Evoluţia ştiinţei a dus la descoperirea şi utilizarea unor materiale tot mai bune în domeniul construcţiilor, permiţând oamenilor să-şi creeze locuinţe fanteziste sau să ridice zgârie-nori, cu preţul renunţării la materiale tradiţionale ca lutul, considerat într-o oarecare măsură şi materialul de construcţie al săracului. Cum însă multe din construcţiile renumite din vechime erau construite din pământ bătătorit, iar o mare parte din populaţia globului încă mai trăieşte în case de lut, specialiştii moderni îşi îndreaptă din nou atenţia asupra lui.
Un motiv foarte important al acestei schimbări de mentalitate îl reprezintă dorinţa de a reduce nivelul de poluare, lutul fiind un material ecologic, ajuns chiar obiect de studiu la unele facultăţi care pregătesc arhitecţi şi ingineri. Ca atare, în ultimii ani au început să apară tot felul de construcţii din pământ bătătorit, de la locuinţe la biserici sau cinematografe, chiar şi în zone care nu permit excavarea pământului şi bătucirea lui pe loc, astfel încât necesită realizarea unui zid lung de lut, care apoi este tăiat în bucăţi şi asamblat pe şantier.
În unele ţări, cum ar fi Marea Britanie, se pot obţine deja mai uşor autorizaţiile necesare construirii dacă se utilizează pământ bătătorit la ridicarea clădirii, pentru că astfel pământul excavat nu este scos din şantier, iar în altele, cum ar fi Italia, nu se permite folosirea acestuia la elemente structurale. La nivel mondial se încearcă chiar stabilirea unor standarde pentru utilizarea lutului ca material de construcţie, acolo unde este posibil, dată fiind nevoia de locuinţe pentru o populaţie în creştere.
