    BCR Asigurări a încheiat procesul de fuziune cu Omniasig şi a preluat denumirea şi emblema societăţii absorbite, iar noua companie, funcţională de marţi, este liderul pieţei de asigurări, cu subscrieri de 1,2 miliarde de lei anul trecut, detronând Astra, care a avut venituri de 1,01 miliarde de lei.

    În 2011, fosta Omniasig a subscris prime de 761,55 milioane de lei, iar BCR Asigurări a raportat venituri de 441 milioane de lei. “Fuziunea dintre BCR Asigurări, în calitate de societate absorbantă şi Omniasig, în calitate de societate absorbită, s-a încheiat (…). Începând cu data de 1 mai, noua companie devine funcţională, iar vechiul Omniasig îşi încetează activitatea”, se arată într-un comunicat al Omniasig.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Cornelia Coman – cea mai puternică din asigurări

    Privită din spate, Cornelia Coman poate trece uşor drept o studentă care se pregăteşte de sesiune. De la înălţimea celor 12 centimetri de tocuri stiletto turcoaz, Coman vorbeşte cu jovialitate despre accidentul pe care l-a avut în ultima vacanţă, la munte. Nu despre profit, nu despre prime medii anualizate, nu despre capitalizări şi nici măcar despre “banala” criză. Cine nu o cunoaşte ar putea fi surprins când ar afla că, de fapt, doamna care îţi vorbeşte doar privindu-te în ochi este unul dintre cei mai puternici oameni din industria asigurărilor din România. La 36 de ani, este directorul general al ING Asigurări de Viaţă, liderul pieţei de profil; preşedintele Consiliului de Administraţie al ING Pensii, fondul cu cei mai mulţi participanţi; membru în Consiliul de Management al ING Group, din Olanda; preşedintele Asociaţiei pentru Pensiile Administrate Privat din România şi vicepreşedintele Uniunii Naţionale a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare. Toată această acumulare de funcţii şi promovări şi, până la urmă, toată dezvoltarea sa profesională de până acum s-a întâmplat în 15 ani de zile, într-un ritm care a surprins-o chiar şi pe ea. Niciodată nu şi-a imaginat în ce se va transforma pasiunea sa autentică pentru “matematica aplicată în economie” şi actuariat. “Totul a venit foarte natural şi, deşi nu mi-am propus vreodată să ajung CEO, din cei 15 ani de carieră, 12 au fost în funcţii de management”, spune Cornelia Coman.

    Ce a ştiut a fost că va lucra în sectorul serviciilor financiare. Era în anul al doilea la Facultatea de Cibernetică atunci când a trebuit să aleagă direcţia de specializare. Din momentul în care a dat deoparte matematicile teoretice în favoarea celor cu aplicabilitate în domenii precum economia, destinul profesional i-a fost oarecum pecetluit. Iar când s-a angajat, studentă fiind, la o companie de asigurări, i-a fost clar că a găsit locul cu care este perfect compatibilă. “Lucram în departamentul financiar, câştigam 500 de dolari pe lună, un salariu foarte mare pentru anul 1997 şi, în paralel, mă duceam şi la şcoală. Era frumos, dar pasiunea mea era actuariatul. Eu asta voiam să fac”, povesteşte Coman. Aşa că imediat cum a dat examenul de licenţă s-a dus la un interviu de angajare în sucursala Nederlanden din România, fosta denumire a ING Asigurări de Viaţă, sperând că există un loc liber în departamentul de actuariat. Nu a avut noroc din prima pentru simplul fapt că postul pe care şi-l dorea nu era disponibil, dar nici mult nu a mai durat până când “m-au sunat să-mi spună că, dacă mai vreau să mă angajez în departamentul de actuariat, există un loc liber. Vă daţi seama că am acceptat pe loc”.

    În anul 1998, la doar 22 de ani, Cornelia Coman era, aşadar, actuar junior în ceea ce avea să devină cea mai mare companie de asigurări de viaţă din România şi îşi trăia visul cu ochii. “Câştigam de două ori mai puţin decât înainte, dar nu-mi păsa pentru că eram îndrăgostită de ceea ce făceam”, spune Coman. Primii ani petrecuţi în companie au fost marcaţi de influenţa lui Charles Brindamour, cel care ocupa funcţia de CFO şi care era pasionat, la fel ca şi Coman, de cifre, calcule şi evaluări. A fost primul său mentor şi cel care a încurajat-o să creadă în potenţialul său. A fost, în acelaşi timp, primul om care i-a arătat cum se lucrează într-o corporaţie, care sunt rigorile unei multinaţionale şi care sunt secretele unei industrii care în acea perioadă era destul de ermetică şi puţin cunoscută de public. “Mă simţeam ca Făt-Frumos. Acumulam în trei luni cât alţii în trei ani şi totul se mişca într-o viteză uluitoare, pentru că, deşi eram o companie mică în România, făceam parte dintr-un gigant internaţional, care impunea şi aici standarde la fel de ridicate ca oriunde în lume”, precizează Coman.

  • Summit-ul G20: Statele producătoare de petrol dau asigurări că vor lua măsuri, în contextul creşterii preţului

    “Evoluţia preţurilor petrolului este unul dintre potenţialele riscuri care ameninţă economia globală, însă statele G20 sunt conştiente de această problemă. Ţările producătoare de petrol cunosc acest potenţial risc şi au arătat că vor acţiona pentru a preveni materializarea lui”, a spus Vittorio Grilli, adjunctul ministrului italian al Economiei. Ministrul Finanţelor din Brazilia, Guido Montega, a declarat că aprecierea rapidă a preţurilor petrolului reprezintă un motiv serios de îngrijorare, mai ales pentru că este determinată de chestiuni politice.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Brokerii se aşteaptă la mai multe cereri de daune după topirea zăpezii

    “În cazul locuinţelor, ne aşteptăm la daune cauzate de greutatea stratului de zăpadă, fie de dimensiuni mici, de tipul streşinilor sau teraselor avariate, fie de mai mare amploare, în special la casele «îmbătrânite». Răspunderea civilă este un alt risc «de sezon», prin pagubele pe care le pot produce căderile ţurţurilor. Mulţi proprietari iau măsuri de prevenire, prin afişarea unor mesaje de avertizare, dar acestea nu îi exonerează în cazul în care totuşi s-ar întâmpla ceva. Pe segmentul auto, riscul de ciocniri uşoare s-a produs mai frecvent în această perioadă, însă unele urme sunt mai puţin vizibile şi, probabil, vor fi raportate ca daune odată cu îmbunătăţirea vremii”, a declarat directorul general al OTTO Broker, Victor Şraer.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Etica corporatistă şi spiritul antreprenorial

    Evident, am văzut organizaţii de succes de ambele feluri şi în niciuna nu domnea un singur fel de a face lucrurile. Cele mai de succes sunt cele în care rolurile oamenilor, atât ale celor care conduc, cât şi ale celor care sunt conduşi, sunt clare şi acceptate. Oricât pare de simplă, această afirmaţie este cheia succesului în absolut orice structură care implică mai mult de un om . Orice sursă de conflict şi de stagnare sau de frustrare are la bază lipsa de claritate şi de coerenţă în asumarea rolurilor.

    Oricât de bună ar fi infrastructura unei organizaţii, ea nu funcţionează fără asumare şi, oricât de mare este asumarea, ea nu are finalitate dacă nu are suportul pe care să se aşeze. Oarecum din deformare profesională am avut tendinţa destul de multă vreme să consider că primul pas în dezvoltarea unei organizaţii este lucrul cu cultura ei şi abia apoi pasul doi este lucrul cu latura structurală, operaţională. Practica mi-a arătat că doar împreună cele două dimensiuni aduc claritatea de care orice organizaţie are nevoie.

    Ce am învăţat din discuţiile cu clienţii antreprenori este că ei şi-au creat întâi de toate o jucărie pe care, cel mult, un consultant, atunci când este chemat, le-o poate lustrui sau le-o poate aşeza mai fumos în lădiţa cu jucării, dar nicidecum nu are dreptul să vină cu propuneri de intervenţii care pot fi percepute ca fiind radicale. Majoritatea mi-au spus că nu au vrut de la consultanţi să le reinventeze afacerea, ci doar să o stabilizeze şi să îi găsească butoanele pe care ar trebui să apese în situaţii critice.

    Ce am învăţat de la clienţii corporatişti este că le poţi sugera orice fel de direcţie, atâta vreme cât ceea ce le propui are legătură cu ce au ei deja în minte. Ei vor de la consultanţi idei despre cum pot fi mai de succes decât sunt deja sau idei despre cum să îi alinieze pe angajaţi mai repede la planurile pe care ei le scriu. Ei ştiu exact ce au de făcut, scriu şi descriu strategii impecabile, dar când vine vorba despre oameni şi implementare începe să fie nevoie de consultanţi.

    Apare astfel întrebarea legitimă: ce vrea un antreprenor de la un consultant? Ce vrea un conducător de companie de profesie de la un consultant? Practica mi-a dat următoarele răspunsuri:
    Ce vrea antreprenorul: VALIDARE. Vrea să ştie că face bine ce face în primul rând, că are oameni pe care poate conta, că a inventat o afacere care merge bine şi care îl pune în valoare. STRUCTURĂ. Vrea să ştie cum a reuşit să creeze până la urmă ceea ce conduce şi dacă se poate pune vreo ordine. Rareori va fi însă dornic să introducă această ordine. COMPETENŢĂ. Vrea să aibă cu cine vorbi despre ce îl preocupă. Mai mult decât ştiinţă îi trebuie prieteni şi oameni deschişi care să îi câştige încrederea şi care să îl sfătuiască.

    El va încerca mai degrabă în joacă lucrurile pe care le află decât să le rigidizeze în matrice şi sisteme, dar, dacă vor funcţiona, le va credita. SPAŢIU ŞI TIMP PENTRU EL. El a creat firma pe care o conduce tocmai pentru a-şi crea mediul în care se simte pus în valoare, dar şi pentru că e ambiţios şi vrea ceva care să îi semene. Vrea ceva care să fie ca el, are aşteptări de la oameni să fie asemeni lui, dar intenţia pe care o are dorind aceste lucuri este că aşa compania va funcţiona fără el, dar câţi antreprenori de succes cunoaşteţi care să se fi detaşat de mecanismul pe care l-au creat? E capcana şi aspiraţia lor. Cei mai de succes sunt tot acolo, harnici şi prezenţi, oricât de înşelătoare ar fi aparenţele.

    Ce vrea conducătorul de profesie? IMPLEMENTARE. El ştie ce trebuie făcut, are nevoie doar să găsească calea prin care se va executa ceea ce el a gândit. ATITUDINE. El vrea oamenii aliniaţi. Ştie parţial că e treaba lui şi pune preţ pe orice intenţie de aliniere, dar undeva în adâncul sufletului el speră că treaba asta poate fi făcută de un consultant. CLARITATE. Vrea să ştie clar orice e de ştiut. Lipsa de claritate îl doboară, spre deosebire de antreprenor, care este mânat de incertitudine. Claritatea îi dă dreptul conducătorului profesionist să genereze planuri predictibile, deoarece asta este până la urmă treaba lui, să conducă predictibil. LOGICĂ. El vrea să înţeleagă raţional orice se întâmplă în mediul pe care îl conduce.

    Excelul (A excela) este unealta lui principală de lucru. Evident că niciunul dintre modele nu este corect sau greşit, iar descrierea de mai sus exagerează anumite dimensiuni. Nu este pentru a duce în derizoriu calităţi sau defecte, ci pentru a le evidenţia. Dar şi mai evident este că un singur model de succes nu există şi discuţia despre structura sau cultura unei organizaţii este la fel de redundantă precum discuţia despre întâietatea oului sau a găinii. Atâta vreme cât găina face ouă de aur şi proprietarii sau deţinătorii ei ştiu asta şi nu o fac supă atunci când le vin prietenii în vizită, este de fapt îmbinarea fericită a eticii corporatiste cu spiritul antreprenorial.

    Iuliana Stan este OD & leadership consultant si director general al Human Synergistics Romania.

  • Cine plăteşte când managerii greşesc?

    “Până acum nici au au fost făcute publice cazuri de manageri care să fie găsiţi responsabili pentru un eşec şi să suporte pierderile din propriul buzunar”, spune Eduard Simionescu, directorul general al brokerului de asigurări GrECo JLT România GmbH Viena. Drept urmare, managerii nu simt nevoia de a se asigura pe cont propriu de riscul luării unei decizii cu impact negativ asupra companiei, iar companiile, mai ales cele mici şi mijlocii, preferă să aloce bugete doar pentru cheltuieli imediate şi obligatorii. Pe principiul “ne vom confrunta cu problema atunci când se iveşte”, firmele din România încă mai adoptă strategii defensive, care, adesea, se dovedesc mult mai costisitoare.

    Ar fi fost de aşteptat ca această categorie de asigurări să înregistreze creşteri odată cu venirea crizei şi cu extinderea riscurilor la orice pas. Dar nu s-a întâmplat aşa. Atât pentru asigurători, cât şi pentru brokeri, poliţele de răspundere managerială reprezintă o categorie de produse cu rol cel mult secundar în balanţa de venituri. Asta nu pentru că rata daunalităţii ar fi mare, ba chiar dimpotrivă, pentru că, pur şi simplu, nu există cerere. Şi, mai mult decât atât, pentru că, până acum, autorităţile nu au sancţionat companiile care nu au astfel de plase de siguranţă pentru administratori, aşa cum cere legea.

    Aceste poliţe nu sunt însă obligaţia sau instrumentul de protecţie la care doar companiile pot apela. În esenţă, orice manager poate încheia, pe cont propriu, o astfel de asigurare. El însuşi poate alege suma pentru care se asigură, determinând, astfel, costul primei anuale pe care urmează să o plătească. Dincolo de aceste element de control pe care îl are, calculul primei se face şi în funcţie de factori externi, care ţin de dimensiunea companiei sau de specificul industriei – indicii relevante despre natura gradului de risc pe care îl implică un asemenea client. “Persoanele care fac acest lucru pe cont propriu nu se pot asigura pe sume serioase, pentru că primele se plătesc din buzunarul propriu. Spre exemplu, pentru o sumă asigurată de 50.000 de euro, prima anuală se cifrează în jurul sumei de 500 de euro”, precizează Simionescu. Şeful de la GrECo spune însă că a întâlnit şi situaţii în care sumele asigurate au fost foarte mici. Un astfel de caz este cel al unui manager care a încheiat o poliţă de 3.000 de euro, pentru care plătea în fiecare an prime de câteva zeci de euro. În general, la poliţele asigurate sumele sunt de câteva zeci de mii de euro, cel mult 100.000 de euro. La polul opus se află exemplul unei companii care, pentru a ocoli riscul unor pierderi masive din cauza unor greşeli manageriale, a semnat o asigurare pentru o suma extrem de generoasă, respectiv 100 de milioane de euro. Prima anuală ajungea la câteva sute de mii de euro, însă şi gradul de acoperire era foarte mare.

    Practic, asiguratul plăteşte pentru a nu suporta din propriul buzunar despăgubirile, în cazul în care produce prejudicii companiei pentru care lucrează. Asiguratorul suportă, în aceste situaţii, daunele materiale create din vina asiguratului şi cheltuielile de judecată. Ca în orice contract de asigurare, există anumite situaţii excepţionale care anulează contractul. Încercările de fraudare, prejudiciile aduse din cauza încălcării contractului de confidenţialitate sau în urma nerespectării deciziilor luate de acţionari sunt câteva astfel de exemple.

    Din “grupul ţintă” de clienţi fac parte în primul rând companiile care sunt listate la Bursă şi în special multinaţionalele. La o disociere mai amănunţită, cel mai adesea, poliţe de răspundere managerială încheie managerii sau companiile în care există un grad mare de risc, cum ar fi cele din domeniul financiar, sau cele din domenii în care “austeritate” nu este un cuvânt prea des întâlnit, cum ar fi sectorul energetic, petrol şi gaze, farma, telecom sau software.

  • Credit Europe Bank şi Aviva lansează o poliţă de asigurare cu componentă de investiţii

    În primul an, clienţii pot achita valoarea anuală a primelor de asigurare în 12 rate, prin CardAvantaj. În acest mod clienţii beneficiază de randamentul investiţiei pentru întreaga sumă plătită. Începând cu al doilea an plata primelor va fi realizată lunar, prin debit direct.

    Există trei niveluri de prime lunare: 100 de lei, 125 de lei sau 150 de lei. Durata planului de economisire este de minim 15 ani, până la împlinirea de către asigurat a vârstei de 65 de ani. După primii 15 ani de contract clienţii au opţiunea de a efectua retrageri parţiale sau totale fără niciun cost adiţional.

    Programul include şi o componentă de asigurare în caz de deces din orice cauză, acordată fără examinare medicală la momentul încheierii asigurării. Beneficiarul va primi o sumă reprezentând maximul dintre valoarea primelor plătite şi 105% din valoarea contului. Tuturor acestor beneficii li se adaugă un bonus iniţial de 1% din valoarea primelor plătite, iar la fiecare 5 ani un bonus de fidelitate suplimentar de 1%. Invesţiiile vor fi realizate în instrumente financiare cu un grad ridicat de siguranţă, precum depozite, obligaţiuni sau fonduri mutuale.

    “Cred că perioada de criză din ultimii doi ani este unul dintre cei mai puternici factori care i-a determinat pe români să-şi schimbe perspectiva asupra economisirii şi i-a facut să înţeleagă că nimeni nu le va asigura protecţia financiară celor dragi sau un venit mai mare la pensie decât ei înşişi”, a comentat Mihai Popescu, CEO Aviva România.

    “Contul Flexibil de Economii Credit Europe” va fi fi disponibil in sucursalele Credit Europe Bank.