BusinessMagazin

Tag: fabrica

  • Daimler vrea să şteargă praful de pe Mercedes Vito şi să îl aducă mai aproape de cifrele lui Sprinter

    “ÎN OCHII PUBLICULUI, NOUL VITO A FOST CÂTEODATĂ ECLIPSAT DE MODELUL SPRINTER. Dar cum cel din urmă a fost un stindard pentru noi, este oarecum de înţeles de ce s-a întâmplat. Oricum, vrem să schimbăm asta în viitor“, spunea Klaus Benzinger, într-o prezentare susţintă la fabrica de la Vitoria din Ţara Bascilor.

    În micuţul oraş industrial din nordul Spaniei, 3.500 de angajaţi lucrează la producţia modelelor Vito şi V-Class. Uzina de lângă Bilbao produce vehicule din 1954, fiind preluată de Daimler-Benz în 1981, şi este a doua cea mai importantă din lume în segmentul dubiţelor pentru grupul german, cu o capacitate anuală de peste 80.000 de unităţi.

    Salariul mediu al unui muncitor este de 1.600 de euro, putând ajunge la 2.000 de euro lunar pentru cei care lucrează şi în schimburi de noapte, fiind de mai bine de patru ori mai mare decât cel al unui angajat din uzina Dacia de la Mioveni. Daimler a investit la Vitoria 190 de milioane de euro pentru producţia noului model Vito, prima maşină din noua serie ieşind din fabrică în luna august.

    Lansat în urmă cu 18 ani, în 1996, modelul Vito a ajuns acum la cea de a treia generaţie. Intervalul de revizie a crescut de la 30.000 de kilometri la 40.000 de kilometri sau doi ani, în funcţie de modul de utilizare. La nivel mondial, 90% dintre autoutilitarele Mercedes-Benz Vito sunt deţinute de companii mici şi mijlocii, proprietarul fiind în multe dintre cazuri şi şofer.

    Preţul de pornire pentru noul model este de 18.000 de euro. Consumul de combustibil este mai mic cu până la 2,6 litri la suta de kilometri, însemnând economii de aproximativ 700 de euro la un rulaj anual de 20.000 de kilometri. Potrivit campaniei de marketing şi publicitate devenite virală pe internet, cu mai bine de două milioane de vizualizări, noul Vito este ”rodul iubirii„ dintre limuzina din clasa S şi camionul Actros, preluând o parte dintre tehnologia şi dotările din segmentul de turisme. Compania a vândut 1,2 milioane de unităţi din acest model până în prezent.

    Mercedes Vito are o capacitate de încărcare de până la 1.369 kg, însemnând cea mai mare sarcină utilă din clasa sa. Indiferent de varianta de motorizare. În medie, consumul de motorină este cu aproximativ 20 de procente mai mic decât în cazul variantei precedente. Vito dispune de o masă maximă admisă între 2,5 şi 3,2 tone.

    Vânzările Vito în România sunt estimate la câteva sute anual, în condiţiile în care modelul mai mare, Sprinter, domină piaţa, vânzările totale ale Mercedes-Benz în România trecând în 2013 de pragul de 1.500 de unităţi în segmentul vehiculelor comerciale uşoare, unde nemţii au o cotă de piaţă de aproximativ 25%. Pe piaţa auto locală, la fiecare maşină nou-vândută se comercializează în acest segment alte şapte la mâna a doua.

  • Fabrica de brânzeturi de la Ţaga reia productia pe 26 noiembrie

    Redeschiderea acestei unităţi de producţie a fost posibilă în urma acordului semnat pe 29 august 2014 de FrieslandCampina România şi Fabrica de Brânzeturi Transilvania, ca urmare a asocierii dintre AgroTransilvania Cluster şi Cooperativa Agricolă Someş Arieş.

    Acest acord prevede producţia Brânzei de Năsal, sub brandul Napolact, dar şi a altor tipuri de brânzeturi, sub brandurile proprii ale AgroTransilvania Cluster. Fabrica de brânză şi grota de la Ţaga, precum şi brandul Năsal, au fost cedate temporar spre exploatare Fabricii de Brânzeturi Transilvania.

    “Exploatarea potenţialului unic al grotei şi valorificarea lanţului de valoare existent în cadrul AgroTransilvania Cluster, au stat la baza acestei colaborări. Am iniţiat acest demers pentru a susţine valorificarea laptelui prin produse destinate în special pieţei locale. Proiectul este parte al unei strategii mai ample de sprijinire a sectorului agroindustrial transilvanean”, a declarat Felix Arion, directorul general al AgroTransilvania Cluster.

    “Redeschiderea fabricii prin această soluţie inovatoare de business reprezintă răspunsul companiei noastre la mesajele consumatorilor şi ale membrilor comunităţii locale, care şi-au dorit să consume, în continuare, Brânza de Năsal”, a declarat Cornel Cărămizaru, director de vânzări FrieslandCampina România.

    Fabrica de brânză din comuna Ţaga este deţinută de compania FrieslandCampina România şi se află în conservare de la 1 iunie 2013.

    Fabrica de Brânzeturi Transilvania a fost înfiinţată de AgroTransilvania Cluster, asociat majoritar, în parteneriat cu Cooperativa Agricolă Someş Arieş. AgroTransilvania Cluster este o structură formată din agenţi economici, entităţi de cercetare, instituţii şi catalizatori ai sectorului agroindustrial transilvănean.

    Cooperativa Agricolă Someş Arieş este formată din peste 50 de ferme, care cresc împreună peste 2.000 de vaci de lapte. Iniţiativa de a reuni în aceeaşi structură actori importanţi din sectorul agroindustrial clujean şi transilvanean îi aparţine Consiliului Judeţean Cluj.

  • Novartis investeşte 13 milioane de euro în fabrica de producţie Sandoz de la Târgu Mureş

    Novartis a anunţat o investitie pentru anii 2014-2015 de 13 milioane de euro, care s-a adăugat investiţiei totale de peste 40 milioane de euro de pe piaţa locală până în prezent.

    “Cat timp va mai continua compania sa investeasca in piata locala depinde cu siguranta de strategia autoritatilor pe termen mediu si lung. Novartis Grup are peste 600 de angajati. Totodata investitia Novartis in studii clinice in Romania se ridica la peste 25 milioane de dolari”, a mai spus Elena Mitova.

    Producătorul face parte din grupul elveţian Novartis,  cea  mai mare companie farmaceutică din lume, în portofoliul căreia a  ajuns indirect în urma mai multor tranzacţii internaţionale. Sandoz este una dintre cele trei divizii ale Novartis, celeleate două fiind Novartis Pharma (prezentă în nouă arii terapeutice în România) şi Alcon ( din domeniul oftalmologiei). Această structură a grupului este folosită peste tot în lume. Până acum Sandoz a investit 40 mil. euro la Târgu-Mureş, fără a lua în calcul noul proiect.

  • Instrumente muzicale de la Reghin, peste hotare. Cum a rezistat fabrica cu o istorie de 63 de ani

    Vezi aici ilustratia la dimensiune mare.

    Singurul mare avantaj universal al brandurilor ”cu  tradiţie”, spune {tefan Liuţe, strategy director în cadrul Storience, este notorietatea lor ridicată. ”Dincolo de asta, calitatea produselor şi a promovării lor nu ţine deloc de tradiţie, ci de performanţa recentă şi prezentă a echipelor care le gestionează”, declară Liuţe. Unele branduri tradiţionale, completează reprezentantul Storience, au şi o reputaţie pozitivă, care în combinaţie cu notorietatea înseamnă performanţe de vânzări mai bune. Dar asta nu este neapărat un dat – există şi destule branduri ”vechi” care au avut sau au un nume slab, pe bună dreptate.

  • Fabrica de detergenţi de la Ploieşti. De la nume de categorie, la brand

    Vezi aici imaginea la dimensiune mare.

    ”De pildă marca Dacia s-a păstrat şi joacă un rol important ca brand”, exemplifică Mircea Coşea. România, ca destinaţie de investiţie – fie pentru antreprenori, multinaţionale sau investitori strategici – nu este importantă atât prin prisma pieţei interne, cu 20 de milioane de consumatori, cât mai ales la nivel de regiune, ce reuneşte 500 de milioane de oameni.

    Marele avantaj al unei fabrici vechi este un brand consolidat, declară Adrian Crivii, preşedinte al companiei de evaluare Darian. Tot el spune că este foarte important ca fabrica să aibă un brand foarte cunoscut, experienţă şi tradiţie dar şi forţă de muncă calificată. Un dezavantaj poate fi amplasamentul fabricii dar şi activele depreciate şi în neconcordanţă cu tehnologiile actuale.

  • ”Vechimea contează, desigur, e o garanţie”. Fabrica de cărămidă care s-a reinventat

    vezi aici imaginea la dimensiune mare

    ”Vechimea contează, desigur, e o garanţie”. În cazul Cemacon însă procesul de rebranding a fost, în mixul ce a dus la renaşterea companiei, la fel de important ca şi revoluţia în vânzări. Un brand cu vechime îţi permite să spui poveşti şi să faci comparaţii, spune Stoleru. Trebuie, însă, să adaptezi brandul la nivelul companiei şi invers, continuu. ”Nu poţi trăi doar din vechimea şi notorietatea brandului, fără produse performante şi în linie cu cerinţa consumatorilor de astăzi. Altfel, eşti doar vechi”, explică Stoleru. Pentru Cemacon, vechimea brandului nu a fost un avantaj, atâta vreme cât până în 2010 el nu a depăşit graniţele judeţului decât ocazional. ”Abia acum putem vorbi despre Cemacon ca brand naţional, după ce s-a investit în renovarea şi comunicarea lui. Doar din 2013, brandul Cemacon a devenit un activ important al companiei”, mai spune Stoleru.

  • Cum a rezistat şi s-a transformat fabrica Arctic

    Vezi aici ilustratia la dimensiune mare.

    Piaţa românească este un exemplu de succes aproape fară excepţie când vine vorba despre preluarea brand-urilor vechi de către multinaţionale sau de reactivarea lor de câtre antreprenori români, declară Andreea Florea. ”Cu tot farmecul lor intrinsec şi afectivitatea reminiscentă de care se bucură, brand-urile româneşti de tradiţie aveau nevoie de o infuzie de know-how şi profesionalism pe toate palierele, pornind de la strategia de produs şi până la promovare”. Efectul şi influenţa brand management-ului asupra unor brand-uri precum Dacia, Dero, Rom sau Pegas sunt absolut admirabile, afirmă Andreea Florea. Poveştile de tip “noi nu ne vindem ţara” nu-şi au locul în branding, explică reprezentanta Brandtailors. Pentru multe dintre mărcile româneşti de tradiţie, preluarea de către companii experimentate în pieţe complexe a însemnat, dincolo de salvarea de la extincţie, revirimentul, extensia în alte categorii relevante, oferte performante pentru consumator şi chiar lansarea cu succes pe plan internaţional.

  • Cum a rezistat fabrica de bere Timisoreana de-a lungul a 300 de ani?

    Cu o istorie de aproape 300 de ani, fabrica de bere Timişoreana este prima de pe teritoriul ţării, cu secole înainte de a exista România ca stat. De-a lungul timpului, a avut atât perioade de glorie, cât şi de restrişte, suferind incendii şi chiar un faliment în secolul XIX. “Fabrica de bere păstrează între zidurile sale această istorie. Îmbunătăţirile succesive se văd deopotrivă în arhitectura clădirilor-monument care fac parte din ansamblul fabricii, în instalaţiile moderne de astăzi şi desigur în gustul care a adus Timişoreana pe locul 1 în preferinţele românilor”, declară Mihai Bârsan, vicepreşedinte marketing la Ursus Breweries.

    Vezi aici la dimensiune mare.

  • Mihai Bârsan: „În România însă vechimea nu înseamnă automat încredere, câtă vreme am avut o perioadă comunistă în care nu se punea deloc accent pe calitate”

    Cu o istorie de aproape 300 de ani, fabrica de bere Timişoreana este prima de pe teritoriul ţării, cu secole înainte de a exista România ca stat. De-a lungul timpului, a avut atât perioade de glorie, cât şi de restrişte, suferind incendii şi chiar un faliment în secolul XIX. “Fabrica de bere păstrează între zidurile sale această istorie. Îmbunătăţirile succesive se văd deopotrivă în arhitectura clădirilor-monument care fac parte din ansamblul fabricii, în instalaţiile moderne de astăzi şi desigur în gustul care a adus Timişoreana pe locul 1 în preferinţele românilor”, declară Mihai Bârsan, vicepreşedinte marketing la Ursus Breweries. În opinia sa, un brand cu vechimen este ”un avantaj enorm şi imposibil de copiat”. Până la urmă, din păcate, argumentează el, foarte puţine produse cu o astfel de tradiţie au supravieţuit în România. Însă această situaţie ”implică şi o responsabilitate enormă: începând cu grija pentru clădirile monument istoric din patrimoniul fabricii şi până la asigurarea unei calităţi demne de toate generaţiile de pasionaţi de bere care au muncit aici”, spune Bârsan. El dă asigurări că nu este întâmplător faptul că la 100 de ani după ce Timişoreana a primit medalia cu cruce ”Grand Prix” de la împăratul Franz Josef (care se poate vedea şi astăzi pe etichete), Timişoreana a câştigat şi medalia Grand Prix la Australian International Beer Awards ”învingând” peste 700 de alte beri din toată lumea.

    În teorie, vechimea se traduce într-o încredere mai mare în marcă. În România însă vechimea nu înseamnă automat încredere, câtă vreme am avut o perioadă comunistă în care nu se punea deloc accent pe calitate. ”Astfel că avem de muncit încontinuu să re-demonstrăm şi să re-confirmăm. Nu ne putem permite să ne culcăm pe o ureche: fiecare ocazie de consum este un test de încredere şi vorbim de a gestiona aproape un milion de ocazii de consum pe zi!”, adaugă Bârsan. El mai spune că este greu de spus cât cântăreşte brandul în această ecuaţie, dar arată că din 2006 compania este liderul de valoare a pieţii de bere, cu o valoare de peste 1 miliard de lei în România cu o cotă de piaţă de aproximativ 15%.

    Pentru a ajunge aici însă, a fost nevoie de investiţii de ”multe zeci de milioane de euro”, aproape în întregime făcute în ultimii zece ani. În ultimele decenii de comunism şi în primul deceniu de după revoluţie, ritmul de investiţii a fost foarte scăzut. ”În momentul în care fabrica a intrat în patrimoniul SABMiller a fost nevoie de investiţii majore: de a repara, înlocui şi construi instalaţii moderne, noi, care să asigure respectarea standardelor de calitate la nivel mondial”, mai spune Bârsan.

  • Ruukki închide fabrica din Bolintin Deal

    “Oprim producţia în această iarnă, când se termină sezonul, şi relocăm departamentul de roofing în cele două locaţii ale Plannja, din Bacău şi Tunari, urmând ca în Bolintin Deal să se decidă mai departe ce se va întâmpla. SSAB va decide, prin departamentul de real-estate. Principalele opţiuni sunt închiriere, vânzare sau relocare de activitate din partea SSAB”, a declarat vineri, la o întâlnire cu presa, Marian Pîrvu, business director Ruukki România.

    Grupul finlandez Rautaruukki, fostul proprietar al Ruukki România, a fuzionat în acest an cu con­cernul suedez SSAB, ope­raţiunile din do­meniul construcţiilor civile şi indus­triale fiind re­gru­pate într-o nouă divizie denumită Ruukki Construction, cu sediul central în Finlanda.

    Ruukki România va renunţa la producţia de panouri, profile şi structuri metalice, cu ponderea cea mai ridicată în cifra de afaceri, urmând să transfere secţia de ţiglă metalică către locaţiile din Bacău şi Ilfov ale Plannja România, altă subsidiară SSAB. Cele două firme urmează să fuzioneze în această iarnă sub denumirea Ruukki Construction România.

    În cadrul acestei operaţiuni vor fi disponibilizate 109 persoane, care vor primi salarii compensatorii, iar ceilalţi aproape 50 de salariaţi Ruukki România vor fi relocaţi la fabrica din Tunari.

    Ruukki se va axa în continuare pe segmentul acoperişurilor metalice, unde vizează extinderea portofoliului, creşterea capacităţii de producţie şi a reţelei de distribuţie.

    “Strategia noastră este pe acoperişuri, nu numai în România, ci în toate ţările din jur unde Ruukki este prezent”, a spus Pîrvu.

    Vânzările Ruukki în sectorul de acoperişuri metalice vor creşte în acest an de la 5 milioane euro, în 2013, la 7 milioane euro, previziunile pentru 2015 indicând un nivel de 10 milioane euro, a precizat el.

    Piaţa de ţiglă metalică se ridică la aproximativ 16 milioane metri pătraţi şi are o valoare de 70-80 milioane euro. După fuziunea cu Plannja, capacitatea de producţie din România a Ruukki Construction va totaliza 4 milioane metri pătraţi.

    Afacerile Ruukki România se vor plasa la 30 milioane euro în acest an, de la 45 milioane euro în 2013, pe fondul închiderii secţiilor de panouri, profile şi structuri metalice, potrivit sursei citate.