BusinessMagazin

Tag: evolutie

  • Opinie Valentin Ghiuş: Istoria se repetă, şi în finanţe

    Valentin Ghiuş este FX & Commodities Trader.

    Atunci, miniştrii energiei din statele membre OPEC declarau creşterea preţului la petrol cu 70%, de la $2,9/baril la $5,6/baril, urmând ca pe 22 decembrie 1973, şahul Iranului să propună un nou preţ, de $11,65/baril. Între octombrie şi decembrie 1973, preţul petrolului se apreciază cu 300%, iar în 1974 depăşeşte nivelul de $12/baril.

    În consecinţă, în anii ce au urmat, au crescut dificultăţile economice din ţările industrializate, statele în curs de dezvoltare au fost nevoite să se împrumute pentru a plăti contravaloarea importurilor, iar conflictele militare nu au întârziat să apară.

    Pe 5 iunie 2015, OPEC decide, în şedinţa de la Viena, să se respecte în continuare plafonul de producţie de 30 de milioane de barili zilnic şi recomandă statelor membre să adere la această limită. Ştirea a determinat scăderea preţului pentru petrolul internaţional cu doar $1,62/baril şi tranzacţionarea la nivelul de $62,10/baril.

    Această şedinţă, a 167-a în cadrul OPEC, a fost doar o confirmare de susţinere a deciziei luate pe 27 noiembrie 2014, când membrii OPEC au votat să se păstreze nivelul de producţie de 30 milioane barili zilnic (în pofida surplusului ce a determinat scăderea preţului petrolului la sfârşitul anului 2014 cu peste 35% şi aşteptărilor pieţei de reducere a producţiei şi de restabilire a echilibrului cerere-ofertă). Deşi se discută despre supraproducţie, despre pierderea autorităţii OPEC în a controla cererea şi oferta şi implicit preţul (ceea ce pare a fi eronat, dată fiind volatilitatea crescută la ştiri venite dinspre OPEC) sau despre teorii conspiraţioniste cu implicaţii geopolitice, adevărul este incomod, dar de necontestat: o schimbare bruscă şi semnificativă în preţul petrolului va determina o nouă ordine mondială, care se va manifesta iniţial la nivel economic.

    Evenimentele recente de pe piaţa ţiţeiului ne poartă parcă înapoi în timp, în perioada 1973-1974. Atunci s-au ridicat noi puteri economice mondiale în special din rândul ţărilor producătoare şi exportatoare de petrol din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord. Concomitent, Statele Unite, Europa, Japonia, precum şi alţi importatori de petrol au suferit o lovitură economică puternică. Aceasta a fost doar o primă consecinţă, dintr-un domino ce a culminat cu izbucnirea de conflicte generate în principiu de răspândirea internaţională a fundamentalismului islamic, finanţat în mare parte de statele exportatoare de petrol aflate în plină ascensiune economică.

    Scăderea preţului ţiţeiului, înregistrată din vara anului 2014 şi până în prezent, va fi cel mai probabil la fel de perturbatoare ca şocul petrolului din 1973-1974 şi o dovadă că istoria se repetă şi în finanţe. Aşa cum în urmă cu patru decenii evoluţia pieţei petrolului a născut învinşi şi învingători, şi acum, cu toate că taberele sunt diametral opuse, vor exista învinşi şi învingători.

    Rusia, stat care în prezent generează o mare parte din veniturile de export (aproximativ 70%) şi federale (aproximativ 50%) din contracte de petrol şi gaze, a suferit, pe fondul sancţiunilor occidentale şi al scăderii preţului ţiţeiului, o devalorizare abruptă a monedei naţionale, a portofoliilor investiţionale, o scădere a rezervelor băncii centrale şi ieşiri masive de capital. Simultan, obligaţiunile Rusiei au fost retrogradate de către agenţiile de rating internaţionale la statutul de junk.

    Într-un context mult mai amplu, aceste efecte directe generează la rândul lor consecinţe cu implicaţii la nivel micro – proiecte energetice ce devin prea riscante sau neviabile din cauza preţului redus la petrol, polarizare socială şi sărăcie în multe dintre statele producătoare, în unele dintre ele precum Algeria, Venezuela sau Nigeria nici măcar nivelul de $120/baril nefiind suficient pentru acoperirea costurilor de producţie. Un alt stat extrem de afectat de evoluţia nefavorabilă a preţului la ţiţei este Iranul, pentru care este previzionată o scădere de 4% a produsului intern brut în anul fiscal ce urmează (de la 5% la 1%).

    Efectele sunt atât de stringente, încât serviciul militar de doi ani, până nu demult obligatoriu, poate fi răscumpărat şi este înregistrat în prezent ca venit în bugetul ţării. Totodată, scăderea preţului petrolului este unul din motivele pentru care Iranul a demarat negocierile cu occidentul privind programul său nuclear. Până şi organizaţia Statul Islamic a întâmpinat probleme de cash flow, ca urmare a deprecierii preţului ţiţeiului, cu scăderea veniturilor zilnice din vânzarea petrolului de la $1-$2 millioane la $300.000.

    Pieţele financiare, de asemenea, au fost şi sunt în continuare remodelate de evoluţia preţului petrolului; în principal din cauza scăderii evaluării companiilor, în special a celor din domeniul energetic, ale căror rezerve de ţiţei sunt active considerate primordiale în determinarea valorii acţiunilor.

    Coroborat cu scăderea preţurilor, creşterea costurilor va determina transformarea multor rezerve de petrol în active irecuperabile şi neviabile din punct de vedere comercial. Mai mult, fondurile de investiţii şi de pensii care au expunere la ţările producătoare de petrol (ex.: fondul norvegian de pensii are o alocare de 1,5% din totalul titlurilor la nivel mondial investite în instrumente sensibile la evoluţia preţului ţiţeiului) ar putea fi nevoite să lichideze o parte din portofolii pentru onorarea obligaţiilor fiscale, în cazul în care preţul va rămâne scăzut pentru o perioadă îndelungată de timp. Toate acestea vor crea o presiune semnificativă pe pieţele financiare internaţionale.

    De partea cealaltă, a statelor beneficiare de pe urma scăderii preţurilor, se află marii consumatori şi importatori, ţările cu un nivel ridicat al inflaţiei, dar şi consumatorii finali de pretutindeni. Printre aceştia se numără Statele Unite, Brazilia, China, India şi Turcia. Efectele pozitive ale scăderii preţului ţiţeiului sunt notabile: aprecierea PIB-ului, reducerea subvenţiilor pentru sectorul energetic şi folosirea acestora pentru proiecte pe termen lung, cheltuieli mai scăzute cu importurile energetice şi implicit reducerea presiunii pe deficitul de cont curent, dar şi accelerarea tendinţei deflaţioniste (un deziderat urmărit mai ales de economiile dezvoltate şi cu precădere de Europa). Totodată, optimiştii şi cei încrezători în energia regenerabilă speră ca erodarea preţului petrolului să contribuie la îmbunătăţirea tehnologiilor şi metodelor de producere de acest gen şi să se descopere surse de energie regenerabilă mai ieftine şi viabile economic.

    Următoarea şedinţă a OPEC va avea loc în decembrie 2015. Deşi putem estima deja atât evoluţia economiei, cât şi cererea şi oferta de petrol, istoria ne-a învăţat în 1973 şi în 2014 că ar fi hazardată o previziune referitoare la cât de mult va scădea preţul ţiţeiului şi pentru cât timp preţurile se vor menţine la nivelul actual. Totuşi, întrebarea firească este de ce s-ar tranzacţiona petrolul la nivelul actual şi nu la preţul de $46/baril atins în ianuarie 2014, atât timp cât nu s-a schimbat nimic în fundamentele pieţei. O altă întrebare, la fel de firească, este dacă nu cumva evoluţia anormală a ultimului an a devenit evoluţia cu care ne vom obişnui de acum încolo? Doar istoria, cea trecută şi cea care se scrie acum, ne va răspunde precis şi fără echivoc.

  • KPMG: Romania are nevoie de un proiect de ţară competitiv ca să poată evolua de pe ultimul loc la accesarea fondurilor europene

    Studiul recent realizat de KPMG, “Fondurile europene în Europa Centrală & de Est, Raport de Progres pentru perioada 2007-2014” prezintă modul în care aceste fonduri au fost utilizate în ultima perioadă de programare (2007-2013), analizează rezultatele şi sugerează modalităţi de folosire a acestor informaţii pentru a se formula cele mai bune măsuri strategice în vederea unei evoluţii cât mai eficiente posibil a perioadei 2014-2020. 

    În ultima perioadă de finanţare, 11 ţări din regiune au accesat aproximativ 176 miliarde de euro, ceea ce se traduce într-un procent de aproape 15,5% din PIB-ul mediu regional al ECE. Mai mult, la nivel naţional, fondurile UE au acoperit de la 11% până la 24% din valorile PIB individuale anuale ale acestora.  Aceste contribuţii substanţiale au jucat un rol semnificativ în dezvoltarea economiilor acestor ţări şi în multe cazuri le-au ajutat să treacă mai uşor prin criza financiară.

    În ansamblu, utilizarea fondurilor UE în ECE a fost impresionantă potrivit cifrelor de la sfârşitul anului 2014: până la acea dată, 77% din bugetul total si 72% din granturile contractate fuseseră distribuite beneficiarilor. 
    Şerban Toader, Senior Partner la KPMG in Romania, comentează: “Din perspectiva ratei de contractare, analiza noastră arată că regiunea a înregistrat rezultate destul de bune, contractând aproape 100% sau chiar depăşind acest procent din bugetele disponibile.”

    “Plăţile nu au înregistrat însă întotdeauna aceeaşi evoluţie”, spune el, menţionând un procent de plată de 52% în România şi 65% în Slovacia, unde este evident că sunt necesare îmbunătăţiri. “Faptul că ţările reuşesc să contracteze fonduri nu înseamnă că ele pot întotdeauna să le şi cheltuiască, deşi majoritatea au realizat acest obiectiv destul de eficient.”  “Estonia (11%) şi Lituania (12%)”, adaugă el, „au înregistrat cea mai mică diferenţă între ratele contractate şi ratele plătite în perioada 2007-2014. Cu diferenţe mult mai mari, România, Slovacia şi Bulgaria ar putea efectua o analiză comparativă şi ar putea profita de lecţiile învăţate din acest exerciţiu pentru perioada cea nouă”. 

    Daniela Nemoianu, Partener Executiv KPMG in Romania si Presedinte AmCham Romania, subliniază că finanţarea a stimulat în mod real domenii îndelung neglijate de sistemele politice anterioare în multe dintre ţările ECE, fondurile fiind folosite pentru modernizarea unor domenii precum infrastructura, utilitati, protectia mediului. Ea explică: “Aceste investiţii cu ajutorul finanţărilor europene au contribuit la dezvoltarea economică în ansamblu în regiunea noastră.Privind la stadiul absorbtiei fondurilor europene in Romania, desi rata de contractare s-a ridicat la un nivel foarte bun, suntem in continuare in decalaj in privinta platilor, datorita dificultatilor acumulate in primii ani de programare. Masurile adoptate in ultimii doi ani au avut un efect pozitiv semnificativ pentru accelerarea implementarii proiectelor si simplificarea procedurilor, iar lectiile invatate vor contribui la o mai buna planificare a perioadei 2014-2020. Un rol esential il va avea reforma sistemica in domeniul achizitiilor publice, determinata de transpunerea directivelor europene cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2016”, explică Nemoianu.

    În ceea ce priveşte lecţiile învăţate din perioada 2007-2013, Florin Banateanu, Director Sector Public si Fonduri Europene KPMG Romania, menţionează că potrivit rezultatelor studiului, în primii ani ai perioadei de contractare anterioare s-a remarcat o întârziere în contractări şi în rambursarea fondurilor. El îşi aminteşte: “Contractarea fondurilor a început abia în anul al doilea al perioadei, şi au mai trecut încă doi ani după aceea pentru a se plăti fondurile către beneficiari în cadrul oricăruia dintre programe.  Riscul corectiilor ramane in actualitate, la fel ca si capacitatea administrativa limitata, un remediu putand fi utilizarea intensiva a componentei de asistenta tehnica,” spune Banateanu.
    KPMG este reţeaua globală de firme de servicii profesionale care furnizează servicii de audit, consultanţă fiscală şi în domeniul afacerilor.

  • Lucrează de 16 ani în aceeaşi companie: „Când m-am angajat eu, eram cinci angajaţi, iar acum am ajuns la peste 100“

    „Când m-am angajat eu, eram cinci angajaţi, iar acum am ajuns la peste 100“, spune Dolete referindu-se la dezvoltarea carierei odată cu creşterea companiei.

    La scurt timp după absolvirea Facultăţii de Business Internaţional şi Economie în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti (1993-1997), s-a angajat la Marsh în funcţia de assistant manager, de unde a evoluat spre funcţia de manager al departamentului de corporate client practice, în 2005.

    Acesta este responsabil de mai multe linii de asigurare, precum cele de proprietare, răspunderi civile, construcţii sau aviaţie, precum şi de activitatea de reasigurare, atât pentru România, cât şi pentru Republica Moldova.

    Din 2009, Dolete a preluat şi rolul de Placement Leader, care presupune managementul relaţiei cu asigurătorii parteneri.

  • Cum va fi vremea în următoarele două săptămâni

    Administraţia Naţională de Meteorologie a realizat o estimare a evoluţiei valorilor termice şi a precipitaţiilor în intervalul 8 – 21 iunie, pentru toate regiunile din ţară: Banat, Crişana, Transilvania, Maramureş, Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia şi la munte.

    Estimarea este realizată folosind produsele numerice ale Centrului european pentru prognoze pe medie durată (ECMWF) de la Reading, Anglia. Sunt prognozate temperaturile maxime şi minime, mediate pentru fiecare regiune a ţării şi adaptate local cu modele statistice şi sunt indicate perioadele cu probabilitatea cea mai ridicată de apariţie a precipitaţiilor.

    CUM VA FI VREMEA ÎN ŢARĂ ÎN URMĂTOAREA PERIOADĂ

  • Plus 12% în primele patru luni pentru AdePlast

    Unul din constructorii care lucrează cu produsele AdePlast a câştigat, în Vestul ţării, la Timişoara, o licitaţie pentru reabilitarea a 18.000 de mp de faţadă. „Partenerul nostru a ales unul dintre cele mai performante termosisteme pentru a merge la licitaţie şi a câştigat pentru că beneficiarul a înţeles că un termosistem ieftin devine mai scump în timp, chiar în foarte scurt timp. Dacă scopul final al termoizolării este o factura mai mică la întreţinere, dar şi o amortizare rapidă a investiţiei, atunci este clar că un termosistem care foloseşte materiale de calitate este o soluţie optimă. Este bine ca toţi cei care construiesc sau reabilitează azi să înţeleagă să folosească materiale de calitate care fac din faţada unei clădiri un lucru viu, care-şi păstrează calităţile – proprietatea de termoizolare, culoarea etc. – pentru zeci de ani” declară Bogdan Pîrvu, CEO AdePlast.

    Astfel, costul unui termosistem performant se amortizează în 3-4 ani. La un calcul simplu, costul mediu final pentru reabilitarea a 18.000 de mp de faţadă, materiale şi manoperă, se amortizează în 3-4 ani de la aplicarea termosistemului, în condiţiile unui cost tot mai mare al utilităţilor. „Dacă s-ar folosi materiale ieftine, neagrementate, costul ar fi cu maxim 10 procente mai mic, dar termoizolarea ar fi ineficientă, deci banii cheltuiţi, oricât de mic este preţul, ar fi pur şi simplu aruncaţi” explică Bogdan Pîrvu.

    În 2008, AdePlast producea mortare uscate în fabrica de la Oradea. După investiţii de aproximativ 50 de milioane de euro, AdePlast îşi produce integral termosistemul şi operează nouă fabrici proprii de mortare uscate şi adezivi, vopsele, tencuieli decorative şi polistiren, pe trei platforme industriale la Oradea, Ploieşti şi Roman. Pentru această dezvoltare au fost necesare investiţii în mijloace de transport de toate capacităţile şi dimensiunile. Din mai, AdePlast şi-a înnoit parcul auto cu 13 camioane Volvo pentru transportului de produse finite şi 6 cement truk-uri destinate aprovizionării cu materii prime sau transportului de mortare uscate vrac către silozurile mobile din santiere.  Investiţia se ridică la 2 mil euro.

     „Cu ajutorul acestui up-grade al flotei auto proprii de mare tonaj vom reuşi să fim mai eficienţi şi mai mobili, mai ales în perioadele de vârf de sezon. Este de notorietate faptul că odată ce creşte activitatea în construcţii, apar sincope în sectorul de transport, situaţie cu care noi nu avem cum să ne confruntăm. Mai mult, suntem capabili să oferim utilităţi de transport şi pentru alte companii” mai precizează Bogdan Pîrvu.

    AdePlast este unul dintre cei mai importanţi producători români de materiale de construcţii cu trei platforme industriale situate în Oradea, Ploieşti şi Roman.

    Oradea. Capacitatea de producţie este de 250.000 de tone adezivi şi mortare uscate, 50.000 de tone de vopsea  şi tencuieli decorative pe an  şi 700.000 metri cubi de polistiren expandat (EPS), având inclusă şi capacitatea de producţie de polistiren grafitat în cobranding cu firma BASF.

    Ploieşti. Pe platforma industrială de la Ploieşti se află o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone, o fabrică de polistiren expandat (EPS) de 1.050.000 de metri cubi, o line de producţie de polistiren grafitat de 150.000 de metri cub, la care se adaugă  fabrica de vopsea, tencuieli decorative şi lacuri şi emailuri pe bază de apă, cu capacitate de 50.000 tone pe an.

    Roman. AdePlast deţine o zonă industrială care include o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone şi  o linie de producţie de polistiren expandat cu o capacitate anuală de 700.000 de metri cubi.

  • Plus 15% pentru bunurile de folosinţă îndelungată în T1

    Vânzările din sectorul de electrocasnice mari au crescut încă o dată în T1 2015, atingând valoarea de 80 de milioane de euro, cu 21% mai mult decât în  aceeaşi perioadă din 2014. Toate categoriile monitorizate din cadrul sectorului au contribuit la acest rezultat prin rate de creştere de două cifre. Vânzările de încorporabile au crescut uşor mai mult decât cele clasice şi reprezintă aproximativ 20% din valoarea electrocasnicelor mari.

    Piaţa electrocasnicelor mici a înregistrat o creştere puternică în T1 2015, cu peste 19% mai mult decât în primul trimestru al anului trecut, ajungând la o valoare de 31 de milioane de euro.

    Aproape toate categoriile au avut creşteri de două cifre dar cea mai mare contribuţie au avut-o produsele cheie precum storcătoarele de fructe şi legume, aparatele de preparat mâncarea, aparatele de preparat băuturi calde şi fiarele de călcat, cu peste 20%. De o evoluţie remarcabilă au avut parte şi aparatele de tip multicooker.

    Telecom: smartphone-urile au continuat să fie principalul motor de creştere al sectorului

    În T1 2015, piaţa de telecom a crescut cu 17% comparativ cu T1 2014, cu o valoare nesubvenţionată estimată de 135 de milioane de euro. Smartphone-urile (din categoriile de preţ low şi mid) au continuat să fie principalul motor de creştere, cu rate de două cifre comparativ cu T1 2014. Şi piaţa de căşti a înregistrat o creştere de două cifre faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Piaţa electronicelor a început anul cu o creştere de aproape 15% comparativ cu primul trimestru al 2014. Valoarea vânzărilor a atins 72 de milioane de euro. Televizoarele au avut cea mai bună evoluţie, televizoarele Smart şi cele cu ecran UHD contribuind cel mai mult la creşterea vânzărilor. Alte sectoare precum sistemele audio, boxele şi boxe cu andocare au avut rate de creştere de două cifre. Mp3/Mp4 playere, sistemele de navigaţie şi DVD playerele au continuat să scadă.

    Piaţa de imprimante, multifuncţionale şi consumabile: creşteri pentru toate sectoarele cu excepţia multifuncţionalelor cu cerneală

    Sectorul s-a întors la trendul pozitiv, înregistrând o rată de creştere de 11% şi o valoare de 15 milioane de euro. Evoluţia pozitivă a consumabilelor şi a echipamentelor laser a contribuit la această performanţă a sectorului. Deşi imprimantele cu cerneală au crescut, acestea nu au reuşit să contrabalanseze scăderea multifuncţionalelor. Asfel, segmentul cu cerneală şi-a continuat trendul negativ.

    Trendul pieţei de IT a fost ascendent, cu o rată de creştere de 8% faţă de T1 2014, până la valoarea de 107 milioane de euro. În timp ce vânzările de calculatoare portabile şi monitoare au depăşit aşteptările în materie de creşteri, tabletele au înregistrat o scădere de 3% în valoare. De asemenea, celelalte categorii – desktop-uri, camere web, tastaturi şi mauşi – au crescut în vânzări comparativ cu aceeaşi perioadă a  anului trecut.

    Sectorul foto a continuat să înregistreze o evoluţie negativă. Totuşi, au fost semne pozitive cum că rata de scădere a încetinit până la aproape -5%, atingând o valoare de 2.7 milioane de euro. D-SLR-urile au avut o rată de creştere de două cifre însă aceasta nu a compensat scăderea înregistrată în segmentul de camere foto compacte.

    Primul trimestru al anului 2015 a avut o evoluţie bună, înregistrând o creştere de aproape 15%, datorată celor şase din şapte sectoare aflate pe un trend ascendent. Sunt semne că piaţa bunurilor de folosinţă îndelungată îşi revine. Este interesant de văzut dacă această evoluţie pozitivă va fi menţinută sau nu în cel de-al doilea trimestru, luând în considerare influenţele economice.

     

  • SOCAR îşi propune să investească 10 milioane de euro în deschiderea de noi benzinării

    Bugetul de dezvoltare coordonat de Hamza Karimov pe piaţa locală a încetinit în 2015, după trei ani de creştere rapidă a reţelei SOCAR în România. Grupul azer a intrat pe piaţa românească a distribuţiei de carburanţi în 2011, prin achiziţia, cu 2,5 milioane de euro, a reţelei de 15 staţii a Romtranspetrol din Botoşani, deţinută de soţii Iulian şi Doina Berescu. Bugetul de investiţii din ultimii trei ani a totalizat peste 50 de milioane de euro şi a fost folosit pentru a deschide 32 de benzinării.

    Reprezentanţa de la Bucureşti a companiei petroliere de stat din Azerbaidjan, SOCAR, a fost însă deschisă din 2007. Intenţiile companiei pe piaţa locală de la acea vreme se refereau la posibilitatea de a rafina ţiţei în rafinăriile româneşti, la o reţea proprie de benzinării, la livrarea unor cantităţi mari de petrol în România, dar mai ales la reprezentarea intere-selor şi a proiectelor regionale ale companiei azere pe piaţa locală şi regională. Hamza Karimov a devenit CEO al SO-CAR în România încă de la intrarea companiei pe piaţă, la un an de când absolvise cursurile Academiei de Ştiinţe Economice. Karimov este născut în Azerbaidjan, dar povesteşte că a studiat în România pentru că, de la el de-acasă, Bucureştiul este văzut ca un loc cu mult potenţial, unde „poţi creşte şi te poţi dezvolta profesional“. În anul de la ab-solvire şi până a preluat conducerea SOCAR (în paralel cu doctoratul început tot la ASE), Karimov a lucrat ca economist în cadrul Petrom şi admite că preluarea poziţiei de CEO presupune că a reuşit să parcurgă paşi importanţi în carieră într-o perioadă foarte scurtă de timp.

    „Anul acesta ne propunem să investim peste 
10 milioane de euro în deschiderea de noi benzinării. Inaugurarea al-tor staţii şi, implicit, valoarea investiţiilor sunt condiţionate şi de perioada de timp în care obţinem avize şi autorizaţii“, spune Hamza Karimov, care a terminat un 2014 alert, în care reţeaua a crescut cu 10 staţii şi în care compania a avut o cifră de afaceri de 222 milioane de dolari şi un profit brut de 7 milioane de dolari. Cei 430 de angajaţi ai companiei sunt distribuiţi aproape în mod egal în ţară între oraşele din Botoşani, Suceava, Neamţ, Iaşi, Bihor, Bistriţa, Buzău, Bacău, Vrancea, Timiş, Ilfov, Cluj, Vâlcea, Arad şi Sibiu, acolo unde sunt deschise deja staţiile SOCAR.

    Discursul lui Karimov arată însă că, deşi benzinăriile sunt focusul momentan al companiei în România, planurile pe termen lung presupun un portofoliu mai complex: 
„Ne-am propus să extindem reţeaua de benzinării şi vom anunţa noile deschideri la momentul oportun. Pe termen lung, pregătim câteva proiecte comune de livrare a gazelor naturale din zona Mării Caspice în România şi în alte ţări din Uniunea Europeană. Prin proiectele AGRI, TANAP şi TAP avem aceste posibilităţi“. De altfel, Karimov a creionat modul cum compania pe care o conduce va avea un cuvânt de spus în proiec-tele prin care Azerbaidjanul vrea să lege Estul de Vest: „Iau lucrurile pas cu pas. Îmi doresc să cresc businessul SOCAR astfel încât să devenim un nume de referinţă pentru piaţa locală. Proiectul meu pentru următorii 10 ani este să construi-esc o infrastructură pentru SOCAR în România astfel încât aceasta să devină o ţară care să funcţioneze ca un hub en-ergetic pentru toate proiectele companiei din Europa de Est şi de Sud-Est“, menţionând că, în acelaşi timp, SOCAR are pregătite studii de fezabilitate „pentru diferite domenii de dezvoltare a infrastructurii energetice a României“.

    De la in-trarea pe piaţă a SOCAR au existat presupuneri legate de preluarea Arpechim sau a Oltchim de către SOCAR. „Urmă-rim cu interes politica de dezvoltare  iniţiată la nivelul autorităţilor şi vom lua decizii în funcţie de evoluţia situaţiei la nivel local, în acord cu politica de dezvoltare a SOCAR, implementată la Baku“, explică Karimov. Tot de modul cum va evolua situaţia geopolitică la nivel regional depind şi proiectele care ar putea face din Româmia hubul energetic vizat de SO-CAR: statul azer ar dori să exporte şi în România o parte din gazele care vor fi aduse în Europa prin viitoarea conductă TAP, însă pentru acest lucru este nevoie de infrastructură suplimentară care să lege Grecia de Bulgaria şi România, ex-plică Hamza Karimov.

    Deocamdată, Karimov se concentrează pe deschiderea de noi benzinării (a deschis în ianuarie staţia cu numărul 32 la Sibiu) şi caută în continuare moduri de a extinde reţeaua care a atins abia 10% din planul anunţat de compania azeră la in-trarea pe piaţă.

  • Veriga lipsă dintre cele două principale forme de viaţă de pe Terra, descoperită de cercetători

    Până în prezent, diferenţa dintre celulele simple, precum cele ale microbilor şi bacteriilor, şi cele mai complicate, cum sunt celulele plantelor şi animalelor, a fost considerată atât de mare şi clară încât era dificil de înţeles cum unele au putut evolua din celelalte, informează independent.co.uk.

    Totuşi, cercetătorii au descoperit o nouă specie microbiană, care se situează între cele două ramuri ale vieţii şi care pare să fie un descendent al ultimului strămoş comun al ambelor forme de viaţă, cele simple, microbiene, şi cele mai complexe, precum plantele şi animalele.

    “Am identificat un organism care pare să reprezinte un văr foarte, foarte îndepărtat al nostru, iar acest lucru ne poate oferi informaţii despre trecutul nostru extrem de îndepărtat”, a declarat Thijs Ettema, de la Universitatea Uppsala din Suedia, care a condus cercetarea.

    “Cercetăm originea vieţii complexe care a apărut la puţin timp după apariţia vieţii. Această descoperire pune în lumină nouă originea vieţii complexe”, a mai spus Ettema, pentru The Independent.

    Lumea ştiinţifică crede că viaţa a apărut pe Terra în urmă cu peste 3,5 miliarde de ani, iar, în urmă cu două miliarde de ani, a început să evolueze în două ramuri largi – procariote, precum celulele simple ale bacteriilor, şi eucariote, cu celule complexe, care conţin nuclee şi structuri interne complicate.

    Potrivit studiului publicat în revista Nature, cercetătorii au descoperit un nou organism care are genele ambelor grupe. Organismul a fost descoperit în mostre de sedimente colectate de pe fundul mării, la circa 10 kilometri distanţă de craterul vulcanic subacvatic activ cunoscut drept Loki’s Castle, situat în Oceanul Atlantic, între Norvegia şi Groenlanda, la o adâncime de 2.352 de metri.

    Noul microb aparţine subgrupului de organisme procariote numit Archaea, dar, în mod unic, posedă şi circa 100 de gene care, până în prezent, au fost văzute doar la organismele eucariote. Aceste gene sunt cunoscute ca având un rol în formarea membranelor şi a structurilor complexe din interiorul celulelor, potrivit lui Ettema.

    “Iniţial, am crezut că este foarte ciudat, că trebuie să fi avut loc o contaminare a mostrelor. Ştiam că nu trebuie să fie niciun fel de celule eucariote în aceste mostre, dar am descoperit aceste gene şi ne-am dat seama că ori avem de-a face cu o contaminare ori cu ceva extrem de interesant”, a mai spus cercetătorul suedez.

    Genomul complet al organismului, numit formal Lokiarchaeota, dar cunoscut sub numele simplu de “Loki”, a fost secvenţiat, permiţându-le cercetătorilor să identifice organismul ca aparţinând unei noi specii. Totuşi, savanţii nu au reuşit încă să cultive acest microb în laborator, în parte din cauză că aceste forme de viaţă care trăiesc la mare adâncime în mediul subacvatic cresc foarte greu, celulele divizându-se o dată la zece ani, potrivit cercetătorului Thijs Ettema.

    “Puzzle-ul originii celulei eucariote este unul extrem de complicat, iar multe piese încă lipsesc. Am sperat că Loki va aduce la lumină câteva dintre aceste piese ale puzzle-ului, dar, când am obţinut primele rezultate, nu ne-a venit să credem. Datele erau de-a dreptul spectaculoase”, a explicat Ettema.

    “Studiind genomul acestui microb, am descoperit că Loki reprezintă o formă intermediară, poziţionată undeva între celulele simple ale microbilor şi cele complexe ale eucariotelor. Este foarte interesant. Aceste gene nu au fost niciodată văzute în afara organismelor eucariote”, a continuat cercetătorul.

    Întrebat dacă cumva Loki reprezintă o verigă simplă dintre cele două mari ramuri ale vieţii, Ettema a spus: “Într-un tip de discurs de popularizare a ştiinţei, am putea spune asta. Dacă analizăm termenul «verigă simplă», atunci Loki este ceva ce trăieşte de foarte mult timp şi este ultimul strămoş comun al organismelor procariote şi eucariote”.

    Loki este numit după vulcanul subacvatic Castelul lui Loki, care, la rândul său, este numit după zeitatea nordică înşelătoare Loki.

  • Decalogul soluţiilor software pentru companii

    Dacă România vrea un PIB de peste 10.000 de euro pe cap de locuitor, trebuie să se informatizeze.

    Dacă o companie vrea să devină mai productivă, trebuie să se informatizeze.

    Dacă o companie vrea să îşi menţină competitivitatea, trebuie să se informatizeze.

    Dacă un manager vrea să ştie în timp real rezultatele companiei sale, trebuie să o informatizeze.

    Dacă un antreprenor vrea să îşi dezvolte firma, trebuie să se informatizeze.

    Pentru o relaţie mai bună cu clienţii, o companie trebuie să se informatizeze.

    Pentru o comunicare fluidă în interiorul companiei, informatizaţi-o.

    Dacă administraţia publică vrea să fie mai eficientă, trebuie informatizată.

    Dacă nu aveţi buget pentru o soluţie software de business, folosiţi “software as a service” şi cloud.

    Preţul are importanţa sa, dar esenţial este să vă definiţi nevoile şi să ştiţi ce soluţie vi se potriveşte.

    Cele zece enunţuri de mai sus rezumă o stare de fapt: una din cauzele evoluţiei destul de lente a econo-miei româneşti în ansamblu, dar şi a companiilor este lipsa informatizării, faptul că o mare parte dintre manageri şi antreprenori nu folosesc soluţiile software pentru afaceri. Datele Comisiei Europene arată că procentajul firmelor din România care utilizează tehnologii cum ar fi ERP (21%), facturile electronice (7,2 %), serviciile de cloud (2,8 %) sau reţelele de socializare (5,9 %) este printre cele mai scăzute din UE. Companiile din România trebuie să exploateze mai bine avantajele oferite de comerţul online, de reţelele de socializare şi de aplicaţiile de tip cloud, arată raportul DESI 2015, care plasează România pe ultimul loc în indicele european al economiei şi societăţii digitale. Care este realitatea, ce trebuie făcut, care vor fi evoluţiile?

    Puţină lume mai ţine minte, îmi spune Eugen Schwab-Chesaru, vice president – research la Pierre Audoin Consultants (PAC), că printre primele anunţuri făcute de OMV după preluarea Petrom a fost cel pentru achiziţia unui nou sistem in-formatic de gestiune şi control, în valoare de 55 de milioane de euro. „Au venit 35 de consultanţi din Austria, au împărţit sarcini, au strâns oferte din piaţă, au ales. După trei ani au multiplicat de o mulţime de ori profitul, iar productivitatea s-a dus la cer. Putem să ne uităm chiar şi la Sidex, ce au făcut indienii de la Mittal când au venit. Au zis: «Vrem ERP». Nu ştiau să lucreze fără. Nu ştiau, în India, ce se întâmplă aici: productivitate, minereu, dintr-o tonă de minereu aţi scos atâta ţeavă, atâta tablă, atâta ondulată, atâta dreaptă, care s-a dus acolo şi acolo, productivitatea pe metru pătrat, pe metru liniar, fără asta nu ştiau să lucreze. Scurt, nu este niciun mister“, rezumă Schwab-Chesaru situaţia şi nevoia folosirii unui sistem software pentru business. Mai mult, administraţia publică locală trebuie să îşi dubleze cheltuielile IT reale, cele care furnizează rezultate palpabile, şi să scadă cu 30% numărul de bugetari, pentru a funcţiona.

    Software pentru business înseamnă ERP, CRM, EAS, SFA, HCM, multele acronime care indică aplicaţiile folosite de manageri pentru a-şi gestiona companiile. Piaţa locală a soluţiilor informatice de business este estimată de specialiştii de la PAC la puţin peste 150 de milioane de euro, cu un ritm de creştere de 7,5%, superior ritmului creşterii pieţei soft-ware în ansamblu, de 5,5% pe an. Tendinţa de creştere cu un ritm superior celui al pieţei software în ansamblu se menţine şi pe plan internaţional: soluţiile software pentru companii au, cu 5,5%, o creştere dublă faţă de industrie.

    Dincolo de ritmul normal, creşterile sunt generate şi de schimbările care au loc în domeniu; în primul rând este vorba de migrarea soluţiilor spre cloud şi ceea ce se numeşte „software as a service“ – SaaS. O altă schimabre majoră este trecerea spre mobilitate, posibilitatea de a accesa şi a rula funcţii ale suitei de business de pe telefon sau tabletă. Şi, nu în ultimul rând, clienţii solicită din ce în ce mai des, iar companiile încearcă să ofere, soluţii de analiză a datelor care să ofere tendinţe, predicţii, evoluţii viitoare ale afacerilor.

    Înainte de a analiza toate aceste tendinţe, să privim bugetele. „Cred că în România nivelul bugetelor IT reprezintă 0,25 – 0,5% din cifra de afaceri a companiilor. Ceea ce este foarte, foarte puţin. În general în Franţa, Germania sau Marea Britanie respectivul buget ajunge şi la 1,5% din cifra de afaceri. Atenţie, în bugetul IT intră mai multe: amortizarea de software, hardware şi aşa mai departe, active IT, personalul şi tot ce înseamnă cheltuieli auxiliare, energie, birouri şi aşa mai departe“, spune Eugen Schwab-Chesaru. Daniel Mateescu, COO Totalsoft, principalul furnizor de soluţii ERP pe piaţa locală, cu suita Charisma, explică limitările pieţei locale prin lipsa de cultură de business, prin faptul că man-agerii nu văd avantajele unui produs software. „Vor să cumpere ieftin, piaţa de software de business românesc este foarte sensibilă la preţ. Degeaba spui că softul tău face mai multe şi este mai bun, îl cumpără pe cel mai ieftin. Este o lecţie pe care economia românească trebuie să o înveţe. De circa 10 ani, de când vindem în străinătate, vedem difer-enţa de cultură. Când vindem în afară preţul este ultimul care contează. Ei sunt foarte deschişi şi spun ce contează: criterii tehnice, de business, tehnologice, iar preţul este ultimul. Preţul ponderează nota totală cu circa 10 – 15%. În rest, contează să fie produsul care trebuie. La noi totul este la nivel de preţ, probabil şi din cauza situaţiei economice. Pe măsură ce o să creştem şi o să ieşim din criză, o să fie mai bine“, spune Mateescu.

     

  • Planeta se rotunjeşte la loc

    Friedman punea pe seama globalizării efectul de aplatizare a planetei: dispariţia graniţelor comerciale şi slăbirea influenţelor politice, revo-luţia digitală, o lume angrenată într-o mişcare browniană cu efecte pozitive – aşa îi părea lumea în 2005 analistului. Criza şi noua realitate economică pe care a generat-o pare să schimbe realitatea lui Friedman, şi iată şi de ce.

    La un moment dat, prin februarie, scriam că un indice economic ciudat, care a avut momentul lui de glorie cândva, ajunsese la un minim istoric. Este vorba de Baltic Dry Index, iar valoarea, oarecum emblematică, era 666, de la aproape 12.000 de puncte în 2008. Baltic Dry este emis zilnic de Baltic Exchange din Londra, ia în calcul peste 20 de rute comerciale şi reflectă evoluţia costurilor de transport din industria navală a materiilor prime – minereu de fier, oţel, ciment, cărbune. Analiştii care îl folosesc şi îl citează spun că tranzacţiile cu ma-terii prime, reflectate în evoluţia costurilor de transport, sunt direct legate de mersul viitor al economiei mondiale – creşte înaintea şi în tim-pul perioadelor faste şi scade înaintea şi în perioadele de criză. La jumătatea lunii aprilie, a fost rândul unui alt indice obscur, Shanghai Containerized Freight Index, care urmăreşte evoluţia ratelor de shipping din Shanghai spre Europa Occidentală, să scadă cu aproape 70% faţă de acceaşi perioadă a anului precedent, la un nivel minim, de break-even pentru aceste rute, la actualele costuri ale carburanţilor (pentru a înţelege cum funcţionează, trebuie să spun că în 2011, la costuri în creştere ale carburanţilor, armatorii au redus viteza navelor, de la 25 de noduri pe oră la 17 noduri, un nivel care asigura un raport cât de cât convenabil din punctul de vedere al costurilor).

    Ratele de shipping au înregistrat scăderi similare şi pe rutele dintre Asia şi Mediterană. Scăderea ratelor de shipping este influenţată în mod direct de câţiva factori, cum ar fi uriaşele nave de transport care au intrat în funcţiune sau alianţe recent stabilite între companiile de transport, dar înseamnă şi o scădere a volumului de mărfuri – materii prime spre China şi produse finite spre Europa. Dar înseamnă, cred, şi o „răcire“, o încetinire a comerţului mondial şi un semn că ritmurile globalizării se reduc.

    Purtate de evangheliştii globalizării, companiile au deschis noi şi noi linii de producţie în lume, dar acum constată că marjele de profit sunt mai mici pe pieţele internaţionale şi mai mari pe pieţele interne. Un ştab de la General Motors vorbea recent de dezamăgirea produsă de extinderea rapidă pe plan internaţional şi se întreba, retoric, dacă nu ar fi fost bine să fie mai ezitanţi, mai puţin influenţabili şi mai cu discernămînt în privinţa investiţiilor şi a eforturilor depuse. Piaţa chineză, o miză definită drept uriaşă pentru producătorul de automobile, s-a dovedit a fi mai degrabă doritoare de minivan-uri ieftine şi mai puţin de Cadillacuri, chiar dacă analiştii au tot repetat mantra miliardelor de nou-veniţi în clasa de mijloc mondială.

    Întreg volumul comerţului mondial a scăzut. Fluxurile de capital s-au redus. Performanţele companiilor în BRIC sau alte zone de tip Eldorado scade. Pieţele promise nu au apărut – consumul casnic reprezintă în China 34% din PIB, dar în SUA este de două ori mai mare (efectul politicii un copil de familie?!). Companiile naţionale se luptă, iar de cele mai multe ori şi câştigă în faţa multinaţionalelor. Un anume soi de protecţionism poate fi întâlnit la toate nivelurile, de la lupta autorităţilor ruse cu McDonald’s la disputele chinezilor cu circa 30 de multinaţionale, printre care GlaxoSmithKline, Apple, Microsoft, BMW sau Daimler. Un val de „întoarceri acasă“ este perfect posibil, alimentat de dezamăgirile de mai sus, de atitudinile protecţioniste sau de tehnologiile disruptive – printul 3D este una dintre acestea.

    Unde vreau să ajung? Nu ştiu, constat doar, şi spun: Pământul tinde să se rotunjească la loc. Şi în orice regresie se ascunde un po-tenţial câştig.
    Tabloul „Regatul paşnic“ al lui Edward Hicks ilustrează destul de bine, zic, tema.