BusinessMagazin

Tag: populatie

  • Şeful Statisticii: În multe ţări se va pune problema temperării creşterii populaţiei

    Citiţi mai jos interviul în forma integrală:

    BUSINESS Magazin: Cum vedeţi naşterea cetăţeanului cu numărul 7 miliarde în contextual economic mondial din prezent? În ce măsură se leagă actuala criză mondială de explozia demografică din ultimul secol?

    Vergiliu Voineagu, preşedintele INS: Atingerea pragului de 7 miliarde pentru populaţia planetei este percepută la nivelul omului obişnuit ca un eveniment mai degrabă insolit, înscris într-o serie a numerelor mari care stârneşte întotdeauna un interes mediatic. Pentru demografi, sociologi şi economişti acest eveniment constituie însă mai degrabă un prilej de îngrijorare, determinat de constatarea că această creştere galopantă a populaţiei – nu este însoţită şi de o creştere în aceeaşi măsură a resurselor.
    Vorbind de creşterea într-un ritm din ce în ce mai alert a populaţiei lumii, v-aş oferi câteva repere, cred eu, semnificative. La începutul erei noastre, aşadar în anul 1, populaţia lumii a fost estimată la 200 milioane, în anul 1000, 275 de milioane, în anul 1804, un milliard, în 1927, 2 miliarde, în 1960, 3 miliarde, în 1975, 4 miliarde, în 1985, 5 miliarde, în 1999, 6 miliarde, în 2011, 7 miliarde. În ceea ce priveşte viitorul, deja în 2025 vom fi probabil 8 miliarde, în 2045, 9 miliarde şi aşa mai departe.
    După cum se observă, creşterea populaţiei devine tot mai accentuată şi mai rapidă confirmând, astfel, previziunile făcute odinioară de Malthus care avertiza la începutul secolului al XIX- lea că va veni un moment în care omenirea se va confrunta cu o serioasă problemă privind numărul populaţiei. El vedea ca rezolvare soluţia războiului, care să funcţioneze ca un regulator demografic, dar evident, nu pe această cale trebuie să mergem, ci să căutăm ajungerea la un echilibru. Cât priveşte a doua parte a întrebării, deşi o legătură există în ultimă instanţă între criza pe care o străbate omenirea astăzi şi fenomenul creşterii demografice, această legătură nu este în nici un caz de tipul cauză- efect. Specificul actualei crize trebuie căutat mai ales în spaţiul financiar-bancar, şi în acela al penuriei alimentare, chiar dacă şi aceasta din urmă prezentă în unele zone ale planetei, nu face decât să accentueze pentru populaţiile foarte sărace efectele crizei principale.
    Pentru că fenomenul creşterii demografice nu este nici pe departe unul uniform, ca ritm, şi nici măcar ca sens.
    El este deosebit de intens tocmai în zonele cele mai puţin dezvoltate ale planetei, în vreme ce ţările mai bogate, cu posibilităţi economice superioare, se confruntă de multă vreme cu o scădere de populaţie, generată de un spor natural negativ instalat de mai multe decenii, dublată de o îmbătrânire accentuată, de asemenea prezentă de multă vreme. Implicit, aceste aspecte nu fac decât să complice lucrurile si să împiedice luarea unor decizii, aceleaşi, aplicabile la scară planetară.

    BUSINESS Magazin: În ce măsură sunt resursele alimentare/energetice suficiente pentru a asigura supravietuirea a şapte miliarde de oameni şi la ce tendinţe vă aşteptaţi în viitor?

    În această privinţă, aş vrea să vă semnalez ca cel dintâi care a prevăzut problemele cu care se confruntă omenirea acum şi în deceniile ce vor urma a fost un eminent economist român, trăitor în SUA, Nicolas Georgescu Roegen, care a văzut ca soluţie posibilă, cu valoare curativă dar şi preventivă, printr-o repoziţionare a omului în raport cu mediul în care, în mod natural s-a născut şi trăieşte. Altfel spus, a pus serios problema economiei speciei umane într-un context ecologic global, adică la scara planetară a vieţii pe Terra. În alţi termeni, este vorba de a înţelege că dezvoltarea tehnologică nu este, practic nelimitată, şi că resursele primare, atât alimentare cât şi energetice, nu pot creşte la infinit.
    Răspunzând punctual la întrebarea dumneavoastră, dacă în acest moment şi poate şi în anii următori dezvoltarea agriculturii poate asigura la un nivel satisfăcător resursele de trai pentru şapte , chiar 8 miliarde de oameni, perspectiva nu este deloc încurajatoare. La ce tendinţe mă aştept pentru viitor? Statistica, de regulă, nu face decât să măsoare, să cuantifice fenomenele demografice, respectiv social-economice. Ca economist însă, nu pot decât să cred că, în cele din urmă, în multe ţări se va pune problema temperării acestei creşteri de populaţie, în paralel cu programele de găsire a unor noi soluţii pentru ca agricultura să devină deopotrivă , şi mai eficientă, dar şi mai “curată”.

    BUSINESS Magazin: Care sunt fenomenele pe care le remarcaţi la nivel mondial în ce priveşte organizarea economică şi socială, comparativ cu acum o sută de ani?

    Vergiliu Voineagu, preşedintele INS: Ultima sută de ani a adus mutaţii fundamentale, atât în ceea ce priveşte bogăţia în resurse a ţărilor lumii, care şi-au întemeiat dezvoltarea, la ritmuri fără precedent, pe consumul necontrolat al acestor resurse, cât şi în ceea ce priveşte varietatea căilor de dezvoltare adoptate. Sunt anii în care lumea a trăit câteva răsturnări dramatice în plan politic, social şi economic începând cu ceea ce a urmat fiecăruia dintre cele două războaie mondiale şi până la evenimentele de cotitură de acum două decenii, care au redesenat nu numai poziţionarea statelor faţă de un anumit model politico-economic, ci şi schimbări majore în atitudinea lor faţă de ideea de dezvoltare. O detaliere a acestor aspecte presupune o activitate atât de complexă, încât ea este imposibil de expus printr-un simplu răspuns la o întrebare jurnalistică, ea fiind de mai mulţi ani subiect de dezbatere pentru cercetători şi personalităţi publice care prin deciziile lor, caută soluţii pentru o rezolvare de fond, şi pe termen lung, a problemelor cu care omenirea se confruntă astăzi, în condiţiile globalizării ca un singur organism socio-economic, chiar dacă diversitatea rămâne una dintre caracteristicile sale. Cu aceasta cred că am şi numit principalul aspect care deosebeşte radical lumea de astăzi de cea de acum un veac. Pe atunci, ne aflam la începutul acestui fenomen de interconexiune între ţări, mai ales sub aspect economic, astăzi acest fenomen este atât de prezent încât nici o ţară practic, nici măcar o super putere economică precum SUA, China, Japonia sau Uniunea Europeană nu-şi mai poate construi propriile politici fără a ţine seama de contextul global, de efectele pe care, prin ricoşeu, le poate produce celorlalte state.

    BUSINESS Magazin: Cât de mult a afectat explozia demografică din ultimul secol accesul la alimente şi în ce măsură vă aşteptaţi ca foametea să se extindă la nivel global?

    Vergiliu Voineagu, preşedintele INS: Nu explozia demografică este problema, cel puţin nu a fost problema până în acest moment care să pună în pericol accesul populaţiei lumii la alimente, ci distribuţia cu totul inegală a resurselor în acest domeniu. Nu e un paradox, că tocmai ţările care au o populaţie foarte numeroasă, cu excepţii rarisime, au şi cele mai scăzute producţivităţi în zona producţiei agricole, ceea ce nu face decât să mărească riscul ca deficitul de hrană, deja prezent pentru câteva sute de milioane de oameni din toată lumea sa devină o problemă endemică. Schimbările climatice care produc deja efecte nedorite, mai ales în zonele şi aşa sărace ale planetei, cu manifestările atât de diferite sub care apare, de la secete prelungite, care conduc la deşertificarea unor suprafeţe întinse, până la precipitaţii diluviene, cu inundaţii catastrofale, uragane şi tornade nu fac decât să sporească riscul de înfometare. Pentru a conchide, trebuie să reiau ideea, că, cel puţin pe termen scurt, nu creşterea demografică este principala problemă, ci imposibilitatea reală ca resursele de hrană să urmeze acelaşi ritm. Şi când spun aceasta, am în vedere, în mod explicit ţara noastră, care dispune de un potenţial agricol deosebit, din păcate nici pe departe valorificat dacă privim doar rezultatele ultimul recensamânt general agricol care arată importante suprafeţe rămase necultivate. Or, extrapolând, într-un an agricol bun, cum se arată a fi 2011, în care ţoţi analiştii estimează o contribuţie superioară a cestui sector în PIB, fără a fi statistician sau economist, nu-i greu de imaginat cât ar fi putut fi această contribuţie dacă întreaga suprafaţă agricolă ar fi fost pusă în valoare.

  • Ziua “7 miliarde”. Ce efecte are creşterea populaţiei lumii?

    “Încontextul economic al datoriilor suverane, foarte mulţi uită de acest eveniment care poate avea implicaţii mult mai mari şi pe termen lung”, spune analistul economic Mircea Coşea. El consideră creş-terea demografică atât de importantă încât nu mai poate fi ignorată, cât timp ultimii ani au arătat că distrugerea mediului şi criza alimentară pun serioase probleme planetei.

    Omenirea a avut nevoie de 250.000 de ani să ajungă la un miliard (în jurul anului 1800), de peste un secol să ajungă la două (în 1927) şi de 32 de ani să atingă trei miliarde. Cetăţeanul cu numărul şase miliarde, considerat a fi Adnan Nevic, s-a născut pe 12 octombrie 1999 în Sarajevo, Bosnia. El va avea numai 12 ani şi două săptămâni pe 31 octombrie, când ONU preconizează că se va naşte cetăţeanul cu numărul 7 miliarde.

    “Cifrele fac să pară că populaţia lumii creşte mai rapid ca niciodată, dar nu e însă chiar aşa”, spune Szabolcs Nemes, consultant în cadrul Roland Berger. Nemes face referire la estimările conform cărora cetăţeanul “opt miliarde” se va naşte peste 14 ani – pentru prima oară în istorie când durata de atingere a următorului miliard creşte faţă de perioada precedentă. El constată că populaţia lumii şi-a încetinit deja sporul – de la un vârf de creştere de 2% anual la finalul anilor 1960 a scăzut la aproximativ 1% pe an în prezent şi se va diminua în continuare până la 0,75% pe an în 2030. Tot atunci se va remarca şi o îmbătrânire semnificativă a populaţiei – în medie cu 5,1 ani – iar vârsta medie va fi de circa 34 de ani.

    Datele colectate de BUSINESS Magazin indică faptul că motorul creşterii e reprezentat de ţările sărace, unde gradul de educare a populaţiei nu se află la nivelul specific secolului al XXI-lea. Studiile lui David Bloom, cercetător la Departamentul de Sănătate Globală şi Populaţie din cadrul Universităţii Harvard, confirmă, într-un articol publicat în revista Science, temerile celor ce constată că, din punct de vedere demografic, lumea dezvoltată rămâne în urma naţiunilor în curs de dezvoltare. Conform estimării publicate de Science, până în 2050, toate ţările dezvoltate la un loc vor contribui cu doar 3% la creşterea globală a populaţiei, în timp ce în restul lumii, creşterea va fi explozivă.

    Numai în Africa, populaţia ar urma să se extindă cu 1,1 miliarde de oameni, adică 49% din totalul creşterii demografice estimate. Astfel, populaţia lumii ar putea ajunge la 15 miliarde de persoane până la sfârşitul secolului, potrivit unui raport al ONU publicat săptămâna trecută şi care avertizează asupra impactului acestei situaţii asupra resurselor. Roger Martin, directorul grupului britanic de reflecţie Population Matters, vorbea pentru The Guardian despre “faza nouă şi periculoasă” prin care trece Pâmântul: “Planeta se apropie de o furtună perfectă a creşterii populaţiei, schimbării climatice şi scumpirii maxime a petrolului”. În ciuda problemelor de asigurare a cerinţelor de bază – apă, hrană, locuinţe, energie – planeta nu e deloc aproape de o epuizare a resurselor, explică Martin. De altfel, dacă toată populaţia lumii ar fi concentrată, de pildă, la densitatea pe metru pătrat din New York, ar încăpea toată într-un teritoriu de dimensiunile statului Texas.

    “Estimarea privind depăşirea pragului de zece miliarde până la finele secolului impune totuşi necesitatea unor politici demografice care să modifice mentalitatea conform căreia o ţară e cu atât mai prosperă cu cât populaţia sa e mai numeroasă”, mai spune Mircea Coşea. Ce-i drept, istoria a arătat că un nivel de trai mai ridicat şi o educaţie mai bună sunt indicatori care nu au de-a face cu abundenţa locuitorilor. “Creşterea explozivă se leagă mai ales de un model cultural preindustrial, în care, în lipsa tehnologiei, e necesar un număr cât mai mare de braţe de muncă”, adaugă sociologul Alfred Bulai. În Europa, modelul familiei cu trei, patru copii nu mai este de actualitate, vârsta căsătoriei şi a luării deciziilor s-a amânat, de aceea motorul principal al exploziei demografice îl va constitui în continuare statele mai puţin dezvoltate.

    Dacă aprecierile atât de rapide se temperau în urmă cu sute de ani fie prin epidemii, fie prin războaie, astăzi specialiştii solicită elaborarea de politici pentru controlul naşterilor. Expunerea cea mai mare o vor avea statele din Africa şi, în plan secund Asia, iar dintre acestea doar China a luat măsuri de limitare a natalităţii. Şi a şi funcţionat: până în 2100, Naţiunile Unite estimează scăderea populaţiei Chinei cu circa 30%, până la sub un miliard de locuitori, faţă de 1,37 în prezent.

  • Planeta, la 7 miliarde de locuitori (VIDEO)

    Redactorii BUSINESS Magazin Ana Raduţă şi Răzvan Mureşan au discutat despre efectele creşterii demografice peste pragul de şapte miliarde:

    ->>>>>

    Află mai multe despre creşterea populaţiei din infograficul BUSINESS Magazin de mai jos:

  • Cât ne mai suportă planeta? (GALERIE FOTO)

    În ultimii 50 de ani populaţia lumii s-a dublat, urmănd să ajungă la 15 miliarde în 2100. Asigurarea nevoilor pentru atât de mulţi oameni este o provocare imensă pentru guvernele lumii: mâncarea, apa, sistemul de sănătate sau necesităţile de locuire vor trebui furnizate fără a dăuna prea mult unui mediu şi aşa grav afectat.

    sursa: Atlantic.com

  • Vasilescu: Această criză închide un ciclu economic. Populaţia trebuie să se obişnuiască cu o altfel de normalitate

    El a amintit că în istorie primul ciclu a început în 1720 cu o mare criză financiară urmat de investiţii în ştiinţele fundamentale. Penultimul ciclu s-a încheiat cu primul război mondial, iar această criză închide ultimul ciclu economic. “În momentul de faţă, spuneţi-mi dumneavoastră ce tehnologii explodează? De-asta spun că se încheie un ciclu”, a explicat Vasilescu. El a arătat că şi populaţia trebuie să se obişnuiască cu gândul că se intră într-un nou ciclu economic, într-o nouă normalitate, diferită de cea cu care a fost obişnuită până acum .

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Recensământul populaţiei şi al locuinţelor: PSD cere populaţiei să nu-şi divulge CNP-ul

    El a precizat că CNP-ul poate fi solicitat doar de către autorităţile abilitate şi în niciun caz de către recenzori, care comit o ilegalitate dacă pun întrebări legate de acesta. Senatorul PSD a spus că cetăţenii pot fi identificaţi după CNP, iar datele pe care ei le oferă cenzorilor, referitoare la adresă, proprietăţi, religie, etnie, convingeri nu vor mai avea un caracter statistic, în cazul unui recensământ, ci vor forma o bază de date individualizată. “Recensământul are caracter statistic, de imagine globală, datele furnizate de cineva nu duc la persoana respectivă. E inexplicabil din punct de vedere democratic, dar explicabil din punct de vedere al intenţiei de fraudare a alegerilor de către puterea PDL faptul că cetăţenii sunt obligaţi să-şi spună CNP-ul”, a spus Georgică Severin.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Recensământul populaţiei şi al locuinţelor începe joi. Vezi la ce întrebări va trebui să răspunzi

    Posibilitatea persoanelor de a-şi declara dubla cetăţenie, apartenenţa la o anumită etnie sau cult religios, dar şi întrebările pentru persoanele cu dizabilităţi sunt printre noutăţile introduse în Recensământul populaţiei şi al locuinţelor, potrivit preşedintelui Institutului Naţional de Statistică (INS), Vergil Voineagu. Preşedintele INS a declarat, marţi, într-o conferinţă de presă la care a participat şi ministrul de interne Traian Igaş, că Recensământul populaţiei şi al locuinţelor se va desfăşura în perioada 20 – 31 octombrie, iar primele date vor fi făcute publice cel târziu la sfârşitul lunii ianuarie 2012.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Fiscul va anunţa prin Poştă populaţia şi firmele de ştergerea penalităţilor, dacă achită datoriile până la sfârşitul anului

    Notificările vor fi trimise contribuabililor care înregistrau restanţe la bugetul statului la 31 august 2011. Statul va anula penalităţile de întârziere, precum şi jumătate din majorările de întârziere aferente acestor obligaţii fiscale principale, dacă principalul şi dobânzile aferente acestora sunt stinse prin plată sau compensate până la finele anului. Pentru contribuabilii care vor achita datoriile principale până la jumătatea anului viitor, se va aplica o reducere de 50% a penalităţilor de întârziere, precum şi o diminuare cu 25% a majorărilor de întârziere. Persoanele care nu au fost notificate privind posibilitatea ştergerii datoriilor se pot adresa organelor fiscale pentru clarificarea situaţiei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Epoca plasmelor pe credit s-a dus. Ce urmează?

    Una dintre reflecţiile cele mai importante auzite săptămâna trecută la “Romania Financial Forum”, evenimentul organizat de Mediafax în parteneriat cu BNR, i-a aparţinut guvernatorului Mugur Isărescu, când a sugerat că, deşi noi n-avem în spate un deceniu sau mai multe în care să ni se fi îmbunătăţit viaţa graţie stilului de viaţă bazat pe abundenţa creditului de consum, vom face şi noi ceea ce fac toţi europenii – nu ne vom mai supraîndatora, ni se va schimba mentalitatea, vom deveni economi (atât la nivel de stat, cât şi la nivel de individ) şi vom ajunge la o “educaţie a creditului” cu totul nouă.

    “Într-un fel, pentru noi acesta e un efect bun al crizei. Se va schimba modul de percepere a realităţii, vom deveni conştienţi că un credit de consum luat pe 20 de ani pentru o maşină pe care nici nu ajungi s-o foloseşti atât de mult timp e o absurditate”, a spus guvernatorul BNR, amintind în schimb modelul generaţiei sale, cea care pleca în viaţă “de la lingură şi farfurie” şi nu avea de unde să se împrumute pe zeci de ani nici pentru locuinţă, nemaivorbind de televizoare sau frigidere.

    Îndemnul la moderaţie şi prudenţă în locul “plasmelor pe credit” îl cunoaştem bine de ceva vreme, cu tot cu pandantul său – îndemnul la economisire. În primăvară, Nicolae Dănilă, membru al CA al BNR, îşi construia un întreg expozeu pe ideea că stimularea economisirii interne este esenţială în cazul României, pentru că poate reduce dependenţa de capitalul străin în perioada urmatoare, în care este nevoie de finanţarea unui volum mare de investiţii. Cristian Popa, viceguvernatorul BNR, a explicat decizia recentă de menţinere a dobânzii de politică monetară (într-o perioadă în care băncii centrale i se cere să scadă dobânda, ca să stimuleze creditarea) tocmai prin intenţia de a stimula economisirea, prin dobânzi rezonabile la depozite. Iar BERD pleda încă de anul trecut pentru ca ţările din Est să-şi dezvolte economisirea, bursele locale şi o bază internă de capital, necesare într-o perioadă în care investiţiile străine şi accesul la capitalul străin scad din cauza crizei.

    Dincolo însă de aceste raţiuni, rămâne greu de promovat moderaţia în accesul la credit pentru o populaţie care, spre deosebire de cele din ţările zonei euro, nu numai că nu are în spate un deceniu sau mai multe de prosperitate pe credit, dar are încă vie amintirea mai multor decenii de sărăcie cruntă, din care pe unii i-a scos abia valul de credite de consum şi ipotecare revărsat în ţară după 2005. Acest trecut specific a explicat şi frenezia deosebită a creditării la noi, ca şi faptul că dorinţa de a intra în posesia unei maşini sau a unei case au fost (şi rămân) mai puternice decât dorinţa de informare; un studiu recent al GfK citat de Asociaţia Română a Băncilor susţine că numai 43% dintre clienţii băncilor compară ofertele înainte de a cumpăra un produs financiar şi numai 41% citesc contractul în întregime.

    Aşa se explică atât creşterea în continuare a creditelor neperformante (la finele lui august existau peste 700.000 de restanţieri şi peste un milion de restanţe în valoare totală de aproape 19 mld. lei), ca şi reflecţia lui Mugur Isărescu, care crede că o civilizaţie a creditului se va construi la noi aproape la fel cu civilizaţia rutieră, unde “e nevoie de sute de accidente cu costuri enorme pentru ca oamenii să înveţe să conducă prudent şi să dispară vandalismul de pe şoselele noastre”.

    Dar este amintirea de către Isărescu a “lingurii” o sugestie că ar trebui să ne întoarcem la modelul de viaţă al generaţiilor trecute? Nu, răspunde viceguvernatorul BNR Cristian Popa, ci la un echilibru: nu numai BNR, ci şi autorităţile UE vor emite în următoarea perioadă reglementări de protejare a clienţilor bancari expuşi riscului valutar, iar băncile trebuie să înţeleagă că nu se pot da credite pe termen lung cu resurse pe termen scurt, adică aşa cum a funcţionat până acum modelul lor de finanţare.

    Credite imobiliare pe 30-40 de ani se vor putea lua în continuare, însă nu ele ar urma să fie o ţintă predilectă pentru o bancă în căutare de plasamente pentru resursele sale: Popa recomandă băncilor să treacă de la modelul pe bază de reţele extinse şi produse standardizate pentru populaţie, care implică un grad mai redus de evaluare a riscului, spre unul orientat spre finanţarea economiei reale, a companiilor cu proiecte viabile.

    La schimbarea modelului de la finanţarea populaţiei spre cea a companiilor ar urma să se adauge, conform lui Valentin Ionescu, directorul general al BVB, o creştere a finanţărilor prin bursă, ţinând cont că în România, ponderea finanţărilor prin piaţa de capital pentru companii e de abia 1-2%, faţă de 40% în UE.

    O raţiune suplimentară de a întări reglementarea pieţei creditului a oferit-o George Mucibabici, preşedintele firmei de audit şi consultanţă Deloitte România, spunând că băncile au transferat asupra unei clientele puţin educate în materie financiară costul riscului valutar şi cel al dobânzilor, oferind cu precădere împrumuturi în valută şi cu dobânzi variabile – ceea ce în final s-a întors tot împotriva lor, prin creditele neperformante.

    Pentru Mişu Negriţoiu, preşedintele ING Bank România, problema acestora din urmă e îngrijorătoare, pentru că face neatractive activele bancare din România (“lumea se întreabă cum rezistă o piaţă cu credite neperformante de 14%, poate 17%), iar băncile îşi pot recupera greu banii din vânzarea garanţiilor, atât din cauza procedurilor legale greoaie, cât şi din cauza faptului că nu există cerere pentru ferme, fabrici sau apartamente, adică pentru garanţiile aduse de clienţi.

  • Depozitele firmelor şi populaţiei au crescut cu 0,5% în august faţă de iulie, la 178 miliarde lei

    În luna analizată, depozitele în lei ale firmelor şi gospodăriilor au crescut cu 0,8% raportat la iulie şi cu 10,8% comparativ cu august anul trecut, la 117,41 miliarde lei, în timp ce plasamentele în valută au scăzut cu 0,2% faţă de luna anterioară şi cu 4,4% comparativ cu august 2010, la 60,65 miliarde lei (exprimate în euro au crescut cu 0,2%, până la 14,36 miliarde euro), se arată într-un comunicat al BNR. Defalcat, depozitele în lei ale populaţiei s-au redus comparativ cu iulie cu 0,1%, până la 67,81 miliarde lei. Faţă de august anul trecut, depozitele în lei ale gospodăriilor populaţiei au înregistrat o creştere de 9,7% (5,3% în termeni reali).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro