BusinessMagazin

Tag: stres

  • Ţara care le interzice şefilor să îşi mai deranjeze angajaţii după orele de program

    Ar trebui guvernul să intervină şi să reglementeze modul în care angajaţii sunt obligaţi să răspundă la mail-uri?
     
    În Franţa, răspunsul la această întrebare pare să fie da; Partidul Socialist al lui Francois Hollande e pe cale să voteze o lege care va da angajaţilor, pentru prima oară, “dreptul de a se deconecta”, scriu cei de la BBC.
     
    Companiile cu mai mult de 50 de angajaţi vor fi obligate să prezinte un plan care să conţină orele (în special seara şi în weekend) în care angajaţii nu sunt obligaţi să răspundă la mesajele electronice.
     
    Chiar dacă reacţiile din alte state membre UE nu au fost cele aşteptate, guvernul francez insistă că ideea de conectare permanentă reprezintă o problemă tot mai mare, asupra căreia trebuie luate o serie de măsuri.
     
    “Toate studiile arată că există mult mai stres legat de muncă în ziua de azi, şi acest stres este constant”, a declarat parlamentarul socialist Benoit Harmon. “Angajaţii părăsesc fizic biroul, dar nu îşi părăsesc munca. Ei rămân ataşaţi printr-un fel de lesă electronică, exact ca un câine. Mesajele, email-urile colonizează viaţa angajaţilor până la punctul la care aceştia cedează nervos.”

  • Topul motivelor care provoacă stres la locul de muncă

     Indiferent cât de inteligenţi suntem noi ca oameni, nu suntem suficient de evoluaţi pentru a putea face diferenţa între problemele fizice, legate de viaţă şi problemele emoţionale. Astfel, corpul nostru răspunde stresului prin instalarea unor simptome precum durerile de cap, tensiunile la nivelul muşchilor, probleme cu stomacul, pierderea poftei de mâncare, dificultăţi de concentrare, insomnii, iritabilitate şi îmbătrânire prematură.

    Astfel, pentru a evita problemele cauzate de stresul acumulat la locul de muncă ar trebui să ţinem seama de aceste 16 lucruri care ne aduc această stare la locul de muncă, propuse de cosmopolitan.com.

    1. Faptul că nu ai încredere în tine este una dintre cauzele pentru care apare stresul la locul de muncă. Dacă nu ai încredere că poţi rezolva cerinţele postului tău, atunci vei sfârşi printr-o stare de anxietate care te va îmbolnăvi treptat.

    2. Dacă trebuie să „dai raportul” în fiecare zi unui superior, atunci ai un motiv în plus pentru care te stresezi la locul de muncă.

    3. Consideri că munca ta este în zadar? Atunci când nu crezi că ceea ce faci aduce vreun beneficiu companiei pentru care lucrezi, atunci nu vei avea nicio bucurie la locul de muncă. Încearcă să vezi potenţialul tău şi ajutorul pe care ceea ce faci îl aduce companiei.

    4. Faptul că nu-ţi aduci aminte care a fost ultima ta performanţă şi când te-a lăudat şeful tău sau el chiar nu o face, atunci iată un motiv în plus să fii stresat. Trebuie să îţi propui să munceşti din greu şi să îi impresionezi pe superiori. Uneori nu succesul este important, ci doar faptul că primeşti undă verde pentru o idee pe care o propui îţi poate aduce mulţumirea şi încrederea în forţele proprii.

    5. Dacă nu te odihneşti aşa cum trebuie, ajungi la serviciu obosit şi nu te poţi concentra, astfel că oboseala şi stresul se influenţează reciproc.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Profilul generaţiei de până în 29 de ani: ambiţie scăzută, prudenţă, dar un grad mare de socializare

    Ambiţia scăzută, prudenţa, rezistenţa scăzută la stres sunt câteva caracteristici care îi reprezintă pe tinerii din „generaţia digitală“ (tinerii angajaţi până în 29 de ani), însă comparativ cu alte generaţii aceştia sunt mai flexibili şi mai rapizi în trecerea de la o sarcină la alta sau de la un proiect la altul chiar dacă sunt mai puţin muncitori şi conştiincioşi faţă de generaţiile care cuprind vârste de peste 29 de ani, arată un studiu recent realizat de către firma de consultaţă în resurse umane Hart Consulting.

    Totodată, pe lângă rezistenţa la stres scă­zută, pe tinerii debutanţi în carieră îi caracterizează şi instabilitatea emoţională. Astfel, ei au abilitatea de a face faţă sarcinilor care le revin, dar nu neapărat într-un mod calm. Ei ar putea abandona mai repede o sarcină dacă nu le sunt foarte clare responsabilităţile pe care le au.

    „Dacă jobul pe care îl are un tânăr presupune interacţiunea cu clienţi provocatori, de exemplu într-un call cen­ter, există posibilitatea ca cineva care are această fragilitate emo­ţio­nală să gestioneze mai greu astfel de interac­ţiuni“, spune Mădălina Bălan, managing partner în cadrul Hart Consulting.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Ericsson Mobility Report, ediţia MWC 2016: Pauzele în redarea conţinutului video, la fel de stresante ca urmărirea unui film horror

    Ericsson lansează cu ocazia Mobile World Congress 2016, unul dintre cele mai mari târguri de tehnologie la nivel global, o versiune actualizată a studiului Ericsson Mobillity Report. Acesta analizează impactul pe care îl au diferite niveluri de performanţă a reţelelor asupra utilizatorilor de smartphone-uri şi percepţia lor legată de operatorii mobili şi furnizorii de conţinut digital.

    Studiul s-a bazat pe tehnologii din domeniul neuroştiinţelor* pentru a măsura obiectiv răspunsurile emoţionale ale utilizatorilor la diverse experienţe ce implicau telefonul mobil. Astfel,  au fost măsurate pulsul, activitatea cerebrală şi mişcările ochilor persoanelor care se uitau la videoclipuri pe telefon. 

    Încărcări grele ale paginilor web sau a conţinutului video au provocat creşterea pulsului utilizatorilor cu 38%. Pauzele de şase secunde în redarea conţinutului video au dus la creşterea nivelului de stres cu o treime. Astfel, stresul provocat de aceste întârzieri a fost asemănător cu cel produs de vizionarea unui film horror, sau de rezolvarea unei probleme de matematică şi chiar mai mare decât cel resimţit la o coadă la casă într-un supermarket. Odată ce un clip video începe să ruleze din nou, o pauză adiţională poate creşte dramatic nivelul de stres.

    • Numărul total de abonamente mobile a ajuns în ultimul trimestru din 2015 la aproximativ 7,3 miliarde, ceea ce înseamnă o rată de penetrare de 100% şi echivalentul numărul total de oameni care trăiesc pe glob.

    • Traficul de date mobile la nivel global a crescut cu 65% între ultimul trimestru din 2014 şi aceeaşi perioadă a anului 2015.

    • Există un miliard de abonamente LTE în întreaga lume, cu aproximativ 160 de milioane de abonamente noi în ultimul trimestru din 2015.
     

  • Banii constituie cel mai important factor de stres pe întreg globul

    În general, aproape trei din zece oameni (29%) reclamă drept sursă principală de stres banii pentru acoperirea traiului de zi cu zi, arată un studiu online realizat de GfK în 22 de ţări şi la care au răspuns peste 27.000 de consumatori. Următoarea în clasament este presiunea pe care oamenii o pun asupra lor înşişi (27%), somnul insuficient (23%) şi faptul că nu au destul timp pentru lucrurile care îi interesează (22%). Volumul de muncă pe care trebuie să îl realizeze într-o zi (citat de 19% dintre cei chestionaţi) completează primele cinci cele mai frecvente cauze majore de stres la nivel internaţional.

    Vestea bună este că, în general, trei din zece persoane (30%) sunt relativ lipsite de stres, nerecunoscând nici una dintre cauzele din lista GfK drept cauze majore de stres pentru ei (deşi mulţi le numesc printre cauzele minore). Japonia conduce aici – aproape o jumătate dintre respondenţi (48%) spun că niciunul dintre motivele enumerate nu reprezintă o cauza majoră de stres pentru ei, urmată de Germania, cu 44%, de Olanda şi de Hong Kong, cu câte 37%. Celălalt capăt al clasamentului este ocupat de Turcia, acolo unde numai unul din zece locuitori (10%) face aceeaşi afirmaţie, următorii clasaţi fiind Argentina (12%) şi Mexic (13%).

    Atunci când ne uităm diferiţiat pe grupe de vârstă, persoanele între 15 şi 39 de ani înregistrează aceiaşi cinci factori care conduc în topul cauzelor majore de stres – deşi ordinea diferă pentru fiecare grupă de vârstă. După 40 de ani, oamenii percep din ce în ce mai puţin drept factor major de stres volumul de muncă căruia trebuie să îi facă faţă zilnic, înlocuind acest element cu grija pentru sănătate care apare în top cinci în cazul lor. Pentru cei cu vârsta de 50 de ani şi peste, a avea grijă de un membru al familiei – fie că este bolnav, în vârstă sau are alte nevoi sau probleme – apare pentru prima dată între primele cinci cauze majore de stres. Oamenii peste 60 de ani nu mai consideră presiunea drept un factor major de stres. Această îngrijorare este înlocuită de ameninţările din lumea exterioară, cum ar fi dezastrele naturale sau terorismul.

    Pe plan internaţional, doar 14% dintre respondenţi (13% bărbaţi şi 15% femei) văd ameninţarea criminală drept o cauză majoră de stres. Doar în ţările Americii Latine aceasta creşte dramatic la 41% în Argentina, 39% în Brazilia şi 36% în Mexic – ceea ce o clasează printre primele cinci cauze majore de stres din aceste ţări. În plus, diferenţa între femei şi bărbaţi pentru această preocupare creşte semnificativ în America Latină în comparaţie cu media internaţională, femeile din aceste ţări exprimând că este o îngrijorare majoră în medie cu 10 puncte procentuale mai mult decât bărbaţii.

    O situaţie similară întâlnim în cazul celor care consideră copiii o cauză majoră de stres. Media internaţională la acest capitol este de 14%, dar în Franţa acest procent se dublează la 30% pentru cei care plasează copiii între primele cinci cauze majore de stres.

    Pentru mai multe informaţii despre studiile internaţionale GfK privind atitudinea şi comportamentul oamenilor, vă rugăm să contactaţi press@gfk.com

    GfK a realizat un studiu online pe un eşantion de peste 27.000 de consumatori în vârstă de 15 ani sau mai mult din 22 de ţări. Statele incluse în studiu sunt Argentina, Australia, Belgia, Brazilia, Canada, China, Cehia, Franţa, Germania, Hong Kong, Italia, Japonia, Mexic, Olanda, Polonia, Rusia, Coreea de Sud, Spania, Suedia, Turcia, Marea Britanie şi

    Prezentă pe piaţa locală din 1992, GfK România este, de peste 14 ani, institutul numărul 1 de cercetare de piaţă, cu o cifră de afaceri de 16,2 milioane euro în 2014. Activităţile GfK România sunt structurate în două sectoare, Consumer Choices şi Consumer Experiences.

  • (P) Cum alegem scaunul pentru birou potrivit

    Prin urmare, pentru a evita dezvoltarea sau apariţia problemelor coloanei vertebrale este foarte important să alegem un scaun ergonomic pentru birou potrivit, care să ofere un bun suport zonei lombare şi care să asigure o poziţie cât mai corectă şi cât mai sănătoasă a corpului.

    Ce scaun ergonomic pentru birou este mai bun?
    Sunt multe tipuri de scaune ergonomice pentru birou, dar nu toate beneficiază de caracteristicile necesare pentru petrecerea unui timp îndelungat la birou. Nu există un anumit tip de scaun care să fie neapărat cel mai bun, dar sunt unele funcţii foarte importante pe care trebuie să le aibă un scaun ergonomic. Acestea vor permite utilizatorului să adopte o poziţie cat mai corectă a corpului în timp ce îndeplineşte diferite sarcini asezat în faţa biroului.

    Acest articol va examina scaunul de birou tradiţional în comparaţie cu un scaun ergonomic pentru birou. Scaunele ergonomice fiind ideale mai ales pentru persoanele care au dureri de spate sau suferă de afecţiuni ale spatelui. Cele mai frecvente sunt durerile din zona lombară.

    Ce caracteristici ar trebui să îndeplinească un scaun ergonomic bun?
    Luând în considerare stilul convenţional al unui scaun pentru birou, există o serie de lucruri pe care un scaun ergonomic ar trebui să le aibă în plus, inclusiv:

    • Înălţimea scaunului. Aceasta trebuie să fie uşor ajustabilă, deci, scaunul trebuie să fie prevăzut cu un piston pneumatic şi cu o manetă sub scaun uşor de acţionat, astfel încât să se poată regla în înălţime. Este foarte important ca picioarele să se afle în contact permanent cu solul, evitând astfel tensiunea care se poate acumula la nivelul genunchilor.

    • Lăţimea şi adâncimea. Un scaun pentru birou trebuie să dispună de un şezut sufficient de lat şi de adânc, astfel încât să poată susţine intr-un mod confortabil orice persoană. Anumite scaune ergonomice dispun de funcţii ce permit relglarea sezutului (sistem de translaţie) în adâncime mai mica sau mai mare, sau chiar unghiul şezutului.

    • Suportul lombar. Scaunele obişnuite pentru birou nu dispun de un suport lombar dedicat, în schimb la scaunele ergonomice este o caracteristică esenţială şi care nu trebuie să lipsească. Un scaun ergonomic trebuie să aibă suport lombar reglabil, astfel încât să poată fi ajustat în funcţie de persoana care foloseşte scaunul.

    • Spătarul. Trebuie să fie o componentă separată de scaun şi cu propriile reglaje în înălţime, spate şi faţă. Scaunele ergonomice, spre deosebire de cele convenţionale, permite reglarea tensiunii când utilizatorul se rezeamă, au 3 sau 4 puncte de reglare a unghiului faţă de şezut, dispune de funcţia de balans ori blocare în puncte fixe.

    • Tapiţerie. Scaunele ergonomice sunt folosite pentru lucrul intens la birou, deci nu este recomandat să se aleagă un scaun care este tapiţat cu piele natural sau ecolologică. Pielea nu lasă corpul să respire rezultând în acest fel transpiraţia, care este cu siguranţă foarte inconfortabilă pentru oricine stă aşezat mult timp. O alegere înţeleaptă ar fi un scaun ergonomic cu tapiţeria din plasă (Mesh), care pe lângă faptul că este foarte comodă permite şi corpului să respire. Aşa se explică şi faptul ca scaunele ergonomice cu tapiţeria din plasă sunt cele mai căutate, cele mai vândute.

    • Cotiere. Cotierele sunt şi ele printre cele mai importante componente ale unui scaun de birou. Chiar dacă multe scaune convenţionale dispun de cotiere fixe, la un scaun ergonomic acestea trebuie să fie reglabile sus-jos, stânga-dreapta, faţă-spate.

    • Tetiera. Majoritatea scaunelelor ergonomice dispun şi de tetieră reglabilă. Aceasta este obligatoriu să fie reglabilă în înălţime şi faţă-spate. După multe ore petrecute asezat, tetiera vă ajută la sprijinirea capului şi relaxarea gâtului, deci, este foarte important să aibă şi opţiunea de reglare, deoarece fiecare persoană are înălţimea ei. Pozitiile preferate diferă de la un utilizator la altul.

    De unde se pot cumpăra scaune ergonomice de top?
    Scaunele ergonomice de top nu sunt disponibile în magazinele obisnuite. De exemplu, scaune ergonomice ERGOHUMAN sau scaunele ergonomice GENIDIA se pot comanda doar din mediul online. Un magazin de scaune online recomandat este www.ergohuman.ro care comercializează o vastă gamă de modele ergonomice. Comenzile se pot plasa online cu plata ramburs, iar livrarea prin curier durează în medie 24-48 de ore de la confirmarea comenzii.
     

  • Alina îi relaxează, Mălina le dă fericire: iată ce se întâmplă în birourile din Pipera, atunci când corporatiştii vor să scape de stres

     Două tinere întreprinzătoare „lucrează” cu stresul corporatiştilor. Când angajaţii sunt stresaţi, şefii apelează la serviciile lor.

     Lucrează în multinaţionale, îi vezi îmbrăcaţi tot timpul la patru ace şi au un salariu demn de invidiat. E vorba de tinerii corporatişti, priviţi deseori cu admiraţie de cei din jur.

    Nu mulţi ştiu însă că şi pentru aceşti angajaţi stresul este o problemă sau că fericirea este, şi în cazul lor, la fel de greu de atins. La toate acestea s-a gândit însă cineva: Alina Grozescu şi Mălina Chirea. Ele sunt tinerele care vin cu soluţii concrete la stresul corporatist.

    „Totul a început după ce am văzut acest tip de serviciu într-un aeroport din Amsterdam”, începe povestea Alinei.

    Alina îi relaxează, Mălina le dă fericire: ce se întâmplă în birourile din Pipera, când corporatiştii vor să scape de stres

  • Cum ne afectează lipsa telefonului mobil: tensiunea arterială crelte, scade puterea de concentrare

    Unul dintre primele studii serioase care au cercetat ce se întâmplă când oamenii nu au telefoanele mobile la ei a descoperit că aceştia au rezultate foarte proaste când sunt supuşi unor teste mintale, care presupun concentrare şi atenţie. De asemenea, cercetarea a arătat că separarea de telefonul mobil poate duce la creşterea ritmului cardiac, dar şi la aparţia anxietăţii şi a unor sentimente neplăcute.

    Studiul  citat de dailymail.co.uk a fost efectuat pe o serie de utilizatori de telefoane inteligente.

    “Rezultatele cercetării noastre au arătat că separarea de iPhone-ul personal poate avea un impact negativ în ce priveşte performanţele înregistrate în timpul unor sarcini ce implică efort mintal”, a declarat Russell Clayton, doctorand al Şcolii de Jurnalism din cadrul Universităţii Missouri şi principalul autor al studiului publicat în Journal of Computer-Mediated Communication.

    “În plus, rezultatele sugerează că dispozitivele electronice ajung să fie o extensie a propriei persoane, astfel încât atunci când suntem separaţi de acestea , trecem prinr-un proces de «renunţare» la sine şi o stare fizică negativă”, a mai spus Clayton.

    Cercetătorii spun că utilizatorii de telefoane inteligente ar trebui să evite să se despartă de telefon în acele perioade ale zilei în care este nevoie să fie foarte concentraţi, cum ar fi momentele când au examene, când trebuie să participe la şedinţe şi conferinţe, când trebuie să definitiveze o sarcină importantă la locul de muncă, pentru că ar putea să aibă performanţe cognitive mai slabe.

    Totodată, studiul a arătat că atunci când telefoanele sună, iar proprietarii nu pot răspunde în timp ce rezolvă simple teste lingvistice, rata pulsului şi tensiunea arterială a acestora creşte, ca şi sentimentele de anxietate şi neplăcere.

  • Efectele reducerii CAS în economie. Este prima reducere de taxe după cinci ani în care fiscalitatea muncii s-a înăsprit

    România a urcat anul acesta 17 locuri, până pe locul 59 din 144, în clasamentul competitivităţii economice al Forumului Economic Mondial, înaintea unor ţări ca Ungaria, Grecia sau Croaţia, dar după Bulgaria, Letonia sau Polonia. Ceea ce a ridicat-o sunt indicatorii de eficienţă, care arată că România, în termenii Forumului, este o economie în stadiul al doilea de dezvoltare, cel bazat pe eficienţă (primul este cel bazat pe factorii bruţi de producţie), rămânând totuşi departe de stadiul al treilea, cel bazat pe inovaţie. Luaţi la bani mărunţi, indicatorii de eficienţă arată că România stă cel mai bine la capitolul dimensiunii pieţei (locul 45 din 144) şi al maturităţii tehnologice (locul 47), dar cel mai prost la eficienţa pieţei muncii (locul 90), în timp ce principalii factori care stau în calea uşurinţei de a face afaceri sunt accesul slab la finanţare şi ratele impozitării.

    Despre eficienţa pieţei muncii continuă să vorbească investitorii străini şi români care cer periodic atât o liberalizare şi mai mare a condiţiilor de angajare şi concediere, după reforma codului muncii din vremea guvernului Boc, cât şi o scădere a fiscalităţii muncii, care s-a menţinut ani în şir printre cele mai mari din UE. Reducerea CAS era o temă la zi de discuţie încă din 2011, când Mugur Isărescu spunea că dacă şi-ar asuma un risc pentru a stimula economia, acesta ar fi diminuarea CAS, iar Jeffrey Franks de la FMI cerea guvernului Boc să aleagă între creşterea salariilor bugetarilor, mai mulţi bani pentru investiţii sau reducerea CAS, întrucât nu există suficient spaţiu bugetar pentru toate. Atunci, guvernul a ales mărirea bugetului de investiţii pe seama tăierii tuturor celorlalte cheltuieli şi a abţinerii de la orice măsuri de relaxare fiscală după majorarea TVA din 2010. Din 2013 încoace, guvernul Ponta a ales întâi mărirea salariilor şi apoi scăderea CAS, preţul fiind tăierea banilor de investiţii, introducerea taxei pe stâlp şi majorarea accizei la carburanţi.

    În ambele cazuri însă, România a urmat filozofia FMI, care a avut ca unic obiectiv reducerea drastică de la un an la altul a deficitului structural. Într-un bilanţ al relaţiei cu România publicat în primăvara acestui an, FMI a remarcat că programul de ajustare fiscală în cadrul primului acord stand-by s-a bazat în principal pe tăieri de cheltuieli, deşi ar fi putut cuprinde planuri de majorare a veniturilor prin lărgirea bazei de impozitare şi creşterea unor taxe (aşa cum sugerase iniţial FMI) şi că acestea din urmă au început să apară abia din 2013. FMI arăta că nivelurile relativ mici ale datoriei şi deficitului, raportat la alte ţări din UE, ar fi permis României să nu fie atât de concentrată pe ţinta deficitului de 3% din PIB, având în vedere recesiunea, dar autorităţile au insistat să se încadreze în această ţintă până în 2012, ceea ce a amplificat scăderea economiei.

    Am pomenit de FMI pentru că relaţia cu Fondul a fost ruptă de România în 2005 exact în contextul introducerii cotei unice de impozitare, invocată astăzi ca precedent de îndrăzneală fiscală atât de adepţii tăierii CAS (ministrul finanţelor, Ioana Petrescu, care invocă argumentele de atunci, anume că pierderile iniţiale de venituri la buget se vor acoperi din creşterea economică ulterioară), cât şi de opozanţii ei (preşedintele Traian Băsescu, care a preluat constatarea Consiliului Fiscal că după introducerea oricărui stimulent fiscal, gradul de conformare a contribuabililor creşte treptat până la un punct, apoi scade din nou, întrucât dispare efectul de noutate – în cazul cotei unice, gradul de conformare a început să stagneze din 2007 şi s-a deteriorat din 2012 chiar sub nivelurile dinainte de 2005).

    Comparaţia cu anul 2005 nu rezistă însă, întrucât pe atunci România nu era ameninţată de nicio recesiune şi nu avea de încheiat niciun ciclu de consolidare fiscală (dimpotrivă, în 2004 economia crescuse cu peste 8% şi deficitul bugetar era puţin peste 1% din PIB), cu atât mai puţin de vreo conjunctură externă defavorabilă creşterii economice. Astfel încât anul acesta rămâne primul în care România aplică realmente “în orb” măsuri de relaxare fiscală, deja criticate de Consiliul Fiscal pe motiv că impactul lor asupra veniturilor bugetare este subestimat de guvern. În cazul scutirii de impozit a profitului reinvestit de la 1 iulie, CF a calculat un impact de cel puţin 475 mil. lei anul acesta, faţă de 137,5 mil. lei estimat de Finanţe; în cazul scăderii CAS la angajator cu 5 puncte procentuale de la 1 octombrie, impactul calculat de CF ar fi de 1,1 mld. lei la nivelul agregatului de venituri şi la 850 mil. lei impact la nivelul deficitului bugetar.

    Documentul mult aşteptat al Ministerului Finanţelor care estimează impactul reducerii CAS, publicat săptămâna trecută graţie insistenţei Societăţii Academice Române, se bazează şi el tot pe precedente, menţionând că, deşi din 2005 până în 2008 cota de CAS a scăzut de la 50,2% la 43,7%, nivelul încasărilor bugetare ca pondere în PIB s-a menţinut relativ constant, între 9,5% şi 9,6% din PIB, în timp ce în 2009, când CAS a crescut cu 3 puncte procentuale (2 la angajator şi 1 la angajat), încasările la buget din această sumă s-au redus cu 3%. Cum anii 2005-2008 au fost ani de creştere economică, raportarea la trecut nu ajută decât prin prisma faptului, amintit de ministrul Ioana Petrescu în document, că acum impactul pozitiv al tăierii CAS în investiţii sau în majorarea salariilor ar fi potenţat, pentru că inflaţia este mult mai mică decât atunci. Cât priveşte însă scăderea încasărilor din CAS după majorarea ei în 2009, aici într-adevăr am avut de-a face cu o deteriorare imediată a gradului de conformare voluntară a contribuabililor, în contextul crizei, care n-a făcut decât să se accentueze începând din 2011, conform aceluiaşi Consiliu Fiscal.

    Documentul arată că reducerea CAS “poate conduce la o creştere reală a PIB cu cca 0,1-0,2%, cu reflectare directă în îmbunătăţirea productivităţii muncii”. Dacă sumele în plus obţinute de angajatori vor fi folosite pentru crearea de locuri de muncă, ar rezulta un spor de 70.000 de locuri de muncă fiscalizate anual, iar dacă jumătate din sume vor fi folosite pentru investiţii, s-ar recupera anual cca 1,3 mld. lei din creşterea numărului de salariaţi (din CAS, CASS, contribuţii la fondul de şomaj, impozit pe venit). În plus, arată Ioana Petrescu, prin creşterea investiţiilor de capital ar ajunge la bugetul de stat 1,25-1,3 mld. lei prin TVA încasată şi efecte de multiplicare anuală. La acestea se adaugă un posibil efect de reducere a muncii la negru: în cel mai pesimist scenariu, în care tăierea CAS ar fiscaliza numai un sfert (4,75 mld. lei) din evaziunea fiscală a muncii la negru, golul de venituri la buget estimat de Finanţe va fi acoperit fără niciun fel de măsuri suplimentare.

    Scăderea CAS va reduce povara fiscală asupra muncii cu 1,6 puncte procentuale faţă de 2013, la 42,6% din costul forţei de muncă, un nivel care chiar şi aşa va continua să menţină România în topul european din acest punct de vedere şi să menţină şi decalajele din rata implicită de impozitare a muncii (vezi grafic), cu ponderea cea mai mare a CAS la angajator, urmată de CAS la angajat şi de impozitul pe venit, limitat de cota unică la unul dintre cele mai mici niveluri din Europa. Aceasta se explică prin faptul că taxarea consumului şi a muncii, adică din TVA şi CAS, urmate de accize şi impozit pe venit, reprezintă de departe cele mai solide surse de venituri la buget, valoric şi ca pondere în PIB (vezi tabele), în opoziţie nu numai cu taxarea capitalului, adică impozitul pe profit, dar şi cu toate celelalte categorii de taxe pomenite atunci când e vorba de soluţii de compensare pentru o reducere a TVA sau a CAS (proprietate, mediu, energie).

    Nu e numai cazul României: raportul Eurostat din iunie privind tendinţele de impozitare în Europa arată că în ansamblu, statele UE n-au încercat deloc să aplice relaxări fiscale din 2008 încoace, ci au reacţionat la anii de criză menţinând neschimbată rata de impozitare a capitalului şi, în schimb, majorând impozitarea muncii (nu numai contribuţiile sociale, care în majoritatea ţărilor reprezintă peste 2/3 din povara fiscală pe muncă, ci şi impozitul pe venit) şi impozitarea consumului, în special TVA, deşi cu rezultate variabile (Eurostat arată că România, Letonia, Grecia şi Lituania au cele mai mari decalaje dintre rata teoretică şi colectarea veniturilor din TVA).

    Explicaţia pentru aceste tendinţe e simplă – austeritatea: majoritatea statelor au avut nevoie de reduceri ale deficitelor bugetare şi atunci au apelat la singurele surse certe de venituri colectabile inclusiv pe timp de criză, menajând însă companiile, investitorii, spre a evita ca aceştia să plece ori să-şi înceteze activitatea. Pentru noi, raportul Eurostat oferă deci indirect cel puţin o concluzie provizorie: dacă scenariile din documentul Finanţelor ar fi date peste cap de conjunctura proastă din Europa şi programul de reducere a deficitului structural va fi realmente ameninţat, soluţiile cu impact substanţial asupra bugetului nu sunt decât două – majorarea impozitului pe venit (adică renunţarea la cota unică) şi/sau îmbunătăţirea rapidă a colectării TVA.

  • Un român din patru este obez. Psihologii spun că toţi oamenii răspund la stres prin mâncare, fie că mănâncă prea mult sau prea puţin

    Un român din trei este supraponderal şi unul din patru este obez, se arată într-un nou studiu realizat de Eurostat (Biroul European de Statistică). Acelaşi raport mai arată că obezitatea reprezintă un factor de risc major în aproximativ 75% din bolile contemporane, doar 10% din cei 3,5 milioane de români care suferă de obezitate merg la un control medical şi doar 1% dintre aceştia sunt incluşi într-un program naţional de educaţie împotriva obezităţii.

    Specialiştii în tulburări de alimentaţie şi obezitate afirmă că principalele cauze ale acestei boli sunt alimentaţia proastă, stresul şi sedentarismul, iar programele care să combată acest fenomen mondial ar trebui organizate şi în ţara noastră, aşa cum se desfăşoară de foarte mulţi ani în ţări precum Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii .

    Controalele periodice la medic sau specialişti, dar şi realizarea de către specialist a unui plan de monitorizare pe termen lung ar trebui să fie primii paşi pe care persoane în cauză ar trebui să-i facă. “Persoanele care suferă de supraponderalitate sau obezitate trebuie să îşi facă în primul rând analizele medicale periodic şi să apeleze la un specialist sau la mai mulţi (nutriţionist, psiholog, dietolog), în funcţie de natura obstacolului întâmpinat, în încercarea de a rezolva problema. Un alt aspect important este înţelegerea faptului că este necesar realizarea unui plan pe termen lung care trebuie monitorizat de specialistul cu care se colaborează şi care trebuie respectat chiar dacă exista recăderi şi descurajări”, afirmă Ileana Iliescu, psiholog specialist în tulburări de alimentaţie şi nutriţie, autor a mai multor studii de specialitate.

    “Boala” mileniului trei, stresul, reprezintă şi ea un factor declanşator al obezităţii, iar când suntem stresaţi, primul lucru pe care-l facem este să ne îndreptăm către frigider. “Toţi oamenii răspund la stres prin “mâncare”, fie că mănâncă prea mult sau prea puţin. Unul din factorii determinanţi ai acestui tip de comportament este faptul că o componentă importantă a senzaţiei de frică/stress este Amygdala, zona localizată în interiorul creierului care intră în panică de fiecare dată cand “o înfometăm” şi răspunde prin stress, liniştindu-se doar în momentul în care ne alimentăm. Deci, reacţia noastră de a încerca să diminuăm stresul Amygdalei prin alimentaţie, este justificată dar nu neapărat sănătoasă”, afirmă psihologul Ileana Iliescu, preşedintele Asociaţiei pentru Dezvoltarea Inteligenţei Copiilor şi Adolescenţilor „C. Dickens” şi membru al Centrului Talk Talk.

    Planul naţional de combatere a obezităţii – parteneriat între stat, specialişti şi mass-media

    Referitor la programele naţionale de combatere a fenomenului, specialiştii sunt de părere că nu doar autorităţile statului trebuie să gândească o strategie pe termen lung, prin implementarea de programe educaţionale şi sociale, dar şi medicii şi psihologii ar trebui să relaţioneze mai bine cu mass-media pentru educarea populaţiei, model pe care îl putem prelua de la americani sau britanici. “În ultimii ani inceput să se manifeste, la nivel internaţional, o preocupare mai mare a medicilor în acest sens precum şi o implicare a mass media în programe de prevenţie a acestei condiţii medicale. Televiziunile din Marea Britanie sau din Statele Unite sunt pline de emisiuni ca “Secret Eaters” sau “I used to be fat” care au ca scop prevenţia sau ajutorarea persoanelor care suferă de acest tip de tulburare (tulburarea mâncatului compulsiv asocitat obezităţii). De asemenea, asigurările sociale din aceste ţări permit pacienţilor să beneficieze, fără costuri suplimentare, de programe de susţinere şi tratament organizate de Ministerul Sănătăţii, formate din medici şi psihologi”, declară Ileana Iliescu, psiholog specialist în tulburări de alimentaţie şi nutriţie.

    Totodată, strategia naţională de combatere a obezităţii trebuie realizată şi coordonată printr-un program naţional de educaţie, dar şi prin implicarea sistemelor de sănătate “Ar trebui să avem acces la un program naţional de sănătate care să ne faciliteze aceste tipuri de tratament, considerate încă neprioritare în Romania. Ministerul Educatiei are şi a avut programe de prevenţie a obezităţii infantile în ultimii ani, însă fără o extindere prea mare. Un program amplu de prevenţie înseamnă implicarea tuturor instituţiilor de învăţământ, a mass media, dar în primul rand al sistemului de sănătate. Realizarea unor programe de suport în vederea combaterii obezităţii la nivel naţional, instituit in Spitale sau Institutii medicale aferente ar fi cel mai indicat pas în educarea populaţiei”, conchide psihologul Ileana Iliescu, specialist în tulburări de alimentaţie şi nutriţie.