BusinessMagazin

Tag: Wall Street

  • Pe Wall Street dispare un nume vechi de peste 100 de ani

    Banca de investiţii şi divizia de pieţe de capital elimină numele vechi de 104 de ani pentru a deveni BofA Securities, iar activităţile de management al averilor vor fi numite “Merrill”, fără Lynch.
     
    Merrill Lynch Wealth Management, Merrill Edge şi Merrill Guided Investing îşi vor păstra numele.
     
    US Trust, banca privată a Bank of America care se ocupă de clienţii foarte bogaţi va deveni Bank of America Private, iar Merrill Lynch Private Banking & Investment Group va deveni Merrill Private Wealth Management.
     
    În trecut, rebrandingul s-a confruntat cu o anumită opoziţie. Vârsta medie a consilierilor financiari este în jur de 55 – 60 de ani, şi mulţi sunt loiali mărcii pentru care au lucrat ani de zile.
     
    Înainte de a fi cumpărat, în 2009, în timpul crizei financiare, Merrill Lynch era cunoscută drept o bancă de investiţii puternică, cu un grup sclipitor de consilieri financiari. Marca a supravieţuit timp de un deceniu, spre deosebire de alte companii financiare, precum Lehman Brothers şi Bear Stearns, ale căror nume au dispărut după ce au fost cumpărate.
     

  • Joia neagră pe burse: Pieţele de capital din întreaga lume sângerează şi înregistrează scăderi puternice, după prăbuşirea de pe Wall Street

    În Europa, indicele FTSE 100 al bursei de la Londra a scăzut cu 1,82%, în timp ce DAX al bursei din Germania a înregistrat un declin de 1,47%, iar CAC 40 din Paris de 1,79%. Indicele european Stoxx 600 a scăzut cu 1,92%. 
     
    Pieţele europene, inclusiv Bursa de la Bucureşti, au deschis în scădere, pe fondul deprecierilor bursiere din Statele Unite şi Asia, dar şi al disputelor comerciale şi al andamentului titlurilor de stat.

    La Bucureşti, la ora transmiterii ştirii, indicele BET înregistra o scădere de 1,48%, toţi ceilalţi indici bursieri fiind pe roşu. Din cele 15 companii incluse în indicele BET, doar Fondul Proprietatea avea o creştere de 0,22%, restul înregistrând scăderi de 0,8% – 2,82%.

    La Londra, indicele FTSE 100 a scăzut la 7.030 de puncte, cu 1,6%. La Paris, CAC 40 scade cu 1,2%, la 5.124 puncte, iar la Frankfut indicele DAX a scăzut cu 0,9%.

    FTSE 100 şi CAC 40 au scăzut la cele mai reduse niveluri din aprilie, în timp ce DAX are cea mai rredusă valoare din februarie 2017.

    Experţii au anunţat, în ultimul an, că este posibilă a cădere majoră a burselor, notează BBC. Aşteptările lor erau evidente, multe dintre pieţe situându-se la niveluri maxime din toate timpurile, în special în SUA, unde piaţa creşte de 10 ani.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Noi am avut o criză economică a bogăţiei, nu una a sărăciei, ca părinţii noştri

    După zece ani, cineva constată: „Noi, în România, generaţia noastră, a celor care am început să muncim pe la mijlocul anilor 2000, am avut o criză a bogăţiei, nu una a sărăciei, aşa cum a fost criza de pe vremea părinţilor noştri imediat după căderea comunismului”.
    Prăbuşirea sistemului comunist a însemnat căderea şi închiderea a aproape o treime din fabrici, scăderea numărului de salariaţi de la 8 milioane, la 6 milioane şi apoi la 5 milioane, scăderea dramatică a veniturilor prin amputarea lor reală prin explozia inflaţiei şi devalorizarea monedei naţionale. La toate acestea s-a adăugat o perioadă gri pentru România – între 1990 şi 2000 – în care nu se vedea niciun viitor, decât cel de a pleca din ţară.

    Familii întregi s-au trezit peste noapte şomere tocmai când aveau copiii mici sau în primii ani de şcoală. Noroc că aceste familii au devenit proprietari ai apartamentelor unde stăteau la un preţ extraordinar de mic, aceasta fiind de fapt cea mai mare avere a românilor. 
    Apariţia capitalismului românesc nu a adus şi noi locuri de muncă, ci doar a transferat active, contracte şi bani din buzunarul statului într-un buzunar privat. Afacerile private rezistau pentru că puteau să plătească salarii care creşteau în acelaşi ritm cu inflaţia sau creşterea dolarului.
    Opţiunea de a lucra peste hotare era limitată doar la varianta rămânerii în Germania, Austria, Grecia, Statele Unite după vreun meci de fotbal, având în vedere că în primul deceniu după Revoluţie nu se deschiseseră graniţele şi nu puteam circula liber în Europa.
    După anul 2000 lucrurile s-au schimbat, odată ce am fost traşi în NATO şi Uniunea Europeană şi au început să apară investitorii străini, care au atras apoi şi investiţii româneşti. Au apărut joburi noi, mai bine plătite, au apărut clădiri de birouri, multe dintre fabrici au fost înlocuite cu alte industrii, cu o valoare adăugată mai mare.
    Timp de opt ani, între 2000 şi 2008, România a traversat o perioadă economică extraordinară: au apărut creditele, maşinile au devenit accesibile, au apărut creditele pentru locuinţe, creditele pentru vacanţă, salariile au crescut, inflaţia s-a redus, iar cursul valutar, coşmarul primului deceniu, chiar a scăzut. Dolarul a coborât de la 4 lei, la 2,8 lei.

    Criza începută în septembrie 2008 a fost total diferită de cea de după căderea comunismului: adică a fost o criză a bogăţiei. Cu excepţia perioadei 2009-2011, când numărul de locuri de muncă s-a redus cu 600.000 – de la 4,8 milioane la 4,2 milioane –, cu excepţia perioadei de creştere a cursului de la 3,6-3,8 lei la 4,2 lei pentru 1 euro, cu excepţia reducerilor salariilor întâi în sectorul privat apoi în sectorul de stat, lucrurile nu au fost dramatice, ca pe vremea părinţilor sau bunicilor.

    Cei care s-au trezit şomeri au plecat imediat la muncă în străinătate fără probleme – iar Anglia stă mărturie –, reuşind să câştige mult mai mult decât în ţară. Chiar în perioada crizei, nu numai că fabricile nu s-au închis, ci dimpotrivă, au început să facă din nou angajări, având comenzi din afară.

    Au început să apară lanţuri de supermarketuri care se extindeau exploziv deşi era criză, cum ar fi Lidl, Kaufland, Mega Image etc.
    S-au creat noi locuri de muncă în retail, dar şi în industria automotive. Au apărut noi lanţuri – poate nu vă aduceţi aminte, dar H&M a venit în 2011 şi a avut aproape cele mai mari vânzări pe metrul pătrat din tot grupul la deschidere; s-au construit noi malluri – Promenada, Mega Mall, ParkLake etc.; au apărut noi clădiri de birouri, iar marile multinaţionale, în special din industria IT, reîncepeau să crească salariile pentru a atrage forţă de muncă. Salariile mici – cele situate în jurul nivelului minim pe economie – s-au dublat, iar salariul mediu a crescut de la 350 de euro (2008) şi 325 de euro (2009) la 530 de euro în 2017.

    Cursul leu euro s-a stabilizat în jurul a 4,3-4,4 lei pentru un euro imediat după creşterea din 2008-2009, inflaţia a început să scadă, atingând un nivel de 0, iar dobânzile la lei, spre stupoarea tuturor economiştilor, au scăzut de la 6-8% la 0,6-1%.
    În plină criză a apărut programul Prima Casă, care a revigorat piaţa imobiliară. Pentru tineri acest program a fost extraordinar, o oportunitate cu care te întâlneşti o singură dată în viaţă: să ai posibilitatea să-ţi cumperi un apartament de 50.000-60.000 de euro pe care să-i plăteşti în 10-15 ani, spre deosebire de bunici şi părinţi, care îşi plăteau apartamentele în 30 de ani.

    Bineînţeles că au fost pierzători în criză, antreprenori români, patroni, oameni de afaceri care s-au trezit că au făcut datorii prea mari în perioada de boom, iar businessul, aflat într-o scădere a veniturilor, nu le mai poate plăti. Au pierdut cei care s-au trezit cu salariile tăiate în timp ce trebuia să-şi plătească ratele la bancă. Au pierdut cei care au avut credite în franci elveţieni pentru că s-a dublat cursul valutar al francului, au pierdut cei care au avut credite în euro şi care trebuia să plătească creşterea cursului, au pierdut cei care trăiau în oraşe mijlocii şi mici pentru că nu mai venea niciun investitor, cele mai multe investiţii îndreptându-se către oraşele mari.
    Patronii care nu au putut să facă faţă scăderii businessurilor şi-au băgat firmele în insolvenţă, reuşind să scape, cel puţin parţial, de plata datoriilor.

    Dacă tragem linie şi adunăm, criza din 2008 a fost o criză cu salarii în creştere, cu păstrarea maşinii în cele mai multe din cazuri – nu cred că a dispărut aglomeraţia de pe străzi –, a fost o criză cu noi locuri de muncă, a fost o criză chiar şi cu ştergeri de datorii atât pentru companii cât şi pentru persoane fizice, a fost o criză în care au crescut economiile în bănci, a fost o criză în care mulţi şi-au luat apartamente, a fost o criză cu creşterea consumului, a fost o criză cu schimbarea mai des a hainelor, a fost o criză cu vacanţe în străinătate şi city-breakuri, a fost o criză cu smartphone-uri şi cu Converse.
    Chiar nu a fost atât de rea această criză. 

  • Falimentul Toys R Us, al treilea cel mai mare din retailul american: Când Wall Street-ul pune profiturile înaintea oamenilor

    Ann Marie Reinhart Smith a lucrat la Toys R Us pentru 29 de ani. Acum, femeia din Durham, Carolina de Nord, este o bunică şomeră după ce a fost concedidată în cadrul falimentului şi lichidării brandului simbol de jucării, potrivit NBC.

    Smith este doar unul din cei 30.000 de angajaţi americani care au ajuns şomeri după ce lanţul de retail, cu o istorie de peste 70 de ani, a început să închidă businessul.

    Prăbuşirea lanţuui de magazine este rezultatul unui deceniu de managament dezastruos gestionat de firmele de pe Wall Street care au cumpărat compania şi au îngropat-o în datorii de miliarde de dolari.

    Într-un final lanţul s-a prăbuşit primăvara aceasta sub greutatea datoriilor, marcând al treilea cel mai mare faliment din retailul american.

    Publicaţia americană scrie că povestea bunicii Smith serveşte ca dovadă a ceea ce se întâmplă cu angajaţii când Wall Street-ul îi neglijează în cursa nesfârşită după profit.

    Între timp, baronii fondurilor de investiţii care au cumpărat compania în 2005 au obţinut sute de milioane de dolari în profituri, iar executivii de top din companie pleacă cu pachete compensatorii de 16 milioane de dolari.

    „Angajaţii din retail sunt deja prost plătiţi”, i-a spus Smith senatorului Bernie Sanders în data de 13 mai când acesta s-a întâlnit cu viitorii şomeri de la Toys R US în Washington. „Acum să fim daţi afară fără pachete compensatorii este devastator. Să nu ştii cum îţi vei plăti chiria, cum îţi vei hrăni familia şi cum îţi vei plăti facturile este absolut umilitor”.

    Acest fenomen nu este o problemă doar pentru Toys R Us. De-a lungul ţării fondurile de investiţii profită de muncitorii prost plătiţi din retail pentru a-şi spori profiturile şi închid magazine când profiturile nu mai sunt ce au fost, zdruncinând comunităţi întregi.

    Potrivit Fortune, retailerul a înregistrat vânzări de 11,5 miliarde de dolari în 2016, dar cu toate acestea Toys R Us pierdea bani, îngreunat de datoriile de peste 5,2 miliarde de doalri.

    Datoriile sunt rezultatul achiziţionării retailerului de către fondurile Bain Capital, KKR şi Vornado Realty Trust, într-o tranzacţie de 6,6 miliarde de dolari, din care fondurile au pus pe masă doar 20%, iar restula fost plătit printr-o datorie care a fost trecută în contul retailerului.

    Publicaţia americană scrie că aceste fonduri de investiţii sunt „prădători” şi „vulturi capitalişti”. Acum, mai mult ca niciodată, aşa cum spune şi senatorul Sanders, este o problemă sistemică cu fondurile care intră într-o companie pe care o încarcă de datorii şi apoi o aruncă într-un tribunal declarând falimentul înainte de a trece la următoarea victimă.

    „Politicienii trebuie să iasă în faţă şi să ne ajute”, i-a spus Smith lui Sanders. „Nu este corect ca executivii, care deja au salarii frumuşele, să ia milioane de dolari în bonusuri iar noi, car le-am construit brandul, să nu luăm nimic”.

     

     

     

  • Un DJ part time şi un deţinător de centură neagră la Karate s-au luptat pentru conducerea celei mai influente bănci din lume. DJ-ul a câştigat

    Lloyd Blankfein a decis să plece de la conducerea Goldman Sachs Group la sfârşitul anului, sfârşindu-se astfel un parcurs de 12 ani care l-a transformat într-unul dintre cei mai longevivi şefi de pe Wall Street. Pentru postul lui s-au luptat doi titani din industria bancară: Harvey Schwartz, deţintătorul de centură neagră la Karate, şi David Solomon, DJ part time, potrivit New York Times.

    Luni, 12 martie, compania a ales DJ-ul pentru postul de conducere. După ce Solomon a fost ales în faţa lui Harvey Schwartz, acesta din urmă va părăsi banca în data de 20 aprilie, urmând ca Solomon să ocupe atât funcţia de unic preşedinte al companiei, cât şi cea de COO. Board-ul firmei a dezbătut încă de la jumătatea lunii februarie ideea de a alege un singur COO care să opereze sub conducerea lui Blankfein.

    Solomon şi Schwartz au fost competitori pentru a primii această poziţie, după ce au fost amândoi promovaţi drept co-preşedinţi la sfârşitul anului 2016, când Gary Cohn a părăsit banca pentru a se alătura administraţiei Trump. Solomon, 56 ani, fost bancher de investiţii, a fost propulsat la conducere de veniturile braţului de investiţii, în timp ce braţul de tranzacţionare cu venituri fixe, în cadrul căruia a lucrat Schwartz, înregistrează cel mai prost an din ultimul deceniu.

    David Solomon, 56 de ani, bancher cu vechime, a fost numit CEO al Goldman Sachs Group. Un alt lucru puţin ştiut despre Solomon este faptul că acesta mai pune muzică electronică sub pseudonimul DJ D-Sol. Pe de altă parte, Harvey M. Schwartz este mai timid când vine vorba de presă şi este cunoscut faptul că deţine şi o centură neagră la Karate.

    Blankfein a stat la conducerea Goldman mai mult decât orice al bancher, de la Sidney Weinberg, care a decedat în 1969 până în prezent. Singurul bancher de pe Wall Street care a stat mai mult la conducerea unei bănci este James Dimon, CEO al JPMorgan Chase.

  • De ce, probabil, criza nu va începe, în ciuda căderilor de la burse

    Iar analiştii se vor întrece fie în a anunţa catastrofe, fie în a se dovedi prudenţi, adică fals înţelepţi.

    Să începem cu începutul, adică cu Wall Street. Bursa americană a traversat o perioadă de creştere majoră, stabilind record după record: noiembrie 2016 – depăşeşte pentru prima dată 19.000 e puncte, ianuarie 2017 peste 20.000 de puncte, august 2017 – peste 22.000 de puncte, 4 ianuarie 2018 – peste 25.000 de puncte, 16 ianuarie 2018 – peste 26.000 de puncte.

    Indiferent cât de încurajatoare ar fi fost rezultatele politicilor economice ale preşedintelui Trump, o creştere de 40 de procente înseamnă o decolare, nu o evoluţie, înseamnă o încălzire pe undeva nejustificată. Să adăugam euforia care s-a meţinut în zona tehnologiei de o bună bucată de vreme – vezi nenumăraţii inorogi, companii cu o valoare de piaţă de peste un miliard de dolari, cu creşteri accentuate ale cotaţiilor bursiere, deşi rezultatele economice ale celor mai multe ar fi îndemnat mai degrabă la prudenţă.

    O paranteză: chiar în timp ce scrian acest text, o analiză pe care o primesc pe mail anunţă că “nu există variante ieftine de a te proteja, odată ce bestia volatilităţii a fost pusă în libertate”. Ce spuneam mai sus?

    Sunt deja voci chiar pe piaţa americană care pun căderea de acum pe seama acţiunilor delibrate ale Rezervei Federale, mai fericită să vadă o piaţă bursieră ceva mai calmă.

    Săptămâna trecută spre final raportul privind creştererile de salarii din Statele Unite a antrenat o majorare a dobânzilor, inclusiv din partea Fed, pentru obligaţiunile americane. Acestea au devenit investiţii mai atrăgătoare pentru jucători, de unde pierderea interesului pentru acţiuni, de unde vânzările, de unde scăderile bursiere. Probabil că Rezerva Federală îşi va clarifica poziţia la reuniunea ce va avea loc în a doua jumătate a acestei săptămâni, urmată de o nouă majorare a dobânzii de referinţă.

    Pieţele bursiere suferă de o sensibilitate aparte, iar viteza panicii este viteza cu care circulă informaţia: cine este fericit, în fond, să vadă că pierde bani, chiar dacă a mizat necumpătat? Nimeni. Cine vrea să se pună la adăpost cănd aude veşti rele? Toată lumea.

    Cel mai probabil nu aceasta este CRIZA, este doar duşul rece de care lumea avea nevoie, un soi de corecţie a euforiei. Să privim cu atenţie, totuşi, preţurile de la bursele de mărfuri şi indicatorii economici de bază.

  • Wall Street a încheiat săptămâna cu noi maxime. Optimismul investitorilor, în creştere

    „Indicii S&P 500 şi Nasdaq şi-au depăşit limite de închidere record din primele nouă zile de tranzacţionare ale anului 2018. Indicele Dow Jones Industrial Average .DJI a crescut cu 228,46 puncte (+0,89%), ajungând vineri seara la 25.803 puncte, S&P 500 .SPX a câştigat 18,68 puncte (+0,67%), la 2.786 de puncte, iar Nasdaq Composite .IXIC a adăugat 49,29 puncte (+0,68%), la 7.261 de puncte”, arată sursa citată.

    De asemenea, „indicele discreţionar al consumatorilor – S&P. SPLRCD – a crescut cu 1,3%, după ce datele privind vânzările cu amănuntul au arătat că gospodăriile au cumpărat mai multe bunuri, ceea ce sugerează că economia a ieşit din 2017 cu un impuls puternic”.

    Reprezentanţii JPMorgan (JPM.N), cel mai mare creditor din SUA pe active, au declarat că o revizuire a taxelor din SUA va contribui la profiturile viitoare prin reducerea facturii fiscale şi stimularea mai multor afaceri. Acţiunile băncii au crescut cu 1,7%.

    „Se pare că economia merge bine, inflaţia este aproape inexistentă acum, iar creşterea salariilor nu este o problemă pentru majoritatea declaraţiilor de venit”, a spus un specialist.

     

  • Ce au făcut la Sibiu profesori de la Harvard şi Universitatea din Chicago, alături de bancheri de pe Wall Street

    În perioada 21 – 30 iulie, a avut loc la Sibiu cea de a 10-a ediţie a şcolii de vară pe teme de finanţe Young Leaders Club – Finance. Evenimentul a fost organizat de Young Leaders Club în parteneriat cu Universitatea ”Lucian Blaga” din Sibiu. Printre speakerii de la aceasta ediţie se numără Ralph Acampora – părintele analizei tehnice şi unul dintre cei mai respectaţi analişti de pe Wall-Steet, Christof Ruhl – Directorul global de cercetare al ADIA şi fostul Economist Şef al Bristish Petroleum, Cris Doloc – Profesor la Universitatea din Chicago, Marion Laboure – Profesor la Universitatea Harvard şi Marian Micu – Director de Cercetare în cadrul diviziei de investiţii a Credit Suisse.

    ”În acest an, un număr total de peste 400 de tineri şi-au exprimat interesul pentru acest eveniment care a devenit de tradiţie. Dintre ei, cei mai buni 30 au fost  selectaţi să participe la unul dintre cele mai căutate programe de vară din Europa de Est. În cele zece ediţii de până acum, programul a atras participanţi dintr-un numar de 36 de ţări, dintre care menţionam: SUA, Germania, Franţa, China, India, Rusia, Spania, Ucraina, Azerbaijan, Polonia sau Bulgaria. De asemenea, anual participă un număr de cel putin 10 studenţi români de la universităţi de top din Europa şi SUA.”, spune Florin Grosu – Preşedintele Young Leaders Club.

    Pe parcursul a 10 zile, cei 30 de tineri au fost provocaţi pe teme avansate de finanţe şi investment banking, macroeconomie, investiţii în pieţe emergente sau construirea unui portofoliu de acţiuni.  În plus, participanţii au simulat tranzacţii prin implicare într-un joc de trading inter-bancar, unic în Europa, în decursul căruia aceştia au fost în competiţie pe pieţe fictive de valute şi acţiuni.

    “Am văzut iniţiative similare la cele mai bune universităţi din lume şi YLC-Finance este un success din ce în ce mai mare în fiecare an. Toţi speakerii străini care participă sunt impresionaţi de calitatea programului.”  spune Cris Doloc de la University of Chicago, cel care a fost speaker la ultimele două ediţii ale programului.

    ”O combinaţie de excepţie: profesori din universităţi de renume, profesionişti de top din industria pieţelor de capital şi a investiţiilor şi un grup motivat de 30 de tineri atent selecţionaţi. Partenerii noştri, Young Leaders Club, au reuşit să dezvolte de-a lungul celor 10 ani acest program de vară, şi să îl aducă la nivelul excelenţei, program necesar prin complementaritatea oferită oricărei pregătiri formale. Studenţii au şansa nu doar să afle noutăţile din domeniul de la cei mai buni specialişti, ci şi să aibă acces la oportunităţi de dezvoltare viitoare sau de angajare în organizaţii importante ”, prorector Livia Ilie.

     

     

     

     

  • Măicuţele care au făcut o afacere din vânzarea de droguri, pe care o socotesc “darul lui Dumnezeu” – FOTO, VIDEO

    Cu aproape un an în urmă o tânără de 24 de ani, Darcy Johnson, făcea burgeri la un fast food şi creştea ceva marijuana în curtea din spatele casei. O prietenă i-a făcut cunoştinţă cu Sora Kate, o fostă manifestantă din mişcarea Occupy Wall Street, destul de în vârstă, care a început la un moment dat să se îmbrace în călugăriţă în semn de protest faţă de unele decizii ale Congresului. Sora Kate, al cărui nume real este Christine Meeusen voia să înceapă o afacere cu marijuana medicală, şi a convins-o pe Darcy în numai 30 de minute să i se alăture; drept urmare, Johnson a abandonat blugii şi a înbrăcat şi ea veşmântul de călugăriţă.

    Sora Kate susţine, în faţa oricui spune că nu sunt călugăriţe adevărate, că îndeplinesc cele cinci condiţii necesare pentru a fi socotite astfel: locuiesc împreună, poartă haine asemănătoare, manifestă supunere, sunt suficient de caste şi au şi aplecări ecologiste, în sensul că nu vor să facă rău nimănui cu leacurile lor.

    Astăzi cele două îşi spun “Sisters of the Valley” şi vând o linie de produse pe bază de canabis, cifra de afaceri fiind de 40.000 de dolari pe lună. Pentru 2016, ele cred că vor încasa în jur de 500.000 de dolari. Trăiesc, înpreună cu trei pisici, 12 plante de canabis şi o vastă colecţie de lumânări, în Merced County, California.

    Produsele lor folosesc la tratarea durerilor de spate, a artritei, ba chiar şi eliminării cicatricilor. Un unguent este vândut pentru tratarea migerenelor, a mahmurelii, a durerilor de dinţi şi a erupţiilor cutanate ale copiilor care poartă scutece.

    Surorile au un certificate care le permite cultivarea marijuanei în scop medicinal, dar activitatea este în pericol, pentru că unele zone din California vor să interzică marijuana şi cultivarea acesteia. Surorile spun că o astfel de interdicţie este nedreaptă şi imorală şi sunt dreanjate de atitudinea negativă a oamenilor faţă de “darurile lui Dumnezeu”. Sisters of the Valley sunt foarte active social, având site, canal YouTube, pagină de Facebook, fiind şi destul de prezente în presa de peste ocean.

     

  • Măicuţele care au făcut o afacere din vânzarea de droguri, pe care o socotesc “darul lui Dumnezeu” – FOTO, VIDEO

    Cu aproape un an în urmă o tânără de 24 de ani, Darcy Johnson, făcea burgeri la un fast food şi creştea ceva marijuana în curtea din spatele casei. O prietenă i-a făcut cunoştinţă cu Sora Kate, o fostă manifestantă din mişcarea Occupy Wall Street, destul de în vârstă, care a început la un moment dat să se îmbrace în călugăriţă în semn de protest faţă de unele decizii ale Congresului. Sora Kate, al cărui nume real este Christine Meeusen voia să înceapă o afacere cu marijuana medicală, şi a convins-o pe Darcy în numai 30 de minute să i se alăture; drept urmare, Johnson a abandonat blugii şi a înbrăcat şi ea veşmântul de călugăriţă.

    Sora Kate susţine, în faţa oricui spune că nu sunt călugăriţe adevărate, că îndeplinesc cele cinci condiţii necesare pentru a fi socotite astfel: locuiesc împreună, poartă haine asemănătoare, manifestă supunere, sunt suficient de caste şi au şi aplecări ecologiste, în sensul că nu vor să facă rău nimănui cu leacurile lor.

    Astăzi cele două îşi spun “Sisters of the Valley” şi vând o linie de produse pe bază de canabis, cifra de afaceri fiind de 40.000 de dolari pe lună. Pentru 2016, ele cred că vor încasa în jur de 500.000 de dolari. Trăiesc, înpreună cu trei pisici, 12 plante de canabis şi o vastă colecţie de lumânări, în Merced County, California.

    Produsele lor folosesc la tratarea durerilor de spate, a artritei, ba chiar şi eliminării cicatricilor. Un unguent este vândut pentru tratarea migerenelor, a mahmurelii, a durerilor de dinţi şi a erupţiilor cutanate ale copiilor care poartă scutece.

    Surorile au un certificate care le permite cultivarea marijuanei în scop medicinal, dar activitatea este în pericol, pentru că unele zone din California vor să interzică marijuana şi cultivarea acesteia. Surorile spun că o astfel de interdicţie este nedreaptă şi imorală şi sunt dreanjate de atitudinea negativă a oamenilor faţă de “darurile lui Dumnezeu”. Sisters of the Valley sunt foarte active social, având site, canal YouTube, pagină de Facebook, fiind şi destul de prezente în presa de peste ocean.