Precum Enlightenment Now de Steven Pinker, o altă carte preferată a lui Gates, Factfulness utilizează date statistice din diferite surse pentru a arăta că lumea devine un loc mai bun datorită raţionalităţii, ştiinţei şi tehnologiei.
Deoarece Gates este un lider al lumii în care trăim atunci când spune că un set de idei sunt importante ar fi greşit să-l ignorăm. Pe lângă cele două cărţi menţionate, Bill Gates a distribuit mai demult mai multe clipuri Ted Talk ale lui Hans Rosling.
Academicianul Ioan-Aurel Pop a obţinut 86 de voturi, iar pe locul al doilea s-a situat academicianul Victor Voicu, cu 56 de voturi, potrivit unui comunicat transmis MEDIAFAX de biroul de presă al Academiei Române.
Mandatul de preşedinte al Academiei Române are o durată de patru ani, iar un membru titular poate deţine această funcţie de două ori.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
În 1922, cercetătorii Nalini Ambady şi Robert Rosenthal au găsit că primele impresii sunt esenţiale pentru succesul unei persoane. În experimentul lor, au rugat studenţii să le dea note profesorilor pe baza unui clip video de două secunde. De asemenea studenţii au fost rugaţi să noteze aceeaşi profesori după fiecare semestru. Au comparat notele de la clipul video de două secunde cu cele după un semestru de predare. Profesorii care au luat note mici la clipul de două secunde au avut note mici şi după un semestru de predare, iar profesorii care au luat note mari la clip au luat note mari şi după, potrivit Entrepreneur
Profesorii au fost judecaţi pe urma acelor clipuri de două secunde. Mai mult, acele clipuri video au fost redate fără sonor. Drept urmare, profesorii au fost judecaţi în funcţie de limbajul corpului.
Cercetătorii au concluzionat că oamenii sunt predispuşi să judece alte persoane în primele secunde când le cunosc, impresii pe care rareori le schimbă. De aceea este foarte important să faci impresia corectă în primele secunde ale unei întâlniri.
Cum faci asta?
Ne concentrăm foarte mult pe ce şi cum spunem însă este mult mai important limbajul corpului. Ai grijă să fie totul pregătit, microfonul să meargă, prezentarea să fie gata în aşa fel încât să nu petreci primele secunde, minute aranjând totul.
Când faci cunoştiinţă cu cineva trebuie să arăţi încântat pasionat de ceea ce faci, de ce transmiţi. Asta îi va face să te ţină mintă. Când aştepţi ca alţi oameni să ajungă nu te uita în telefon, ci fii gata să-i primeşti pe fiecare în parte zâmbind.
După primele două secunde este important să faci contact vizual cu toţi interlocutorii. Două-trei secunde cu fiecare, iar dacă eşti într-o sală mare poţi să te uiţi în câteva puncte cheie timp de câteva secunde apoi sa schimbi.
După ce ai făcut toate astea poţi să te relaxezi: audienţa deja şi-a făcut o primă impresie şi dacă ai făcut totul bine atunci o să fie ok.
“Suntem profund întristaţi de decesul iubitului nostru tată”, au transmis Lucy, Robert şi Tim, copiii regretatului fizician.
“A fost un mare om de ştiinţă şi un om extraordinar a cărui activitate şi moştenire va dăinui timp de mulţi ani”, se mai afirmă în comunicatul emis de familia lui Stephen Hawking.
Familia a lăudat “curajul şi persistenţa” fizicianului, adăugând că “inteligenţa şi umorul” acestuia au inspirat oameni din întreaga lume.
Fizicianul s-a stins din viaţă în linişte la locuinţa sa din Cambridge în cursul dimineţii de miercuri.
Suferind de scleroză laterală amiotrofică (denumită şi boala Lou Gehrig), o maladie paralizantă cu care a fost diagnosticat pe când avea 21 de ani, Stephen Hawking a fost timp de peste 50 de ani imobilizat într-un scaun cu rotile şi comunica prin intermediul unui computer şi al unui sintetizator vocal.
Pacienţii diagnosticaţi cu boala de care suferă Stephen Hawking trăiesc, în medie, 3 ani, numai 10% dintre aceştia reuşind să supravieţuiască mai mult de 10 ani. Cu toate acestea, celebrul fizician a reuşit să depăşească cu mult speranţele medicilor
Ani, cândva adăpost pentru zeci de mii de oameni, s-a transformat într-un oraş al fantomelor şi al ruinelor. Devenit un centru cultural important în timpul dinastiei armene Bagradit, rămăşiţele oraşului sunt astăzi împrăştiate pe un platou din nord-estul Turciei.
Cei care vizitează ruinele acestui imperiu de mult apus sunt întâmpinaţi de privelişti ce amintesc de istoria bogată a oraşului Ani, întinsă de-a lungul a trei secole şi cinci dinastii – armenă, bizantină. turcă, georgiană şi otomană.
La apogeul său, în secolul XI, oamenii de ştiinţă estimează că Ani adăpostea nu mai puţin de 100.000 de oameni, fiind cunoscut ca “oraşul celor 1.001 biserici”. Cifra era mult exagerată, dar studiile arheologice au scos totuşi la iveală peste 40 de locuri de cult.
Ca să rămână în formă maximă pentru a putea fi studiat şi admirat în continuare, Ötzi are însă nevoie de tratamente de întreţinere, de care se ocupă Muzeul de Arheologie al Tirolului de Sud, din localitatea italiană Bolzano, care-l găzduieşte, scrie Washington Post. Deşi expus într-o încăpere specială în care vizitatorii nu au acces, aceştia putându-l vedea doar printr-un geam, Ötzi trebuie ţinut în condiţii de temperatură şi umiditate controlată ca să nu se usuce, iar de întreţinerea sa se ocupă un medic legist, profesorul doctor Oliver Peschel.
Zhong Zhong şi Hua Hua, două maimuţe macac cu coadă lungă identice, născute în urmă cu opt şi şase săptămâni, sunt primele primate clonate dintr-o celulă non-embrionară.
Consumat în cantităţi mari, alcoolul nu face bine sănătăţii, o ştie toată lumea. Însă cercetătorii de la London School of Economics au vrut să afle altceva.
Alcoolul este asociat adesea cu fericirea de moment, iar cei mai mulţi spun că beau ca să se simtă bine. Acesta este motivul pentru care oamenii de ştiinţă britanici au încercat să măsoare exact câtă fericire obţine o persoană de la un pahar de vine sau o sticlă de bere. Pentru asta s-au folosit de aplicaţia Mappiness, dezvoltată de London School of Economics.
Citiţi mai multe pe www.gustarte.ro
Oamenii de ştiinţă au străbătut junglele din sudul Pacificului, fie cu maşina sau pe jos, având alături două gărzi de corp. Ei aveau în minte o imagine ce circulase online, surprinsă de localnici, care prezenta un bananier foarte înalt, cu frunze ce atingeau 4 metri şi jumătate, scriu cei de la Wall Street Journal.
Deşi cercetătorii au găsit numeroase varietăţi ale bananei, căutarea lor s-a dovedit în zadar.
Nu erau însă singurii care caută sau dezvoltă noi tipuri de banane; motivul este că sortimentul Cavendish, cel care se găseşte în majoritatea supermarketurilor din lume, este pe cale să dispară.
Varietatea Cavendish este afectată de o ciupercă răspândită în mai multe părţi ale lumii, afectând plantele care poartă frunctul. Cavendish este un sortiment fără sâmburi, astfel că plantele sunt clone din punct de vedere genetic, fiind vulnerabile în faţa bolii.
Ciuperca a afectat deja peste 30% din plantaţiile de banane din Asia şi Australia, având un impact considerabil şi în Africa şi Orientul Mijlociu. Dacă ajunge în America Latină şi Marea Caraibelor, zone ce aduc 85% din producţia mondială de banane, pagubele s-ar putea ridica la zeci de miliarde de dolari, scriu Wall Street Journal.
Cercetătorii sunt astfel puşi în situaţia de a găsi cea mai bună alternativă la bananele “clasice”: există peste 1.500 de tipuri de banane, majoritatea comestibile. Problema este că cele mai multe au fie un gust bizar, fie arată destul de ciudat. Unele banane sunt roşii, altele de mărimea unei alune.
Speranţa vine însă din Taiwan:în urmă cu un deceniu, a apărut accidental o mutaţie a bananelor Cavendish care par rezistente la ciuperca în cauză. În momentul de faţă, sortimentul se produce pe o mică plantaţie din Filipine şi este vândut exclusiv în Japonia. Gustul este similar, dar puţin mai dulce decât bananele clasice, aminteşte sursa citată.