Tag: locuri de munca

  • Peste 33.500 de magazine ar fi afectate de iniţiativa antitutun

    Producătorii de ţigarete au depus recent, la Camera Deputaţilor, un punct de vedere referitor la propunerea de interzicere totală a fumatului în spaţiile publice închise şi de interzicere a comercializării produselor din tutun la o distanţă de mai puţin de 250m de spitale şi unităţi de învăţământ.

    „Estimăm că, dintr-un total de 73.000 de puncte de vânzare cu amănuntul a produselor din tutun, aflate la ora actuală în România, vor fi afectate peste 46% la nivel naţional: 54% in mediul urban şi 27% in mediul rural. Dat fiind că în Bucureşti există peste 500 unităţi de învăţământ şi peste 100 unităţi medicale, impactul estimat este de 65% din numărul punctelor de vânzare (…)”, se arată în documentul menţionat. Potrivit semnatarilor, „restricţia listării produselor din tutun va reduce cifra de afaceri a comercianţilor afectaţi cu 35% până la 50%!”

    După cum se explică în scrisoarea adresată Camerei Deputaţilor, scăderea traficului de consumatori fumători poate conduce la reducerea vânzărilor şi pentru alte categorii de produse (coşul de cumpărături al unui fumător este cu peste 30% mai mare decât cel al unui nefumător). Cifra de afaceri va scădea în cuantum egal cu vânzările generate de categoria de ţigarete, iar reducerea volumelor şi a profitului va determina în mod direct scăderea posibilităţilor fiecărui comerciant de a plăti salarii sau de a menţine numărul de angajaţi. Ca urmare, sunt anticipate efecte în lanţ pentru antrepozitari, angrosişti, transportatori, fiind estimate pierderea a circa 20.000 de locuri de muncă din totalul de circa 40.000 in această ramură economică, pe lanţul de aprovizionare si distribuţie!

    În plus, în opinia producătorilor de ţigarete, „o restricţie de comercializare a unui produs legal vine în contradicţie cu principiile stabilite în tratatele economice la care România este parte, în calitate de membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului, afectând libera concurenţă a agenţilor economici, creând discriminări, impunând bariere comerciale unora dintre comercianţi şi oferind, în mod artificial, avantaje altora”.

    De asemenea, potrivit scrisorii, „în contextul dezbaterilor publice pe marginea acestei iniţiative, precizăm că nu împărtăşim opinia vehiculată, conform căreia România ar fi „codaşa Europei” în legiferarea fumatului în spaţiile publice. România se află printre statele membre ale UE cu cea mai avansată legislaţie în domeniul controlului tutunului, începând de la fabricarea produsului în sine şi încheind cu publicitatea la tutun şi – în cazul de faţă – fumatul în spaţiile publice”.

    În România, fumatul în locurile publice este reglementat prin Legea 349/2002. Pentru restaurante şi baruri, atunci când proprietarii sau managerii acestora nu stabilesc că fumatul este interzis în localurile respective, legea impune separarea efectivă a spaţiilor, astfel încât cel alocat fumătorilor (izolat şi ventilat corespunzător) să nu depăşească 50% din întreaga suprafaţa destinată clienţilor. În acelaşi timp, proprietarii sau managerii localurilor cu o suprafaţă destinată clienţilor de sub 100mp, pot decide dacă spaţiile respective să fie alocate exclusiv pentru fumători sau nefumători, cu afişarea corespunzătoare a acestei informaţii. În ceea ce priveşte instituţiile publice, legea prevede interzicerea fumatului în spaţiile comune, de trecere şi în birouri. În acest moment, legea permite fumatul doar în spaţii special amenajate (marcate, dotate şi ventilate corespunzător).

    „Conform Recomandării Consiliului European, de a proteja cetăţenii de expunerea la fumul de ţigară, fiecare stat membru a reglementat diferit acest subiect, de la interdicţie totală, de exemplu în Irlanda, Marea Britanie, Grecia, Bulgaria, Malta sau Ungaria, până la restricţii rezonabile, cum ar fi, de exemplu: Germania, Austria, Estonia, Polonia sau România. În ciuda existenţei unui cadru legislativ clar şi echitabil, implementarea deficitară a acestuia şi lipsa unor măsuri ferme de control al implementării şi al aplicării sancţiunilor duc astăzi la propuneri extreme”, se mai arată în scrisoare, semnatarii opinând ca nu lipsa legislaţiei este problema în România, ci aplicarea ei deficitară.

    Aşadar, companiile de tutun califică propunerea legislativă drept „o supra-reglementare excesivă, fără precedent în Europa şi în lume”, solicitând „efectuarea unui studiu de impact, care să pună în perspectivă discrepanţa între obiectivul de sănătate publică urmărit şi mijloacele prin care se doreşte ca acesta să fie atins”, măsura necorelând obiectivul de sănătate publică cu efectul real al restricţiilor. „Nu în ultimul rând, încasările la bugetul de stat, încasări provenind din producţia şi comercializarea produselor din tutun, vor fi afectate major”, se concluzionează în scrisoarea adresată Camerei Deputaţilor.

    În luna septembrie a anului trecut, Camera Deputaţilor a iniţiat un proiect de modificare a Legii 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun, proiect care are ca obiectiv de reglementare interzicerea completă a fumatului în spaţiile publice, în scopul micşorării numărului de fumatori pasivi şi activi. Printre propunerile de amendamente la Legea 349/2002, se afă şi unul care prevede interzicerea vânzării produselor din tutun, la o distanţă de mai putin de 250 de metri de punctele de acces în spitale şi unităţi de învăţământ.

    Industria tutunului este al doilea mare contribuabil la bugetul de stat al României, după companiile din sectorul petrolier. În 2014, industria tutunului a virat la buget circa 2,7 miliarde euro, însemnând accize, TVA, taxe şi contribuţii. Suma reprezintă 1,75% din PIB si 12,5% din totalul veniturilor bugetare.

     

  • Nivelul consumului de bere pe cap de locuitor a coborât la 74 l în 2014, de la 81 l.

    “După doi ani consecutivi de contracţie accentuată a consumului având ca principală cauză presiunea fiscală, piaţa berii are nevoie mai mult ca oricând de o gură de oxigen. Toate studiile pe care le-am derulat în ultimii ani au contrazis însăşi raţiunea presiunii fiscale: creşterea accizei la bere nu poate genera venituri mai mari la bugetul de stat, ci dimpotrivă – pe fondul contracţiei consumului, pierderile la bugetul de stat din TVA şi alte taxe aferente producţiei de bere au depăşit veniturile din acciză”, a declarat Lucian Ghinea, preşedintele Asociaţiei Berarii României.

    În 2013, statul român încasa venituri cu 4% mai mici de pe piaţa berii, ca urmare a creşterii accizei, în condiţiile unui nivel zero de evaziune fiscală în producţia de bere. În 2014 istoria s-a repetat, veniturile încasate la bugetul de stat din acciză, TVA şi alte taxe aferente producţiei de bere provenite doar de la membrii Asociaţiei au scăzut cu 22 milioane euro.

    Domeniul berii are zero evaziune fiscală pe lanţul de producţie şi 69.700 locuri de muncă create pentru români şi un nivel înalt al valorii adăugate. Sectorul berii contribuie cu peste 60% din totalul accizei colectate la bugetul de stat de pe piaţa băuturilor alcoolice, iar jumătate din preţul unei beri îl reprezintă în prezent taxele.

    Peste 97% din berea consumată de români fiind produsă în continuare local. Mai mult, peste 70% din materiile prime agricole folosite pentru producerea berii provin din România.

    Piaţa berii în 2014

    • Investiţii: peste 1,3 miliarde euro de-a lungul anilor. Totuşi, contracţia pieţei în 2014 a condus la o scădere cu 2 milioane euro a bugetelor investite, acestea ajungând la 60 milioane euro.

    • Importuri: în 2014, importurile de bere s-au diminuat cu 0,09 milioane Hl, atingând 0,45 milioane Hl.

    • Exporturi: au scăzut cu 0,05 milioane Hl, atingând 0,3 milioane Hl în 2014.

    • Tipurile de ambalaje: preferinţele consumatorilor în ceea ce priveşte tipul de ambalaj pentru bere au avut doar mici fluctuaţii faţă de valorile înregistrate în 2013, acestea fiind pentru PET – 53,1% (- 0,1% pp faţă de anul precedent), sticlă – 25,8% (- 0,5% pp faţă de anul precedent), doză – 17,6% (+0,5% pp faţă de anul precedent) şi halbă – 3,5% (+ 0,1% pp faţă de anul precedent).

    • Număr de angajaţi: numărul locurilor de muncă a scăzut în 2014 cu 300, ajungând la 3.700.

    • Impactul scăderii pieţei berii asupra numărului de locuri de muncă datorate berii la nivelul întregii economii a României: scăderea cu 1.4 mil Hl a pieţei berii în volum s-a resimţit prin pierderea a 6.000  locuri de muncă generate direct şi indirect de sectorul berii, la nivelul întregii economii.

     

    “În ciuda dificultăţilor pe care producătorii de bere le-au întâmpinat în ultimii ani, berea rămâne o băutură iubită de români, fiind aproape nelipsită de pe mesele lor”, a declarat Constantin Bratu, director general, Asociaţia Berarii României. Membrii asociaţiei sunt cei mai importanţi producători de bere din România: Bergenbier SA, Heineken Romania, United Romanian Breweries Bereprod, Ursus Breweries şi Martens, alături de microberăria Clinica de bere. Împreună, cei cinci producători furnizează peste 80% din cantitatea de bere consumată în România. Totodată, din Asociaţie fac parte şi reprezentanţi ai producătorilor de materii prime: Soufflet Malt Romania şi Asociaţia Producătorilor de Hamei.

    Cele şase companii membre ale Asociaţiei asigură 3.700 locuri de muncă în cadrul celor douăsprezece fabrici de bere, dintre care două microberării. Unităţile de producţie ale membrilor Asociaţiei sunt situate în Ploieşti, Constanţa, Craiova, Miercurea Ciuc, Târgu-Mureş, Pan¬telimon, Timişoara, Buzău, Braşov şi Galaţi, iar cele două microberării sunt situate în Cluj-Napoca şi Timişoara.

  • Uber promite un milion de locuri de muncă pentru femei

    Este un scop ambiţios pentru compania condusă de Travis Kalanick, care avea la sfârşitul anului trecut 162.000 de şoferi activi în Statele Unite, dintre care doar 22% femei. În mod uzual, doar 1% din angajaţii companiilor de taxi sunt femei, scrie Business Insider.

    Deşi Uber îşi desfăşoară activitatea în zeci de ţări, Statele Unite rămân principala piaţă pentru companie. Pentru a îşi îndeplini promisiunea, în condiţiile în care raportul dintre femei şi bărbaţi se păstrează, numărul şoferi angajaţi de Uber ar trebui să fie de 44 de ori mai mare decât numărul celor care lucrează în Statele Unite.

    Salle Yoo, consilierul general al Uber, a declarat pentru Reuters că un program minim de ore lucrate sau o prezenţă zilnică nu reprezintă criterii de angajare, iar acest lucru ar trebui să atragă mai multe femei decât în momentul de faţă. “Sistemul nostru oferă şansa de a dezvolta spiritul antreprenor, şansa de balansa viaţa de familie şi viaţa profesională”, a spus Yoo.
     

  • Wargha Enayati, Regina Maria: Trebuie să ai încredere că poţi să reuşeşti, chiar dacă lucrurile par imposibile

    Este bine să faci paşi mici, nu să faci planuri mari şi pe termen lung.  Astfel vei evita să fii dezamăgit.  Timpul îţi va arăta, ca şi mie de altfel, că nu trebuie să forţezi lucrurile.

    Te-aş sfătui să încerci să-ţi dezvolţi un simţ al siguranţei în afaceri, să nu-ţi fie teamă atunci când afacerile cresc prea mult şi să ai încredere că le poţi creşte singur mai departe.  Încearcă să nu reacţionezi niciodată impulsiv.

    Trebuie să ai încredere că poţi să reuşeşti, chiar dacă lucrurile par imposibile.  Aşa cum poate ştii, eu am reuşit să readuc numele Reginei Maria în conştiinţa tuturor românilor prin numirea businessului după această măreaţă Regină. Nu-mi imaginam să fie posibil, dar iată că am reuşit.  De asemenea, ca şi bahá’í, este foarte important să te gândeşti tot timpul cum să faci cunoscută şi Credinţa Bahá’í, aşa cum a făcut Regina Maria şi cum am încercat şi eu să fac în toţi aceşti ani.

    Eu am reuşit să ofer locuri de muncă pentru 2.000 de oameni într-un domeniu nobil şi să mă ţin de profesia mea de medic.  Aşa cum ne sfătuieşte Bahá’u’lláh, “Munca depusă în spiritul servirii semenilor este o formă de devoţiune, înseamnă slujirea lui Dumnezeu” şi asta te îndemn să faci şi tu, orice profesie ai alege.  Bineînţeles că te-aş sfătui să devii medic, chiar cardiolog, dar tu trebuie să hotărăşti.

    Şi nu în ultimul rând, îţi doresc să ai parte de o familie frumoasă, aşa cum am eu!

  • Numărul locurilor de muncă vacante a scăzut în ultimul trimestru din 2014 la 39.700

    Numărul locurilor de muncă vacante este mai mic cu 100 faţă de trimestrul anterior şi mai mare cu 8.300 faţă de aceeaşi perioadă din 2013.

    “În trimestrul IV 2014, cele mai mari rate ale locurilor de muncă vacante s-au înregistrat în administraţia publică (2,93%) şi în alte activităţi de servicii (2,5%). În industria prelucrătoare s-a concentrat aproape 27% din numărul total al locurilor de muncă vacante (10,6 mii locuri vacante), iar rata a avut valoarea de 0,98%. Sectorul bugetar a însumat peste o treime din numărul total al locurilor de muncă vacante. Astfel, 7,3 mii locuri vacante se regăsesc în administraţia publică, 5,4 mii locuri vacante în sănătate şi asistenţă socială, respectiv 2,4 mii locuri vacante în învăţământ.

    La polul opus, cele mai mici valori atât în ceea ce priveşte rata cât şi numărul locurilor de muncă vacante s-au regăsit în industria extractivă (0,07%, respectiv 0,04 mii locuri vacante), respectiv în producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (0,09%, respectiv 0,1 mii locuri vacante)”, se arată într-un comunicat al INS.

    Prin comparaţie cu trimestrul precedent, cele mai semnificative creşteri ale ratei locurilor de muncă vacante s-au regăsit în activităţile de spectacole, culturale şi recreative (+0,4 puncte procentuale) şi în cele din administraţia publică (+0,3 puncte procentuale).

    La polul opus, cele mai relevante scăderi le-au înregistrat activităţile de învăţământ (-0,21 puncte procentuale), urmate de cele din producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat, respectiv din informaţii şi comunicaţii (-0,17 puncte procentuale pentru fiecare în parte).

    În ceea ce priveşte numărul locurilor de muncă vacante, cele mai relevante creşteri ale indicatorului s-au regăsit în activităţile din administraţia publică (+0,8 mii locuri vacante), respectiv în cele de comerţ (+0,4 mii locuri vacante), iar diminuări mai importante s-au observat în învăţământ (-0,7 mii locuri vacante), respectiv în industria prelucrătoare şi construcţii (-0,5 mii locuri vacante pentru fiecare în parte).

    Faţă de acelaşi trimestru al anului anterior, rata locurilor de muncă vacante a înregistrat creşteri importante în activităţi de spectacole, culturale şi recreative (+0,93 puncte procentuale), respectiv în sănătate şi asistenţă socială (+0,63 puncte procentuale), iar diminuări mai relevante au fost observate în alte activităţi de servicii (-0,38 puncte procentuale), respectiv în distribuţia apei, salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare (-0,3 puncte procentuale).

    În trimestrul IV 2014, cea mai mare cerere de forţă de muncă salariată exprimată de angajatori atât prin intermediul ratei cât şi a locurilor de muncă vacante a fost pentru ocupaţiile de specialişti în diverse domenii de activitate – grupa majoră 2 (1,28%, respectiv 12,2 mii locuri vacante).

    La polul opus, cu cea mai scăzută valoare atât a ratei cât şi a numărului locurilor de muncă vacante s-au regăsit ocupaţiile de lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit – grupa majoră 6 (0,38%, respectiv 0,1 mii locuri vacante).

    Comparativ cu trimestrul precedent, atât rata cât şi numărul locurilor de muncă au înregistrat cea mai relevantă creştere în ocupaţiile de funcţionari administrativi – grupa majoră 4 (+0,22 puncte procentuale, respectiv +0,6 mii locuri vacante), iar cele mai semnificative scăderi au cunoscut ocupaţiile de muncitori calificaţi şi asimilaţi – grupa majoră 7 (-0,12 puncte procentuale, respectiv -0,7 mii locuri vacante) şi cele de muncitori necalificaţi – grupa majoră 9 (-0,10 puncte procentuale, respectiv -0,6 mii locuri vacante).

    Faţă de acelaşi trimestru al anului anterior, cea mai relevantă creştere atât în ceea ce priveşte rata cât şi numărul locurilor de muncă s-a înregistrat în rândul ocupaţiilor de funcţionari administrativi – grupa majoră 4 (+0,53 puncte procentuale, respectiv +1,6 mii locuri vacante), iar singura scădere faţă de perioada analizată s-a regăsit în rândul ocupaţiilor de lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit – grupa majoră 6 (-0,12 puncte procentuale, respectiv -0,01 mii locuri vacante).

  • Numărul optim de joburi. Cât de des poţi să-ţi schimbi jobul fără a intra pe lista neagră a recruiterilor?

    Totuşi, care este perioada „de graţie“ a unui job, care sunt semnalele care ar trebui să le dea de înţeles angajaţilor că este timpul să-şi dea demisia şi cât de des îşi pot schimba aceştia locul de muncă fără a trezi suspiciuni din partea recruiterului?

    „Am reflectat destul de mult la acest subiect după ce am crescut timp de un deceniu în cadrul aceleiaşi companii. Fiecare persoană are o perioadă determinată în care poate să se dezvolte şi să contruiască în acelaşi mediu. Cred că aceasta nu ar trebui să fie mai mică de doi ani şi jumătate şi în niciun caz mai mare de cinci ani“, este de părere Irina Arsene, fondator al firmei de servicii de background screening Mindit. Chiar dacă angajatorul încearcă să îşi păstreze angajaţii motivaţi şi chiar dacă le dă şanse constante de promovare sau de rotire pe alte posturi, cultura companiei este aceeaşi. Astfel că, odată ce angajatul s-a obişnuit cu modul cum sunt abordate procesele şi procedurile, intervine comoditatea, cel mai mare duşman al dezvoltării.

    Numărul de joburi pe care, cel puţin în ochii recruiterilor, este bine să le schimbe un candidat de-a lungul carierei diferă în funcţie de industria în care lucrează sau pe care o ţinteşte. Spre exemplu, în IT oamenii de HR sunt obişnuiţi să aibă interviuri de recrutare cu specialişti care schimbă poziţia sau angajatorul chiar o dată la unul sau doi ani. Însă în IT cele mai multe companii lucrează pe proiecte, iar angajaţii sunt, de fapt, în mare parte, propriii şefi (fiind angajaţi pe contracte de tip PFA). Prin urmare, ei sunt firme care vânează contracte şi care pot să lucreze şi doar trei sau şase luni pe un proiect. Iar acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul consultanţilor, inginerilor sau al managerilor de proiect.

    „În sectoare de activitate foarte dinamice, cum este cel de IT, schimbările de rol se fac la unu-doi ani, aşa încât specialiştii nu ajung să fie neapărat demotivaţi, ci pot fi interesaţi de alte opotunităţi mai atractive, în principal de tipul proiectului în care urmează sa se implice, de tehnologiile de ultimă oră pe care le pot utiliza sau de metodologia pe care se lucrează sau de colaborarea cu experţi internaţionali“, explică Larisa Condriuc, business line manager al diviziei Manpower Professional din cadrul grupului cu activităţi în recrutare şi închiriere de forţă de muncă temporară ManpowerGroup.

    O regulă a schimbării jobului este greu de trasat. În schimb, dacă un recruiter vede schimbări prea rapide de job într-un timp scurt şi nu are siguranţa că angajatul va sta măcar doi ani la locul de muncă pentru care a fost selectat, astfel încât să îşi recupereze investiţia, CV-ul acestuia s-ar putea să fie plasat în teancul voluminos al celor care nu mai primesc o ofertă. „O persoană care îşi schimbă joburile foarte des atrage foarte multe suspiciuni din partea unui viitor angajator, care nu îşi doreşte să investească efort şi bani în cineva care nu va sta măcar doi ani, astfel încât să merite acest proces. Am observat de-a lungul timpului că, în cazurile de fluctuaţie mare într-un timp scurt, există un feedback mai puţin pozitiv cauzat, de regulă, de nepromovarea perioadei de probă“, mai precizează Irina Arsene.

    Sunt însă şi cazuri în care evidenţa mai multor joburi în CV este apreciată de angajatori pentru expunerea la medii diferite şi situaţii în care nici loialitatea exagerată nu este privită cu ochi bun de recruiter. Spre exemplu, un angajat care a stat într-o singură companie timp de şapte-nouă ani poate fi considerat un candidat dificil pentru că se adaptează mai greu la o altă cultură şi la alte procese.

    De ce ar trebui angajaţii să se gândească la o eventuală demisie? Larisa Condriuc spune că „un semnal de alarmă ar fi amânarea sau anularea proiectelor în care sunt implicaţi, astfel că nu îşi pot folosi expertiza şi nu pot concretiza rezultatele muncii lor. De asemenea, dacă observă că desfăşoară activităţi pur repetitive şi nu se mai dezvoltă pentru a ţine pasul cu evoluţia profesiei sau a tehnologiei, ar putea lua în considerare o schimbare de job“.

  • Cea mai bună metodă de a obţine un salariu mai mare în 2015 este să îţi schimbi jobul

    Cei care doresc o mărire de salariu în 2015 ar trebui să caute un nou job, arată un studiu publicat recent de Wall Street Journal. În cadrul unui sistem financiar global care îşi revine treptat după criză economică, cei care se mută la un nou angajator au mai multe şanse de a negocia un salariu mai bun.

    “În comparaţie cu salariile celor care îşi păstrează jobul, contractele celor care se mută reflectă cu mai multă acurateţe condiţiile economice actuale”, notează Jose Mustre-del-Rio, economist la Kansas City Fed. “În condiţiile în care piaţa muncii se apropie de nivelul din 2007, creşterile de care au beneficiat în ultima perioadă cei care au schimbat joburile au fost consistente.”

    Spre exemplu, în primul trimestru din 2013 cei care schimbau joburile beneficiau de o creştere medie salarială de 4,3%, în vreme ce valoarea a ajuns la 5,6% în trimestrul trei din 2014. Cea mai mare creştere s-a înregistrat în domeniul horeca, respectiv 7,7%.

    Un alt element important este numărul celor care renunţă la slujbă în mod voluntar, deoarece aceştia sunt cei care vor căuta un job mai bine plătit, consideră Janet Yellen, preşedinte al Fed. Numărul acestora este cel mai mare din ultimii şase ani, notează Yellen.

    Jose Mustre-del-Rio se arată optimist vis-a-vis de modul în care piaţa muncii evoluează şi consideră că, într-o scurtă perioadă de timp, aceste creşteri salariale vor fi similare şi pentru cei care îşi păstrează jobul. Astfel, angajaţii “loiali” vor avea posibilitatea de a negocia creşteri de câteva procente anual, fără a le lua în considerare şi pe cele incluse iniţial în contractul de muncă.

  • Cea mai bună metodă de a obţine un salariu mai mare în 2015 este să îţi schimbi jobul

    Cei care doresc o mărire de salariu în 2015 ar trebui să caute un nou job, arată un studiu publicat recent de Wall Street Journal. În cadrul unui sistem financiar global care îşi revine treptat după criză economică, cei care se mută la un nou angajator au mai multe şanse de a negocia un salariu mai bun.

    “În comparaţie cu salariile celor care îşi păstrează jobul, contractele celor care se mută reflectă cu mai multă acurateţe condiţiile economice actuale”, notează Jose Mustre-del-Rio, economist la Kansas City Fed. “În condiţiile în care piaţa muncii se apropie de nivelul din 2007, creşterile de care au beneficiat în ultima perioadă cei care au schimbat joburile au fost consistente.”

    Spre exemplu, în primul trimestru din 2013 cei care schimbau joburile beneficiau de o creştere medie salarială de 4,3%, în vreme ce valoarea a ajuns la 5,6% în trimestrul trei din 2014. Cea mai mare creştere s-a înregistrat în domeniul horeca, respectiv 7,7%.

    Un alt element important este numărul celor care renunţă la slujbă în mod voluntar, deoarece aceştia sunt cei care vor căuta un job mai bine plătit, consideră Janet Yellen, preşedinte al Fed. Numărul acestora este cel mai mare din ultimii şase ani, notează Yellen.

    Jose Mustre-del-Rio se arată optimist vis-a-vis de modul în care piaţa muncii evoluează şi consideră că, într-o scurtă perioadă de timp, aceste creşteri salariale vor fi similare şi pentru cei care îşi păstrează jobul. Astfel, angajaţii “loiali” vor avea posibilitatea de a negocia creşteri de câteva procente anual, fără a le lua în considerare şi pe cele incluse iniţial în contractul de muncă.

  • Numărul locurilor de muncă vacante a crescut în trimestrul al treilea la 39.800. Care sunt domeniile cu cele mai multe posturi libere

    Numărul locurilor de muncă vacante este în creştere cu 3.500 faţă de trimestrul anterior şi cu 6.800 faţă de aceeaşi perioadă din 2013.

    În trimestrul III 2014, cele mai mari rate ale locurilor de muncă vacante s-au înregistrat în administraţia publică (2,63%) şi în alte activităţi de servicii (2,59%). În industria prelucrătoare s-a concentrat aproape 28% din numărul total al locurilor de muncă vacante (11,0 mii locuri vacante), iar rata a avut valoarea de 1,03%. Sectorul bugetar a însumat peste o treime din numărul total al locurilor de muncă vacante. Astfel, 6,5 mii locuri vacante se regăsesc în administraţia publică, 5,0 mii locuri vacante în sănătate şi asistenţă socială, respectiv 3,1 mii locuri vacante în învăţământ. La polul opus, cele mai mici valori ale ratei locurilor de muncă vacante s-au regăsit în industria extractivă (0,07%), respectiv în producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (0,26%). În ceea ce priveşte numărul locurilor de muncă vacante în industria extractivă (0,04 mii locuri vacante) şi în tranzacţiile imobiliare (0,1 mii locuri vacante) s-au înregistrat cele mai reduse valori”, se arată într-un comunicat al INS.

    Prin comparaţie cu trimestrul precedent, cele mai semnificative creşteri ale ratei locurilor de muncă vacante s-au regăsit în activităţile de spectacole, culturale şi recreative (+0,39 puncte procentuale) şi în cele de informaţii şi comunicaţii (+0,32 puncte procentuale). La polul opus, cele mai relevante scăderi le-au înregistrat activităţile de distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare (-0,36 puncte procentuale), urmate de cele din agricultură, silvicultură şi pescuit, respectiv hoteluri şi restaurante (-0,14 puncte procentuale pentru fiecare în parte).

    În ceea ce priveşte numărul locurilor de muncă vacante, cele mai relevante creşteri ale indicatorului s-au regăsit în activităţile de învăţământ (700 locuri vacante), respectiv în cele de transport şi depozitare şi cele din industria prelucrătoare (600 locuri vacante pentru fiecare în parte), iar diminuări mai importante s-au observat în distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare (300 locuri vacante).

    Faţă de acelaşi trimestru al anului anterior, atât rata cât şi numărul locurilor de muncă vacante a înregistrat creşteri importante în sănătate şi asistenţă socială (+0,54 puncte procentuale, respectiv +1,6 mii locuri vacante), respectiv în administraţia publică (+0,50 puncte procentuale, respectiv +1,3 mii locuri vacante), iar singura diminuare relevantă a fost observată în distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare (-0,58 puncte procentuale, respectiv -0,5 mii locuri vacante).

    În trimestrul III 2014, cea mai mare cerere de forţă de muncă salariată exprimată de angajatori atât prin intermediul ratei cât şi a locurilor de muncă vacante a fost pentru ocupaţiile de specialişti în diverse domenii de activitate – grupa majoră 2 (1,31%, respectiv 12,3 mii locuri vacante).

    La polul opus, cu cea mai scăzută valoare atât a ratei cât şi numărul locurilor de muncă vacante s-au regăsit ocupaţiile de lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit – grupa majoră 6 (0,36%, respectiv 0,1 mii locuri vacante), respectiv de membri ai corpului legislativ, ai executivului, înalţi conducători ai administraţiei publice, conducători şi funcţionari superiori – grupa majoră 1 (0,62%, respectiv 1,8 mii locuri vacante).

    Comparativ cu trimestrul precedent, rata locurilor de muncă vacante a înregistrat cele mai relevante creşteri în ocupaţiile de funcţionari administrativi – grupa majoră 4 (+0,16 puncte procentuale), urmate de cele specialişti în diverse domenii de activitate – grupa majoră 2 (+0,14 puncte procentuale).

    În ceea ce priveşte numărul locurilor de muncă vacante, cele mai semnificative creşteri au cunoscut ocupaţiile de specialişti în diverse domenii de activitate – grupa majoră 2 (1.300 locuri vacante) şi cele ale funcţionarilor administrativi – grupa majoră 4 (600 locuri vacante).

    Singurele scăderi atât în ceea ce priveşte rata cât şi locurile de muncă vacante s-au regăsit în rândul ocupaţiilor de lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit – grupa majoră 6 (-0,23 puncte procentuale, respectiv 40 locuri vacante), urmate de cele de operatori la instalaţii şi maşini; asamblori de maşini şi echipamente – grupa majoră 8 (-0,01 puncte procentuale, respectiv 3- locuri vacante).

    Faţă de acelaşi trimestru al anului anterior, cea mai relevantă creştere s-a înregistrat în ceea ce priveşte rata locurilor de muncă vacante în rândul ocupaţiilor de tehnicieni şi alţi specialişti din domeniul tehnic – grupa majoră 3 (+0,24 puncte procentuale), iar a numărului locurilor de muncă vacante în cele de specialişti în diverse domenii de activitate – grupa majoră 2 (+2.200 locuri vacante).
    Singurele diminuări atât ale ratei cât şi ale locurilor de muncă vacante s-au regăsit în rândul ocupaţiilor de lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit – grupa majoră 6 (-0,08 puncte procentuale, respectiv 400 locuri vacante), urmate de cele de operatori la instalaţii şi maşini; asamblori de maşini şi echipamente – grupa majoră 8 (-0,08 puncte procentuale, respectiv 10 locuri vacante).