Tag: brand

  • A vrut să-şi deschidă un restaurant în regim de franciză, dar costurile erau prea mari aşa că şi-a lansat propriul brand. Astăzi, restaurantul său îi aduce peste 600.000 de euro

    ”În primele săptămâni, stăteam în faţa locaţiei şi nu înţelegeam de ce nu funcţionează. La un moment dat treceau doi clienţi prin faţa restaurantului şi spuneau: «Domnule, aici este o măcelărie cu scaune»“, rememorează Dragoş Panait, antreprenorul de 31 de ani care a deschis restaurantul Red Angus Steakhouse, un episod din 2010, când conceptul restaurantelor de acest tip nu era unul cu care consumatorul din Capitală era familiarizat. 

    În 2017, restaurantul a generat afaceri de 2,96 milioane de lei; rezultatele pozitive au venit însă după ani de căutări ale antreprenorului care a intrat în afacerea cu restaurante la 24 de ani. ”Experienţa mea în HoReCa atunci se rezuma la doi ani petrecuţi prin steakhouse-uri pe afară.“ A absolvit facultatea la Viena, în domeniul financiar-bancar, iar timp de doi ani a studiat francizele de restaurant din afara ţării, în ideea în care îşi dorea să aducă un astfel de business în ţară. A înţeles însă că acesta presupunea un cost de franciză care pornea de la 150.000 de euro şi şi-a propus să lanseze propriul brand.

    Tot de la începuturi, Dragoş Panaite îşi aminteşte că prietenii îl sfătuiau să introducă şi alte preparate în meniul restaurantului – pizza, paste – iar ulterior să înceapă să îşi obişnuiască clienţii şi cu steakurile argentiniene, din Statele Unite sau Australia. ”Am refuzat de la început să schimb o direcţie în care credeam, în baza unui produs ales.“ Aşadar, n-a introdus preparatele italieneşti în meniu, iar în momentul când cineva îi cerea preparate din carne de porc, oferea spre degustare şi preparatele din carne de vită, astfel încât clienţii să se familiarizeze cu produsul lor principal. Spune că în 2013 a mizat pe o schimbare completă a imaginii restaurantului, iar pentru a ajunge la aceasta s-a axat pe înţelegerea clientului.

    Spre exemplu, în urma unui studiu în care şi-a notat aspecte legate de caracteristicile celor care intrau în restaurant – cum ar fi ce consumau, cheltuiala medie pe persoană, precum şi feedback-ul primit la finalul unei mese – a constatat că principalul său client era bărbat, avea peste 35 de ani, venituri cel puţin medii şi îi plăceau lucrurile naturale, dure; totodată a constatat că doamnele care intrau în locaţie erau destul de puţine. ”Nu ştiam cum să facem să le aducem în restaurant, fiindcă ele influenţează mai departe domnii unde să iasă seara.“ Luând în calcul aceste considerente, antreprenorul s-a gândit să reamenajeze spaţiul, împreună cu arhitectul Cristian Corvin, specializat pe amenajarea de locaţii din HoReCa. Au ajuns la un concept care să includă lemn din 1895 pe pereţi – material recuperat dintr-un hambar; cărămidă de la 1900 care a fost parte a unei case demolate din Feteşti, piese de Harley, un bar care conţine fier, lemn şi piele, scaune sub formă de şei. Structurat pe două etaje, nimic din amenajarea restaurantului nu a fost ales întâmplător, ci pentru a crea o atmosferă care să-i atragă pe clienţi. ”I-am explicat lui Corvin că avem o problemă: nu vin oamenii în restaurant.“

    Una dintre soluţiile propuse a fost folosirea culorii bordeaux, agreată de doamne; expunerea culorii este atât de mare, încât este vizibilă de pe orice scaun ar sta clienţii. ”După ce am deschis, am refăcut studiile şi am avut o creştere de trafic de peste 400%“. Astfel, potrivit lui Neacşu, rezervările sunt făcute acum mai ales de femei. Iar dacă în 2010 80% dintre clienţii restaurantului erau expaţi, în prezent procentul lor este de 45-55%. În restaurant ajung între 3.500 şi 4.200 de clienţi pe lună, în funcţie de sezon. Valoarea cheltuieii medii de persoană este 90-92 de lei; vara, aceasta scade la 85-87 de lei, potrivit antreprenorului. Principalele dificultăţi se leagă acum de materia primă, pe care o aduc din Statele Unite, Australia şi Argentina. ”Multă lume spune că găsirea personalului este cel mai complicat aspect – e adevărat acest lucru, într-o oarecare măsură, dar cel mai complicat aspect al afacerii pentru noi este aprovizionarea cu materie primă.“

    El spune că deşi există şi pe piaţa locală ferme care au vaci Angus, calitatea acestora nu este la nivelul celei pe care o caută; ”Nu mă mândresc cu faptul că eu cumpăr din afară. Dacă aş găsi în România, aş cumpăra de aici; nu îmi doresc să import, pentru că astfel am blocaj financiar timp de o lună. Eu plătesc carnea o dată, la livrare, după care ţin banii blocaţi o lună. Dacă am găsi un furnizor local, am comanda o cantitate săptămânală, am achita-o. Dar am acceptat lucrul acesta pentru a menţine o calitate constantă. Dacă noi ne schimbăm astăzi calitatea, am pierdut tot, nu avem nicio şansă, mai ales în Centrul Vechi, într-o zonă atât de competitivă.“

    Potrivit antreprenorului, costurile materiei prime sunt cu până la 30% mai mari faţă de cea procurată de la un furnizor local. Dragoş Panait spune că are o părere diferită asupra lipsei de angajaţi din domeniu, care poate fi adresată prin crearea unui ambient şi a unui set de proceduri adecvat. Oferă ca exemplu lansarea din 2012 a unui manual operaţional de proceduri standard, lucru care i-a ajutat mult în materie de disciplină şi care le-a permis să atragă oameni la fel de disciplinaţi: ”Ne-au uşurat munca şi mai departe au înţeles că fac parte din ceva care nu înseamnă neapărat un restaurant în care stau 3-4 luni de zile, apoi schimbă locaţia“.

    Spune că în selecţia angajaţilor nu contează atât de mult experienţa persoanei, cât cariera pe care vor să şi-o construiască în domeniu, relevante pentru acest lucru fiind cele cinci persoane care lucrează alături de el din 2010. În 2015, a deschis şi restaurantul Beef Club, însă acest a fost închis după un an din cauza unor probleme ale spaţiului închiriat. Pentru 2018, şi-a propus să caute un alt spaţiu pentru extindere. Piaţa steakhouse-urilor din Bucureşti este din ce în ce mai efervescentă, cu nume ca VacaMuu (cu două unităţi steakhouse) şi Osho, care şi-au dezvoltat afacerile în zona Floreasca a Capitalei.  

    Familia lui Dragoş Panait deţine, din 2003, hotelul de patru stele Class din apropierea aeroportului Henri Coandă. Operat de firma Cezion Investments, potrivit celor mai recente informaţii publice disponibile, acesta a generat anul trecut afaceri de 3,3 milioane de lei şi are un număr mediu de 30 de angajaţi. |n prezent antreprenorul lucrează la deschiderea unui al doilea hotel în Constanţa, într-o clădire istorică de acolo – Casa Hrisicos din Piaţa Ovidiu. Noul hotel va avea un restaurant, o sală de evenimente şi trei etaje. ”Clădirea este foarte frumoasă, este din perioada interbelică şi semnifică pentru Constanţa ce este pentru Bucureşti Caru’ cu bere.“ Spune că au păstrat doar faţada şi au reconstruit interiorul clădirii şi se aşteaptă ca investiţia  să ajungă la 500.000 de euro. Hotelul va avea 23 de camere şi şi-au propus să îl claseze la patru stele; restaurantul este deja funcţional. În business sunt implicaţi şi tatăl şi soţia lui: ”Uneori avem păreri contradictorii, dar la ideea finală ajungem împreună“, descrie Panait relaţia de business cu membrii familiei.

    Spune despre tatăl lui, alături de care lucrează de la 17 ani, că este un exemplu în ceea ce face: ”Nu înveţi viaţa reală la şcoală. De la el am învăţat ce e de făcut când se duce în jos afacerea, cum să o ridici, ce înseamnă nopţi nedormite“. Exemplifică printr-o experienţă care l-a marcat: ”Când eram mai tânăr şi lucram împreună cu el, la ora 5 plecam de la serviciu, iar el venea primul la muncă şi pleca ultimul“. Tatăl său nu i-a reproşat nimic o perioadă, apoi, în contextul unei şedinţe lunare cu comitetul financiar, când întârziase, i-a spus să iasă afară în faţa tuturor celor prezenţi. ”Pe mine m-a ajutat să înţeleg disciplina, pentru tot ce fac în business astăzi, el este modelul principal.“

  • Acest om e plătit cu 8 MILIOANE DE DOLARI pe an ca să mănânce un singur fel de paste

    Jucătorul de tenis Roger Federer, locul 2 în ierarhia ATP, a semnat recent un contract de sponsorizare cu Barilla, companie producătoare de paste.

    Valoarea contractului valabil 5 ani este de aproximativ 40 de milioane de dolari, ceea ce înseamnă că Federer va încasa 8 milioane de dolari pe an.

    Jucătorul elveţian de tenis are cel mai impresionant portofoliu de sponsori, având contracte semnate cu firme precum Nike, Mercedes-Benz, Rolex, NetJet sau Lindt.

    De-a lungul carierei, Federer a câştigat numai din premii peste 110 milioane de dolari, ocupând primul loc în această ierarhie. Sponsorizările i-au adus însă sume mult mai mari: Roger Federer câştigă, în medie, 65 de milioane de dolari anual din contractele menţionate.

    În clasamentul Forbes al celor mai valoroase branduri sportive, Federer se află în top 20 cu o valoare de peste 37 de milioane de dolari.

  • Nelu Iordache ar putea recupera Blue Air, la patru ani după ce activele firmei au fost vândute cu 6 milioane de lei. Compania care pretinde acum brandul este în insolvenţă

    În urmă cu patru ani, Blue Air Airline Management Solutions, o companie deţinută de patru antreprenori români, prelua activele Blue Air în urma unui proces de vânzare organizat de Casa de Insolvenţă Transilvania, companie care gestiona insolvenţa Romstrade, cea mai mare firmă din grupul lui Nelu Iordache. La acea dată, compania care administra Blue Air nu se afla în insolvenţă, dar avea dificultăţi financiare. Ulterior, după transferul activelor către o companie nou creată, fostul operator al Blue Air a intrat în insolvenţă.
     
     „Obligă pe pârâta SC Blue Air Airline Management Solutions SRL să restituie debitoarei SC Bata Sky Imobiliare SA în insolvenţă activele transferate , aşa cum au fost individualizate în contractul de transfer de activitate din 18 iulie 2013”, se arată în decizia Tribunalului Ialomiţa. Decizia nu este definitivă.
     
  • Revoluţie pe piaţa auto românească: Primul brand care renunţă la motoarele diesel

    Singurele modele care încă mai sunt disponibile cu propulsoare pe motorină sunt cele care nu au în gamă sisteme hibride de propulsie, însă cel mai probabil de anul viitor chiar şi pe Avensis, modelul de clasă medie ar putea dispărea dieselul. Singurele motoare diesel se vor mai regăsi cel mai probabil pe maşinile mari de teren precum Land Cruiser sau Hilux.
     
    “Nu mai avem pe stoc motorizări diesel pentru Auris sau RAV4. Pentru Avensis avem în continuare motorizări diesel, dar nu ştim dacă vom mai avea şi anul viitor. Acum ne concentrăm pe hibride”, a declarat pentru ZF un consultant de vânzări din cadrul reţelei de dealeri de pe piaţa locală.
     
    Decizia este una surprinzătoare, mai ales că România este o ţară cu apetit pentru diesel datorită consumului scăzut. Pe de altă parte, Toyota este pe piaţa locală lider absolut la hibride. Mai mult, anul trecut peste 40% din vânzările Toyota au fost reprezentate de maşini pe motorină.
     
  • Farmec a investit anul trecut peste 650.000 de euro în modernizarea şi retehnologizarea producţiei

     „Anul 2017 a înscris definitiv inovaţia şi performanţa în istoria Farmec, orientându-ne pe un curs ascendent, pe care ne-am propus să îl menţinem în continuare. Sunt două elemente care stau la baza strategiei noastre de business şi care ne-au ajutat să setăm tendinţele industriei locale de cosmetică. Am mizat pe inovaţie în fiecare etapă de dezvoltare a produselor noastre: concept, selectarea ingredientelor active şi dozarea optimă a acestora, alegerea ambalajelor ergonomice şi sigure în utilizare, perfect adaptate formulărilor lor. Acest fapt ne-a permis, într-un ritm extrem de alert, să lansăm game întregi de produse de maximă eficienţă, unice pe piaţă, care să ne consolideze poziţia de lider local de cosmetice. Este un statut pe care, îl vom reconfirma şi în 2018 prin planurile noastre de dezvoltare”, a declarat Mircea Turdean, director general Farmec. 

    Anul trecut, Farmec a înregistrat mai multe premiere la nivel de procese de fabricaţie. Astfel, unitatea de producţie de la Cluj a fost dotată cu o nouă linie automată de ambalare cu sistem robotizat. Aceasta contribuie la creşterea calităţii produselor şi măreşte substanţial productivitatea şi randamentul companiei.

    De asemenea, a fost inovată şi tehnologia de etichetare a produselor de curăţenie, prin trecerea de la modalitatea clasică cu etichete autoadezive, la metoda de etichetare shrink sleeve, care permite consumatorilor să identifice mai rapid beneficiile principale ale produselor. Din punctul de vedere al dezvoltării ambalajelor, principalele direcţii au fost inovarea design-ului, care se evidenţieze beneficiile produsului, ergonomia în utilizare şi sustenabilitatea. Produsele Farmec sunt etichetate pe întreaga lor suprafaţă, utilizând o folie ecologică, uşor de reciclat. Mai mult decât atât, designul se distinge prin culori vibrante, proaspete, cu un impact puternic la raft.

    Anual, Farmec lansează şi modernizează minim 100 de produse noi, iar capacitatea totală de producţie este de circa 27 milioane de produse. Farmec S.A. Cluj-Napoca – cel mai mare producător de cosmetice cu capital 100% românesc – rămâne un brand emblemă pentru România.

    La începutul lunii decembrie 2017, reţeaua de magazine de brand deţinute de Farmec cuprindea 8 magazine Farmec, amplasate în Cluj-Napoca, Arad, Braşov, Sibiu, Târgu-Mureş şi Timişoara şi 13 magazine Gerovital care se găsesc în Cluj-Napoca, Bucureşti (3 magazine), Constanţa, Timişoara, Craiova, Ploieşti, Suceava, Iaşi, Piatra Neamţ, Galaţi şi Râmnicu Vâlcea.

  • Berea din România care a reuşit să ajungă în magazinele din Italia, SUA şi Canada

    „Timişoreana este produsă sub licenţă în Republica Moldova şi câştigă cotă de piaţă în segmentul premium de acolo. În plus, Timişoreana este brandul numărul unu la export, merge în Italia, Spania, Grecia, SUA şi Canada“, a spus managerul într-un interviu acordat ZF. El nu a dat detalii despre vânzările la export ale brandului.

    Timişoreana este cel mai vechi brand din România, fabrica din Timişoara datând din 1718. Unitatea din Timişoara a fost preluată de gigantul sud-african SABMiller în 2001. De atunci, SABMiller a investit peste 50 de milioane de euro în fabrică, conform celor mai recente date. Recent, Ursus Breweries, cu afaceri de peste 360 milioane de euro anual, a intrat sub umbrela grupului japonez Asahi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum au inspirat-o benzile desenate pe această tânără să creeze o afacere de succes

    Prima parte a drumului către succes a fost însă deosebit de dificilă, după cum povesteşte tânăra celor de la BBC.

    “Iubesc copiii, dar nu a fost chemarea mea”, spune Ilse Valfre, originară din Mexic, care şi-a abandonat slujba de învăţătoare în San Diego în 2010 pentru a se dedica blogului său. “Nu voiam să mă întorc la şcoală şi să studiez moda, dar voiam totuşi să fac ceva legat de domeniu. Mi-a plăcut întotdeauna să desenez, aşa că am decis să public ilustraţiile şi să construiesc un business în jurul lor.”

    A fost un plan riscant, iar Ilse Valfre a trebuit să se mute pentru o perioadă înapoi cu părinţii săi, în Tijuana. Nu a durat însă mult până când ilustraţiile sale îndrăzneţe, inspirate de dragostea sa pentru benzi desenate şi pentru anime, au început să atragă tot mai multe priviri.

    “Postam de două ori pe zi şi am început să adun tot mai mulţi fani”, povesteşte tânăra. Iar lucrurile s-au schimbat definitiv un an mai târziu, când Ilsa a descoperit că ilustraţiile sale erau copiate şi imprimate pe haine vândute online în China. A înţeles, în acel moment, că exista o piaţă pentru produsele sale.

    Prin urmare, ea a început să dezvolte propria sa linie de tricouri şi genţi, iar în 2013 a lansat brandul Valfre. Astăzi, compania cu sediul în Los Angeles comercializează o gamă largă de produse pentru femei, dar şi felicitări cu ilustraţiile sale.

    Valfre a crescut repede, raportând vânzări de 2 milioane de dolari în 2016; produsele ajung în 28 de ţări prin lanţurile Urban Outfitters şi Nordstrom.

    Ilse Valfre, ajunsă la 30 de ani, crede că social media a jucat un rol extrem de important în povestea sa de succes. “Instagram era ceva nou atunci când am pornit”, spune ea. “Atunci când am decis să lansez brandul aveam 25.000 de fani, dar erau unii dedicaţi.” Valfre a ajuns astăzi la aproape 700.000 de fani pe platforma de socializare.

  • A crescut pe străzi şi a vândut ziare ca să aibă ce mânca. Acum are o avere de 3 miliarde de dolari

    De la sărăcie cruntă la o avere de 3 miliarde de dolari. Aceasta este povestea lui John Paul DeJoria, fiu al unui imigrant italian si al unei grecoaice, care până la vârsta de 70 de ani a construit două imperii: John Paul Mitchell Systems, un producator de produse de lux pentru ingrijirea parului, si Patrón Spirits, cel mai puternic brand de tequila din lume.

    Copilaria si-a petrecut-o in strada, la periferia Los Angelesului, iar la 9 ani vindea ziare in intersectii pentru a-si sustine familia. Mama sa nu a mai putut să îl întreţină, aşa că s-a decis să îl trimită, alături de fratele său la un orfelinat.

    În 1980 a pus bazele companiei care comercializează produse de îngrijire alături de hair-stylistul Paul Mitchell. Cei doi au hotărât să vândă produsele direct stiliştilor, nu consumatorilor obişnuiţi. Paul Mitchell crea produsele iar DeJoria le vindea din uşă în uşă. Firma a fost fondată cu 700 de dolari luaţi cu împrumut, iar biroul companiei era de fapt maşina sa, în care locuia. Pentru convorbiri, cei doi foloseau un telefon public.

    John Paul Mitchell Systems a venit cu un şampon care necesita o singură spălare, pentru a economisi timp şi bani, plus un balsam încorporat. De asemenea, acesta avea şi o protecţie împotriva căldurii uscătorului şi neutraliza chimicalele de pe mâinile stilistului. După ce Paul Mitchell a murit, locul său ca a fost luat de fiul acestuia, Angus. Compania a ajuns astăzi la venituri anuale de peste un miliard de dolari.

    Următorul business al lui DeJoria a fost Patron, fondată în 1989. El a dorit să facă cea mai bună tequila de pe piaţă, respectiv un produs care să dea stări de rău ziua următoare. Aşa a ajuns să realizeze un produs premium, iar firma sa vinde acum anual două milioane de baxuri de băutură. A mai pus bazele unui lanţ de cluburi de noapte, pe care l-a vândut în 2006 pentru 350 de milioane de dolari. În timp, el a ajuns să deţină şi o companie care produce şampoane pentru animale de companie.

    Averea lui John Paul DeJoria este estimată la 2,8 miliarde de euro.

  • Încă un lanţ românesc de magazine a dispărut de pe piaţă. Pe cine a cumpărat Auchan

    Grupul francez Auchan, cunoscut în piaţă pentru lanţul de hipermarketuri cu acelaşi nume, deschide primele trei magazine din România sub formatul de supermarket, sub marca MyAuchan, până la sfârşitul acestei săptămâni. Francezii de la Auchan anunţă că magazinele vor fi deschise în spaţiile celor trei supermarketuri ale lanţului OK, preluat recent de Auchan Retail România. Ziarul Financiar a anunţat recent această preluare, prima francezilor pe format mic. Anterior ei au preluat 20 de supermarketuri Real.

    Primele două supermarketuri, MyAuchan Rosetti şi MyAuchan Otopeni 16, au fost inaugurate ieri, 13 decembrie, iar cel de-al treilea, My Auchan Otopeni 224, va fi deschis astazi, 14 decembrie 2017.

    “Înţelegem nevoia clienţilor de a reduce timpul necesar pentru a se aproviziona cu produsele destinate uzului curent. Pentru a veni în întâmpinarea acestui nou model de consum, Auchan Retail România a făcut, în 2017, primii paşi în extinderea pe formatul de proximitate. În acest context, o etapă importantă o reprezintă deschiderea primelor supermarketuri în România. Intenţia noastră este de a le simplifica viaţa clienţilor noştri, aducând “diferenţa Auchan” cât mai aproape, în comunităţi”, a declarant Gaspar Biro, director proximitate Auchan Retail România

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro

  • Încă un lanţ românesc de magazine a dispărut de pe piaţă. Pe cine a cumpărat Auchan

    Grupul francez Auchan, cunoscut în piaţă pentru lanţul de hipermarketuri cu acelaşi nume, deschide primele trei magazine din România sub formatul de supermarket, sub marca MyAuchan, până la sfârşitul acestei săptămâni. Francezii de la Auchan anunţă că magazinele vor fi deschise în spaţiile celor trei supermarketuri ale lanţului OK, preluat recent de Auchan Retail România. Ziarul Financiar a anunţat recent această preluare, prima francezilor pe format mic. Anterior ei au preluat 20 de supermarketuri Real.

    Primele două supermarketuri, MyAuchan Rosetti şi MyAuchan Otopeni 16, au fost inaugurate ieri, 13 decembrie, iar cel de-al treilea, My Auchan Otopeni 224, va fi deschis astazi, 14 decembrie 2017.

    “Înţelegem nevoia clienţilor de a reduce timpul necesar pentru a se aproviziona cu produsele destinate uzului curent. Pentru a veni în întâmpinarea acestui nou model de consum, Auchan Retail România a făcut, în 2017, primii paşi în extinderea pe formatul de proximitate. În acest context, o etapă importantă o reprezintă deschiderea primelor supermarketuri în România. Intenţia noastră este de a le simplifica viaţa clienţilor noştri, aducând “diferenţa Auchan” cât mai aproape, în comunităţi”, a declarant Gaspar Biro, director proximitate Auchan Retail România

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro