BusinessMagazin

Tag: transformare

  • Cum să faci zeci de mii de euro cu lucruri invăţate de la părinţi şi bunici

     Aşa s-a născut Madame Delice, o afacere prin care vinde dulceţuri, zacuscă, sosuri şi conserve produse în atelierul propriu din Bacău. 

    Delia Burcă a investit alături de soţul ei 20.000 de euro într-un business concentrat pe producţia de dulceţuri, zacuscă, sosuri şi conserve, iar anul trecut a obţinut afaceri de 176.000 de lei (circa 38.000 de euro). „Afacerea a crescut organic, investiţia iniţială a fost de aproximativ 20.000 de euro în amenajare şi utilaje.

    Am beneficiat de faptul că spaţiul în care ne desfăşurăm acum activitatea îl aveam deja, aşa că doar i-am schimbat destinaţia şi am făcut amenajările necesare. De când am pornit activitatea, tot profitul a fost reinvestit în dezvoltarea numelui nostru”, spune Delia Burcă, cea care a pus pe piaţă brandul Madame Delice.

    Ideea i-a venit de la propriile obiceiuri din gospodărie, aşa că, în 2016, a trecut de la mica producţie din bucătăria proprie la o producţie controlată, într-un spaţiu dotat corespunzător, cu toate avizele şi autorizaţiile necesare. Practic, garajul familiei a fost transformat pentru a deveni un spaţiu adecvat producţiei artizanale. Primul sezon de produse a fost cel din primăvara anului 2017.

    „Am început cu un produs reprezentativ pentru noi – condimente din legume deshidratate Delice, în două amestecuri – pentru supe, ciorbe şi fripturi. Este o alternativă sănătoasă ca bază de mâncare, fiind 100% produs din legume uscate de noi.”

    Din portofoliul Madame Delice fac parte astăzi circa 60 de produse distincte, de la dulceţuri şi siropuri la zacuscă în şase sortimente, conserve pentru toamnă, sosuri şi sucuri naturale. Businessul i-a adus Deliei Burcă vânzări de 176.000 de lei anul trecut, mai mult decât dublu faţă de anul anterior, când abia demarase producţia. Până la sfârşitul lunii iunie 2019, rezultatul de anul trecut fusese deja depăşit, atât ca urmare a creşterii volumului de produse, cât şi datorită deschiderii unei băcănii proprii, în luna martie a acestui an, sub numele Madame Delice Gourmet. Businessul are patru salariaţi.

    „Am căutat să ne dezvoltăm o reţea de producători de fructe şi legume crescute cât mai naturale, încurajăm producătorii locali să cultive ceea ce avem noi nevoie în producţie. O parte din fructele procesate sunt din grădina noastră, avem şi o cultură de zmeură în care nu folosim niciun fel de substanţe chimice”, spune Delia Burcă.

    În familie, sarcinile sunt împărţite între ea şi soţul ei, astfel că, dacă Delia Burcă se implică în producţie, reţete, selecţia ingredientelor şi promovare, soţul său este responsabil de partea de logistică, distribuţie şi etichetare. În paralel cu Madame Delice, Delia Burcă este expert contabil şi practician în insolvenţă.

    Vânzarea produselor Madame Delice se face direct prin magazinul online, prin cel fizic – băcănia deschisă în Bacău – dar şi prin alte câteva băcănii partenere.

    „Avem în plan mărirea numărului de băcănii partenere, deja am încheiat noi contracte de colaborare şi sperăm ca relaţiile noastre să fie pe termen lung. În momentul de faţă, ne găsiţi pe rafturile unor băcănii din Bucureşti, Iaşi, Suceava şi Constanţa.”

    Cu experienţa a două sezoane de producţie, Delia Burcă se gândeşte să eficientizeze planul de business, eliminând unele produse care nu sunt rentabile şi mărind numărul de unităţi produse din alte categorii.

    „Noi depindem foarte mult şi de factori variabili, precum vremea, calitatea fructelor, cât de lung este sezonul de recoltare din fauna spontană.”
    Pe site-ul Madame Delice, un borcan de 100 de grame de condimente costă 20 de lei, un borcan de dulceaţă de ardei iuţi de 200 de grame este tot 20 de lei, iar unul de zacuscă de 300 de grame porneşte de la 14 lei.

    Poemi – producţie de obiecte din ceramică (Sibiu)
    Fondator: Florin Popescu
    Investiţie iniţială: 100.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 180.000 de lei (peste 39.000 de euro)
    Distribuţie: HoReCa, online sau vânzări direct din atelier

    Ilustraţie de carte pentru copii (Bucureşti)
    Autor: Irina Motroc
    Cărţi ilustrate: Domnul Papuzek, Pârşul Moni devine celebru (în lucru)

    Manieres – cursuri de bune maniere (Bucureşti)
    Fondator: Ştefana Mireţ
    Cifră de afaceri în 2018: câteva zeci de mii de euro
    Prezenţă: în şcolile şi grădiniţele de stat din Bucureşti, pentru copiii de minimum 4 ani

    Boutique d’Emotion – atelier de aranjamente florale şi cadouri (Corbeanca)
    Proprietar: Amalia Şeremet
    Investiţie iniţială: 7.000 de euro
    Cifră de afaceri în 2018: 55.000 de euro
    Prezenţă: Corbeanca

    Power Yoga – studio unde se predau cursuri de yoga (Bucureşti)
    Fondator: Adriana şi Adrian Gheorghiu
    Investiţie iniţială: 200.000 de euro
    Cifră de afaceri estimată pentru 2019: 40.000 de euro
    Prezenţă: Pipera

    ZF şi Banca Transilvania au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă.     
    Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.
    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

  • Cum a transformat un inginer îndrăgostit de Delta Dunării o reşedinţă de vară pentru familie într-o pensiune de 10 camere decorată cu elemente tradiţionale din zonă

    Delta Dunării i-a cucerit pe unii dintre vizitatorii săi datorită florei şi faunei aparte. Pe alţii i-a convins cu gastronomia cum alta nu-i în România. Există însă şi aceia care au mers în Deltă ca să asculte liniştea şi n-au mai vrut să se vadă plecaţi. Un astfel de exemplu este chiar cel al lui Eugen Octavian şi al soţiei sale Mălina care au găsit o modalitate ce le-a permis să transforme acest paradis natural în reşedinţă – de vară, dar nu numai. Cum? Au deschis în satul Ilganii de Jos, comuna Nufăru, pe braţul Sfântu Gheorghe, la 17 kilometri de Tulcea, o pensiune. Iara.

    „Atât eu, cât şi soţia mea suntem iubitori de Deltă, chiar şi înainte să avem pensiunea ajungeam o dată sau de două ori pe an aici“, povesteşte antreprenorul Eugen Octavian, de formaţie inginer. În continuare el lucrează în domeniu, oferind consultanţă şi coordonând proiecte locale şi internaţionale, însă atunci când prinde puţin timp liber fuge în Deltă, unde soţia sa administrează pensiunea Iara.

    Merge pentru pensiune, merge pentru peisaje, dar merge şi pentru că e, după cum se descrie chiar el, un „pescar amator înrăit“. Iar aici are ocazia să le facă pe toate, să îmbine şi utilul, şi plăcutul.

    Dar cum a ajuns însă un iubitor de Deltă să investească într-o zonă defavorizată din punct de vedere economic, dar favorizată de zeii care i-au dat frumuseţe din plin?

    „Îmi amintesc, era o zi de duminică şi discutam cu soţia mea la o cafea. Am întrebat-o cum i s-ar părea dacă am cumpăra un teren în Deltă pe care să ridicăm o căsuţă pentru noi doi, o casă de vacanţă.“ Ea i-a spus atunci că în urmă cu 2-3 săptămâni chiar văzuse un teren de vânzare într-un ziar, a căutat anunţul şi i l-a arătat. „Am sunat la numărul respectiv de telefon, ne-a răspuns cineva din Constanţa şi de acolo lucrurile s-au desfăşurat cu o viteză uimitoare.“

    Terenul era (este) amplasat pe braţul Sfântu Gheorghe, la 17 kilometri de Tulcea, la apă. Poziţia era bună, dar ca stare naturală, acolo era mlaştină. Mai mult, avea apă trasă din sat, dar în rest nimic altceva. L-au cumpărat totuşi.

    Iar ideea unei case de vacanţă a crescut, s-a dezvoltat în altceva.

    „Era anul 2013 când ne-am întâlnit cu nişte prieteni şi am discutat despre posibilitatea de a ridica o pensiune în Deltă, apelând şi la fonduri europene. Ne-am gândit că avem avantajul că atât eu, cât şi soţia mea suntem ingineri şi am lucrat pe proiecte naţionale şi internaţionale, deci ştim direcţia lucrurilor.“

    Au lucrat toată partea de inginerie cu un arhitect din Tulcea care le-a sesizat şi primul obstacol dintr-un şir mai lung ce avea să urmeze. Iniţial antreprenorii cumpăraseră 1.500 mp de teren, dar luaseră decizia că vor o pensiune cu 10 camere şi au aflat atunci că au nevoie de 300 mp de teren pentru amprenta la sol a clădirii, deci de o suprafaţă mai mare în total.

    Cititi mai multe pe www.https://da.zf.ro

  • Afaceri de la zero. Familia Constantinescu a transformat grădina bunicilor din satul Palanca, de lângă Ploieşti, într-o fermă care a generat în 2018 vânzări de 1 mil. lei

    Afacerea Nasul Roşu a apărut în urmă cu trei ani, când Alina şi Dan Constan­tinescu, ambii cu joburi în Bucureşti, şi-au dorit să transforme pasiunea pentru grădinărit într-un business, încurajaţi şi de preocuparea permanentă de a le oferi copiilor lor alimente sănătoase.

    „Am început această activitate dintr-o pasiune şi dintr-o necesitate în urmă cu mai bine de zece ani. Stăteam în mediul rural şi ne-am propus să folosim grădina. Dar, de la acea mică grădină de la început, în fiecare an am crescut, până când am început să producem prea mult pentru noi, familie şi prieteni şi ne-am gândit să ne facem un business să vedem dacă reuşim. În 2016 a fost primul pas în direcţia vânzării“, povesteşte Alina Constantinescu, cofondatoare a brandului Nasul Roşu.

    Familia Constantinescu a creat brandul Nasul Roşu în 2016 având ca punct central grădina din satul Palanca, judeţul Prahova, care s-a transformat în numai trei ani într-o fermă de 2 hectare unde sunt cultivate în principal legume.

    „Noi ne-am mutat în mediul rural mai mult dintr-o constrângere. Eu mi-am dorit mereu să locuiesc la casă, iar singurul loc unde puteam realiza acest lucru era acest teren al bunicilor mei din satul Palanca.

    Ne-am mutat acolo pentru că atât era bugetul nostru, însă acea constrângere s-a transfor­mat în cel mai bun lucru care ni s-a în­tâmplat.“

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • De la o mică afacere cu prăjituri la un business de aproape 1,5 milioane de euro

    Alina Sudriu a lansat Grace Couture Cakes la finalul anului 2012, ca atelier şi furnizor pentru prăjituri şi torturi personalizate, lucrate doar la comandă, pentru evenimente private şi coporate. În perioada 2014-2015, activitatea businessului a fost extinsă în zona evenimentelor, fiind dezvoltată gama de produse şi lansându-se  colecţiile” proprii de torturi şi prăjituri, precum şi colecţii anuale pentru decorarea torturilor de nuntă.

    În anul 2016 compania a făcut primul pas în retail, prin deschiderea primului cake-shop Grace − o insulă la parterul Băneasa Shopping City, iar în anul următor a fost lansat cel de-al doilea magazin, de data aceasta stradal, în Piaţa Dorobanţi. Anul acesta, la sfârşitul lunii februarie, a fost deschisă cea de-a treia locaţie din Bucureşti, la parterul centrului comercial Promenada Mall. Magazinul de tip insulă are o suprafaţă de 16 metri pătraţi, iar investiţia iniţială de 35.000 euro pentru amenajarea spaţiului a fost completată ulterior de o investiţie de 15.000 euro pentru extinderea spaţiului şi capacităţii de producţie în laborator.

    În 2018 businessul a înregistrat o cifră de afaceri de 1,42 milioane de euro, cumulate pe partea de evenimente şi retail. Pentru anul acesta, reprezentanţii Grace Couture se aşteaptă la venituri de 1,60-1,65 mil. euro, bazându-şi estimările pe „o tendinţă de stagnare sau uşoară scădere a veniturilor în zona de evenimente şi o creştere a celor provenite din retail în cele trei cake shopuri Grace Couture Cakes din Bucureşti”. În primul semestru din 2019 businessul a înregistrat o creştere de 10% comparativ cu primul semestru din 2018.

    Dacă în urmă cu şapte ani afacerea a pornit cu un singur angajat,  în prezent businessul are 61 de angajaţi, „unii dintre cei buni specialişti din industrie”, după cum îi descrie fondatoarea businessului. Proporţia este egală între numărul celor care fac parte din echipa atelierului destinat evenimentelor (producţie şi servicii) şi cei care fac parte din echipa cake shopurilor (producţie, vânzări, logistică).

    De-a lungul celor şapte ani de activitate, Alina Sudriu spune că cele mai mari provocări au venit din zona de producţie şi servicii pentru evenimente. „Vorbim despre produse şi servicii personalizate, premium, într-un domeniu care presupune, pe lângă un produs de calitate, şi creativitate, inventivitate, adaptabilitate şi lucrul cu oamenii.” Dincolo de acestea, adaugă ea, sunt însă provocările de business, cu care se confruntă foarte multe afaceri de producţie într-un domeniu de nişă, precum găsirea personalului calificat la un standard înalt.

    Cel mai recent pariu al companiei este lansarea proiectului de franciză Grace Couture Cakes la nivel naţional. „Practic, suntem în căutarea unor parteneri locali pentru businessul de retail: deschiderea de cake shopuri în Cluj-Napoca, Timişoara, Oradea, Iaşi şi Constanţa. Este un pas pe care îl evaluăm deja de mai mult de doi ani şi la care am lucrat în ultimele 9 luni alături de o echipă de consultanţi, pentru a găsi formula perfectă”, explică Alina Sudriu.

    Decizia a venit ca o provocare provocare „care ne-a plăcut: aceea de a găsi un «model» de francizare potrivit. Am primit cereri, chiar de la lansarea Grace Couture Cakes, de la clienţi care au crezut în brand şi şi-au dorit să investească în el, însă am făcut acest pas atunci când am ştiut cum putem crea un model de franciză în succesul căruia credem. Este un domeniu nou. De fapt este o nişă nouă, pentru că vorbim despre un produs care se încadrează, la nivel internaţional, în zona de haute-patisserie.”

    Care este însă profilul partenerului pe care îl caută reprezentanţii Grace Couture Cakes? „Căutăm, în prima etapă în Cluj şi Timişoara, un partener local cu experienţă în business sau spirit antreprenorial, care cunoaşte piaţa şi oportunităţile ei şi înţelege potenţialul nişei.” Potrivit Alinei Sudriu, proiectul de franciză a fost conceput pentru a porni, iniţial, cu gama de retail, urmând ca în pasul doi aceasta să poată fi completată şi dezvoltată ulterior cu intrarea pe zona de evenimente locale, cu gamele de produse din cake shop personalizate, precum şi colaborarea cu atelierul din Bucureşti pentru evenimente de amploare.

    „Deşi Grace Couture Cakes a început ca furnizor pentru evenimente, atât studiile, cât şi experienţa ne-au arătat că este mai uşor scalabilă partea de cake shop”, adaugă ea. Investiţia iniţială într-un cake shop Grace Couture Cakes în sistem franciză porneşte de la 55.000 euro, iar spaţiile vizate sunt fie de tip insulă, cu suprafaţa de 12-15 mp, în centre comerciale de top, fie spaţii stradale, cu suprafaţa cuprinsă între 30-40 mp, în zone cu trafic pietonal. „Dorim să ne extindem în oraşe care au, pe termen mediu, potenţial pentru deschiderea de minimum două locaţii Grace Couture Cakes.”

    În ultimii doi ani, fondatoarea Grace Couture spune că a remarcat o rafinare a gusturilor consumatorilor: „Clienţii ştiu exact ce caută, în special în ceea ce priveşte calitatea produsului şi a ingredientelor folosite. În plus, am observat o deschidere pentru a încerca gusturi şi combinaţii noi de arome şi texturi, iar puterea de cumpărare, remarcată în acest sector, este în creştere.” În ceea ce priveşte piaţa, spune că în domeniul furnizării de prăjituri şi torturi pentru evenimente au apărut multe ateliere noi, astfel încât s-a ajuns la o saturaţie pe această nişă, nou-intraţii nereuşind să aducă cu adevărat un element nou, de diferenţiere, mizând în schimb pe calitate mai joasă şi un preţ mai mic. „În zona de retail schimbările au fost mici şi au venit mai degrabă de la branduri de nişă, cu un produs de calitate şi o poziţionare corectă.”

    Potrivit Alinei Sudriu, piaţa locală a deserturilor artizanale se află la un nivel comparabil cu celelalte pieţe europene, atunci când vine vorba despre calitatea produselor. „Găsim în Bucureşti deserturi realizate din ingrediente premium, aceleaşi din Paris de exemplu, şi există interes pentru a urma tendiţele. Instagram facilitează intrarea pe piaţa din România a ultimelor «craze-uri» globale din domeniu, în special cele ce ţin de forme şi decor.” Fondatoarea Grace Couture preconizează că, urmând tendinţa actuală, în următorii ani piaţa va evolua tot mai mult spre produse de calitate, din ingrediente premium. 

    Carte de vizită de antreprenor:
    Alina Sudriu, fondatorul businessului Grace Couture Cakes, a studiat Facultatea de Administrarea Afacerilor în Limba Englezã şi programul de master Strategic Marketing din cadrul ASE. În 2006, s-a angajat în cadrul unei companii de produse electronice ca office assistant.
    În noiembrie 2012 a lansat Grace Couture Cakes, primul atelier couture de cofetărie din Bucureşti, cu o investiţie de 30.000 de lei.
    Fiica sa, Ana Grace, a fost cea care a inspirat numele brandului.

  • Cele 11 lucruri esenţiale pe care să le faceţi ce pot face călătoria cu avionul mai uşoară, dezvăluite de însoţitori de zbor

    1. Citiţi toate informaţiile atunci când vă cumpăraţi un bilet de avion. „Este important să citiţi toate informaţiile incluse în disclaimere atunci când cumpăraţi un bilet de avion. Astfel aţi putea economisi banii pentru bagajele pe care le luaţi cu voi în cabină”, a spus Alexandrea Tiller, stewardeză pentru Spirit Airlines.

    2. Folosiţi site-ul Skyscanner pentru a găsi cele mai ieftine bilete: „Am găsit foarte multe oferte acolo”, a spus Tiller referindu-se la Skyscanner.

    3. Aduceţi mereu cu voi o sticlă de apă. „Călătoresc mereu cu o sticlă de apă pe care să o pot umple. Fiecare aeroport, cel puţin din Statele Unite, are un loc în care poţi să îţi umpli sticla de apă”, a spus un însoţitor de zbor care lucrează pentru Delta Airlines.

    4. Luaţi cu voi un încărcător portabil de telefon. „Călătoresc mereu cu un încărcător portabil cu mine” a spus însoţitorul de zbor care lucrează pentru Delta. „Nu toate aeoporturile oferă posibilitatea de a-ţi încărca telefonul şi aeronavele mai vechi nu oferă nici ele această opţiune.”

    5. Nu luaţi cu voi prea multe lucruri. „Asiguraţi-vă că nu luaţi cu voi prea multe lucruri atunci când călătoriţi” a spus un însoţitor de zbor care lucrează pentru United Airlines.

    6. Mergeţi la aeroport devreme. „Asiguraţi-vă că aveţi suficient timp pentru că dacă veţi fi nevoit să vă grăbiţi, şi experienţa de zbor va fi mai puţin plăcută”, a spus însoţitorul de zbor care lucrează pentru United.

    7. Călătoriţi dimineaţa. „Le spun oamenilor să călătorească dimineaţa. Seara se acumulează întârzierile de pe parcursul întregii zile.” a spus Kevin Cain, un însoţitor de zbor care lucrează pentru PSA Airlines.

    8. Aduceţi-vă propriile mijloace prin care să vă relaxaţi pe durata zborului. Nu toate aeronavele vă pot oferi Wi-Fi, ziare sau opţiunea de a viziona filme.

    9. Rugaţi însoţitorul de zbor să vă aducă un alt pahar atunci când vă este servită gheaţă: „De fiecare dată când este servită şi gheaţă, cereţi ca aceasta să fie servită cu un alt pahar, nu cu lingura pentru gheaţă, care nu este tocmai curată”, potrivit unui însoţitor de zbor al unui operator regional care lucrează cu American şi United Airlines.

    10. Nu beţi băuturile calde oferite în avion. „Nu beţi cafea. Nu beţi ceai fierbinte. Apa nu este cea mai bună”, a adăugat însoţitorul de zbor al operatorului regional.

    11. Fiţi mereu pregătiţi. „Călătoritul este mereu imprevizibil. Nu poţi să ştii niciodată ce se va întâmpla”, a adăugat un însoţitor de zbor care lucrează pentru Alaska Airlines.  
     

  • Cum a reuşit o tânără să transforme dragostea pentru animale de companie într-un business de zeci de mii de euro

     Frizeria canină Alpha Pet a apărut în urma câtorva ani în care antreprenoarea, originară din Timişoara, a căpătat experienţă în grooming – arta de a cosmetiza patrupedele care le fac stăpânilor viaţa mai frumoasă.
     
    Când avea şapte ani, Daianca Marcov a primit cadou de la părinţi un metis de bichon care avea să-i fie alături vreme de 20 de ani. Avea nevoie de toaletaj, însă, cum în urmă cu câţiva ani aceasta nu era o activitate făcută tot timpul profesionist, căţelul era dus la un cabinet veterinar şi „chelit”, după cum spune Daianca Marcov, de două ori pe an. 
     
    „Abia în 2010 am descoperit un salon care era la început, dar care toaleta şi altfel decât chel. Eram foarte încântată”, îşi aminteşte antreprenoarea din Timişoara.
     
    Întâlnirea cu un groomer specializat – un fel de stilist pentru animalele de companie – s-a concretizat mai târziu într-o colaborare care avea să o inspire pentru a pune bazele unui business propriu. În 2014, Daianca Marcov, absolventă de ştiinţe agricole şi medicină veterinară în Timişoara, s-a mutat în Capitală.
     
    „Iniţial, mi-am dorit să mă angajez în domeniu, dar nu am găsit un salon care să-mi ofere o colaborare pe placul meu. Astfel, în 2015, s-a născut conceptul Alpha Pet. Alpha este numele unei căţeluşe foarte dragi mie, dar este şi liderul haitei de lupi”, povesteşte Daianca Marcov.
     
     
    Investiţia iniţială a fost de circa 13.000 de lei, bani împrumutaţi, din care a plătit chiria unui spaţiu în care trebuia să funcţioneze frizeria canină şi a acoperit formalităţile pentru desfăşurarea activităţii. Pe parcurs, profitul a fost permanent reinvestit în echipamente şi produse cosmetice speciale.
     
    „Ca o recomandare pentru cei care ar vrea să-şi deschidă acum un salon pentru căţei, cred că minimum 10.000 de euro ar fi necesari. Este foarte greu, când nu ai bani, să începi o afacere. Startul este foarte anevoios, dar nu imposibil.”
     
    Primii clienţi au venit din recomandări, dar şi ca urmare a promovării în mediul online, pe paginile de Facebook şi de Instagram. Daianca Marcov era, pe atunci, unul dintre puţinii antreprenori care îşi făcuseră un business de acest tip.
     
    La Alpha Pet, sunt tunşi doar căţeii din rase care necesită acest tip de îngrijire, existând şi unele care nu trebuie supuse acestor servicii, precum rasele nordice, care pot avea probleme de piele dacă sunt tunse, după cum explică Daianca Marcov.
     
    „Nu forţăm căţeii la toaletaj, încercăm să-i convingem că nimic rău nu se întâmplă, că suntem o echipă – groomerul şi căţelul – şi totul va fi bine. Avem colegi groomeri care sunt şi dresori, membri ai clubului câinilor utilitari, echipa de căutare şi salvare.”
     
    Unul dintre angajaţi este dresor de 15 ani, iar celălalt de peste şase. Echipa numără astăzi trei angajaţi, dintre care unul este chiar fondatoarea, Daianca Marcov. Nu este uşor însă de găsit angajaţi, deoarece, dincolo de iubirea pentru căţei, e nevoie şi de îndemânare şi abilităţi de câştigare a încrederii patrupedelor.
     
    „Trebuie să cunoşti psihologie canină, puţină anatomie, dar şi să fii artist, pentru că groomingul este o artă. Căutăm în permanenţă colegi, dar suntem extrem de pretenţioşi şi poate din acest motiv am găsit doar doi în doi ani”, spune Daianca Marcov. Anul trecut, businessul Alpha Pet i-a adus o cifră de afaceri de 30.000 de euro. Preţurile de cosmetizare diferă în funcţie de talie, de tipul şi starea blănii, dar şi de temperamentul căţelului şi timpul alocat toaletajului. De pildă, toaletajul complet pentru un căţel de talie mică are un preţ de 150 de lei şi poate ajunge la 250-300 de lei, dacă blăniţa nu este îngrijită regulat sau dacă animalul de companie este agresiv. Căţeii care vin lunar la salon se înscriu pentru pachetul de întreţinere, care costă 100 de lei.
     
    „Clienţii noştri sunt oameni responsabili, care au înţeles că un căţel este un membru al familiei, care merită respect. Sunt oameni ai căror câini sunt norocoşi, oameni care au înţeles că un blănos nu e un moft.”
     
    Cea mai mare parte dintre cei care vin să-şi reîmprospăteze lookul – circa 95% – o reprezintă câinii de talie mică. Cei mai alintaţi din familie.

  • Povestea avocatului care a transformat Boeing într-un gigant al industriei aviaţiei

    William McPherson Allen s-a născut în Lolo, statul american Montana, pe 1 septembrie 1900. Allen a studiat la Universitatea din Montana, dar a obţinut licenţa în Drept la Harvard în 1925, obţinând ulterior o slujbă ca avocat stagiar la firma Donworth, Todd şi Higgins din Seattle. La casa de avocatură la care Allen era stagiar, unul din clienţi era Boeing Airplane Co., iar tânărul a fost desemnat să se ocupe de treburile legale minore ale companiei. În 1928, Allen a elaborat documentaţia pentru fuziunea dintre Boeing Air Transport şi Pacific Air Transport, ce a rezultat în United Airlines. El a avut grijă de problemele legislative ale companiei, iar în 1930 s-a alăturat Consiliului de Administraţie al Boeing şi firma a devenit Todd, Holman, Sprague şi Allen.

    În septembrie 1944, preşedintele companiei Boeing a murit brusc, iar consiliul de administraţie a căutat un înlocuitor care să se ocupe de tensiunile apărute între ingineri şi angajaţii din producţie. Allen a refuzat oferta de a prelua acea funcţie, argumentând că este avocat, nu inginer sau specialist în industrie. El s-a considerat necalificat în contextul aşteptărilor lăsate în urmă de fostul preşedinte, Philip Johnson. Cu toate acestea, şase luni mai târziu, el a preluat conducerea companiei în urma insistenţelor preşedintelui interimar, Claire Egtvedt.

    Allen a preluat compania Boeing într-o perioadă critică. Contractele pentru avioanele militare Boeing B-17 şi B-29 au fost anulate ca urmare a încheierii celui de-al doilea război mondial, lăsând Boeing într-o situaţie incertă, în timp ce industria aviaţiei civile se extindea. Pe baza acestui aspect s-au creat avioanele Lockheed Constellation cu patru motoare şi Douglas DC-4, superioare celor existente la acel moment în circulaţie.

    Prima ofertă postrăzboi de la Boeing pentru a profita de călătoriile aeriene a fost modelul 377 Stratocruiser, adaptat de la bombardierul B-29. Acesta a fost proiectat iniţial pentru transportul militar, astfel că oferea destul spaţiu şi părea ideal pentru serviciile de linii aeriene transcontinentale şi transoceanice nonstop. Dar, în ciuda performanţelor impresionante ale aeronavei, Boeing a vândut doar 55 de unităţi. Până la jumătatea anilor ’50, Boeing a continuat să genereze profit din contractele cu statul.

    Lucrurile aveau să se schimbe în 1954, când Allen a ales să dedice 16 milioane de dolari pentru a dezvolta un avion şi o cisternă de alimentare în aer pe care nimeni încă nu părea interesat să le cumpere; acest model avea să devină Boeing 707.

    În săptămâna în care prototipul 707 şi-a luat zborul, în iulie 1954, Allen a apărut pe coperta revistei Time, care a menţionat trei atribute principale ale sale, „A ştiut când să rişte. A avut încredere în designerii săi. A ştiut cum să creeze o echipă”.

    În 1968, când Allen s-a apropiat de cea de-a 68-a zi de naştere, s-a retras din funcţia de preşedinte şi a preluat rolul de preşedinte al consiliului. În 1970, a revenit pentru câteva luni după atacul de cord aproape fatal al preşedintelui în funcţie, T.A. Wilson. În 1972, Allen s-a retras complet din companie, păstrând doar funcţia de preşedinte onorific. În 1975, a fost inclus în Hall of Fame al revistei Fortune. William McPherson Allen a murit la 29 octombrie 1985, suferind de mai mulţi ani de Alzheimer.

    În prezent, Boeing este una dintre cele mai prolifice companii din domeniul aviaţiei, producând anul trecut 806 avioane comerciale şi 96 de avioane militare. Veniturile companiei s-au ridicat la 101 miliarde de dolari în 2018, cu un profit operaţional de aproape 12 miliarde de dolari, în vreme ce numărul angajaţilor este de peste 153.000 la nivel global.

  • Adevărul despre ţigările electronice. Este suficient să vapaţi o singură dată ca să se întâmple acest lucru

    Vaparea, adică procesul de inhalare a aburilor creat de ţigările electronice, poate afecta vasele de sânge, să reducă ritmul circulaţiei sângelui şi să creeze toxine periculoase, potrivit unui studiu recent care a apărut în publicaţia Radiology.
    Studiul relevă faptul că odată cu transformarea lichidului în vapori, căldura creată transformă componentele acestui lichid în particule toxice, care afectează vasele de sânge.


    Pentru derularea studiului, cercetătorii de la Universitatea de Medicină Perelman din Pennsylvania au efectuat un RMN pe 31 de non-fumători sănătoşi atât înainte, cât şi după ce au vapat ţigări electronice, fără nicotină. Participanţii la studiu au inhalat de 16 ori, timp de câte trei secunde, vaporii ţigărilor electronice care aveau arome de tutun şi îndulcitor, potrivit NBC News.

    Cercetătorii au descoperit că după vapare, ritmul circulaţiei sângelui a scăzut în artera femurală – principala arteră care „livrează” sânge spre coapse şi picior. De fapt, participanţii la studiu au avut o circulaţie mai proastă, artere mai puţin flexibile şi mai puţin oxigen în sângele lor.„Rezultatele studiului nostru combat ideea că vaparea ţigaretelor electronice nu este dăunătoare”, spune Felix Wehrli, cel care a condus studiul, potrivit Wired. Mai exact, cercetătorii au o observat o reducere cu 34% a dilatării arterei femurale. Au observat de asemenea că vaparea a condus la o reducere cu 17,5% a ritmului de circulaţie a sângeului şi cu 20% a oxigenului din vene, potrivit unei declaraţii de presă.


    Autorul studiului, Alessandra Caporale, a spus într-o declaraţie de presă că aceste descoperiri sugerează faptul că vaparea poate cauza schimbări importante în componenţa interioară a vaselor de sânge. „Ţigaretele electronice sunt promovate ca fiind deloc dăunătoare, iar mulţi utilizatori sunt convinşi că doar inhalează vapori de apă”, a spus Caporale într-o declaraţie. „Dar solvenţii, aromele şi aditivii din lichidul folosit, după evaporare, expun utilizatorii asupra multor riscuri pentru tractul respirator şi vasele de sânge.”

    Ideea că ţigaretele electronice nu sunt dăunătoare a început să genereze reacţii negative pentru promovarea în acest fel după ce copii au început să inhaleze lichidele dulci. Recent, aproximativ 100 de adolescenţi din 14 state americane au raportat probleme cu plămânii după vapare, inclusiv unele care au generat internarea, potrivit organizaţiei EcoWatch. Problema a devenit atât de gravă încât Centrul pentru Controlul Bolilor (Centres for Disease Control) din Statele Unite va lansa o investigaţie asupra consecinţelor de sănătate ale fumării ţigărilor electronice. În timp ce anumiţi doctori cred că  vaparea este mai sănătoasă pe termen lung, efectele necunoscute pe o perioadă mai lungă ale inhalării aromelor, particulelor, metalelor şi altor componente incluse în ţigările electronice ridică îngrijorări, scrie CNN.

    În primăvara acestui an, un alt studiu publicat de CNN a indicat faptul că aromele ţigărilor electronice sau sucurile folosite pentru acestea au efecte toxice, inclusiv referitoare la supravieţuirea celulelor. „Să inhalezi substanţe chimice în plămâni este periculos”, a spus Erika Sward, un purtător de cuvânt al Asociaţiei Americane a Plămânilor (American Lung Association), care nu recomandă nimănui să folosească ţigări electronice, scrie Wired.

    „Nimeni nu ştie ce va face inhalarea acestor vapori în mod repetat. Este un experiment, sincer”, a spus Dr.Robert Jackler, fondatorul unei organizaţii care cercetează modul în care se promovează producătorii de produse din tutun (Stanford Research Into the Impact of Tobacco Advertising), la o audiere care a avut loc în iulie. „Vom afla, peste ani, rezultatele acestui experiment”, concluzionează el.

     

  • Doi tineri din Bucureşti au transformat un vis din studenţie într-o afacere de trei milioane de euro

    „Încă de la înfiinţare, în 2004, pe când eram doar doi studenţi visători, am acoperit o gamă largă de servicii. Aproape 10 ani mai târziu, în 2013, ne-am structurat formal în două divizii cu activitate complet independentă, cu echipe dedicate, dar cu o strânsă colaborare, pe proiectele care o cer”, povesteşte Vlad Bodea, managing partner în cadrul furnizorului local de soluţii software Bento, despre începuturile afacerii.

    Astfel, businessul Bento, înregistrat la Registrul Comerţului cu denumirea 2B Intelligent Soft, a crescut în ultimii ani în paralel, datorită mixului de servicii şi soluţii IT oferite de către cele două divizii. În 2013, cifra de afaceri a companiei s-a situat la 3,3 milioane de lei, iar anul trecut aceasta a ajuns la 12,6 milioane lei.

    „2018 a fost un an foarte bun pentru Bento, cu realizări semnificative atât în zona de infrastructură IT cât şi de dezvoltare software. Şi ca rezultat financiar putem spune că este cel mai bun an al nostru de până acum”, a subliniat Andrei Cupaciu, director dezvoltare business în cadrul Bento.

    Divizia de infrastructură IT acoperă zona de implementare şi suport aferentă componentelor de infrastructură, cu accent pe partea de cloud public şi privat. Astfel, compania implementează diferite tehnologii şi oferă servicii de migrare a infrastructurilor IT în cloud şi realizează totodată şi proiectele de implementare de infrastructură IT convergentă îmbinată cu tehnologii de virtualizare şi automatizare. La acestea se adaugă şi serviciile de outsourcing de management IT şi suport de nivel 2. De asemenea, o parte dintre proiectele derulate de divizia de infrastructură IT includ şi configurarea şi revânzarea componentelor hardware şi software produse de terţi.

    „În zona de infrastructură IT şi cloud am avut proiecte foarte interesante anul trecut, livrând servicii sau soluţii la cheie extrem de complexe, precum: implementare infrastructuri IT convergente integrate cu tehnologii de virtualizare şi automatizare, migrare în cloud şi outsourcing în zona de IT management şi suport de nivel 2”, a menţionat el.

    Divizia de dezvoltare software se ocupă în schimb de concepţia, dezvoltarea, implementarea şi mentenanţa aplicaţiilor software.

    „Pe partea de dezvoltare software, finalul lui 2018 şi începutul lui 2019 au fost de-a dreptul agitate, trecând în producţie două soluţii majore. Vorbim de o suită de aplicaţii particularizate pentru gestionarea distribuţiei în cadrul BAT România şi de o soluţie SSO (Single Sign On) implementată la Apa Nova Bucureşti, o companie Veolia, soluţie pe care am inclus-o şi în roadmapul de produse Bento, dorindu-ne ca în cel mai scurt timp să o standardizăm”, a precizat Vlad Bodea.

    Câteva dintre soluţiile dezvoltate de companie pentru clienţi au devenit ulterior produse Bento dedicate anumitor nişe: utilităţi – soluţia de workforce management denumită Field Service Management şi soluţia Bento Smart Metering / Automatic Meter Reading, industria alimentară – soluţia Bento Food Manufacturing, agricultură – Bento Granar. Soluţia Bento Mobile Device Management se numără la rândul ei printre produsele proprii ale companiei. De-a lungul timpului, Bento a realizat o serie de proiecte IT pentru companii care activează în domeniul utilităţilor – energie, gaze şi petrol, apă, FMCG, sănătate, agricultură, resurse umane, finanţe-bănci şi asigurări. În total, portofoliul Bento cuprinde peste 40 de clienţi, atât din România, cât şi din străinătate.

    „Livrăm şi am livrat mult şi proiecte în afara ţării, însă cele mai importante dintre acestea au fost derulate prin diverşi parteneri din România, fără a contracta direct beneficiarii serviciilor prestate sau ai soluţiilor implementate. Până acum am lucrat cu companii din Elveţia, SUA, China, Coreea, Uzbekistan şi Austria. 

    Avem însă şi clienţi externi contractaţi direct de către noi, în momentul de faţă într-o pondere nesemnificativă ca venit, însă cu un real potenţial de dezvoltare”, a punctat el. Pe lângă proiectele pentru companii gigant precum Apa Nova, CEZ Group, Electrica SA, E.ON, SIFI TM Agro – Siloz Carani, Agricover, Alka sau Boromir, Bento livrează şi proiecte de dimensiuni mai mici, pentru soluţii sau servicii punctuale, însă cu majoritatea clienţilor lucrează pe proiecte de durată.

    „Uneori un nou modul al unei aplicaţii, o nouă migrare sau o extindere a scopului de colaborare poate fi mult mai complexă şi poate valora mult mai mult decât un întreg proiect mai mic”, a explicat Andrei Cupaciu.

    Printre clienţii câştigaţi anul acesta de Bento se numără British American Tobacco, HPE România, grupul Adrem, SEA Complet (Servicii E.ON pentru Acasă), Computaris, Apa Nova Bucureşti – o companie Veolia, şi My1HR.

    „Începutul lui 2019 a fost cu siguranţă cel mai dinamic pentru divizia de infrastructură IT, unde top 3 categorii de proiecte câştigate (şi multe deja finalizate) sunt: implementare de infrastructură de cloud public, securizare acces la date utilizând soluţii bazate pe cloud, infrastructură IT&C on premise şi consolidare medii / centre de date diferite”, a punctat el, adăugând că două dintre proiectele câştigate după implementare, au fost mutate ulterior în zona de suport, clienţii alegând să continue colaborarea cu Bento, prin contractarea de servicii specifice de suport IT.

    În prima jumătate a acestui an, divizia de infrastructură şi cloud a generat venituri de circa 3 milioane lei, în creştere faţă de aceeaşi perioadă din 2018. „În prezent, avem numeroase proiecte de durată, unele în dezvoltare sau implementare, altele recurente, dar cu siguranţă veniturile din acest an vor fi în creştere faţă de anul trecut”, a subliniat Andrei Cupaciu.

    Pe partea de dezvoltare software, compania are de asemenea în derulare proiecte majore, având două implementări ale soluţiei Field Service Management, care este particularizată substanţial pe nevoile clienţilor, plus extinderi pentru o mare parte din portofoliul de proiecte în mentenanţă. Totodată, divizia de dezvoltare software din cadrul Bento a lucrat în prima jumătate a anului la soluţii de tip SSO (Single Sign On) şi MDM (Mobile Device Management), precum şi la o suită de proiecte personalizate care se află încă în derulare, potrivit lui Vlad Bodea.

    Astfel, per total, veniturile Bento pentru primul semestru din 2019 s-au situat la 5 milioane de lei, iar pentru final de an compania ţinteşte afaceri de circa 14 mil. lei.

    „Estimăm că în 2019 vom atinge pragul de 3 milioane de euro, această estimare bazându-se pe proiectele în derulare, cât şi pe oportunităţi aflate în stadii incipiente”, a menţionat Vlad Bodea. Pe termen mai lung, planurile Bento vizează dezvoltarea produselor software proprii în continuare până când se va ajunge la „platforme uşor configurabile care să trateze nevoi diverse ale clienţilor”, a completat el.

    „Produsul flagship în acest roadmap este FSM (Field Service Management), unde suntem deja cel mai relevant implementator de astfel de soluţii în utilităţi din ţară şi unicul dezvoltator in-house, cât şi MDM (Mobile Device Management), SSO (Single Sign On) şi SM/AMR (Smart Metering / Automatic Meter Reading).”
    În ceea ce priveşte divizia de infrastructură de IT, compania are în plan să îşi menţină creşterea stabilă şi organică din anii anteriori, continuând să livreze servicii şi soluţii la cheie, cu focus pe platforme de cloud publice şi private, automatizări IT, securitate şi infrastructură IT convergentă. Bento va continua să coopereze îndeaproape cu cele mai mari companii de tehnologie din lume, precum Microsoft Azure, Amazon Web Services, HPE, VMWare sau Cisco.
    „Pe parcursul acestui an vom realiza şi investiţii semnificative în departamente şi soluţii specifice DevOps, pentru că în prezent digitalizarea se regăseşte în cadrul oricărei companii, din orice industrie, generând nevoia de a inova, experimenta şi a fi mult mai agil şi flexibil. DevOps dictează o nouă abordare a dezvoltării în cloud, unde creşterea vitezei şi a agilităţii în procesele de livrare a proiectelor şi integrarea acestora în fluxurile de producţie au devenit indispensabile pentru a putea supravieţui în mediile de business actuale”, a subliniat Andrei Cupaciu.

    Furnizorul local de servicii şi soluţii IT îşi va consolida şi mări echipa, care în prezent numără 43 de persoane, faţă de media de 35 de angajaţi de anul trecut. 

  • Povestea celui de al doilea mai bogat om din India: a trecut de la agricultură, la IT şi a creat un colos internaţional

    Azim Premji, născut pe data de 24 iulie 1945 în Bombay, actualul Mumbai din India, este antreprenorul care a  dezvoltat, de-a lungul a peste cinci decenii, Wipro Limited, companie de servicii tehnologice, consultanţă şi servicii privind procedurile de afaceri.
    În anul în care s-a născut Azim Premji, tatăl său a fondat Western Indian Vegetable Products, o companie specializată în producţia de uleiuri vegetale şi rafinate. Trei ani mai târziu, India a fost împărţită în Hindu India şi în Pakistanul musulman, iar familia Premji, o familie musulmană, a ales să rămână în India. În 1966, chiar înainte ca Premji să-şi termine studiile de inginerie la Universitatea Stanford, tatăl său a murit în mod neaşteptat. Azim Premji a amânat absolvirea şi s-a întors în India pentru a prelua afacerea familiei. A început imediat să diversifice activitatea companiei prin realizarea de produse precum săpunul, încălţămintea, becurile şi cilindrii hidraulici.
    Antreprenorul a redenumit compania Wipro în 1977, iar în 1979, când guvernul Indiei a cerut IBM să părăsească ţara, Wipro a început să fie ghidată înspre producţia de calculatoare. În 1980, Wipro a stabilit parteneriate pentru construcţia calculatoarelor pe care să le vândă în India. Cu toate acestea, dezvoltarea de software a stat la baza creşterii companiei. Premji şi-a clădit reputaţia prin angajarea celor mai buni oameni şi prin trainingul pe care îl oferea. Astfel, a profitat de avantajul pe care India îl are privind forţa de muncă foarte bine educată de dezvoltatori de software, care erau dispuşi să muncească pentru mai puţini bani decât cei din America.
    Wipro s-a concentrat pe dezvoltarea de software personalizat pentru export, produsele ajungând în Statele Unite ale Americii. Compania produce, de asemenea, sisteme informatice medicale, dar şi produse de tehnologie de birou la nivel global. Acţiunile Wipro au atins cote maxime la sfârşitul anilor ’90, iar Premji a devenit unul dintre cei mai bogaţi antreprenori din lume.
    Azim Premji a transformat compania Wipro într-un centru de tehnologie a informaţiei cu o puternică influenţă în pieţele străine, în contextul în care averea din India era bazată pe proprietatea terenurilor şi fabricilor care produceau bunuri de consum domestic.
    În 1999, antreprenorul şi-a terminat oficial studiile la Universitatea Stanford printr-un aranjament prin care a putut să înveţe de la distanţă. În ciuda averii personale, Premji a continuat să fie recunoscut pentru modestie, extravaganţă şi filantropie. În 2001, a înfiinţat organizaţia non profit Azim Premji Foundation prin care a ţintit să îmbunătăţească calitatea educaţiei în regiunile rurale din India. La sfârşitul primului deceniu al secolului XXI, fundaţia şi-a extins educaţia asistată de calculator la peste 16.000 de şcoli oferind conţinut prietenos pentru copii, din ce în ce mai accesibil în limbile locale. Reputaţia lui Premji îl descrie ca un antreprenor cu înaltă etică, iar modelul de funcţionare a Wipro a servit drept inspiraţie pentru alte firme indiene. Wipro are în prezent peste 171.000 de angajaţi, iar cifra de afaceri este de aproximativ 8,5 miliarde dolari. Averea lui este estimată la 21,5 miliarde de dolari, potrivit presei internaţionale, fiind al doilea ca bogăţie din India (după Mukesh Ambani). În martie 2019, el şi-a donat 35% din acţiunile sale la Wipro, reprezentând o valoare de 7,5 miliarde de dolari, unei organizaţii caritabile – nu e de mirare că publicaţiile internaţionale îl descriu drept cel mai generos miliardar indian.
    Anul acesta, la vârsta de 73 de ani, Azim Premji şi-a anunţat demisia din rolul de preşedinte al Wipro. El va rămâne directorul nonexecutiv al companiei timp de cinci ani, până în iulie 2024.