Chestia este ca Mamoulian i-a spus lui Garbo, inainte de a filma
secventa, sa priveasca pur si simplu in gol, fara sa se gandeasca
la nimic si fara sa incerce sa exprime ceva. Restul il face mintea
spectatorului, atins de drama reginei nevoita sa isi paraseasca
tara. Spectatorul priveste un gol pe care il umple cu imaginatia
sa.
Am regasit aceeasi privire goala saptamana trecuta, la noul
ministru al muncii Ioan Botis, intrebat la prima sa conferinta de
presa despre deficitul fondului de pensii. Nu a avut durata din
film si nici incarcatura emotionala nu a fost aceeasi si nici nu a
trebuit sa imi pun imaginatia la treaba, privirea era goala si
atat. Nu stiu, nu cred ca a fost vreo indicatie regizorala –
ministrul parea sa nu se gandeasca la ceva si nici nu incerca sa
exprime ceva. Privea conferinta de presa ca pe o durere de masea
care trece, ca o sacaiala in drumul spre biroul ministerial
suficient de mare si lat ca sa mascheze privirea goala.
N-ai cum sa nu devii un cititor in priviri aparent goale, mai
ales in Romania, unde strada este plina de asa ceva; cele mai multe
ascund, se simte asta, drame, griji, apasari. Altele, ceva mai
putine, sunt fie profesionale, masti adica, fie sunt chiar goale,
lipsite de idei, emotii sau sentimente.
As lega privirile goale de deprofesionalizarea Romaniei. Cele
mai triste stiri ale perioadei care a trecut au fost, cred, nu
caderea economica sau reducerile de venituri sau cresterile de
taxe, ci numarul in scadere al celor ce trec de examenul de
bacalaureat (abia o treime la sesiunea din toamna) si, mai nou, de
incredibilul 98% care reprezinta procentul celor ce nu au izbutit
sa treaca testul admiterii in Institutul National al Magistraturii.
Situatia in sine, adica cei 3.200 de candidati din care numai 72 au
trecut testul nu este desigur, reprezentativa la nivel national, nu
poate oferi o dimensiune a ceva. Poate si testul a fost mai greu ca
de obicei sau poate examinatorii mai duri, dar, pe de alta parte,
3.200 este un numar suficient de mare pentru a incepe sa iti pui
intrebari.
Asa cum nu poti sa nu iti pui intrebari in momentul in care afli
ca aproape jumatate dintre semenii tai cred ca Soarele se roteste
in jurul Pamantului sau ca in jur de o treime pur si simplu nu pot
intelege o pagina de text. Asa cum nu poti sa nu iti pui intrebari
atunci cand constati modul in care multi semeni siluiesc limba
romana sau le constati saracia evidenta de idei, creativitatea in
cadere libera sau lipsa de personalitate si identitate.
Romania a inceput sa traverseze in prezent o a doua perioada de
exod, in care tot mai multi cetateni pleaca sa lucreze sau sa se
stabileasca in strainatate, manati de criza, salarii in scadere,
mediul economic instabil sau de situatii conflictuale de genul
“toti impotriva sistemului sanitar”. Rezultatul va fi o si mai mare
reducere a competentelor, o pierdere de substanta in clasa de
mijloc romaneasca, deja afectata de incercarile ultimilor doi ani.
Or, clasa de mijloc ofera functionari, profesori, birocrati,
specialisti, ingineri, asistente medicale, muncitori calificati,
avocati, economisti sau politisti. Efectele plecarii lor se vor
vedea in timp, prin noi scaderi economice, prin limitarea
dezvoltarii sau prin plafonarea in zonele aride ale economiei
mondiale, tot asa cum acum traim nu numai efectele crizei economice
internationale, ci si pe cele ale limitarii competentelor pe baza
de criterii politice, in care insul este judecat pe baza carnetului
de partid si nu a rezultatelor sau ideilor. Un sport practicat cu
osardie in ultimii 20 de ani.
Exista studii clare, documentate, cu formule, explicatii si
grafice, care leaga stiinta de carte a unei natii de cresterea PIB,
de calitatea vietii, de investitii, economii si spor economic.
Romania are nevoie si de investitii straine si de credite si de
reducerea deficitelor si de productie industriala, dar in egala
masura are nevoie de creativitate, de idei, de un mediu social
stabil, de scoala decenta, cu absolventi intregi la cap.
Austeritatea intelectuala creeaza monstri cu privirile goale.
Si, ca sa fiu clar si sa raspund la o potentiala intrebare, un ins
bine pregatit stie sa raspunda la intrebari, dar unul educat stie
ce intrebari merita sa capete un raspuns.