BusinessMagazin

Tag: studiu

  • Care este motivul pentru care aproape jumătate dintre căsniciile din ţara noastră se destramă?

    Într-o era în care iubirea se exprimă, vrând-nevrând, în rate, cheltuieli neprevăzute şi planuri financiare pe termen lung, banii au devenit un test de rezistenţă pentru cupluri. Un test pe care, statistic vorbind, mulţi îl pică. Peste 40% dintre cuplurile din România se ceartă pe tema banilor, iar pentru un număr tot mai mare, acest conflict devine cauza principală a despărţirii. Nu e infidelitatea, nu e lipsa comunicării – e bugetul. De ce?

    Discuţiile despre bani nu sunt niciodată doar despre bani”, subliniază Nicoleta Deliu-Paşol, coordonatoarea programului naţional de educaţie financiară „Şcoala de Bani” al BCR, care a publicat acest studiu în luna februarie. Potrivit ei, în spatele unor certuri pe cardul comun, de exemplu, se ascund diferenţe de viziune despre viaţă: vrei casă mare sau vacanţe dese? Preferi să investeşti în educaţie sau să ai haine de brand? Într-un cuplu, fiecare răspuns diferit e o fisură în construcţia unui plan comun de viaţă. „Oamenii se tem de instabilitate.

    Iar impredictibilitatea financiară apasă direct pe fricile noastre de bază”, crede şi Adina Vlad, sociolog şi managing partner la Unlock Market Research. De altfel, în studiile din 2024, banii nu mai sunt prima cauză a destrămării relaţiilor – au fost devansaţi de infidelitate – dar rămân totuşi pe locul al doilea. O dovadă că educaţia financiară începe să-şi facă simţită prezenţa, dar mai e mult de lucrat. Şi totuşi, există şi veşti bune: tot mai multe cupluri româneşti manifestă o stare de „precauţie cu optimism”, spune Adina Vlad. Adică învaţă să-şi gestioneze mai bine banii, comunică mai eficient şi îşi construiesc împreună o relaţie financiară. Iar un semnal clar e că „fondul de urgenţă” a devenit un must-have în tot mai multe relaţii.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Care este motivul incredibil pentru care, mai nou, femeile bogate se căsătoresc cu bărbaţi mai puţin educaţi, dar bărbaţii înstăriţi au renunţat la această tactică

    Timp de decenii, căsătoriile urcau pe scara educaţiei – bărbaţii foarte pregătiţi se căsătoreau cu femei mai puţin şcolite. Azi, direcţia s-a inversat: femeile sunt cele care aleg parteneri „mai jos” în ierarhia academică. 

    În trecut, era destul de comun ca bărbaţii foarte educaţi din Statele Unite să se căsătorească cu femei mai puţin educate. Dar începând cu mijlocul secolului XX, pe măsură ce tot mai multe femei au început să urmeze studii universitare, căsniciile păreau să se îndrepte într-o direcţie mai egalitară, cel puţin dintr-un punct de vedere: tot mai mulţi bărbaţi şi femei formau cupluri cu parteneri egali din punct de ve-dere educaţional. Această tendinţă, însă, pare să se fi blocat şi chiar să se fi inversat în ultimii ani.

    Diferenţele de educaţie între partenerii heterosexuali cresc din nou. Iar de data aceasta? Femeile sunt cele care „se căsătoresc în jos”, este concluzia unui articol amplu publicat recent de The Atlantic. Cercetătorii dezbat dacă mariajul între parteneri cu acelaşi nivel de educaţie – numit homogamie – este în declin. Însă un lucru este clar: fenomenul femeilor care se căsătoresc cu bărbaţi mai puţin educaţi decât ele – numit hipogamie – este în creştere. De fapt, femeile sunt acum mai predispuse să se căsătorească cu un bărbat mai puţin educat decât sunt bărbaţii să se căsătorească cu o femeie mai puţin educată. Christine Schwartz, profesoară de sociologie la Universitatea din Wisconsin–Madison, a oferit date privind profilul educaţional al cuplurilor heterosexuale căsătorite între 1940 şi 2020. Potrivit calculelor ei, în 2020, soţii şi soţiile aveau acelaşi nivel general de educaţie în 44,5% dintre căsătorii, în scădere faţă de peste 47% la începutul anilor 2000. Dintre căsătoriile mixte educaţional, majoritatea – 62% – erau hipogame, în creştere faţă de 39% în 1980. 

    Calculând uşor diferit, Benjamin Goldman, profesor de economie la Universitatea Cornell, a descoperit că printre americanii născuţi în 1930, 2,3% erau într-o căsnicie în care femeia avea o diplomă universitară de patru ani şi bărbatul nu. În rândul celor născuţi în 1980, cifra a crescut la 9,6%. (Această tendinţă nu este specifică doar SUA – hipogamia devine mai frecventă la nivel global.) Este o perioadă fragilă pentru relaţiile de gen în Statele Unite. Femeile şi bărbaţii tineri par să se îndepărteze din punct de vedere politic. Tot mai puţini oameni se întâlnesc, se căsătoresc sau au copii. Unii comentatori susţin că nu există suficienţi bărbaţi „potriviţi” pentru standardele femeilor moderne educate. În acelaşi timp, o zonă tot mai vocală a internetului – aşa-numita „manosferă” – afirmă că progresul femeilor este de vină pentru toate dificultăţile cu care se confruntă bărbaţii singuri şi dezorientaţi. Şi totuşi, în ciuda temerilor că între femei şi bărbaţi se deschide o prăpastie, creşterea numărului de cupluri hipogame sugerează că unii oameni continuă să facă ceea ce au făcut dintotdeauna: să formeze cupluri în ciuda diferenţelor şi să găsească o cale de a convieţui. „Es-te clar”, a spus Goldman, „că înţelegerea acestor dinamici este esenţială pentru a înţelege viitorul căsniciei.” 

    În 2020, soţii şi soţiile aveau acelaşi nivel general de educaţie în 44,5% dintre căsătorii, în scădere faţă de peste 47% la începutul anilor 2000. Dintre căsătoriile mixte educaţional, majoritatea – 62% – erau hipogame, în creştere faţă de 39% în 1980. Calculând uşor diferit, Benjamin Goldman, profesor de economie la Uni-versitatea Cornell, a descoperit că printre americanii născuţi în 1930, 2,3% erau într-o căsnicie în care femeia avea o diplomă universitară de patru ani şi bărbatul nu. În rândul celor născuţi în 1980, cifra a crescut la 9,6%. (Această tendinţă nu este specifică doar SUA – hipogamia devine mai frecventă la nivel global.)

    Ascensiunea soţiei mai educate ridică o mulţime de întrebări fără răspunsuri clare: ce îi at-rage pe oameni în aceste relaţii? Le oferă femeilor mai multă autonomie economică libertatea de a se căsători cu cine iubesc, sau pur şi simplu fac compromisuri? Cum îşi împart aceste cupluri munca plătită şi cea casnică? Sunt fericiţi sau această formulă neconvenţională este o sursă de tensiune? Nici măcar nu ştim dacă aceste cupluri sunt în mod special progresiste, mi-a spus Nadia Steiber, profesoară de sociologie la Universitatea din Viena, care coordonează un proiect multianual dedicat hipogamiei. Unii îşi imaginează poate că femeile educate, căsătorite cu bărbaţi mai puţin educaţi, sunt feministe convinse care resping rolurile tradiţionale de gen. Şi totuşi, bărbaţii cu un nivel educaţional mai scăzut tind să aibă viziuni mai tradiţionale – ceea ce ar putea sugera că femeile foarte educate care se căsătoresc cu ei împărtăşesc sau acceptă, măcar parţial, aceste perspective.

    Cât despre motivele acestor relaţii, o parte tot mai mare din cercetări sugerează că femeile se căsătoresc cu bărbaţi mai puţin educaţi pur şi simplu pentru că aceştia sunt cei disponibili – nu neapărat din cauza unei schimbări în preferinţe. În 2021, în SUA, cu 1,6 milioane mai multe femei decât bărbaţi erau înscrise în colegii de patru ani, mi-a spus Clara Cham-bers, cercetătoare la Yale. Dar, conform unui studiu recent pe care l-a semnat alături de Goldman şi Jo-seph Winkelmann de la Harvard, rata căsătoriilor în rândul femeilor cu studii superioare a rămas relativ stabilă. Explicaţia e simplă: pentru că nu sunt suficienţi bărbaţi cu studii universitare, femeile educate ajung să se căsătorească cu bărbaţi fără diplomă. Acest model – hipogamia ca reacţie la constrângeri demografice şi nu la emanciparea economică a femeilor sau apariţia aplicaţiilor de dating – a fost obser-vat şi în alte ţări. Chiar dacă normele şi preferinţele nu sunt factorii principali ai creşterii hipogamiei, ele evoluează în paralel cu aceasta. World Values Survey, un studiu global privind valorile şi convingerile, în-treabă în mod constant dacă respondenţii sunt de acord că „dacă o femeie câştigă mai mult decât soţul, cuplul va avea cu siguranţă probleme.” Schwartz şi colegii ei au constatat că în ţările unde femeile sunt mai educate şi hipogamia e mai comună, mai puţini oameni sunt de acord cu această afirmaţie. Faptul că bărbaţii şi femeile formează cupluri în ciuda diferenţelor de educaţie arată că preferinţele sunt, poate, mai flexibile decât se crede. Mai multe studii sugerează că „preferinţele nu sunt ceva fix”, a spus Schwartz. 

    Oamenii reacţionează „destul de repede la disponibilitatea partenerilor.” Este important totuşi să nu exagerăm schimbarea. Nivelul de educaţie nu corespunde întotdeauna cu venitul. Deşi femeile din căsătorii hipogame au o probabilitate ceva mai mare de a câştiga cât sau mai mult decât soţii lor, potrivit lui Schwartz, majoritatea nu o fac. Studiul lui Steiber din Austria a arătat că femeile mai educate decât soţii lor pierd ceva mai puţin la nivel de venit după naşterea unui copil decât alte mame, dar tot intră în tiparul clasic: bărbatul devine principalul susţinător financiar al familiei. Cercetările re-cente oferă o explicaţie parţială: când Goldman, Chambers şi Winkelmann au analizat câştigurile bărbaţilor fără studii superioare, au descoperit că cei căsătoriţi cu femei educate s-au descurcat mai bine decât ceilalţi. Veniturile lor au crescut uşor în timp, chiar ajustate la inflaţie. În schimb, bărbaţii fără diplomă şi fără soţii educate au avut un declin semnificativ al veniturilor. Cu alte cuvinte, femeile edu-cate se căsătoresc cu cei mai bine plătiţi bărbaţi fără diplome. „Restul bărbaţilor fără facultate se luptă serios,” a spus Goldman. Această realitate a ieşit la iveală şi din discuţiile cu cupluri hipogame din SUA. În cele mai multe cazuri, bărbatul era cel care câştiga mai mult. De exemplu, Mitchell Self din California s-a căsătorit cu Mary, partenera lui din liceu. După ce a lucrat în agricultură, Mitchell a devenit sudor şi şi-a deschis propria firmă. Mary a terminat o facultate în studii geospaţiale, dar acum are grijă de cei doi copii ai lor şi spune că Mitchell va câştiga întotdeauna mai mult decât ar putea ea. Altele au spus că veniturile soţului au fost cele care le-au permis să-şi continue studiile. Allison Hiltz, de exemplu, şi-a putut obţine diploma de master şi să intre în politica locală pentru că soţul ei, mecanic de utilaje de gunoi, câştiga suficient. Câteva dintre soţiile care câştigau mai mult aveau educaţie foarte avansată. Sonia Ben Hedia Twomey, acum lingvist computaţional într-o mare companie tech, are un doctorat. Soţul ei, John, are o diplomă de licenţă şi lucrează în industria auto. „Face bani decenţi, dar nu ca ea,” a spus el. Pentru cei mai mulţi, diferenţele educaţionale nu erau o problemă. O altă Mary, cu masterat, spunea despre soţul ei, încă student: „E foarte educat. Doar că nu are o diplomă.” Pentru multe femei, educaţia nu echivalează cu inteligenţa sau curiozitatea. Unele au sugerat că lipsa tensiunilor s-ar putea datora faptului că soţul câştigă totuşi mai mult. Poate, au speculat ele, a câştiga mai puţin decât parten-era ar fi o ameninţare mai mare pentru masculinitate decât a fi mai puţin educat.   

     

    Cum stau lucrurile în Europa?

    Studiul intitulat „The Reversed Gender Gap in Education and Assortative Mating in Europe”, realizat de Yolien De Hauw, André Grow şi Jan Van Bavel, analizează modul în care inversarea decalajului de gen în educaţie influenţează formarea cuplurilor în Europa. Potrivit acestuia, dacă în trecut bărbaţii aveau, în general, un nivel de educaţie mai ridicat decât femeile, în ultimele decenii, această tendinţă s-a inver-sat, iar în multe ţări europene, femeile depăşesc bărbaţii în ceea ce priveşte educaţia superioară. Acest fenomen ridică întrebări despre impactul său asupra dinamicii relaţiilor şi a formării cuplurilor. 

    Metodologia: 

    Cercetătorii au utilizat date din European Social Survey (runde 1–6) şi au aplicat modele de regresie mul-tinomială pe mai multe niveluri pentru a examina proporţiile bărbaţilor şi femeilor care trăiesc cu un partener cu un anumit nivel de educaţie, în funcţie de propriul lor nivel educaţional şi de raportul de gen specific cohortelor în rândul populaţiei cu studii superioare la nivel de ţară.

     

    Constatări principale:

    • Pentru femei:

    Femeile cu studii superioare tind să formeze mai des cupluri cu bărbaţi cu un nivel educaţional inferior, decât să rămână singure. De asemenea, femeile cu educaţie medie sunt mai puţin susceptibile să formeze cupluri cu bărbaţi cu studii superioare.

    • Pentru bărbaţi: 

    Nu există dovezi că bărbaţii sunt mai predispuşi să formeze cupluri cu femei cu studii superioare. În schimb, s-a constatat că aceştia trăiesc singuri mai frecvent.



    Traducere şi adaptare: Ioana Matei

  • Căscatul ar putea fi mai periculos decât se credea, arată un studiu

    „Somnolenţa este o problemă serioasă de sănătate cu consecinţe de mare amploare”, a declarat preşedintele AASM, Eric Olson, pneumolog şi specialist în medicina somnului la Clinica Mayo din Rochester, Minnesota.

    „De la accidente provocate de somnolenţă la volan la erori la locul de muncă şi riscuri pentru sănătate pe termen lung, efectele somnolenţei excesive în timpul zilei au un impact asupra indivizilor şi societăţii în fiecare zi”, a declarat Olson într-o declaraţie privind studiul, care este susţinut de 25 de organizaţii medicale diferite, inclusiv Academia Americană de Neurologie, Consiliul Naţional de Siguranţă şi Academia Americană a Medicilor de Familie.

    Potrivit experţilor, lipsa unei nopţi de odihnă de calitate, de cel puţin şapte până la opt ore, a fost legată de apariţia sau agravarea diabetului, depresiei, bolilor de inimă şi de rinichi, hipertensiunii arteriale, obezităţii şi accidentului vascular cerebral.

    „Având în vedere că o treime dintre adulţii din SUA susţin că se confruntă cu somnolenţă excesivă, importanţa identificării intervenţiilor care o recunosc, o evaluează şi o tratează nu poate fi subestimată”, a adăugat Olson.

    De prea multe ori, oamenii trec cu vederea semnele de somnolenţă, cum ar fi adormirea în timpul unei întâlniri de lucru, ca fiind o problemă nesemnificativă, spun experţii, adăugând că acestea reprezintă însă un indicator al unui deficit de somn potenţial periculos.

    „Lucrul nefericit este că datele arată că, odată cu privarea parţială cronică de somn, capacitatea de a ne percepe propriul nivel de afectare nu mai este exactă – credem că suntem bine, când de fapt nu suntem”, a spus Indira Gurubhagavatula, profesoară de medicina somnului la Veteran’s Administration Medical Center la Penn Medicine din Philadelphia.

    Conform statisticilor, aproximativ 100.000 de accidente rutiere pe an sunt legate de somnolenţă la volan.

  • Studiu: Utilizarea dispozitivelor electronice în pat poate creşte riscul de insomnie cu 59%

    Folosirea dispozitivelor electronice în pat este asociată cu un risc cu 59% mai mare de insomnie şi poate reduce durata somnului cu aproximativ 24 de minute pe noapte.

    Cercetătorii de la Institutul Norvegian de Sănătate Publică au analizat datele din cadrul „Students’ Health and Well-being Study 2022″, un studiu reprezentativ la nivel naţional pentru studenţii din Norvegia, care a inclus participanţi cu vârste între 18 şi 28 de ani.

    „Problemele de somn sunt foarte răspândite în rândul studenţilor şi au implicaţii semnificative pentru sănătatea mintală, performanţa academică şi starea generală de bine”, a declarat Gunnhild Johnsen Hjetland, psiholog clinician la Institutul Norvegian de Sănătate Publică.

    Spre deosebire de studiile anterioare care sugerau că utilizarea reţelelor sociale are un impact mai negativ asupra somnului comparativ cu alte activităţi pe ecran, noua cercetare indică faptul că tipul de activitate desfăşurată pe dispozitive nu contează atât de mult cât timpul total petrecut utilizând ecrane în pat.

    „Nu am găsit diferenţe semnificative între utilizarea reţelelor sociale şi alte activităţi pe ecran, ceea ce sugerează că folosirea ecranului în sine este factorul cheie în perturbarea somnului”, a adăugat Hjetland.

    Participanţii la studiu au raportat dacă şi pentru cât timp au folosit dispozitive electronice în pat, specificând tipul activităţii: vizionarea de filme sau TV, verificarea reţelelor sociale, navigarea pe internet, ascultarea de conţinut audio, jocuri video sau citirea de materiale de studiu.

    „Dacă vă confruntaţi cu probleme de somn şi suspectaţi că timpul petrecut pe ecran ar putea fi un factor, încercaţi să reduceţi utilizarea ecranelor în pat, ideal oprindu-vă cu cel puţin 30-60 de minute înainte de somn”, recomandă specialistul.

    Studiul a fost publicat în revista ştiinţifică Frontiers in Psychiatry.

  • Studiu: Consumul redus de alcool poate creşte riscul de cancer şi boli cardiovasculare

    Consumul redus de alcool poate creşte riscul de cancer şi boli cardiovasculare, potrivit unui nou studiu. Cercetarea, realizată de Behavioural Insights Team, la solicitarea organizaţiei caritabile Alcohol Change UK, a analizat obiceiurile de consum ale peste 4.000 de adulţi din Marea Britanie. 

    În urma studiului, s-a constatat că persoanele care consumă alcool în conformitate cu recomandările Serviciului Naţional de Sănătate (NHS) au o stare de sănătate mai proastă decât persoanele care nu consumă deloc alcool.

    Comparativ cu persoanele care nu au consumat niciodată alcool, ratele bolilor cardiovasculare au crescut de la 1 % la 5 %, iar pentru cancer, acestea au crescut de la 1 % la 4 %.

    Studiul a constatat, de asemenea, că băutorii „cu risc scăzut” au înregistrat o calitate redusă a somnului, o funcţionalitate zilnică mai proastă şi o sănătate dentară mai precară, comparativ cu cei care nu au consumat niciodată alcool.

    Richard Piper, director executiv al Alcohol Change UK, a declarat: „Timp de decenii, am căzut pradă unei idei binare, dar false, conform căreia problemele legate de băutură afectează doar o minoritate de persoane cu dependenţă de alcool. Dar, după cum arată clar acest studiu, alcoolul are un impact asupra sănătăţii şi bunăstării noastre de-a lungul întregului spectru al consumului de alcool, chiar şi la niveluri cu risc scăzut”.

    NHS recomandă ca oamenii să nu consume mai mult de şase halbe de bere sau 10 pahare mici de vin pe săptămână, însă oamenii de ştiinţă avertizează că modul în care unii oameni consumă aceste volume de alcool poate fi problematic pentru sănătatea lor.

  • Care este unul dintre motivele principale, greu de crezut, pentru care tot mai multe relaţii sau căsnicii se destramă în ţara noastră? Aproape jumătate dintre acestea se încheie din acest motiv

    Într-o era în care iubirea se exprimă, vrând-nevrând, în rate, cheltuieli neprevăzute şi planuri financiare pe termen lung, banii au devenit un test de rezistenţă pentru cupluri. Un test pe care, statistic vorbind, mulţi îl pică. Peste 40% dintre cuplurile din România se ceartă pe tema banilor, iar pentru un număr tot mai mare, acest conflict devine cauza principală a despărţirii. Nu e infidelitatea, nu e lipsa comunicării – e bugetul. De ce?

    Discuţiile despre bani nu sunt niciodată doar despre bani”, subliniază Nicoleta Deliu-Paşol, coordonatoarea programului naţional de educaţie financiară „Şcoala de Bani” al BCR, care a publicat acest studiu în luna februarie. Potrivit ei, în spatele unor certuri pe cardul comun, de exemplu, se ascund diferenţe de viziune despre viaţă: vrei casă mare sau vacanţe dese? Preferi să investeşti în educaţie sau să ai haine de brand? Într-un cuplu, fiecare răspuns diferit e o fisură în construcţia unui plan comun de viaţă. „Oamenii se tem de instabilitate.

    Iar impredictibilitatea financiară apasă direct pe fricile noastre de bază”, crede şi Adina Vlad, sociolog şi managing partner la Unlock Market Research. De altfel, în studiile din 2024, banii nu mai sunt prima cauză a destrămării relaţiilor – au fost devansaţi de infidelitate – dar rămân totuşi pe locul al doilea. O dovadă că educaţia financiară începe să-şi facă simţită prezenţa, dar mai e mult de lucrat. Şi totuşi, există şi veşti bune: tot mai multe cupluri româneşti manifestă o stare de „precauţie cu optimism”, spune Adina Vlad. Adică învaţă să-şi gestioneze mai bine banii, comunică mai eficient şi îşi construiesc împreună o relaţie financiară. Iar un semnal clar e că „fondul de urgenţă” a devenit un must-have în tot mai multe relaţii.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Dragostea nu ţine de foame, dar nici banii nu ţin loc de dragoste

    Într-o era în care iubirea se exprimă, vrând-nevrând, în rate, cheltuieli neprevăzute şi planuri financiare pe termen lung, banii au devenit un test de rezistenţă pentru cupluri. Un test pe care, statistic vorbind, mulţi îl pică. Peste 40% dintre cuplurile din România se ceartă pe tema banilor, iar pentru un număr tot mai mare, acest conflict devine cauza principală a despărţirii. Nu e infidelitatea, nu e lipsa comunicării – e bugetul. De ce?

     

    Discuţiile despre bani nu sunt niciodată doar despre bani”, subliniază Nicoleta Deliu-Paşol, coordonatoarea programului naţional de educaţie financiară „Şcoala de Bani” al BCR, care a publicat acest studiu în luna februarie. Potrivit ei, în spatele unor certuri pe cardul comun, de exemplu, se ascund diferenţe de viziune despre viaţă: vrei casă mare sau vacanţe dese? Preferi să investeşti în educaţie sau să ai haine de brand? Într-un cuplu, fiecare răspuns diferit e o fisură în construcţia unui plan comun de viaţă. „Oamenii se tem de instabilitate.

    Iar impredictibilitatea financiară apasă direct pe fricile noastre de bază”, crede şi Adina Vlad, sociolog şi managing partner la Unlock Market Research. De altfel, în studiile din 2024, banii nu mai sunt prima cauză a destrămării relaţiilor – au fost devansaţi de infidelitate – dar rămân totuşi pe locul al doilea. O dovadă că educaţia financiară începe să-şi facă simţită prezenţa, dar mai e mult de lucrat. Şi totuşi, există şi veşti bune: tot mai multe cupluri româneşti manifestă o stare de „precauţie cu optimism”, spune Adina Vlad. Adică învaţă să-şi gestioneze mai bine banii, comunică mai eficient şi îşi construiesc împreună o relaţie financiară. Iar un semnal clar e că „fondul de urgenţă” a devenit un must-have în tot mai multe relaţii.

    Potrivit managing partnerului de la Unlock Market Research, 53% dintre parteneri afirmă că iau deciziile financiare importante împreună, ceea ce indică o orientare clară spre parteneriate financiare egalitare. În acelaşi timp, tot mai multe familii adoptă bune practici precum fondul de urgenţă, bugetarea transparentă sau economisirea pentru obiective comune — de la vacanţe, la educaţia copiilor. Unul dintre cele mai frecvente sfaturi venite de la specialişti e simplu: vorbiţi despre bani înainte să vă certaţi pe bani. Nicoleta Deliu-Paşol spune că alinierea dorinţelor financiare e cheia. Nu există un model universal: unii aleg conturi comune, alţii îşi împart responsabilităţile în funcţie de venituri. Important e ca amândoi să se simtă confortabil şi echitabil în formula aleasă. Pentru unii, contul comun e o dovadă de încredere.

    Pentru alţii, o sursă de stres. Ceea ce funcţionează, spune Nicoleta, e ca „ambii să ştie exact care sunt regulile jocului, să aibă acces egal şi să discute deschis despre priorităţi.” Dacă partenerul face achiziţii spontane, imprudente, apare conflictul. Fiecare decizie financiară devine astfel o declaraţie despre valori, despre control, despre roluri în cuplu. „Femeile nu sunt neapărat mai stresate financiar, dar sunt mai prudente”, explică Adina Vlad.

    Şi da, 1 din 5 români a regretat o achiziţie impulsivă în 2024. Soluţia? Regula celor 24 de ore – amână decizia, discut-o, reevaluează. Uneori, o noapte de somn valorează mai mult decât o geantă la reducere, de exemplu. Studiul realizat a mai arătat că doar 48% dintre cupluri pun bani deoparte pentru vacanţe, dar cei care o fac nu mai văd concediul ca pe un moft, ci ca pe o formă de igienă relaţională. „Vacanţele nu mai sunt considerate o cheltuială, ci o investiţie în sănătatea mintală şi în amintiri”, punctează Adina Vlad. Ceea ce demonstrează că oamenii încep să se uite la bani şi prin prisma impactului emoţional, nu doar a cifrelor.

    Planificarea financiară aduce predictibilitate, iar aceasta consolidează încrederea într-o relaţie. Atât Nicoleta Deliu-Paşol, cât şi Adina Vlad sunt de acord că educaţia financiară devine o formă de igienă relaţională. Iar interesul e uriaş: la evenimentele dedicate finanţelor în cuplu, locurile se ocupă în primele ore. Ce le lipseşte multora? O metodă practică, adaptată stilului de viaţă. „Traininguri de tip experiment financiar, în care cuplurile să descopere cum se raportează fiecare la bani, ar putea face minuni”, sugerează Adina Vlad.   

     

    Ce e de făcut pentru ca banii să nu distrugă relaţiile?

    1. Banii nu distrug relaţiile – lipsa de comunicare despre bani o face.

    2. Planul financiar în cuplu trebuie să fie clar, flexibil şi revizuit constant.

    3. Un fond de urgenţă e mai important decât o cină romantică (pe termen lung).

    4. Educaţia financiară salvează mai multe relaţii decât ne-am imagina.

    10 întrebări şi răspunsuri din interviurile cu Nicoleta Deliu-Paşol şi cu Adina Vlad

     

    Nicoleta Deliu-Paşol

    1. Cum au ajuns problemele financiare ca una dintre principalele cauze ale  despărţirilor în România?

    Ca orice altă problemă pe care nu o abordăm deschis – nu vorbim despre ce ne dorim de la bani, care sunt obiectivele noastre în viaţă, cum arată relaţia noastră cu banii, care sunt credinţele pe care le avem despre bani, cu care am venit din copilărie. Şi, în general, banii sunt foarte legaţi de tot ce înseamnă viziunea despre viaţă: casă mare, maşină nouă sau vacanţe multe? Educaţie sau haine? Toate acestea sunt lucruri despre care trebuie să discutăm deschis.

    2. Care sunt cele mai mari provocări financiare pentru cupluri în 2025?

    Alinierea dorinţelor şi a obiectivelor financiare.

    3. Cum ar trebui să se împartă responsabilităţile financiare într-un cuplu?

    Ca toate celelalte responsabilităţi, într-un mod care să fie corect faţă de fiecare partener, de dorinţele fiecăruia. Nu cred că există un model universal, aşa cum fiecare cuplu e diferit, şi responsabilităţile financiare sunt diferite. Ce contează este discuţia deschisă şi asumată, care să îi facă pe amândoi să se simtă bine cu modul de funcţionare a vieţii financiare în cuplu.

    4. Cum pot evita cuplurile deciziile financiare pripite?

    Planificând şi discutând deschis despre lucrurile pe care vor să le construiască în viaţă, despre obiective financiare şi despre comportamente responsabile.

    5. Ce soluţii financiare ar putea ajuta cuplurile să crească împreună?

    Să îşi facă nişte reguli legate de cheltuielile comune – aici poate să ajute un cont comun la care să aibă amândoi carduri ataşate, să aibă un fond de urgenţă la care să aibă acces amândoi, asigurări care să le dea linişte că nu devin o povară pentru celălalt şi pensii private care să le asigure un venit sigur la bătrâneţe.

    Discutaţi, planificaţi, analizaţi, rediscutaţi, fiţi sinceri cu lucrurile pe care vi le doriţi, dar şi cu modul în care voi vă raportaţi la bani! –
    Nicoleta Deliu-Paşol, coordonatoarea programului naţional de educaţie financiară „Şcoala de Bani” al BCR
     

    Adina Vlad

    1. Cum a afectat creşterea costurilor de trai relaţiile de cuplu?

    În România, oamenii spun că se trăieşte mai bine, deci costurile de trai nu au devenit mai mari în raport cu veniturile. Rezultatele din studiul de anul acesta indică o echilibrare a vieţii financiare în vieţile familiilor din România, în sensul că oamenii au învăţat destul de multe lucruri despre bani cât să nu îi mai lase să strice armonia în familii. Anul trecut banii erau pe primul loc ca motiv de ceartă, anul acesta neajunsurile financiare se află pe locul doi ca motiv de destrămare a unor familii, după infidelitate.

    2. Cât de comună este tendinţa de a împărţi veniturile şi cheltuielile? 

    Marea majoritate a cuplurilor (aproximativ 50%) spun că veniturile şi cheltuielile sunt la comun, la fel şi restul responsabilităţilor financiare. Atunci când comparăm femeia cu bărbatul însă, la restul de 50% din cupluri unde deciziile sunt împărţite, procentele cresc uşor în favoarea bărbatului – el contribuie mai mult, e uşor mai activ în a face cheltuieli sau achiziţii spontane, dar diferenţele sunt mici. Când e vorba de achiziţii majore, 84% din cupluri spun însă că deciziile se iau la comun.

    3. De ce 43% dintre cupluri se ceartă pe tema banilor?

    Banii lucrează foarte mult în zona de siguranţă, de supravieţuire. Fiecare partener din cuplu se simte vulnerabil în faţa unui dezechilibru financiar şi, de cele mai multe ori, din frustrare, dă vina pe cel cu care „împarte o pâine”, cum se mai spune. În plus, dacă cei doi parteneri nu au o viziune similară asupra vieţii – unul cheltuie excesiv sau se împrumută, altul este mai precaut – practicile unuia îl pot afecta şi pe celălalt, care ajunge să se simtă o victimă. Dacă într-un cuplu oamenii nu au un plan financiar comun şi o viziune similară, armonia se poate destrăma foarte repede – e ca şi cum ar clădi o casă frumoasă, dar care nu are fundaţie.

    4. Ce categorie de cheltuieli provoacă cele mai multe discuţii?

    Cele mai frecvente discuţii se concentrează în jurul subiectului privind raportul dintre venituri şi cheltuieli (13%), dar şi discuţii privind cheltuieli pentru achiziţionarea unui produs scump sau renovarea casei.

    5. Cum s-a schimbat percepţia asupra nunţilor şi cheltuielilor aferente?

    37% din respondenţi spun că vor participa la mai puţine nunţi, în principal pentru că se aşteaptă ca frecvenţa lor să scadă, mai ales a nunţilor cu mulţi invitaţi.

    Dacă într-un cuplu oamenii nu au un plan financiar comun şi o viziune similară, armonia se poate destrăma foarte repede – e ca şi cum ar clădi o casă frumoasă, dar care nu are fundaţie. – Adina Vlad, sociolog şi managing partner la Unlock Market Research

  • Românii în 2025: de la „manifest” la „eu sunt bine”

    Dacă în 2024 conceptul de „manifestare” era omniprezent – oamenii îşi doreau să fie autentici, să îşi trăiască viaţa conform propriilor dorinţe, fără compromisuri – începutul lui 2025 a adus o schimbare de perspectivă. Acum, românii nu mai sunt concentraţi pe afirmarea identităţii, ci pe reconstrucţia personală şi pe găsirea unei linişti interioare. Cel puţin asta arată datele celui mai recent studiu Hunters, realizat la finalul anului 2024 şi care oferă o imagine detaliată asupra direcţiei în care se îndreaptă societatea. 

    Analiza realizată de compania de cercetare Unlock Research scoate în evidenţă câteva tendinţe majore care definesc modul în care românii percep viaţa, consumul şi relaţiile sociale. Adina Vlad, care a condus cercetarea, observă că oamenii şi-au ajustat priorităţile: „Oamenii cumva au început să se concentreze pe ale lor şi să nu mai aştepte de la alţii. Şi-au dat seama că liniştea depinde de ei.” Ea a vorbit despre acest studiu, înainte de publicarea rezultatelor acestuia, în cadrul unui eveniment BCR organizat recent. Noua filosofie de viaţă a românilor poate părea, la prima vedere, o retragere din viaţa socială, dar este mai degrabă o asumare a unei independenţe mai mari, mod de gândire care reflectă o încercare de a aduce stabilitate într-un context general haotic, marcat de evenimente globale imprevizibile. Românii nu mai aşteaptă ca mediul extern să se schimbe, ci caută să-şi creeze propria stabilitate. 

    Studiul Hunters arată că românii se află într-o poziţie unică, oscilând între o cultură colectivistă şi o tendinţă spre individualism. Pe de o parte, valorile tradiţionale româneşti sunt încă puternice, dar pe de altă parte, tinerii din generaţiile recente adoptă o mentalitate mai autonomă. „România tot timpul a avut acest spirit de explorator, de colectiv deschis, latin. Ne place sau nu să credem, avem această deschidere şi această dorinţă de autoexprimare şi conexiune.” Adina Vlad explică această tranziţie astfel: „România a fost mult timp în zona incertitudinii, dar acum începem să ne asumăm mai clar identitatea. Începem să fim mai împăcaţi cu ceea ce suntem şi să ne construim viaţa după propriile reguli”. Un alt aspect interesant remarcat în studiul Hunters este modul în care românii percep succesul şi recunoaşterea socială. Pe de o parte, dorinţa de apreciere şi statut rămâne puternică: „Mulţi spun că, atunci când vin în România, văd o societate care are nevoie de validare şi putere. Românii încearcă să îşi exprime valoarea şi dorinţa de a fi apreciaţi pentru ceea ce sunt”.  Pe de altă parte, românii devin mai conştienţi de propriile nevoi şi mai puţin influenţaţi de presiunile externe: „În ultimii ani, România a început să fie mai puţin preocupată de ce cred ceilalţi şi mai concentrată pe ceea ce îşi doreşte cu adevărat”.  Această schimbare sugerează o evoluţie a mentalităţii colective, în care accentul nu mai este pus doar pe confirmarea socială, ci pe autenticitate şi echilibru personal.

     

    Trezirea socială între frustrare şi speranţă

    Analiza Adinei Vlad arată că România se află într-o fază de tranziţie, în care vechile modele culturale sunt provocate de noi aspiraţii. La final de 2024, românii păreau mai determinaţi să-şi ia viaţa în propriile mâini, mai puţin dependenţi de validarea externă şi mai orientaţi spre găsirea unui echilibru între stabilitate şi schimbare. Dacă aceste tendinţe vor continua, România ar putea trece de la o societate caracterizată de incertitudine şi căutare a validării externe la una în care oamenii îşi asumă mai clar identitatea şi îşi construiesc un viitor mai sigur şi mai autentic. Studiul analizat de Adina Vlad dezvăluie dinamici sociale complexe, în care optimismul şi frustrarea coexistă într-un echilibru precar. Unul dintre aspectele-cheie evidenţiate în discursul ei este că, spre deosebire de anii precedenţi, românii devin tot mai conştienţi de nevoia de schimbare şi de propriul lor rol în societate. Această trezire, însă, nu este doar o iluminare personală, ci este puternic influenţată de factori externi, cum ar fi acce­sul la informaţie şi experienţele colective. „Oamenii citesc şi au văzut foarte multe poveşti despre cum să îţi îndepli­neşti dorinţele şi despre cum să evoluezi. Şi trezirea aceasta se întâmplă la toate nivelurile societăţii.” România nu mai este doar o societate resemnată, ci una care începe să-şi revendice locul pe harta globală: „O mare parte dintre cei care duc România mai departe, cei care cred că România merită să fie mai vizibilă în lume provin din zona conservatoare.” 

    Adina Vlad, managing partner, Unlock Research: Oamenii citesc şi au văzut foarte multe poveşti despre cum să îţi îndeplineşti dorinţele şi despre cum să evoluezi. Şi trezirea aceasta se întâmplă la toate nivelurile societăţii.

    Această schimbare este însă dublată de un sentiment de frustrare. Oamenii care au fost răbdători ani de zile, care au sperat şi au investit în viitor încep să îşi piardă această răbdare. „Încărcătura cu care vine România veche, România conservatoare, este alimentată nu de control, ci de furie şi frustrare.” Această furie latentă are potenţialul de a se transforma într-o explozie socială, într-un moment în care românii simt că s-a depăşit limita. Un aspect fascinant al identităţii colective a românilor este această capacitate de a menţine o atmosferă de voie bună şi optimism, dar şi de a exploda atunci când simt că au fost ignoraţi prea mult timp. „România este o cultură în care toată lumea stă la mici şi bere, ne simţim bine, avem maşini bune, călătorim şi copiii râd. Este o cultură care, la suprafaţă, pare relaxată, dar când se enervează, se enervează rău.” Această dualitate este ceea ce defineşte comportamentul colectiv al românilor: sunt răbdători, tolerează multe, dar când ating punctul critic, reacţia este puternică şi incontrolabilă. „Un om care îşi doreşte foarte mult să fie bine, să fie bine, să fie bine, este un om care rezistă. Dar în momentul în care i se adună prea multe nedreptăţi, colapsul este foarte puternic.” Acest tip de reacţie nu este doar emoţională, ci şi reflectă un ciclu social – perioade lungi de acumulare de nemulţumire, urmate de reacţii radicale.

     

    Unitate de viziune, dar soluţii diferite

    Un alt aspect esenţial al studiului este că, în ciuda tuturor diviziunilor politice şi sociale, românii au, în realitate, aceleaşi obiective pentru viitorul ţării. „Probabil credem acum că România este scindată, că unii vor Rusia şi alţii vor Europa. Nu, nu vrea nimeni Rusia. Toată lumea vrea Europa. Doar că soluţiile pe care le găsesc sunt diferite.” Această afirmaţie demontează mitul unei ţări divizate între Est şi Vest. Nu există o dorinţă reală de a îndepărta România de valorile europene, ci doar diferenţe de opinie în ceea ce priveşte calea de urmat. Problema nu este direcţia, ci lipsa unui lider sau a unui discurs care să unifice toate aceste perspective diferite. În lipsa unei viziuni coerente, oamenii îşi creează propriile soluţii şi îşi aleg liderii pe baza empatiei şi modului în care se simt reprezentaţi. „Unii vorbesc pe limba oamenilor, alţii nu. Unii vorbesc cu empatie şi căldură, iar alţii nu reuşesc să se conecteze.” Un paradox interesant al acestui studiu este faptul că, deşi încrederea în instituţii (cum ar fi biserica sau partidele politice) este în scădere, încrederea în România ca ţară este în creştere. „Încrederea în România creşte constant de câţiva ani. Numărul celor care au încredere în România pe termen lung este mai mare decât numărul celor care nu au încredere.” Aceasta sugerează că oamenii nu au renunţat la speranţa că România poate avea un viitor mai bun, dar sunt dezamăgiţi de actualele structuri care ar trebui să conducă această schimbare. „Biserica este singura care pierde. Este un procent. Dar biserica nu a întreprins nimic pentru a opri această pierdere.” România anului 2025 se află într-un moment de cotitură. Pe de o parte, există o trezire colectivă şi o dorinţă reală de progres, pe de altă parte, această trezire este alimentată de frustrare şi o nerăbdare crescândă. Dacă această energie socială va fi canalizată în mod constructiv, România ar putea intra într-o nouă etapă de dezvoltare. Însă, dacă lipsa de răbdare se transformă în furie necontrolată, atunci societatea riscă să se confrunte cu conflicte şi diviziuni mai mari. Unul dintre cele mai interesante insighturi ale studiului este frustrarea românilor faţă de lipsa unui lider care să le vorbească pe limba lor. În ciuda încrederii crescute în România, există o lipsă acută de reprezentare. „De ani de zile spunem că nu are cine să vorbească cu românii. Dar, mai important, nu am înţeles cum trebuie să le vorbească.” Cei care au reuşit să se conecteze cu oamenii sunt, surprinzător, băncile şi brandurile comerciale, care au investit masiv în educaţie financiară şi au oferit soluţii concrete pentru viitor.“

    Băncile au fost primele care au înţeles că trebuie să educe oamenii, să le vorbească despre economie, reguli şi investiţii.” În schimb, clasa politică şi instituţiile statului nu reuşesc să construiască acelaşi nivel de încredere, ceea ce explică frustrarea tot mai mare a cetăţenilor.   

    Ce este studiul Hunters Report?

    Unlock Market Research este o agenţie de cercetare care explorează tendinţele de consum, comportamentele şi aspiraţiile românilor. Studiul este realizat anual, iar datele colectate sunt utilizate pentru a înţelege cum evoluează societatea şi ce factori influenţează mentalitatea colectivă. Hunters Report este unul dintre cele mai cunoscute rapoarte ale Unlock, oferind o hartă a schimbărilor din societate, incluzând:

    1. Comportamentul de consum;

    2. Schimbările culturale şi sociale;

    3. Impactul evenimentelor economice şi geopolitice asupra românilor;

    4. Aşteptările şi valorile emergente în societate.

    De la spiritualitate la justiţie: ce îi oferă românului încredere?

    Încrederea nu este doar un sentiment vag, ci este legată de anumite piloni esenţiali ai societăţii. Studiul Hunters 2025 arată că există două categorii de factori care influenţează percepţia românilor:

    Π1.

    „Boosteri interni” – Elemente care ţin de bunăstarea personală, precum sănătatea, socializarea şi timpul petrecut în natură.

    „În momentul în care suntem sănătoşi, socializăm şi petrecem timp în natură, creşte şi încrederea în noi şi în viitor.”

     2.

    Factorii sociali şi instituţionali – În mod surprinzător, încrederea în biserică scade, dar încrederea în conceptul de spiritualitate rămâne puternică.

    „Oamenii au încredere în Dumnezeu, în univers, în energii, dar nu în Biserică.”

  • Studiu: Aspectul fizic, nu sănătatea, motivează oamenii să facă sport

    Cercetătorii au stabilit astfel că oamenii fac exerciţii ca să arate bine, nu pentru sănătate: 23,9% fac sport pentru aspectul fizic, 18,9% pentru sănătatea fizică, 16,9% pentru sănătatea mintală.

    „În chestionare, oamenii susţin că vor să fie sănătoşi, dar în realitate, vor abdomen cu pătrăţele”, spune prof. Yftach Gepner, unul dintre autorii studiului.

    Studiul a identificat şi strategiile cele mai eficiente pentru menţinerea sportului:

    – 20% se bazează pe rutine fixe (dimineaţa/seara, în fiecare sâmbătă)

    – 13,9% îşi stabilesc obiective (slăbit, alergat 5 km)

    – 12,1% se bucură de activitatea în sine

    – 9,7% merg la sport pentru socializare.

    Cercetătorii subliniază un paradox: doar două ore de sport săptămânal pot preveni 30% din boli şi prelungi viaţa, dar mai puţin de un sfert din populaţie face acest lucru.

  • Raiffeisen Bank România: Cât cheltuiesc românii pentru Valentine’s Day sau Drogobete? Bugetul mediu este de 488 lei, dar bărbaţii alocă sume mai mari

    Românii cheltuiesc în medie 488 lei pentru a sărbători Ziua Îndrăgostiţilor (Valentine’s Day / Dragobete), iar bărbaţii sunt cei care contribuie cel mai mult la aceste cheltuieli, cu o medie de 580 de lei , potrivit unui studiu realizat de Raiffeisen Bank, în colaborare cu Appinio, companie globală de cercetare a pieţei.

    În 2025, 4 din 10 români spun că vor cheltui sub 300 de lei în luna iubirii, în timp ce 8% plănuiesc cheltuieli de peste 1000 lei.

    ”Pentru majoritatea cuplurilor, echilibrul financiar este un element important al relaţiei, iar studiul nostru arată că românii devin tot mai conştienţi de impactul pe care gestionarea banilor îl are asupra armoniei în cuplu. Este îmbucurător să vedem că aproape 80% dintre respondenţi consideră esenţială o administrare corectă a bugetului comun, însă provocările persistă, mai ales în rândul tinerilor. Nevoia de planificare financiară rămâne ridicată, iar accesul la instrumente flexibile şi soluţii personalizate pot ajuta cuplurile să îşi gestioneze mai eficient resursele şi să evite tensiunile legate de bani.”, declară Mihail Ion, Vicepreşedinte, Divizia Pieţe de Capital, Servicii Bancare de Investiţii şi Planificare Financiară Personală, Raiffeisen Bank România.

    Datele arată că 55% dintre românii care sunt într-o relaţie marchează aceste zile, iar pentru 6 din 10 români cheltuielile asociate lunii iubirii nu sunt percepute ca o presiune financiară. Valentine’s Day este a doua cea mai importantă ocazie în care românii sărbătoresc relaţia de cuplu (44%), imediat după aniversarea căsătoriei (46%).

    Cei mai mulţi români preferă cadourile clasice, incluzând flori, bijuterii şi cărţi (48%), urmate de ieşiri la restaurant (46%) şi cine romantice acasă (36%). Totuşi, 10% aleg să transforme luna iubirii într-o oportunitate de escapadă, optând pentru un city break. 

    Studiul Raiffeisen Bank arată că aproape jumătate dintre respondenţi (45%) aleg să îşi gestioneze veniturile şi cheltuielile în comun, în timp ce 40% împart doar cheltuielile, păstrând veniturile separat, un comportament mai frecvent întâlnit în rândul generaţiei Z.

    Pe de altă parte, în mediul rural, în 20% dintre cazuri, un singur partener acoperă toate cheltuielile. În plus, 42% dintre respondenţi recunosc că banii pot deveni un motiv de dispută în relaţie, iar 55% ar aprecia sfaturi specializate despre cum să îşi optimizeze finanţele în cuplu, în special tinerii cu vârste între 18 şi 24 de ani.

    Studiul Raiffeisen Bank România, în colaborare cu Appinio,  a fost realizat pe un eşantion de 700 de respondenţi în februarie 2025.