BusinessMagazin

Tag: transformare

  • Cum arătau celebrităţile în copilărie şi adolescenţă. Transformarea uimitoare a lui George Clooney dintr-un şcolar studios în starul sexy de astăzi – FOTO

    Angelina Jolie

    Brad Pitt

    Brooke Shields

    Christian Bale

    George Clooney

    Gwyneth Paltrow

    Jay-Z

    Johnny Depp

    Kate Moss

    Robert Downey Jr.

  • Cum se pot transforma cărţile de nonficţiune în cursuri şi într-un model de afacere

    Partea pe care o citesc acum se numeşte «Designul lucrurilor de zi cu zi»“ şi este scrisă de Don Norman. Doar citind cuprinsul acestei cărţi am vizualizat cinci programe online diferite prin care îţi poţi schimba viaţa. Această carte are idei puternice pentru orice fel de manager, în funcţie de tipul de transformare pe care îl caută. În cazul în care conduci o echipă de oameni, designul lucrurilor de zi cu zi te-ar putea învăţa cum să interacţionezi mai bine, cum să oferi un feedback mai bun şi că, de fapt, complexitatea este bună, confuzia fiind cea care este rea“, exemplifică Olimpia Meşa modul cum funcţionează proiectul său antreprenorial, Book to Courses.

    Prin acesta, Meşa şi-a propus să lanseze o şcoală online prin care să îi ajute pe autori să transforme operele lor în cursuri, prin împletirea de noi tehnologii cu noi forme de învăţare. Şcoala se adresează autorilor care îşi doresc nu doar să scrie, ci şi să formeze oamenii ce le admiră operele. „Nu este importantă forma conţinutului pe care îl ai: cărţi, articole, tutoriale, video-uri de tipul «cum să», ghiduri şi, de asemenea, nu contează dacă este vorba despre sănătate, gătit, sport, afaceri sau dezvoltare personală – important este ca autorul să aibă mentalitatea şi dorinţa de a face o schimbare.

    Odată ce au acest gând în minte, Şcoala online Book To Courses devine ghidul lor pas cu pas despre cum să îşi transforme conţinutul într-o afacere prin care să îi înveţe pe ceilalţi.“ În funcţie de opţiunea aleasă, conţinutul creat de ei poate fi transformat doar în cursuri online sau în cursuri online şi workshopuri faţă în faţă. Autorii cărţilor de business ar putea decide să îşi transforme conţinutul în programe de certificare pentru organizaţiile corporative; practicanţii de dezvoltare personală şi coach-ii şi-ar putea transforma conţinutul în comunităţi online de practică etc. Primul nivel de susţinere din partea antreprenoarei este şcoala online unde autorul se înscrie, învaţă din lecţiile ei – organizate sub forma unor înregistrări video – şi ulterior primeşte teme sau este inclus într-un grup de discuţii. Meşa şi-a propus ca şcoala să funcţioneze de patru ori pe an, pe parcursul a şapte săptămâni.

    Pe parcursul şcolii, oferă şi consultanţă live – studiază operele autorilor şi le exemplifică ce ar putea să facă în cazul în care se lovesc de impasuri în realizarea acestor teme. Următorul nivel de vânzare al proiectului presupune realizarea transformării cărţii autorului respectiv în cursuri, prin intermediul echipei de colaboratori cu care Meşa lucrează. Dacă, pentru primul nivel, autorii achită un preţ de 1.000 de dolari, pentru al doilea preţul porneşte de la 3.500 de dolari şi poate să urce până la 15.000 de dolari în cazul în care autorii doresc un proiect amplu, de transformare a articolelor într-un workshop de cinci săptămâni, spre exemplu. Utilizatorul decide ulterior cum doreşte să folosescă cursurile sale. Nu îi place să se arunce în previziuni legate de cifre, dar crede că 100.000 de dolari este un prag ce ar putea fi atins într-un an de acest proiect.

    Originară din Republica Moldova, Meşa s-a mutat în România la 18 ani, odată cu primirea unei burse de studiu la Universitatea din Bucureşti, în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice în limba franceză. După ce a terminat facultatea şi un an de master de Drept Internaţional, a realizat, în urma discuţiilor înflăcărate ce vizau unirea cu Basarabia la care a participat, parte din ele la Cotroceni, că nu îşi doreşte să profeseze în acest domeniu, fiind dezamăgită de figurile politice cu care a interacţionat. Astfel, şi-a început cariera în 2003 în cadrul Hewlett-Packard, unde, ca urmare a limbilor străine cunoscute (rusă, franceză, engleză), a avut parte de o ascensiune rapidă.

    La 23 de ani a devenit responsabilă de zona fostei U.R.S.S. şi Mongoliei şi lucra chiar şi pentru echipa din Africa, pentru ţările vorbitoare de limba franceză de acolo. A evoluat rapid până la funcţia de manager de echipă şi, în cadrul meeting-urilor organizate în companie, şi-a descoperit afinitatea de a-şi motiva colegii, astfel că a decis să îşi orienteze cariera spre domeniul trainingului. A renunţat la locul de muncă la HP şi s-a angajat în cadrul Achieve Global, unul dintre principalii jucători de pe piaţa locală de training. „Am livrat workshop‑uri prin ţară şi am avut clienţi din domenii diverse, de la banking, până la telecom.“ O complicaţie la sarcină i-a întrerupt însă activitatea pentru câteva săptămâni şi a determinat-o să se mute în Braşov, unde se afla medicul său. Decizia de a se muta definitiv în Braşov a venit în scurt timp, iar dacă locul de muncă al soţului îi permitea să lucreze de acasă, pentru ea a apărut întrebarea legată de cum ar putea să îşi continue cariera. Soluţia a fost dată de cursurile de design instrucţional (instructional design – metodologie pentru dezvoltarea de noi programe educaţionale, care se referă la analiza nevoilor participanţilor, planificarea instruirii şi evaluarea eficienţei programului).

     

     

  • Locul din România unde oamenii ştiu cu 4 zile înainte cum va fi vremea. Care e explicaţia fenomenului

    Vrei să-ţi programezi vacanţa în funcţie de vreme? Dacă prognozele meteo de la TV sunt printre cele mai imprevizibile, există un loc în România unde oamenii ştiu exact cum va fi vremea cu patru zile înainte. Nu vorbim despre niciun fenomen paranormal, deşi în zonă circulă legende şi poveşti despre mistere neelucidate până acum. Care este explicaţia?

    Spaţiul carpato-danubiano-pontic cuprinde multe locuri în care paranormalul se îmbină perfect cu legenda şi fenomenele naturale. Poveştile care circulă în jurul lor se pot transforma oricând î scenarii de filme. Nu doar Pădurea Baciului sau poteca de pe Jepii mici sunt atracţiile principale pentru amatorii de paranormal, România are şi alte locuri misterioase. Iar unele dintre ele sunt cât se poate de… adevărate.

    Vezi care e locul din România unde oamenii ştiu cu 4 zile înainte cum va fi vremea

  • Insula care adăposteşte o rasă de oi cu patru coarne, pisici fără coadă şi vrea să devină un hub Bitcoin

    The Lady Chauffeurs este numai una dintre afacerile de pe insulă care acceptă plăţile în moneda virtuală. Start-up-urile legate de bitcoin au tendinţa să apară acolo unde sunt bani disponibili pentru investiţii, în Londra, New York sau San Francisco. O astfel de concurenţă poate părea prea mare pentru un protectorat britanic minuscul care seamănă mai mult cu o capsulă a timpului decât cu tărâmul viitorului. Totuşi, guvernul Insulei Man are ambiţia să o transforme într-unul dintre cele mai importante hub-uri ale tehnologiei la nivel mondial. Circa 25 de start-up-uri lucrează cu monede virtuale, iar numărul lor este în continuă creştere.

    Proprietara The Lady Chauffeurs, Nula Perren, explică faptul că serviciul de transport pe care îl oferă este adresat chiar antreprenorilor din domeniul monedelor virtuale şi entuziaştilor bitcoin. Mulţi dintre aceşti nou-veniţi pe insulă sunt programatori şi profesionişti din sectorul IT din Canada, Statele Unite şi Brazilia, care iniţial au lucrat în industria jocurilor de noroc online.

    În ultimul deceniu, unele dintre cele mai mari companii din această industrie şi-au transferat activităţile pe insulă, inclusiv Rational Group, care deţine site-urile PokerStars şi Full Tilt Poker, insula devenind la fel de importantă precum cazinourile tradiţionale din Las Vegas şi Macao. Poate fără intenţie, aceste companii de jocuri de noroc au jucat rolul de moaşe pentru comunitatea monedelor virtuale de pe insulă.

    Cu toate că majoritatea companiilor de jocuri de noroc online nu acceptă bitcoin, moneda digitală este populară în comunitatea IT a insulei, iar unii devotaţi şi-au schimbat locurile de muncă pentru start-up-uri dedicate banilor virtuali.

    Americanul Nick Williamson, care a renunţat la Institute of Technology din Illinois pentru a deveni jucător de poker profesionist, este unul dintre aceştia. În 2011, PokerStars l-a atras pe Williamson cu un post de administrare a jocurilor. „Dacă poţi pleca din când în când de pe insulă pentru a nu te simţi claustrat, este grozav“, explică Williamson, în vârstă de 29 de ani, pentru Bloomberg. Williamson a devenit interesat de bitcoin pentru potenţialul de a elimina la un moment dat necesitatea unui administrator neutru al jocurilor, care să verifice mizele jucătorilor. După ce s-a mutat pe insulă şi a studiat codul sursă al bitcoin în timpul liber, Williamson a început să scrie propriul său protocol pentru un registru virtual de evidenţă a tranzacţiilor cu moneda virtuală (blockchain protocol). În noiembrie 2014, Williamson a părăsit PokerStars pentru a se concentra pe Pythia, un start-up pe care l-a fondat pentru a oferi clienţilor softul necesar creării propriilor registre ale tranzacţiilor.

    Pentru a dovedi fezabilitatea protocolului Pythia, Williamson a găsit un partener neobişnuit, guvernul Insulei Man, care înfiinţează, ca proiect pilot, un registru al companiilor din domeniul monedelor virtuale, care va fi stocat folosind protocolul Pythia. Astfel, guvernul Insulei Man va deveni primul guvern care va folosi un blockchain pentru a stoca date oficiale.

    “Acest fapt demonstrează buna noastră credinţă. Demonstrează că păstrăm un echilibru între importanţa reglementărilor şi deschiderea către afaceri“, a arătat Brian Donegan, care răspunde de dezvoltarea afacerilor cu monede virtuale în Departamentul pentru Dezvoltare Economică.

    În mai puţin de un an, cadrul de reglementare a operaţiunilor cu bitcoin a fost aprobat de Parlamentul Insulei Man, cunoscut sub numele de Tynwald, care are o istorie de peste 1.000 de ani şi susţine că ar fi legislativul cu cea mai îndelungată activitate din lume.

    Platformele de tranzacţionare a monedelor virtuale trebuie să respecte legislaţia în domeniul spălării banilor, pentru prevenirea activităţilor infracţionale şi protejarea clienţilor, a explicat Donegan.

    Eric Hollreiser, director de comunicare la Rational Group, spune că vede o paralelă între crearea de către guvern a reglementărilor pentru jocurile de noroc online, care au contribuit la legitimizarea întregului sector, şi ceea ce se întâmplă în prezent cu bitcoin, care are reputaţia vestului sălbatic.

    Antreprenorii din sectorul financiar online sunt atraşi de Insula Man nu doar pentru regimul de reglementări. Inelele de fibră optică care conectează insula de Irlanda şi Marea Britanie oferă servicii de Internet în bandă largă neobişnuit de puternice. Electricitatea este suficientă şi sigură, ca şi centrele de date ale insulei. În afara acestor servicii, este vorba despre sistemul fiscal, în care nu există impozite pe profit, pe câştigurile de capital sau pe dividende. Nivelul impozitelor personale este scăzut, de maximum 20%, respectiv mai puţin de jumătate din cel mai ridicat nivel din Marea Britanie.

  • Insula care adăposteşte o rasă de oi cu patru coarne, pisici fără coadă şi vrea să devină un hub Bitcoin

    The Lady Chauffeurs este numai una dintre afacerile de pe insulă care acceptă plăţile în moneda virtuală. Start-up-urile legate de bitcoin au tendinţa să apară acolo unde sunt bani disponibili pentru investiţii, în Londra, New York sau San Francisco. O astfel de concurenţă poate părea prea mare pentru un protectorat britanic minuscul care seamănă mai mult cu o capsulă a timpului decât cu tărâmul viitorului. Totuşi, guvernul Insulei Man are ambiţia să o transforme într-unul dintre cele mai importante hub-uri ale tehnologiei la nivel mondial. Circa 25 de start-up-uri lucrează cu monede virtuale, iar numărul lor este în continuă creştere.

    Proprietara The Lady Chauffeurs, Nula Perren, explică faptul că serviciul de transport pe care îl oferă este adresat chiar antreprenorilor din domeniul monedelor virtuale şi entuziaştilor bitcoin. Mulţi dintre aceşti nou-veniţi pe insulă sunt programatori şi profesionişti din sectorul IT din Canada, Statele Unite şi Brazilia, care iniţial au lucrat în industria jocurilor de noroc online.

    În ultimul deceniu, unele dintre cele mai mari companii din această industrie şi-au transferat activităţile pe insulă, inclusiv Rational Group, care deţine site-urile PokerStars şi Full Tilt Poker, insula devenind la fel de importantă precum cazinourile tradiţionale din Las Vegas şi Macao. Poate fără intenţie, aceste companii de jocuri de noroc au jucat rolul de moaşe pentru comunitatea monedelor virtuale de pe insulă.

    Cu toate că majoritatea companiilor de jocuri de noroc online nu acceptă bitcoin, moneda digitală este populară în comunitatea IT a insulei, iar unii devotaţi şi-au schimbat locurile de muncă pentru start-up-uri dedicate banilor virtuali.

    Americanul Nick Williamson, care a renunţat la Institute of Technology din Illinois pentru a deveni jucător de poker profesionist, este unul dintre aceştia. În 2011, PokerStars l-a atras pe Williamson cu un post de administrare a jocurilor. „Dacă poţi pleca din când în când de pe insulă pentru a nu te simţi claustrat, este grozav“, explică Williamson, în vârstă de 29 de ani, pentru Bloomberg. Williamson a devenit interesat de bitcoin pentru potenţialul de a elimina la un moment dat necesitatea unui administrator neutru al jocurilor, care să verifice mizele jucătorilor. După ce s-a mutat pe insulă şi a studiat codul sursă al bitcoin în timpul liber, Williamson a început să scrie propriul său protocol pentru un registru virtual de evidenţă a tranzacţiilor cu moneda virtuală (blockchain protocol). În noiembrie 2014, Williamson a părăsit PokerStars pentru a se concentra pe Pythia, un start-up pe care l-a fondat pentru a oferi clienţilor softul necesar creării propriilor registre ale tranzacţiilor.

    Pentru a dovedi fezabilitatea protocolului Pythia, Williamson a găsit un partener neobişnuit, guvernul Insulei Man, care înfiinţează, ca proiect pilot, un registru al companiilor din domeniul monedelor virtuale, care va fi stocat folosind protocolul Pythia. Astfel, guvernul Insulei Man va deveni primul guvern care va folosi un blockchain pentru a stoca date oficiale.

    “Acest fapt demonstrează buna noastră credinţă. Demonstrează că păstrăm un echilibru între importanţa reglementărilor şi deschiderea către afaceri“, a arătat Brian Donegan, care răspunde de dezvoltarea afacerilor cu monede virtuale în Departamentul pentru Dezvoltare Economică.

    În mai puţin de un an, cadrul de reglementare a operaţiunilor cu bitcoin a fost aprobat de Parlamentul Insulei Man, cunoscut sub numele de Tynwald, care are o istorie de peste 1.000 de ani şi susţine că ar fi legislativul cu cea mai îndelungată activitate din lume.

    Platformele de tranzacţionare a monedelor virtuale trebuie să respecte legislaţia în domeniul spălării banilor, pentru prevenirea activităţilor infracţionale şi protejarea clienţilor, a explicat Donegan.

    Eric Hollreiser, director de comunicare la Rational Group, spune că vede o paralelă între crearea de către guvern a reglementărilor pentru jocurile de noroc online, care au contribuit la legitimizarea întregului sector, şi ceea ce se întâmplă în prezent cu bitcoin, care are reputaţia vestului sălbatic.

    Antreprenorii din sectorul financiar online sunt atraşi de Insula Man nu doar pentru regimul de reglementări. Inelele de fibră optică care conectează insula de Irlanda şi Marea Britanie oferă servicii de Internet în bandă largă neobişnuit de puternice. Electricitatea este suficientă şi sigură, ca şi centrele de date ale insulei. În afara acestor servicii, este vorba despre sistemul fiscal, în care nu există impozite pe profit, pe câştigurile de capital sau pe dividende. Nivelul impozitelor personale este scăzut, de maximum 20%, respectiv mai puţin de jumătate din cel mai ridicat nivel din Marea Britanie.

  • Închisoarea transformată în pensiune. Cât costă o noapte şi cum arată o cameră – GALERIE FOTO

    O pensiune Bed&Breakfast din Ohio le oferă posibilitatea vizitatorilor să petreacă noaptea la închisoare. Pensiunea poate caza doar patru persoane, iar o cameră, celulă în acest caz, costă 290 de dolari pe noapte.

    Clădirea a fost construită în 1910 şi folosită pe post de bibliotecă apoi transformată în închisoare.  De când a fost deschisă în 2013, Old Vermilion Jailhouse Bed and Breakfast  a găzduit sute de persoane. Pensiunea se promovează ca fiind singura închisoare din lume care poate fi închiriată, scrie Daily Mail.

    Old Vermilion  a operat ca închisoare din 1955 până în 1998. Markos Paradissis a cumpărat clădirea pe care a folosit-o iniţial ca pe o zonă de depozitare. Când afacerile au început să-i meargă prost s-a gândit să profite de acest spaţiu şi l-a transformat într-o pensiune. Acesta a transformat cea mai mare sală într-un dormitor matrimonial, prevăzut cu un pat, tv şi frigider, iar restul celulelor în camere individuale.

    “Nu mi-am dat seama cât de mult de muncă este. Cupluri vin la noi pentru o noapte romantică. Am avut pe cineva chiar din Irlanda”, a spus Markos Paradissis pentru New York Daily News.

    De asemenea, Halloween-ul este o perioadă bună pentru afaceri, dar Markos Paradissis se jură că îbnchisoarea nu este bântuită.

  • Cum şi-a transformat un bărbat pasiunea pentru călătorie într-o carieră

    Matt Gibson a plecat în Taiwan în 2004 pentru a-şi putea plătii datoriile acumulate în studenţie. Când a absolvit avea acumulate datorii în valoare de 10.000 de dolari. Gibson s-a dus în Taiwan să predea engleza, relatează Business Insider.

    Gibson a scăpat repede de datorii predând engleza 18 ore pe săptămână. Apoi s-a concentrat pe o pasiune mai veche de-a lui: a creat o revistă în limba engleză. “Absolvisem jurnalismul şi aveam o idee despre modul cum funcţionează o publicaţie. A trebuit să învăţ chineza, la nivel de începător, pentru a putea conversa cu lume din jur”, a mărturisit el.

    “Revista a avut succes, chiar am făcut ceva bani înainte să o vând”, a spus Gibson. Cu banii în buzunar, Matt Gibson a decis să devină freelancer, scriind despre aventurile sale care l-au dus în Thailanda, Cambogia şi Filipine.

    În 2009 a lansat blogul de călătorie Xpat Matt. Gibson s-a mutat în Salt Lake City, Utah, locaţie pe care a folosit-o ca pe o bază de operaţiuni, călătorind în locuri precum Mexic, Singapore sau Sri Lanka. Acesta câştigă între 3000-5000 de dolari pe lună din blogging, pentru site-ul său dar şi pentru alţi.”Ca mulţi alţi bloggeri de travel nu cheltuiesc mult. În multe locuri din străinătate, 1000 de dolari îmi ajung pentru o lună.”, a spus Gibson.

    Pe lângă blogul de călătorie, Matt Gibson şi-a înfiinţat propria companie de marketing, Xpat Media. Compania a lansat campania de marketing #NepalNow pentru a promova turismul din Nepal.

    Sfatul lui Gibson pentru pasionaţii de scris şi călătorie şi care vor să facă o carieră din asta este să fie organizaţi. “Trebuie să ai un plan concret şi să iei lucrurile pas cu pas. Dacă nu ai un plan bine stabilit, totul este mult mai greu”, a spus el. “Să nu-ţi fie frică să începi. Ai încredere în abilitatea ta să treci peste obstacolele care o sa-ţi iasă în cale. Un plan de business bine pus la punct este o metodă bună de a evita multe neplăceri”, a adăugat Gibson.

  • La 89 de ani deţine un imperiu şi este inconjurat de cele mai frumoase femei din lume, dar în tinereţe nu era în stare să-şi comande mâncare la restaurant

    Hugh Hefner a decis în 1953 că vrea să lanseze o revisă dedicată bărbaţilor. Pe atunci, era total neştiutor, potrivit publicaţiei britanice Daily Mail: nu ştia să se îmbrace corespunzător, să comande mâncare într-un restaurant sau să aleagă un vin bun. Era bizar, necizelat, introvertit, tăcut şi făcea totul greşit, completează publicaţia. Nu era un intelectual şi nu citea mai mult de 10 cărţi pe an. Era totuşi obsedat de jazz şi  filme şi dorea să celebreze cele mai frumoase şi dorite femei.

    Victor Lownes, devenit ulterior vicepreşedinte al publicaţiei, este cel care a creat schiţa personajului în care s-a transformat tânărul Hefner, după modelul idealului creat de revistă.

    Playboy comunica bărbaţilor ce filme să vadă, ce cărţi să citească, cum să se îmbrace, cum să îşi decoreze apartamentele, cum să gătească sau să prepare cocktail-uri – toate acele lucruri pe care Hefner nu le ştia la începuturile carierei sale.

    ”Am lansat revista fără niciun ban în 1953 şi în câţiva ani, întreaga mea viaţă s-a schimbat. Am devenit editorul celei mai de succes reviste pentru bărbaţi din lume, iar în 1959 am ieşit din spatele biroului şi am început să trăiesc viaţa”, dezvăluie Hefner, în vârstă de 89 de ani acum. ”M-am reinventat şi am devenit în cele din urmă <Mr. Playboy>”.

    Şi-a luat drept accesorii haina din catifea şi pipa în momentul în care Penthouse Party TV a început să emită, în 1959.

    ”Se spune că am ales să folosesc pipa pentru că nu aveam ce să fac cu mâinile în timpul emisiunii. Realitatea este că era o recuzită utilă, ce completa haina din catifea şi Mercedes Benz-ul. Era parte din persoana pe care voiam să o creez”, povesteşte Hefner. ”Am folosit revista ca mijloc în realizarea scopurilor mele şi în acest proces, am indicat o direcţie pentru alţi bărbaţi şi femei despre cum ar putea să îşi trăiască viaţa”.

    Marilyn Monroe a fost prima femeie ce a apărut pe coperta Playboy şi a stabilit astfel standardele pentru următoarele modele. A devenit un fel de talisman al lui Hefner, care  şi-a cumpărat chiar şi locul de veci lângă al ei în cimitirul Westwood Memorial Park din Los Angeles.

    Sinatra a fost decretat de Playboy idealul în materia de burlaci şi ”bărbatul pe care toate femeile îl voiau şi care toţi bărbaţii voiau să fie”. În paginile revistei au fost incluşi chiar şi scriitori cunoscuţi precum Ray Bradbury şi John Steinbeck.

    În 1961, imperiul Playboy s-a extins în cluburi pe scenele cărora apăreau comedianţi şi pline de iepuraşi Playboy, unde se intra pe bază de membership. În 1968, Hefner s-a căsătorit cu Barbi Benton, după ce s-au cunoscut în cadrul unei emisiuni TV, a cărei coprezentator a devenit.

    Îm 1988, ultimul club Playboy a fost închis, iar televiziunea a contribuit la declinul Playboy odată cu lansarea unei noi platforme pentru comedianţii ce altădată îşi arătau talentul în cluburile imperiului.

    Revista este publicată continuu de mai bine de 60 de ani, festivalurile de jazz au ajuns la 35, iar planurile de viitor ale Playboy includ mai mult de 200 în centrele de distracţie ale planetei în parteneriat cu Caesars.

     

     

  • O fabrică fondată în 1877 s-a transformat într-un centru cultural inedit

    Clădirile fostelor uzine Steaua Roşie, aflate în apropierea parcului Carol, poartă în continuare inscripţia „fondat la 1877“, ce „înnobilează blazonul comercial al noii societăţi“, potrivit descrierii de pe site-ul companiei Hesper, ce deţine în prezent fostele spaţii ale fabricii. Uzinele cu o istorie de peste 130 de ani au trecut de la producţia de focoase necesare armatei române, la grinzi şi şerpante pentru extinderea castelului Peleş în jurul anului 1900 şi furnizarea de construcţii metalice pentru rafinării, cazane cu abur, rezervoare şi aparate speciale pentru industria petrolieră la începutul secolului XX.

    În 1912, fabrica avea 500 de angajaţi. În anii ‘50, încep să se producă aici şi instalaţii pentru industria construcţiilor, în 1974 se trece la producţia de aparatură şi instalaţii hidraulice, iar, ulterior, la pompe de vid şi echipamente pentru centrale nucleare. În 1991, unitatea se transformă în societate pe acţiuni, iar vechea denumire se schimbă în Hesper, aceasta fiind o companie cu capital 100% românesc. Potrivit celor mai recente informaţii publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe, Hesper SA, cu clasificarea CAEN „fabricarea de motoare hidraulice“, a avut anul trecut o cifră de afaceri de aproximativ 20 de milioane de lei (circa 5 milioane de euro), profit net de 1,4 milioane de lei şi un număr mediu de 233 de salariaţi.

    Sala Galvanizare (cu o suprafaţă de 650 de metri pătraţi), Sala Compresoare (180 de metri pătraţi) şi Centrala Termică (360 de metri pătraţi), precum şi terasele adiacente – sunt câteva din spaţiile fostei uzine Steaua Roşie în care, de anul trecut şi până acum, au avut loc evenimente din cele mai diverse, predominant din zona culturală: de la proiecţii de film, conferinţe, lansări şi petreceri private până la concerte şi festivaluri de muzică, în special electronică, dar şi rock, precum şi alte evenimente.

    Lângă acestea, există aproximativ 1.300 de metri pătraţi de spaţii care ar putea deveni ateliere pentru design şi alte industrii creative, iar o hală de aproximativ 2.500 de metri pătraţi va fi amenajată pentru a adăposti evenimente mai mari, potrivit iniţiatorilor proiectului Halele Carol. La mică distanţă de evenimentele culturale îşi desfăşoară în continuare activitatea de producţie de motoare hidraulice Hesper SA, unde, potrivit celor mai recente informaţii publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe, lucrează circa 230 de angajaţi.

    Proiectul Halele Carol aparţine Zeppelin, o asociaţie fondată în 2008 de arhitecţii Cosmina Goagea, Constantin Goagea şi Ştefan Ghenciulescu, care lucrau împreună de dinainte de anul 2000. Asociaţia publică revista de arhitectură şi cultură urbană Zeppelin, a publicat 12 cărţi şi organizează constant expoziţii şi conferinţe. Potrivit celor trei fondatori ai asociaţiei, proiectul Halele Carol a fost iniţiat împreună cu organizaţia dedicată cercetării şi acţiunii în domeniul urbanismului şi al activării oraşelor Eurodite, dar şi cu al treilea partener, compania Hesper SA, proprietara fabricii ce funcţionează în vecinătatea Halelor Carol şi a vechilor spaţii industriale.
    „Ştiam despre acest spaţiu din 2007 şi ni se părea că valoarea sa ca patrimoniu industrial, dar şi potenţialul său pentru a deveni un loc public viu şi un focar de dezvoltare în zona parcului Carol erau imense“, povestesc cei trei fondatori ai Asociaţiei Zeppelin.

    În 2011, asociaţia a organizat un tur ghidat de arhitectură industrială în situri puţin cunoscute din capitală, tur care a inclus şi fabrica Hesper. Ulterior, partenerii lor de la Eurodite i-au invitat să participle la un workshop cu experţi olandezi pentru a găsi utilizări viabile ale locului. Parteneriatul s-a construit apoi în timp, cei trei arhitecţi asumându-şi elaborarea metodologiei de transformare pas cu pas în spaţii pentru industrii creative şi evenimente, care să prezerve identitatea arhitecturii industriale şi toată patina istorică a locului. Cei trei arhitecţi spun că au avut de la început în vedere un proces de transformare a spaţiului în paşi mici, cu scopul de a demonstra că nu e nevoie neapărat de operaţiuni grandioase pentru a mişca lucrurile.

    „Nu este vorba despre un proces standard – investiţie în reconversie, realizarea operaţiei, punerea în funcţiune şi recuperarea investiţiei, eventual dezvoltare. Ar fi fost nevoie de o investiţie uriaşă, în condiţiile în care, în România, spre deosebire de Occident, administraţiile nu se implică deloc în astfel de operaţii“, spun arhitecţii, care descriu cum peste tot în lume astfel de proiecte încep să funcţioneze şi pentru astfel de locuri în forma unor „operaţii de tip proces“: proiecte care încep cu ţeluri ambiţioase însă cu intervenţii propriu-zise cu costuri foarte mici şi care evoluează treptat, bazându-se pe colaborare şi pe atragerea de noi parteneri.

    Concret, proiectul a demarat anul trecut, în mai 2014, cu un eveniment prin care au deschis în mod oficial spaţiul pentru public şi la care au participat peste 2.000 de vizitatori, dar şi sponsori şi parteneri, şi s-a ţinut şi o conferinţă româno-olandeză pe tema reconversiilor vechilor spaţii industriale în fabrici culturale, o expoziţie de biciclete şi o terasă pop-up. Au continuat apoi cu atragerea de parteneri care au organizat până în prezent peste 20 de evenimente – concerte, petreceri, ateliere. „Am arătat astfel că există piaţă pentru locul respectiv“, spun arhitecţii.

    Cel mai important proiect de anul acesta, care a relansat şi programul de transformare şi a reconfigurat faţa şi curtea fabricii, este Design Post-Industrie @ Halele Carol – o expoziţie cu instalaţii de artă şi design realizate de artişti norvegieni şi români, care suprapune depărtările culturale într-o grădină postindustrială, este un proiect al Zeppelin realizat în parteneriat cu USF Bergen (la rândul său o fostă fabrică de sardine, transformată în centru de artă). Iar ambiţiile lor continuă: „Ne pregătim pentru intervenţii mai importante asupra clădirilor şi spaţiilor halelor“.

  • A transformat fotografiile unui român în opere de artă inedite

    Proiectul “The Dancing wih Costică” a pornit ca un exerciţiu de retuşare al lui Jane Long. “După ce am găsit arhiva lui Costică Acsinte am devenit fascinată de imaginile şi de subiecţii din fotografii.”, a spus ea. 

    Astfel portretele româneşti realizate de fotograful român Costică Acsinte au fost prelucrate de artista australiană Jane Long, care le-a colorat şi le-a adăugat câteva elemente suprarealiste.

    Fotografiile vintage fac parte din arhiva Costică Acsinte, ce cuprinde multe dintre imaginile realizate din perioada  Primului Război Mondial. Costică Acsinte s-a înrolat voluntar ca fotograf de război, iar experienţele trăite în această perioadă au fost imortalizate.

    După decesul său, au fost descoperite aproximativ 5.000 de negative fotografice pe plăci de sticlă, dar şi planfilme şi printuri fotografice. În 2013 a fost iniţiat un proiect de digitalizare a operei acestuia, aflată în domeniul public, potrivit site-ului colectiacosticaacsinte.eu.

    Vezi aici fotografiile unui român transformate în opere de artă inedite