Este probabil cel mai faimos şi mai preţuit obiect din cadrul tuturor ciclurilor de legende medievale ale Europei Occidentale.
Simbolismul şi importanţa sunt atât de mari încât călătoria iniţiatică a găsirii sale este povestită şi răspovestită în multe limbi şi culturi europene.
Căutarea acestui sacru obiect pare a fi o tendinţă universal înnăscută a fiinţei omeneşti care este atrasă de reunirea cu Divinitatea.
Un arhitect renumit şi dotările clădirii sunt elemente care atrag clienţi, dar nu mai sunt suficiente pentru a ieşi în evidenţă, par a gândi dezvoltatorii imobiliari din New York. Aceştia au început a se întrece în opere de artă instalate în holul sau în faţa clădirilor lor rezidenţiale ori de birouri, scrie New York Times.
Turnul de apartamente Sky, care oferă peste 1.100 de locuinţe de închiriat şi a fost inaugurat anul trecut în metropola americană, se laudă cu prima operă de artă expusă permanent în public semnată de artista japoneză Yayoi Kusama, ale cărei lucrări se regăsesc în mai toate muzeele importante de artă contemporană din lume.
Pe lângă această piesă, dezvoltatorul a mai achiziţionat două tablouri ale artistei, pe care le-a expus în holul clădirii. O altă clădire rezidenţială aflată în construcţie va avea la parter într-un colţ o sculptură din oţel inoxidabil lustruit oglindă semnată de britanicul Anish Kapoor. O clădire de birouri de pe Astor Place din Manhattan a optat pentru o piesă de Jeff Koons, Baloon Rabbit (Red), dezvoltatorul instalând-o în hol, de unde poate fi văzută de departe, strălucind prin pereţii de sticlă.
Pe Fifth Avenue o clădire de birouri a ales o lucrare realizată de artistul californian James Turrell şi care constă de fapt dintr-un joc al luminii naturale şi artificiale ce scaldă holul său în tot felul de culori.
Astfel, dincolo de principalele oraşe din ţară unde piaţa imobiliară este în creştere, există şi zone ce sunt în plin avânt sau promit acest lucru pentru următorii ani, mai precis oraşe cu 130.000 – 230.000 locuitori, precum Ploieşti, Piteşti şi Oradea. „Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Braşov sau Timişoara sunt oraşe unde se demarează noi şi noi proiecte imobiliare, iar piaţa este în creştere constantă, mai ales în ultimii trei ani. Însă există şi oraşe emergente din acest punct de vedere, care dau semne că în următorii ani se vor putea situa pe harta pieţelor de real estate de interes din România“, a declarat Răzvan Cuc, director regional al RE/MAX România.
Pentru aceste zone – precum Oradea sau Piteşti – agenţia imobiliară estimează creşteri constante anuale de circa 5% în următorii doi ani, atât în ceea ce priveşte numărul de tranzacţii, cât şi preţurile pentru locuinţe. Astfel, în oraşele menţionate media de preţ pe metrul pătrat variază între 700 şi 800 de euro, cele mai căutate tipuri de locuinţe fiind apartamentele de două şi trei camere, în timp ce pe segmentele comerciale şi office se remarcă o uşoară creştere a numărului de cereri. Ca reper, preţul mediu pe metrul pătrat al locuinţelor din Bucureşti este de 1.000 de euro.
În ultima vreme auzim tot mai multe despre Oradea, care se plasează în poziţia fruntaşă în topul oraşelor care au atras fonduri europene anul trecut şi care, prin investiţii de sute de milioane de euro în reabilitare şi dezvoltare, a atras atenţia investitorilor. „Cel mai important factor care duce la această dezvoltare o constituie implicarea autorităţilor în atragerea de fonduri europene“, este de părere Cătălin Novac, expert evaluator, manager de risc în cadrul companiei Darian. „Din cunoştinţele noastre, există în cadrul administraţiei locale interne o echipă bogată de tineri care «gândesc» proiecte inovatoare şi se ocupă exclusiv de atragerea de fonduri europene pentru implementarea acestora.“
Pe lângă interesul autorităţilor locale în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă a oraşului, explică Novac, Oradea dispune şi de alte atuuri, precum ieşirea foarte facilă către Europa, proximitatea faţă de două dintre cele mai importante centre universitare din România (Cluj-Napoca şi Timişoara), existenţa infrastructurii de afaceri prin implicarea autorităţilor locale spre atragerea investitorilor sau existenţa energiilor geotermale în zonă.
Vedeta părţii vestice a ţării rămâne totuşi Cluj-Napoca, oraş care nu este doar un mare centru universitar, ci şi un centru financiar unde îşi au sediul mai multe multinaţionale, ceea ce face ca în imobiliare cererea să crească şi mai mult, iar preţul chiriilor să fie direct proporţional cu salariile corporatiştilor. Conform unei analize realizate de imobiliare.ro, municipiul Cluj-Napoca a depăşit în premieră, la finalul anului 2015, Capitala în ceea ce priveşte preţurile medii de tranzacţionare a apartamentelor; deocamdată creşterea preţurilor de vânzare a apartamentelor, nu s-a reflectat şi în preţurile chiriilor. În Cluj, chiriile medii solicitate de proprietari se situau, în trimestrul al patrulea al anului trecut, la 190 de euro pe lună pentru o garsonieră, 280 de euro pe lună pentru un apartament cu două camere, 350 de euro pe lună pentru trei camere şi 450 de euro pe lună pentru patru camere.
Pe piaţa închirierilor din Bucureşti, preţurile medii solicitate de particulari în trimestrul al patrulea al anului 2015 au ajuns la 220 de euro pe lună pentru o garsonieră, la 300 de euro pe lună pentru un apartament cu două camere, la 350 de euro pe lună pentru o locuinţă tricamerală şi la 550 de euro pe lună pentru una cu patru camere sau mai mult.
Cât de sustenabilă este însă această creştere accelerată a pieţei imobiliare? Nu foarte, crede Dacian Barna, managing partner în cadrul Coldwell Banker Oradea. „Din punctul meu de vedere, în Cluj este o bulă imobiliară. Începem să asistăm la un fenomen interesant: mulţi clujeni nu mai investesc acolo. Iar asta pentru că foarte mulţi dezvoltatori riscă să cumpere când preţul e sus şi să vândă apoi când preţul scade; e efectul normal atunci când vorbim de o bulă. Nivelul de amortizare nu e chiar cel mai bun. Astfel, au început să apară în Oradea investitori imobiliari din Cluj, Braşov sau chiar Bucureşt“, spune Dacian Barna. El crede că investitorii aleg mai nou Oradea din mai multe motive: în primul rând poziţionarea bună, aproape de ieşirea din ţară, dar şi datorită faptului că Oradea are o imagine din ce în ce mai bună. „Oraşul a crescut foarte mult din punct de vedere al infrastructurii, al serviciilor şi se află şi acum pe o pantă ascendentă. Cu siguranţă tendinţa investitorilor de a veni în Oradea va continua şi anii următori, pentru că oraşul se dezvoltă, e un oraş curat, verde.“
Barna consideră că există două direcţii majore de dezvoltare care au pus Oradea pe harta imobiliară a României: una pe parcuri industriale (în oraş există două parcuri active cu grad de ocupare 100% şi un al treilea în construcţie), iar cea de-a doua direcţie este dat de efervescenţa din domeniul turismului. „Clădirile de birouri din Oradea sunt suficiente“, remarcă Barna. Tot el adaugă că această dezvoltare este plasată „într-o zonă relativ centrală; Lotus Center este primul mall din oraş şi tot în acea zonă s-a deschis un mare centru de afaceri construit exclusiv pentru birouri. Din punctul meu de vedere, primăria a creat cadrul. Dacă nu ar fi creat cadrul pentru dezvoltarea parcurilor industriale, dacă nu crea departamentele din cadrul primăriei responsabile de atragerea de fonduri europene, nu veneau nici firmele. Autorităţile locale şi mediul privat se susţin reciproc“, conchide reprezentantul Coldwell Banker.
Cu 194 de milioane de euro finanţări nerambursabile, Oradea se plasează în fruntea listei în topul oraşelor care au atras fonduri europene anul trecut. Mai mult, de-a lungul ultimilor cinci ani zeci de investiţii au bombardat oraşul. Trei parcuri industriale cu investiţii de 200 de milioane de euro au creat mii de noi locuri de muncă în IT, automotive, farma, industrie. Peste 60 de companii sunt găzduite în cele două parcuri industriale, iar managerii de la stat au mizat pe strategia facilităţilor fiscale şi a colaborării strânse cu investitorii, deopotrivă străini şi locali. Zeci de milioane de euro au fost investiţi şi în turism, iar oraşul mizează pe o creştere de peste 10% a numărului de turişti anul acesta. Treaba managerilor, de la stat şi de la privat, nu este nici pe departe terminată, iar dezvoltarea accelerată a oraşului nu are doar plusuri, ci şi minusuri care trebuie gestionate.
Mai multe deplasări la Oradea, în mai puţin de doi ani, mi-au dat ocazia să observ că în oraş se construieşte, se cheltuiesc mulţi bani pe investiţii, iar pe străzi sunt turişti care discută în limbi străine. Intrigat, am început să caut informaţii şi am aflat câteva lucruri surprinzătoare. De pildă că una dintre cele mai noi „vedete“ din oraş, un aquaparc, deţine recordul, în România, ca valoare a investiţiei în domeniu (20 de milioane de euro), că oraşul are trei parcuri industriale care au atras investiţii de 200 de milioane de euro în ultimii cinci ani şi 5.000 de oameni lucrează în cele trei zone. Iar planurile autorităţilor şi ale companiilor deopotrivă sunt la fel de mari.
Oradea, un oraş a cărui istorie începe acum mai bine de 900 de ani, pare să-şi reia rolul de „poartă către vestul Europei“. Motorul economiei bihorene, capitala Art Nouveau sau oraşul cu cei mai mulţi bani europeni atraşi – toate aceste afirmaţii caracterizează oraşul situat la câteva minute de graniţa cu Ungaria. Încă din 2011, pe vremea când cele mai multe companii marşau pe tactica mai sigură a expectativei, la Oradea lucrurile au stat tocmai pe dos, iar oraşul a atras zeci de noi investiţii.
Primăria Oradea a obţinut anul trecut finanţări nerambursabile de 194 milioane de lei, adică aproape 24% din veniturile totale de 805 milioane lei; din punctul de vedere al fondurilor europene, dacă media naţională de absorbţie este de 74%, Oradea a reuşit să atragă 95% din fondurile disponibile, ocupând astfel un loc fruntaş în acest clasament al eficienţei.
La nivel de judeţe, administraţiile locale care au încasat cele mai mari sume de la UE sunt Bihor (362 milioane lei), Hunedoara (279 milioane lei), Prahova (278 milioane lei), Dolj (258 milioane lei) şi Constanţa (255 milioane lei). Neamţ (46 milioane lei), Bucureşti (32 milioane lei) şi Ialomiţa (27 milioane lei) sunt judeţele care au atras cele mai mici sume de la Uniunea Europeană. La nivel de primării ale reşedinţelor de judeţ, cele mai mari sume s-au încasat în Oradea, Ploieşti şi Iaşi.
Devine astfel cât se poate de clar că o discuţie despre evoluţia economică a judeţului Bihor este, în mare măsură, o discuţie despre modul în care a evoluat Oradea. „În mod evident, Oradea este motorul economiei judeţului Bihor. Peste 60% din economia judeţului se reflectă aici, iar businessul local este cel mai bine evidenţiat tot în Oradea“, spune Radu Silaghi, director executiv al Asociaţiei Firmelor Bihorene (AFB). „În ultimii 5-7 ani, dacă e să vorbim de un termen mediu, evoluţia mediului de afaceri a fost pozitivă din mai multe perspective: în primul rând atragerea investitorilor străini, care au venit în număr destul de mare datorită parcurilor industriale. Avem primul parc care se află la ieşirea din ţară şi a atras investiţii masive din zona externă, şi mai avem alte două parcuri care încep să se dezvolte. Economia locală a fost vitregită la un moment dat; prin investiţiile masive din străinătate au fost puse deoparte investiţiile româneşti, la fel şi micii industriaşi. Cele două parcuri mai noi au dat practic posibilitatea şi firmelor locale, afacerilor mici, să se relocheze din centrul oraşului sau din judeţ, revitalizând practic economia locală.“
Parcurile industriale din Oradea, despre care vorbeşte Radu Silaghi, au generat investiţii private (atât străine, cât şi ale unor companii locale) de 200 de milioane de euro în ultimii cinci ani; din acestea, investiţii de peste 100 de milioane de euro au fost deja finalizate. Parcul industrial Eurobusiness I, primul construit în Oradea, reprezintă o zonă delimitată, în care se desfăşoară activităţi economice, de cercetare, producţie industrială şi servicii. Se desfăşoară pe o suprafaţă de 121 de hectare, terenul fiind proprietatea municipiului Oradea. Acesta este poziţionat strategic în apropierea graniţei de la Borş şi are un front stradal, pe drumul european 60, de 1,2 kilometri. Euro Business Parc Oradea este administrat de Eurobusiness Parc SRL, societate deţinută în procent de 100% de municipiul Oradea.
Primăria din Oradea deţine şi parcul Eurobusiness II, a cărui suprafaţă este de 23,8 hectare. Dat fiind interesul tot mai mare al companiilor pentru aceste spaţii, consilierii locali au aprobat în 2015 înfiinţarea Parcului Industrial Eurobusiness III şi acordarea de facilităţi fiscale mai multor firme. Parcurile industriale ale Oradei, întinse pe 220 de hectare, sunt o investiţie profitabilă pentru autorităţi; peste 3.000 de oameni lucrează în aceste zone, iar numărul angajaţilor ar putea trece de 6.500 până la sfârşitul anului 2020. Aflându-se la doar 4 kilometri de graniţa cu Ungaria, parcurile industriale au legături directe la importante rute comerciale.
Zona de centru-vest a Capitalei şi-a adjudecat, în prima jumătate a anului, o treime din totalul pieţei de închirieri de birouri, valoare în creştere comparativ cu ponderea de 10% pe care a avut-o anul trecut. Astfel, această zonă a urcat pe locul al doilea ca importanţă în decizia de relocare a companiilor, după nordul Capitalei, potrivit unei analize realizate de firma de consultanţă ESOP Consulting – Corfac International
Creşterea interesului pentru această zonă s-a produs ca urmare a numărului mare de proiecte de birouri de amploare ridicate aici în perioada octombrie 2015-aprilie 2016, atrăgând atenţia managerilor companiilor în căutare de sedii noi.
„Subzonele Orhideea-Politehnica şi Cotroceni au fost vârf de lance şi au atras tranzacţii de birouri care au însumat 50.209 de metri pătraţi, numai în primele şase luni din 2016, conform datelor centralizate în Forumul principalelor companii imobiliare de pe piaţa de birouri. Acest volum reprezintă mai mult decât dublu comparativ cu valoarea tuturor tranzacţiilor din această zonă la nivelul anului trecut (în 2015, în zona de centru-vest s-au încheiat contracte de închiriere de 19.000 de metri pătraţi)”, se arată în comunicatul ESOP Consulting – Corfac International.
Nemulţumit că Nigeria nu este suficient de bine reprezentată în literatura sau filmele science-fiction, un arhitect şi artist american de origine nigeriană, Olalekan Jeyifous, a creat o serie de imagini în care prezintă Lagosul (cea mai mare metropolă a ţării) anului 2050 în viziunea sa, scrie CNN.
Seria de imagini intitulată ”Shanty Megastructures“ (”Megastructuri de cocioabe“) prezintă un Lagos în care turnuri de cocioabe metalice domină zonele luxoase ale metropolei, în încercarea, susţine artistul, de a atrage atenţia asupra săracilor care au de suferit de fiecare dată când se trece la transformarea unei zone a oraşului. Olalekan Jeyifous afirmă însă că imaginile sale nu reprezintă decât o sugestie pentru viitor şi nicidecum un proiect care va fi implementat şi trebuie privite ca atare.
Munţii maiestoşi sau apele albastre tot timpul atrag turişitii, dar natura ne-a pregătit şi locuri care chiar dacă sunt bizare ne inspira imaginaţia şi curiozitatea. Peisajele prezentate în acest articol sunt naturale şi pe cât de ireale par, pe atât sunt de frumoase.
1. Bule de metan îngheţate în lacul Abraham, Canada.
Create prin descompunerea materiei organice (plante, animale şi microbi), bulele de gaz extrem de inflamabil urcă la suprafaţa apei în timpul lunilor mai călduroase. Ele sunt prinse pentru o perioadă sub crusta de gheaţă, iar când aceasta se topeşte metanul ajunge în atmosferă.
2. Lacul Hillier – Australia
Vazută din cer, suprafata roz a lacului Hillier pare glazura de pe o prajitură. Hillier se află în extremitatea insulei Middle, una dintre cele peste 100 ale Arhipelargului Recherche, aflat în largul coastei sudice a Australiei de Vest. Lacul puţin adânc, de aproximativ 600 m în diametru, este mărginit de depuneri albe de sare şi înconjurat de păduri verzi de eucalipţi şi arbori de hârtie.
3. Cascada însângerată – Antartica
Cascada roşie, poreclită „Cascada însângerată”, este înaltă cât o clădire cu cinci etaje şi iese printr-o crăpătură în gheaţă. Geologii credeau iniţial că această culoare a apei vine de la alge, însă nuanţa roşiatică este dată, de fapt, de microbi.
4. Pietrele mişcătoare din Valea Morţii
Oamenii de ştiinţă au găsit aici urme drepte, sau şi în zigzig, lăsate pe parcursul anilor de pietre „călătoare”. Acest fenomen are loc pe suprafaţa platoului Racetrack Playa, fundul unui lac uscat din Valea Morţii. În timpul iernii, pietrele se pot deplasa sub acţiunea unui vânt uşor, cu o viteză de 3-5 m/s, pe o suprafaţă de gheaţă cu o grosime mai mică de 5mm. Mişcarea observată a avut loc cu o viteză de 2 – 6 m pe minut.
5. Vulcanul cu lava albastră
Vulcanul Kawah Ijen, situat în estul insulei Jawa, cu o înălţime de 2.400 de metri, are o caracteristică specială: flăcările albastre care apar pe timpul nopţii pe versanţii săi.
Culoarea provine de la vaporii de sulf care ies din craterul vulcanului, la o temperatură de 200 grade Celsius. Când se aprinde noaptea, gazul produce flăcări de un albastru electric, care se pot ridica şi până la 5 metri înălţime.
6. Plaja ascunsă din Mexic
Plaja ascunsă este situată în interiorul unueia dintre insulele Marieta. Arhipelagul Insulelor Marieta este situat în largul coastei Puerto Vallarta din Mexic. Acest loc este accesibil printr-un tunel lung de 25 de metri, care face legătura cu Oceanul Pacific. Turiştii trebuie să înoate până acolo, dar turişti nu trebuie să se scufunde, deoarece spaţiul dintre suprafaţa apei şi tavanul tunelului este de 2 metri.
7. Cercurile zânelor din Namibia.
În deşertul namibian au apărut milioane de cercuri bizare cu diametru de 2-15 metri de-a lungul a 2500 de km de pământ. Aceste cercuri sunt cunoscute ca fiind cercurile zânelor. Misterul cercurilor rămâne încă neelucidat, mai mulţi oameni de ştiinţă venind cu propriile teorii. Aborigenii africani spun că aceste cercuri sunt urmele paşilor zeilor.
8. Dealurile de ciocolată din Filipine
Sute de coline conice se înalţă în grupuri, una în spatele alteia. Coastele lor sunt acoperite cu ierburi aspre, care în anotimpul uscat, din luna februarie până în mai, sunt atât de arse de soare, încât dealurile par ca sunt învelite în ciocolată. Apoi încep ploile tropicale torenţiale, care readuc vegetaţia la viaţă şi redau peisajului o culoare verde strălucitoare.
Concurenţa din ce în ce mai mare îi face pe retailerii tradiţionali să caute soluţii de păstrare a clienţilor, iar o metodă la care recurg este de a crea o relaţie foarte apropiată cu aceştia, scrie LA Times. Apar astfel servicii de shopping mobil, cum este cel pus la dispoziţie de Saks Fifth Avenue.
Clienţii oferă detalii cu privire la măsuri, culori preferate sau ocazia la care vor să poarte hainele, iar magazinul selectează ţinute şi accesorii pe care le trimite la domiciliul sau hotelul acestora, alături de un specialist care să-i ajute la alegere. Se mai poartă şi trimisul unor colecţii întregi acasă la vreo clientă care să poată alege împreună cu prietenele.
Alţi retaileri, printre care Nordstrom, Bloomingdale’s sau Neiman Marcus, invită creatori de modă sau celebrităţi să vină în vizită la magazinele lor şi să interacţioneze cu clienţii, oferindu-le suficientă atenţie cât să-i facă să se simtă bine trataţi.
Olga Komova, angajată a unui hotel de lux, este acuzată că ar fi participat la un grup infracţional responsabil de o fraudă de peste 21 de milioane de lire sterline.
Komova s-ar fi folosit de slujba ei dintr-un hotel de 4 stele din Thailanda drept acoperire pentru fraudele pe care le comitea. Cunoscută ca o “fermecătoare” asistentă a clienţilor, femeia de 25 de ani ar fi sustras sume uriaşe de la clienţii din Vest.
Alături de complicele ei rus Dmitry Ukrainsky (44 de ani), Olga Komova ar fi trimis mail-uri cu viruşi mai multor clienţi, obţinând astfel acces la datele lor personale.
Înainte de a fi arestată, ea era cunoscută mai mult pentru fotografiile postate pe diverse reţele de socializare.
Olga Komova, angajată a unui hotel de lux, este acuzată că ar fi participat la un grup infracţional responsabil de o fraudă de peste 21 de milioane de lire sterline.
Komova s-ar fi folosit de slujba ei dintr-un hotel de 4 stele din Thailanda drept acoperire pentru fraudele pe care le comitea. Cunoscută ca o “fermecătoare” asistentă a clienţilor, femeia de 25 de ani ar fi sustras sume uriaşe de la clienţii din Vest.
Alături de complicele ei rus Dmitry Ukrainsky (44 de ani), Olga Komova ar fi trimis mail-uri cu viruşi mai multor clienţi, obţinând astfel acces la datele lor personale.
Înainte de a fi arestată, ea era cunoscută mai mult pentru fotografiile postate pe diverse reţele de socializare.