BusinessMagazin

Tag: Polonia

  • Polonia, pregătită să dea Rusia în judecată în legătură cu tragedia de la Smolensk din 2010

    Varşovia cere de mult timp Moscovei să-i predea epava aeronavei prezidenţiale a lui Kaczynski, care s-a prăbuşit în Rusia, dar fără rezultat până în prezent.

    “Dacă Rusia refuză să coopereze, vom deschide un caz în tribunalele internaţionale”, a declarat Witold Waszczykowski marţi pentru postul de ştiri TVN24..

    “Vom deschide un caz la Strasbourg pentru tergiversări în anchetă, vom cere tribunalelor de arbitraj restituirea acestei proprietăţi poloneze”, a spus el, adăugând că “nu avem nevoie să începem un război în acest caz”.

    Waszczykowski se referea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg.

    “Este clar că Rusia se foloseşte de epavă în scopuri politice şi, de aceea, noi trebuie să răspundem în mod politic”, a apreciat el.

    Viitorul premier Beata Szydlo l-a nominalizat luni pe Waszczykowski în cadrul Cabinetului ei, alcătuit din membri ai Partidului Lege şi Justiţie (PiS).

    Liderul PiS Jaroslaw Kaczynski – fratele geamăn al lui Lech – a declarat luni, într-o conferinţă de presă comună cu Szydlo, că prăbuşirea avionului prezidenţial polonez, în aprilie 2010, “necesită o anchetă onestă din partea administraţiei justiţiei şi ca Biroul procurorului să funcţioneze normal”.

    Kaczynski a insistat asupra faptului că prăbuşirea nu a fost un accident, în pofida faptului că anchetatori ruşi şi polonezi au stabilit o eroare de pilotaj şi condiţii meteorologice nefavorabile drept principalele cauze.

    Vicepreşedintele PiS Antoni Macierewicz, desemnat ministru al Apărării, acuză la rândul său Rusia, în mod public, că a jucat un rol în prăbuşirea avionului prezidenţial polonez.

    Concomitent, procurori militari polonezi care anchetează drama au reiterat marţi că nu există probe ale unei explozii la bordul aeronavei prezidenţiale.

    Lech Kaczynski şi 95 de oficiali polonezi de rang înalt, inclusiv şeful Statului Major şi guvernatorul Băncii centrale, au murit după ce avionul s-a prăbuşit în condiţii de ceaţă densă la Smolesnk, în vestul Rusiei.

    Delegaţia de stat urma să participe la ceremonii de comemorare a câtorva mii de ofiţeri din cadrul armatei poloneze – masacraţi în Pădurea Katyn din Rusia de către poliţia secretă sovietică în 1940 -, un masacru pe care Kremlinul l-a negat până în 1990.

  • Noul guvern polonez include un teoretician al conspiraţiei şi un condamnat pentru abuz în serviciu

    Partidul de aripă dreapta Lege şi Justiţie a câştigat alegerile din Polonia cu o majoritate absolută, având astfel puterea de a guverna fără a forma o coaliţie.

    Luni, partidul a prezentat noul cabinet de miniştri, care pare a fi unul destul de conservator şi anti-Rusia. Există însă şi câteva persoane destul de ciudate, precum Antoni Macierewicz.

    Macierewicz ocupă funcţia de ministru al apărării, fiind un fost membru a mişcării de opoziţie anti-comunistă din Polonia. El este cunoscut pentru teoriile sale din ultimii ani, mai ales cea prin care susţine că prăbuşirea avionului din 2010, în urma căruia 96 de polonezi şi-au pierdut viaţa (printre care şi preşedintele statului), ar fi fost de fapt un atentat rusesc.

    Jaroslaw Gowin, noul ministru al ştiinţei şi educaţiei, s-a remarcat prin lupta sa împotriva ideii de fertilizare in vitro.

    Zgibniew Ziobro se întoarce pe postul de ministru al justiţiei după 8 ani, el ocupând aceeaşi poziţie şi în perioada 2005-2007. Jurnalistul Wojciech Czuchnowski a scris că numele lui Ziobro “este un simbol al abuzului de putere”.

    Mariusz Kaminski, fostul şef al biroului anti-corupţie, a fost numit coordonator al serviciilor speciale. El a fost condamnat pentru abuz în serviciu, dar decizia nu este una definitivă.

    Cabinetul propus de Lege şi Justiţie a provocat numeroase controverse în Polonia, fiind numit chiar “cea mai mare fraudă a ultimilor 25 de ani”.

  • Vrei un loc de muncă? Sunt 2036 vacante în 12 state europene. Vezi ce meserii se caută

    Angajatorii din spaţiul economic european oferă, prin intermediul reţelei EURES România, 2036 locuri de muncă vacante, după cum urmează:

    Spania – 801 locuri de muncă: 800 muncitori necalificaţi în agricultură, 1 maseur;

    Portugalia – 400 locuri de muncă pentru muncitori necalificaţi în agricultură;

    Marea Britanie– 330 locuri de muncă: 60 îngrijitori persoane, 60 asistenţi medicali, 30 constructori structuri metalice-sudură în oţel

    Republica Ceh㠖 182 locuri de muncă: 50 lucrători în producţie (asamblarea aparatelor de aer condiţionat), 50 operatori, 50 şoferi transport marfă internaţional etc;

    Suedia – 127 locuri de muncă:20 femei de serviciu, 15 vopsitori auto,10 medici generalişti, 10 dezvoltatori software, 10 tinichigii auto;

    Germania – 127 locuri de muncă: 50 asistenţi medicali generalişti, 20 operatori maşini şi centrale, 15 şoferi de TIR, 10 agenţi de securitate;

    Ungaria- 50 locuri de muncă pentru operatori la asamblarea panourilor electrice;

    Finlanda– 10 locuri de muncă pentru personal în curăţenie;

    Belgia- 3 locuri de muncă: 2 directori audit în servicii financiare, 1 proiectant construcţii metalice;

    Polonia- 3 locuri de muncă pentru lăcătuşi-sudori;

    Norvegia- 2 locuri de muncă pentru doctoranzi inginerie biomedicală;

    Irlanda- 1 loc de muncă pentru tehnician dentar.

    Persoanele interesate să ocupe un loc de muncă pot viziona ofertele precum şi informaţii suplimentare cu privire la angajatori, domeniu de activitate, condiţii de ocupare a posturilor, condiţiile de muncă şi salarizare accesând portalul EURES naţional, www.eures.anofm.ro.

    Pentru informaţii suplimentare, solicitanţii de loc de muncă se pot prezenta la sediul agenţiei judeţene pentru ocuparea forţei de muncă de domiciliu sau reşedinţă, unde consilierul EURES îi poate îndruma

  • Cu creşteri de peste 500% în domeniul tehnologiei, România ocupă locul 2 în clasamentul Deloitte CE Technology Fast 50

    România înregistrează astfel o creştere semnificativă, pentru al treilea an consecutiv, cu 29 companii înregistrate, faţă de 18 în 2014, din care zece companii în Fast 50 (faţă de şase în 2014) şi liderul categoriei Big 5. Pentru ediţia din 2015 au fost luate în calcul veniturile din perioada 2011-2014, cu o creştere medie înregistrată de companiile româneşti prezente în Fast 50 de 544%. 

    În contextul în care economia României a înregistrat cea mai mare creştere din CEE în primele trei trimestre ale anului, opt dintre companiile locale prezente în clasamentul Deloitte Fast 50 sunt nou-intrate. Totodată, din două companii româneşti, una este lider la categoria Big 5, care include companiile dinamice, prea mari ca venituri pentru a concura pe picior de egalitate cu firmele mai mici din categoria Fast 50. Faţă de anul trecut, România înregistrează o creştere a numărului de firme din sectorul de software. Cinci dintre companiile din top au sediul în Bucureşti, două în Cluj-Napoca, una în Iaşi, una în Sibiu, una în Timişoara şi una în Baia Mare.

    „Suntem foarte mândri de toate companiile româneşti prezente în clasamentul Fast 50 2015 şi de faptul că România înregistrează creşteri semnificative de la an la an. Acest lucru confirmă competitivitatea mediului de afaceri local, dar mai ales faptul că talentul antreprenorilor români face diferenţa în regiune în ultimii ani”, a spus Alina Mirea, Partener Deloitte România şi managerul local al proiectului Fast 50. „Mai mult, putem spune că asistăm deja la crearea unei adevărate comunităţi a antreprenorilor români, pe care Deloitte România va continua să o aducă în prim-plan şi să o susţină prin întâlniri regulate şi transfer de know-how.”

    La rândul său, Ahmed Hassan, Country Managing Partner Deloitte România, a subliniat faptul că majoritatea companiilor româneşti din clasamentul Deloitte CE Technology Fast 50 au fost înfiinţate înaintea crizei financiare şi au traversat cu bine această perioadă dificilă. Prin comparaţie, majoritatea companiilor din regiune prezente în clasament au fost înfiinţate în 2009.

    „Faptul că au crescut în aceşti ani, traversând cu bine perioada de criză, demonstrează că antreprenorii au viziune pe termen lung şi că au venit cu soluţii inovatoare, de impact, în perioade dificile. Viziunea şi inovaţia sunt valori pe care Deloitte le împărtăşeşte, astfel că vom continua să susţinem companiile la început de drum pentru a ajuta mediul antreprenorial din România să-şi confirme potenţialul remarcabil”, a adăugat Ahmed Hassan, Country Managing Partner Deloitte România. 

    Cu o creştere de 998%, compania ZebraPay din Bucureşti ocupă locul VI în clasamentul regional, cea mai bună poziţie ocupată de o entitate românească prezentă în top. Aflată pentru al doilea an consecutiv în clasament, compania ITNT din Sibiu, lider local Fast 50 în 2014, şi-a continuat creşterea, cu 933% (faţă de o creştere de 1.433% înregistrată în anul anterior). Insoft Development & Consulting se numără, de asemenea, printre vedetele ediţiei din acest an, întrucât este prezentă în două categorii: locul I la categoria Big 5 şi poziţia 15 la categoria Fast 50, nou-intrată în clasament, cu o creştere de 577%.

    Teamnet International SA rămâne şi anul acesta printre companiile din categoria Big 5, coborând o poziţie faţă de anul trecut (locul IV vs. locul III în 2014), cu o rată de creştere de 127%.

    ASTINVEST ocupă locul 13 (cu o rată de creştere de 705%), urmată, pe locul 15, de Insoft Development & Consulting (577%). Piconet ocupă locul 21 (486%), iar Geskimo, poziţia 42 (419%).

    Rata medie de dezvoltare a companiilor Fast 50 din domeniul tehnologiei a scăzut la 560%, de la 698% în 2014. În ciuda creşterii ratelor medii de dezvoltare raportate în 2014, se înregistrează o scădere continuă de la valoarea de vârf realizată în 2012, de 1.026%.     

    În clasamentul din acest an sunt prezente companii din nouă ţări: Polonia (12 companii), România (10 companii), Croaţia (8 companii), Cehia şi Slovacia (câte 5 companii fiecare), Ungaria (4 companii), Bulgaria, Lituania şi Serbia (câte 2 companii). Dintre cele 50 de companii, 38 sunt prezente pentru prima oară, 3 au urcat în clasament, iar 8 au coborât. Topul este, şi de data aceasta, dominat de firmele de software (29), urmate de companiile de media (14), cele de hardware (4) şi cele de telecomunicaţii (3).

    Pentru a fi eligibile pentru clasamentul Fast 50, companiile trebuie sa întrunească următoarele condiţii: venituri anuale de cel puţin 50.000 euro în fiecare an, între 2011 şi 2014; să aibă sediul într-o ţară din Europa Centrală; să dezvolte sau să producă tehnologii patentate, sau să facă investiţii substanţiale în cercetare şi dezvoltare; să aibă o structură de acţionariat care exclude subsidiare deţinute majoritar de entităţi strategice.

    Categoria „Big 5” include companii dinamice mari, care au avut creşteri spectaculoase în ultimii cinci ani. Pentru a fi eligibile, companiile trebuie să întrunească aceleaşi criterii ca pentru Fast 50, cu excepţia venitului anual din 2013, care trebuie să depaşească 25 milioane euro.

    La categoria „Rising Stars” („Staruri în ascensiune”), Deloitte include companii „tinere” cu potenţial mare, care au intrat pe piaţă după 2009. Companiile eligibile trebuie să aibă o vechime între trei şi cinci ani şi să înregistreze venituri de peste 30.000 euro în ultimii trei ani consecutivi (2011–2013). Celelalte criterii de eligibilitate menţionate anterior rămân valabile.

  • Cel mai simplu mod de a deveni General Manager

    Gabriel Andronescu nu a parcurs toate etapele evoluţiei într-o companie, ci a ţintit direct vârful ierarhic. Strategia sa a fost însă de a genera o nevoie în piaţă şi de a-i conduce ulterior strategia de creştere şi dezvoltarea.

    Gabriel Andronescu a aflat de compania CHEP, lider mondial în servicii de reutilizare prin închiriere a paleţilor, la începutul anilor 2000, atunci când era student la un MBA în Business Administration în Barcelona. Nu se gândea că peste ani tocmai el va fi cel care va aduce conceptul şi în România, ţară în care comerţul modern reprezenta la acea vreme doar 10% din piaţă. „Era un concept vag, dar la acel moment mi-am dat seama cât de interesant, complex şi cât de multe provocări aduce acest sistem de închiriere a paleţilor. Oricine ar spune: cât de plictisitor şi cât de puţin poate face un palet. Dar paletul este esenţial pentru comerţ şi pentru logistică în ţările dezvoltate“, spune Gabriel Andronescu, care are acum 41 de ani şi care a lucrat înainte de a începe MBA-ul, timp de trei ani, în cadrul băncii ABN Amro Bank.

    După finalizarea MBA-ului, şi-a reorientat priorităţile şi şi-a făcut un plan. A devenit antreprenor, fondând propria lui companie de consultanţă în managementul competitivităţii şi restructurare postachiziţie, dar a lucrat şi cu zona de private equity. „A fost o perioadă foarte interesantă. Să pleci cu un butic de consultanţă necunoscut ca tânăr într-o perioadă de expansiune maximă a fost o provocare“, povesteşte Andronescu. Timp de cinci ani a condus compania sa de consultanţă, BCS Best Consulting Solutions, după care a urmat cea mai mare provocare: să aducă un concept nou într-o ţară în plină criză economică, cu un consum pe o pantă descendentă.
    „După mai mulţi ani am aflat despre CHEP că ar fi interesată de posibilitatea extinderii în estul Europei – până la acel moment ei fiind prezenţi în Uniunea Europeană până în Ungaria. Atunci am pus la un loc experienţa mea de consultant şi interesul pentru modelul CHEP avut încă de pe vremea MBA-ului, am preluat analiza pieţei şi mai departe redactarea planului de afaceri“, povesteşte artizanul intrării CHEP pe piaţa din România. Planul de afaceri întocmit de Andronescu a fost aprobat de grupul australian, astfel că şi harta României s-a colorat în albastru – culoarea paleţilor CHEP.

    Relaţia consultanţei cu scaunul de general manager este binecunoscută în lume, dar şi pe piaţa din România. O copertă a Business Magazin din urmă cu zece ani scotea în evidenţă exact „Şcoala de GM de la Roland Berger“, compania de consultanţă care a dat mai mulţi general manageri în piaţă, cel mai cunoscut caz fiind cel al Ancăi Ioan, care a condus mai mulţi ani grupul de firme al lui Ion Ţiriac. Dar dacă numărul consultanţilor care devin GM s-a mai împuţinat odată cu criza, fenomenul invers a căpătat mai multă amploare şi tot mai mulţi foşti directori generali s-au orientat, după plecarea din corporaţii, către propriile businessuri în consultanţă. Cei mai mulţi au ales să plece în acest domeniu pentru a da mai departe antreprenorilor sau chiar corporaţiilor ce au învăţat în primele „şcoli“ de business apărute după’90 în România. Către consultanţă s-au îndreptat Ion Stamanichi, omul care a adus gigantul Coca-Cola în România, sau Cristian Rey, care a stat 16 ani la cârma Intersnack România, producătorul snackurilor Chio. Un alt exemplu este Marian Alecu, care a condus timp de 16 ani lanţul de restaurante McDonald’s în România şi care deţine câteva businessuri alături de familie în sectorul bijuteriilor, turismului, dar şi al consultanţei. 

    „Se întâmplă ca un consultant să meargă într-o companie, dar în general este invers. Însă eu am făcut pasul de la antreprenoriat în zona corporatistă, care se întâmplă mai rar. A fost un lucru natural şi o provocare. A fost motivaţia de a începe şi de a crea ceva sustenabil şi de a lăsa ceva în urmă, ceva clar şi măsurabil“, povesteşte Gabriel Andronescu, care crede că preluarea conducerii CHEP România a avut şi o importantă componentă antreprenorială. „În momentul în care s-a decis intrarea în România, am preluat funcţia de director general, am creat organizaţia de la zero, infrastructura, tot ce a însemnat informarea actorilor principali de pe piaţă, şi în primul rând retailerii, de eficienţa şi de avantajele pe care le au dacă folosesc sistemul CHEP.“

    Practic, Andronescu a fost omul care a trebuit să convingă retaileri şi producători să adopte sistemul CHEP, adică să externalizeze toate activităţile legate de paleţi, de la depozitare şi până la refacerea lor. Practic, un producător nu mai trebuie să cumpere paleţi, aceştia fiindu-i furnizaţi de către CHEP, care are grijă ca, după ce marfa ajunge în magazine, paleţii să se întoarcă în depozit.

    În România, grupul are pe stoc circa jumătate de milion de paleţi şi lucrează cu 40 de parteneri. Managerul îşi aminteşte că zona de retail era dominată de jucători internaţionali, care au alt stil de lucru în economiile mature; în România existau o serie de proceduri similare cu cele din vestul Europei, dar de exemplu zona de centralizare a distribuţiei era într-un stadiu incipient. „Kaufland era singurul care a venit cu un model clar: vrem ca furnizorii să ne trimită centralizat mărfurile, cu mici excepţii regionale. Centralizarea înseamnă o eficientizare a fluxurilor de marfă şi control, lucru pe care l-au înţeles la timp toţi jucătorii din retailul modern local“, explică managerul. În plus, România stătea încă departe de ţări precum Polonia ca nivel al dezvoltării comerţului modern. Astăzi, retailul modern a ajuns la aproape 1.500 de magazine şi la o cotă de piaţă de peste 50% din totalul comerţului. Astfel, România urmează modelul economiilor din vest, unde micile magazine tradiţionale mai reprezintă doar 10-20% din piaţă.

    Managerul îşi aminteşte că în urmă cu zece ani a făcut un studiu despre cum stă România din punctul de vedere al comerţului modern faţă de alte ţări. „La acel moment am văzut că dacă ne-am pune pe noi la un capăt al etalonului şi Europa de Vest la celălalt capăt, Polonia este undeva la mijloc, iar Bulgaria era în spatele nostru. Am evaluat cât de mult a crescut Polonia şi am stabilit să vedem dacă România reuşeşte să prindă Polonia. De curiozitate, în urmă cu cinci ani m-am uitat unde se află România şi se afla la nivelul unde fusese Polonia cu cinci ani în urmă. Evoluţia, trendul şi direcţia de dezvoltare sunt clare, însă viteza este influenţată şi de alţi factori precum cei economici“, conchide Gabriel Andronescu, care conduce astăzi o companie care a ajuns să deţină două depozite, unul în Ploieşti şi unul în Timişoara. Cei mai importanţi clienţi ai CHEP vin din sectorul bunurilor de larg consum (FMCG), însă compania colaborează şi cu companii din industria electrocasnicelor sau cea a textilelor.

    În prezent, CHEP România derulează cea mai mare parte din business în categoria produselor de curăţenie şi igienă personală (40%), băuturi (20%), produse alimentare (20%), ulei (10%) şi consumabile din hârtie şi ambalaje (10%). CHEP face parte din grupul Brambles din Australia, care are peste 14.000 de angajaţi şi afaceri de 5,4 miliarde de dolari la nivel internaţional. În Europa, grupul cu o istorie de 138 de ani activează în 34 de ţări şi face afaceri de 1,4 miliarde de euro. Portofoliul de clienţi include companii internaţionale precum Procter & Gamble, Mondelez, Nestlé, dar şi producători din industria auto precum Ford sau General Motors. În România, compania a avut anul trecut o cifră de afaceri de aproape 22 milioane de lei, conducerea companiei estimând dublarea businessului într-un interval de cinci ani. În plus, pe planul de expansiune pe plan local se află şi un al treilea depozit pentru paleţi.
     

  • Piaţa de fuziuni şi achiziţii din România a crescut cu 250% în prima jumătate a anului 2015

    Piaţa românească de fuziuni şi achiziţii a înregistrat o creştere de 250% a valorii totale estimate a tranzacţiilor, de la 600 de milioane de dolari în primul semestru 2014 la 2,1 miliarde dolari în primul semestru 2015, arată un studiu EY. Aceasta este cea mai dinamică evoluţie în rândul celor 11 ţări din regiunea Europei Centrale şi de Sud-Est. În acelaşi timp, numărul tranzacţiilor a crescut de la 68 în prima jumătate a anului 2014 la 81 de tranzacţii în prima jumătate a anului curent. În ceea ce priveşte valoarea tranzacţiilor, cele mai atractive sectoare din România au fost sectorul energie şi minerit, conform EY M&A Barometer.

    România a înregistrat cea mai mare tranzacţie din regiunea CSE în acest an – achiziţia UniCredit Ţiriac Bank, contra unei sume de peste 770 milioane de USD.

    În prima jumătate a anului, marea majoritate a tranzacţiilor a fost încheiată de investitori strategici, cumulând 80% din totalul tranzacţiilor derulate în ţara noastră. Piaţa românească a fost din nou dominată de tranzacţii inbound, 62% din tranzacţii implicând companii străine care au achiziţionat companii locale.

    Doar 8% dintre tranzacţiile făcute publice au fost realizate de investitori români care au achiziţionat companii străine – unul dintre cele mai mici procente din Europa Centrală şi de Sud-Est, în vreme ce restul de 30% dintre tranzacţii au fost fuziuni şi achiziţii interne, în cadrul cărora atât cumpărătorul cât şi ţinta îşi aveau originea în România. Cele mai multe tranzacţii inbound au fost realizate de investitori din Statele Unite (6) şi Olanda (6), urmaţi de investitori din Cipru (4), Marea Britanie (4), Italia (3) şi Republica Cehă (3). “România confirmă statutul de piaţă foarte atractivă în regiune, atât prin performanţele macroeconomice, cât şi prin poziţia geostrategică. În viitor, ne aşteptăm ca sectorul energiei să atragă investitori importanţi prin potenţialul noilor surse de energie. Ne aşteptăm, de asemenea, la o consolidare accentuată a sectorului financiar şi a sectorului serviciilor medicale, care intră în cel de-al doilea val investiţional”, declară Florin Vasilică, Liderul departamentului de Asistenţă în Tranzacţii al EY România

    Ce s-a întâmplat în regiune? Piaţa de fuziuni şi achiziţii din Europa Centrală şi de Sud-Est (Bulgaria, Republica Cehă, Croaţia, Grecia, Ungaria, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia şi Turcia) a crescut, în ansamblul ei, cu 2,9%. Numărul de tranzacţii din regiune a crescut în primul semestru 2015 la 647 tranzacţii, de la de 629 în primul semestru 2014. Cele mai multe tranzacţii au fost încheiate în Turcia (155 tranzacţii), locurile următoare fiind ocupate de Polonia (117 tranzacţii) şi Republica Cehă (98 tranzacţii). Doar patru din cele 11 ţări din regiune au raportat scăderi ale numărului de tranzacţii finalizate – Croaţia, Republica Cehă, Bulgaria şi Serbia. Cu toate acestea, valoarea medie a tranzacţiilor de peste 100 milioane USD a scăzut cu 2,2% comparativ cu primul semestru 2014, în vreme ce valoarea medie a celor mai frecvente tranzacţii sub 100 milioane USD a crescut cu 1,6%. Astfel, a rezultat o scădere de 10,8% a valorii estimate a pieţei de fuziuni şi achiziţii din regiune. Deşi numărul de tranzacţii realizate de investitori străini a fost mai mic decât cel al tranzacţiilor care au implicat investitori locali, în ceea ce priveste  originea capitalului străin investit în regiunea CSE prin M&A, investitorii vest-europeni şi cei americani au continuat să deţină cele mai mari ponderi în regiune în primul semestru 2015.

    Investitorii americani au fost cei mai activi în această perioadă, cu 36 de tranzacţii încheiate în regiune, urmaţi de investitorii din Marea Britanie (29 tranzacţii), Germania (26 tranzacţii) şi Austria (11 tranzacţii). De asemenea, este notabil faptul că tranzacţiile au fost dominate de investitori strategici, iar industria cea mai atractivă a fost IT, în vreme ce, în termeni de valoare, cele mai mari tranzacţii au avut loc în sectorul bancar şi în cel al serviciilor financiare.

     

  • Piaţa de fuziuni şi achiziţii din România a crescut cu 250% în prima jumătate a anului 2015

    Piaţa românească de fuziuni şi achiziţii a înregistrat o creştere de 250% a valorii totale estimate a tranzacţiilor, de la 600 de milioane de dolari în primul semestru 2014 la 2,1 miliarde dolari în primul semestru 2015, arată un studiu EY. Aceasta este cea mai dinamică evoluţie în rândul celor 11 ţări din regiunea Europei Centrale şi de Sud-Est. În acelaşi timp, numărul tranzacţiilor a crescut de la 68 în prima jumătate a anului 2014 la 81 de tranzacţii în prima jumătate a anului curent. În ceea ce priveşte valoarea tranzacţiilor, cele mai atractive sectoare din România au fost sectorul energie şi minerit, conform EY M&A Barometer.

    România a înregistrat cea mai mare tranzacţie din regiunea CSE în acest an – achiziţia UniCredit Ţiriac Bank, contra unei sume de peste 770 milioane de USD.

    În prima jumătate a anului, marea majoritate a tranzacţiilor a fost încheiată de investitori strategici, cumulând 80% din totalul tranzacţiilor derulate în ţara noastră. Piaţa românească a fost din nou dominată de tranzacţii inbound, 62% din tranzacţii implicând companii străine care au achiziţionat companii locale.

    Doar 8% dintre tranzacţiile făcute publice au fost realizate de investitori români care au achiziţionat companii străine – unul dintre cele mai mici procente din Europa Centrală şi de Sud-Est, în vreme ce restul de 30% dintre tranzacţii au fost fuziuni şi achiziţii interne, în cadrul cărora atât cumpărătorul cât şi ţinta îşi aveau originea în România. Cele mai multe tranzacţii inbound au fost realizate de investitori din Statele Unite (6) şi Olanda (6), urmaţi de investitori din Cipru (4), Marea Britanie (4), Italia (3) şi Republica Cehă (3). “România confirmă statutul de piaţă foarte atractivă în regiune, atât prin performanţele macroeconomice, cât şi prin poziţia geostrategică. În viitor, ne aşteptăm ca sectorul energiei să atragă investitori importanţi prin potenţialul noilor surse de energie. Ne aşteptăm, de asemenea, la o consolidare accentuată a sectorului financiar şi a sectorului serviciilor medicale, care intră în cel de-al doilea val investiţional”, declară Florin Vasilică, Liderul departamentului de Asistenţă în Tranzacţii al EY România

    Ce s-a întâmplat în regiune? Piaţa de fuziuni şi achiziţii din Europa Centrală şi de Sud-Est (Bulgaria, Republica Cehă, Croaţia, Grecia, Ungaria, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia şi Turcia) a crescut, în ansamblul ei, cu 2,9%. Numărul de tranzacţii din regiune a crescut în primul semestru 2015 la 647 tranzacţii, de la de 629 în primul semestru 2014. Cele mai multe tranzacţii au fost încheiate în Turcia (155 tranzacţii), locurile următoare fiind ocupate de Polonia (117 tranzacţii) şi Republica Cehă (98 tranzacţii). Doar patru din cele 11 ţări din regiune au raportat scăderi ale numărului de tranzacţii finalizate – Croaţia, Republica Cehă, Bulgaria şi Serbia. Cu toate acestea, valoarea medie a tranzacţiilor de peste 100 milioane USD a scăzut cu 2,2% comparativ cu primul semestru 2014, în vreme ce valoarea medie a celor mai frecvente tranzacţii sub 100 milioane USD a crescut cu 1,6%. Astfel, a rezultat o scădere de 10,8% a valorii estimate a pieţei de fuziuni şi achiziţii din regiune. Deşi numărul de tranzacţii realizate de investitori străini a fost mai mic decât cel al tranzacţiilor care au implicat investitori locali, în ceea ce priveste  originea capitalului străin investit în regiunea CSE prin M&A, investitorii vest-europeni şi cei americani au continuat să deţină cele mai mari ponderi în regiune în primul semestru 2015.

    Investitorii americani au fost cei mai activi în această perioadă, cu 36 de tranzacţii încheiate în regiune, urmaţi de investitorii din Marea Britanie (29 tranzacţii), Germania (26 tranzacţii) şi Austria (11 tranzacţii). De asemenea, este notabil faptul că tranzacţiile au fost dominate de investitori strategici, iar industria cea mai atractivă a fost IT, în vreme ce, în termeni de valoare, cele mai mari tranzacţii au avut loc în sectorul bancar şi în cel al serviciilor financiare.

     

  • FOCUS: Conservatorii catolici ai lui Kaczynski par că vor obţine o victorie în alegerile din Polonia

    Toate sondajele creditează Partidul Lege şi Justiţie (PiS) cu un avans de cel puţin zece puncte procentuale faţă de liberalii, de centru, din cadrul Platformei Civice (PO), uzaţi de cei opt ani de putere.

    O campanie dinamică, în pofida faptului că a recurs la argumente xenofobe şi numeroase promisiuni concrete – scăderea impozitelor şi a vârstei de pensionare, creşterea alocaţiilor familiale -, explică acest rezultat.

    În cazul în care câştigă pariul, Kaczynski va reveni la putere după opt ani de opoziţie. Premier în perioada 2006-2007, el a fost nevoit să le cedeze locul liberalilor lui Donald Tusk din cauza conflictelor din interiorul coaliţiei pe care o conducea. Fratele său geamăn, Lech, era la acea vreme preşedintele Republicii, iar după moartea sa într-un accident de avion în Rusia, în 2010, Jaroslaw a încercat, fără succes, să-i urmeze în funcţie.

    În prezent, el are satisfacţia faptului că la şefia statului se află omul pe care l-a ales – Andrzej Duda – şi simte că va veni şi succesul final.

    Tot mai euforici în cadrul ultmelor lor mitinguri electorale, aclamaţi de către susţinători cu strigăte de “Damy rade!” (Va merge!), Kaczynski şi candidata sa pentru postul de premier – Beata Szydlo – n-au încetat să le dea asigurări alegătorilor că au de ales între “schimbarea bună” – încarnată de PiS – şi “haosul” pe care l-ar antrena în mod inevitabil un Guvern de coaliţie al adversarilor lor, aflaţi de la bun început în conflict cu preşedinţia.

    – 100 de zile

    Ei afirmă totodată că au un program de guvernare deja pregătit, pe care Szydlo îl arată bucuroasă publicului, într-un dosar albastru, intitulat “100 de zile”.

    Însă prezenţa în cursă a mai multor partide mici, inclusiv nou-veniţi pe eşicherul politic, riscă să împiedice PiS să-şi atingă obiectivul de a obţine peste 230 de mandate în Dietă, care are în total 460 de mandate.

    Aceste formaţiuni mici – coaliţia Stângii Unificate, partidul antisistem al rockerului Pawel Kukiz – apărut de nicăieri în alegerile prezidenţiale din mai, câştigate de Duda, partidul neoliberal Nowoczesna (Modern), cel al eurodeputatului ultraliberal Janusz Korwin-Mikke şi partidul ţărănesc PSL, actualul aliat al liberalilor – evoluează toate în zona “periculoasă” a pragului intrării în Parlament, de 8% în cazul coaliţiilor şi de 5% în al partidelor.

    Ipotezele politologilor polonezi merg de la un guvern majoritar sau minoritar monocolor al PiS, la o coaliţie a acestuia din urmă cu un partener neidentificat – Mişcarea Kukiz’15 sau partidul ţărănesc PSL sunt cel mai adesea menţionate la condiţional -, şi până la o coaliţie eteroclită a Platformei Civice cu parteneri de dreapta şi de stânga, uniţi doar de dorinţa de a îîmpiedica întoarcerea lui Kaczynski la putere.

    – Rupere de comunitate

    Motivaţiile adversarilor fostului premier sunt variate. Unii evocă amintirea perioadei 2005-2007, când era la putere, marcată de tensiuni sociale şi o rupere de comunitate, pe care o consideră dezastruoasă, a aparatului de stat, a serviciilor speciale şi presei de stat.

    În ceea ce priveşte politica externă, ei evocă relaţii dificile cu Bruxellesul, Berlinul şi Moscova, pe care Partidul Lege şi Justiţie le prezintă ca fiind în apărarea intereselor poloneze.

    Alţii se tem că, în contextul în care este apropiat de multe viziuni asupra societăţii ale episcopilor catolici, PiS ar putea să înăsprească şi mai mult dura limitare a avorturilor aflate deja în vigoare, să facă şi mai dificilă fecundarea in vitro şi să consolideze locul catehismului în educaţie.

    Premierul în exerciţiu Ewa Kopacz a mers până acolo încât să-i avertizeze pe polonezi să se aştepte la o eventuală “republică confesională”.

    Secţiile de votare urmează să fie deschise la ora locală 7.00 (8.00, ora României) şi să fie închise la ora locală 21.00. Primele exit-poll-uri vor urma rapid, însă rezultatele oficiale cu privire la procentele obţinute de diferite liste vor fi cunoscute abia luni, iar numărul de mandate ale acestora marţi, a a nunţat Comisia Electorală.

  • Fascinaţia remiterilor

    Radu Pojoga este o prezenţă discretă în mediul de business autohton. A lucrat timp de mai bine de 12 ani în telecomunicaţii, iar în 2009, când criza începea să se facă simţită în românia, a decis să facă o schimbare şi a trecut în industria transferurilor de bani.

    În urmă cu şapte ani, când am început să lucrez pentru MoneyGram România şi Bulgaria, acest birou era pe lista aspiraţiilor mele. Ştiam că nu vom putea ajunge aici aşa curând, dar, cu ajutorul extinderii reţelei noastre de parteneri, fiecare an care trecea reprezenta un pas mai aproape”, povesteşte la inaugurarea locaţiei cu numărul 3.500 Radu Pojoga, director regional pentru Europa de Sud-Est al MoneyGram.

    Cariera lui a început în 1997 la Mobifon, devenit Connex şi apoi Vodafone. Din 2004, a lucrat la Zapp România iar după trei ani s-a mutat la UPC România unde a lucrat în perioada 2007-2009.

    La MoneyGram International, Radu Pojoga a ajuns în primăvara anului 2009 şi a staţionat timp de doi ani pe poziţia de business development manager România & Bulgaria. În 2011 a fost promovat country manager România şi Bulgaria, iar din iulie 2014 este director regional pentru Europa de Sud-Est.

    „Piaţa era într-o continuă scădere din cauza crizei financiare începute ce a afectat piaţa muncii în străinătate. MoneyGram era reprezentat în România în mare parte prin sectorul bancar, cu o reţea formată din aproximativ 1.000 de locaţii. Cum am reuşit să păstrăm un trend crescător în contextul scăderii pieţei? Numai cu ajutorul extinderii reţelei de parteneri din România, reţea care are în acest moment 3.500 de locaţii şi este alcătuită din trei sectoare diferite“.

    România este, în limbajul oamenilor din domeniul remiterilor, o ţară „net receive“. MoneyGram a crescut în acelaşi ritm cu piaţa, fenomen favorizat de creşterea anuală a numărului de persoane care emigrează. Anual, în medie 18.000 de români părăsesc ţara şi se îndreaptă către nordul continentului şi către ţări precum Spania, Italia, Germania şi US. Anul 2014 a fost unul atipic:  conform datelor INS, un număr de 42.000 de români au plecat din ţară. Acest lucru a favorizat creşterea volumului de bani trimişi spre România şi, implicit, a numărului de tranzacţii efectuate. MoneyGram International şi-a propus să extindă operaţiunile în România, deoarece România este o piaţă cheie pentru MoneyGram în Europa, susţine Pojoga. Businessul MoneyGram, unul dintre principalii jucători în transferul de bani la nivel mondial, a crescut în primele nouă luni pe plan local cu peste 20% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar valoarea medie a unei tranzacţii realizate prin acest serviciu este de 300 de euro, similară celei de anul trecut.

    MoneyGram a ajuns la 3.500 de puncte de lucru pe piaţa locală prin intermediul partenerilor săi. Spre comparaţie, în 2011 MoneyGram avea aproximativ 2.000 de puncte de lucru la nivel naţional.

    MoneyGram are businessul împărţit pe trei segmente: bancar (colaborează cu BCR, UniCredit Bank, Alpha Bank, Intesa Sanpaolo Bank, Libra Bank şi Marfin Bank), retail (Carrefour, Orange) şi Forex (Speed Transfer, Smith & Smith şi case de schimb valutar).
    Cea mai mare pondere, de circa 50%, o au transferurile realizate pe zona de retail (inclusiv Forex), datorită programului prelungit de lucru, inclusiv în timpul weekendului.

    Remiterile românilor aflaţi la muncă în străinătate s-au ridicat în 2014 la aproximativ 3,4 miliarde de dolari, în scădere cu aproximativ 400 milioane de dolari faţă de 2011, potrivit unor calcule prezentate de MoneyGram pe baza datelor de la Banca Mondială. Anul trecut, România a depăşit Cehia ca remiteri cu aproape un miliard de dolari, însă a fost în urma unor ţări precum Serbia, cu remiteri de 3,7 miliarde de dolari în 2014, Ungaria (4,5 miliarde de dolari), Polonia (7,5 miliarde de dolari) sau Ucraina, ţară care conduce şi clasamentul remiterilor din Europa de Est, cu 7,6 miliarde de dolari. În 2010, România se afla pe poziţia a treia în clasament, după Ucraina şi Polonia.
    Anul trecut, românii au primit bani în principal din Italia (1 miliard de dolari), Spania (790 milioane de dolari) şi Germania (450 milioane de dolari). Principalele ţări în care românii au trimis bani sunt Spania, cu 127 milioane de dolari, Moldova, cu 109 milioane de dolari, şi Italia, cu 71 milioane de dolari.

    Printre partenerii MoneyGram se numără BCR, cea mai mare bancă locală în funcţie de mărimea activelor, Carrefour, al doilea jucător din retailul autohton după cifra de afaceri, dar şi Orange, cel mai mare operator de telefonie mobilă.
    „MoneyGram a efectuat un studiu de piaţă în rândul consumatorilor ce folosesc serviciile de transfer de bani. Rezultatele studiului ne arată că 16% folosesc serviciul de transfer de bani pentru situaţii de urgenţă cum ar fi: plata facturilor, rambursarea ratelor către bănci, achiziţia de noi bunuri şi servicii şi, nu în ultimul rând, pentru asigurarea traiului zilnic. 25% dintre respondenţi au declarat că folosesc acelaşi serviciu pentru nevoi repetitive şi de urgenţă, iar 59% doar pentru nevoi repetitive”, susţine Pojoga.

    Ce planuri are MoneyGram în viitor? „Compania are în plan diversificarea serviciilor oferite clienţilor prin introducerea de noi canale de trimitere şi primire a banilor: cash to ATM (trimiţi cash şi îi ridici de la ATM) şi cash to account (trimiţi cash direct în cont), cash to mobile (trimiţi cash şi îi primeşti în portofelul electronic de pe mobil)”.România este singura ţară din Europa de Sud-Est care oferă clienţilor săi o unealtă de localizare  – MoneyGram Locator – prin care aceştia  pot afla în orice moment ce locaţii ale partenerilor sunt disponibile în vecinătatea lor, precum şi orarul de funcţionare.
     

  • Jocul video care a devenit un simbol al Poloniei. Şi Barack Obama îl joacă

    Acesta nu este un articol despre un joc. Este un articol despre un model de afacere în baza căruia un joc video a ajuns să genereze, într-un semestru de la lansare, venituri de peste 121 de milioane de euro şi un profit net de 56 de milioane de euro.

    Producătorii polonezi ai francizei de jocuri video The Witcher au ajuns în primul semestru al acestui an la venituri de 121 de milioane de euro, de cinci ori mai mult decât veniturile totale înregistrate de companie anul trecut. Explicaţia stă în lansarea celei de-a treia ediţii a jocului, ce i-a transformat pe polonezii de la CD Projekt în singura companie din Europa care a intrat în topul global al companiilor din domeniu în funcţie de vânzări, luptându-se astfel cu giganţi precum Electronic Arts sau Warner Bros.

    Spre comparaţie, primii cinci producători de jocuri de pe piaţa locală – Ubisoft, EA Games, Gameloft, King şi MavenHut – au înregistrat anul trecut venituri totale aproximativ 400 de milioane de lei (aproximativ 89 de milioane de euro). Lansată în mai anul acesta, cea de-a treia franciză a The Witcher a plasat CD Projekt în topul primilor 10 producători de jocuri la nivel mondial în funcţie de vânzări.

    Astfel, un clasament realizat de publicaţia Fortune de anul acesta plasează The Witcher 3: Wild Hunt pe locul 9 la nivel mondial în topul condus de Mortal Kombat X (Warner Bros.), Grand Theft Auto V (Take-Two Interactive Software), Battlefield Hardline (Electronic Arts) şi înaintea jocului Super Smash Bros al lui Nintendo. The Witcher este, după cum spun cunoscătorii, unul dintre cele mai bine realizate jocuri RPG (Role Playing Game) – Kevin VanOrd de la GameSport i-a acordat nota 10 din 10, acesta fiind al nouălea joc care a primit nota maximă de la această publicaţie, în timp ce Erik Kain de la publicaţia americană Forbes l-a numit unul dintre cele mai mari jocuri open world pe care le-a jucat vreodată.

    Pentru o persoană mai puţin familiarizată cu cele mai noi tendinţe în gaming, altele sunt însă detaliile care contează. Sediul CD Projekt este unul dintre acestea. Aflat în Varşovia, acesta nu este o clădire din oţel şi sticlă, ci una mai degrabă ce aduce aminte de fostul bloc sovietic. Înăuntru însă, capitalismul şi inovaţia sunt cât se poate de vizibile – spaţii largi se îmbină cu pereţii roşii şi cei cu tapet ce imită cărămida, în clădire există o scenă unde câţiva din angajaţii companiei cântă ocazional, mai sunt o cameră medievală, un hol unde premiile, copertele de revistă şi fotografiile – printre care şi a lui Barack Obama, care a primit un exemplar al The Witcher la vizita sa în Polonia din 2011 de la prim-ministrul Donald Tusk – sunt expuse alături de personajele jocului. În majoritatea birourilor se află fructe proaspete, iar în bucătăria angajaţilor se află doar mâncare vegetariană şi peşte – deoarece unul dintre fondatorii CD Projekt, Marcin Iwinski, este vegetarian.

    Povestea CD Projekt a început similar cu cea a celor mai multe companii din industria software-ului românesc, după cum îmi povesteşte Michal Platkow, directorul de comunicare al companiei, în cadrul turului sediului: doi tineri pasionaţi de soft au început, la 20 de ani, o afacere într-un apartament. În 1994, Iwinski şi Michal Kicinski au început să vândă CD-uri cu jocuri ale companiilor vestice fără licenţă în piaţa din Varşovia. Aveau doar 2.000 de dolari şi un computer. Treptat, au trecut spre vânzarea jocurilor cu licenţă şi, în cele din urmă, s-au orientat către dezvoltare de joc. CD Projekt a devenit astfel prima companie care lucra direct cu companiile vestice pentru a localiza jocurile din Polonia şi a început să angajeze chiar şi actori celebri care să dubleze dialogurile din jocurile populare, oferind astfel marilor jucători din industrie ceva din ceea ce nicio altă companie nu putea oferi. Compania şi-a asigurat drepturile de distribuţie pentru hituri globale precum Diablo II şi Baldur’s Gate, iar lista partenerilor s-a îmbogăţit cu nume precum Cryo, Konami, Microsoft, Sega şi Ubisoft.

    Problemele financiare cu care se confrunta principalul lor colaborator, compania Interplay, pentru care au realizat localizarea jocului Baldur’s Gate, i-au determinat să ia în considerare dezvoltarea propriului joc. Au achiziţionat drepturile pentru The Witcher – cartea scrisă de autorul polonez Andrzej Sapkowski – şi, în 2002, au pus bazele celei de a doua companii a grupului CD Projekt Red (în 2011, cele două companii au fuzionat), iar în 2003 studioul a început să lucreze la primul role playing game, în lumea Vrăjitorului lui Andrzej Sapkowski. La un cost de 20 milioane de zloţi polonezi (peste 47 de milioane de euro), The Witcher a fot cel mai costisitor joc dezvoltat în Polonia. Dezvoltarea primului joc a durat cinci ani şi a implicat aproximativ 100 de dezvoltatori, incluzând nume precum Tomasz Bagiński (nominalizat pentru un premiu al Academiei pentru filmul său scurt The Cathedral), Przemyslaw Truściński (animator celebru) şi Vader (una dintre cele mai cunoscute formaţii de heavy metal poloneze).

    The Witcher – White Wolf a avut premiera în 2007, devenind un hit comercial – doar în Polonia s-au vândut în 35.000 de copii în numai trei zile de la lansare, în timp ce vânzările la nivel mondial au trecut de 2 milioane de unităţi. Odată cu lansarea celei de a doua francize, în 2011, Assassins of Kins, numărul de unităţi vândute a depăşit 10 milioane de unităţi. În 2008, polonezii şi‑au lansat şi propria platformă de distribuţie digitală la nivel global, gog.com, axată atât pe distribuţia propriilor jocuri, cât şi pe publicarea jocurilor clasice de PC adaptate la sistemele de operare moderne.