BusinessMagazin

Tag: sportiv

  • Povestea neştiută a unui unui sportiv-fenomen. Tiberiu Uşeriu: „La 22 de ani am început să comit jafuri armate, la 25 am fost prins. Am evadat din două închisori, nu şi din a treia”

    Povestea omului care a intrat în goana nebună după bani fără a exista o limită în a-i obţine, jafuri armate, maşini furate în trei minute şi spargeri puse la punct după scenarii de la Hollywood. Maratonistul Tibi Uşeriu a lansat cartea „27 de paşi”, o autobiografie în care povesteşte în 200 de pagini cum a ajuns în viaţă doar o cifră, “Domnul 2.800” şi cum a renăscut într-o celulă de 70 de cm în care a fost condamnat să stea 23 de ani. Salvarea şi drumul către sportivul de performanţă şi omul care e astăzi i-a făcut cu primii 27 de paşi, cei pe care îi făcea în curtea interioară a închisorii.

    “Nu regret că am scris cartea aceasta. Trebuia cumva să îmi asum trecutul pentru că ştiu că altfel mi-l asumă altcineva. La colţul se vorbea demult, mai ales în ultimul an, despre trecutul meu. În Bistriţa majoritatea celor de vârsta mea au ştiut că am avut un trecut destul de controversat. În ultimele zile nu mi-am pierdut numărul de fani, dimpotrivă au crescut cei care mă susţin. Pe cei care cred în mine nu i-a putut schimbat această carte. Mi-am ispăşit pedeapsa. Am început la 22 de ani să comit jafuri armate şi am fost prins la 25. Am fost condamnat pentru jafurile care le-am făcut la 23 de ani de închisoare.

    Eram căutat, am fost prins de două ori, am evadat din 2006 şi 2008 şi la un moment dat din cei 23 de ani (am primit 13 ani în Germania şi nouă ani şi în Austria şi trebuia să fac amândouă pedepsele), în 2006 comunitatea europeană a cumulat aceste pedepse şi a trebuit cea mai mare pedeapsă. Am executat cei 13 ani însă şi din aceştia am făcut 2/3… Când am plecat anul trecut la maraton am avut nevoie de un cazier judiciar din România şi unul internaţional şi mi-au fost eliberate amândouă în alb pentru că am avut şi perioada de reabilitare. Sunt reabilitat din punct de vedere infracţional” povesteşte Tibi Uşeriu.

    În vârstă de 42 de ani, cel mai dur sportiv al României recunoaşte în cartea sa că a avut o tinereţe petrecută după gratii, într-o închisoare de maximă siguranţă din Germania, de unde nu a reuşit nimeni să evadeze.

    “Lumea mă ştie drept alergător de anduranţă. Ce nu ştie însă e povestea vieţii mele paralele. Am fost pe rând slugă la ciobani pe Bârgaie, porcar în armata română, azilant politic în Berlin, pizzer într-un restaurant italian, bodyguard la un interlop sârb, martor într-o galerie de alba-neagra Gran Canaria şi autor de jafuri armate. Am evadat din două închisori europene dar nu şi din a treia. Vânat prin Interpol am devenit client al unei puşcării de maximă securitate. Drept urmare, timp de aproape 10 ani am lipsit de la apel din propria tinereţe, închis complet singur între patru ziduri albe, foarte groase. Cei care au auzit de mine după ce am câştigat 6633 Atlantic Ultra vor descoperi în această carte povestea mea aşa cum nu o ştie nimeni şi n-a auzit-o nimeni niciodată. La fel şi cei care, fără a mă fi întrebat înainte, m-au ales ca subiect al examenul de capacitate la limba română” îşi începe Tibi Uşeriu mărturisirile din cartea “27 de paşi”.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Povestea neştiută a unui unui sportiv-fenomen. Tiberiu Uşeriu: „La 22 de ani am început să comit jafuri armate, la 25 am fost prins. Am evadat din două închisori, nu şi din a treia”

    Povestea omului care a intrat în goana nebună după bani fără a exista o limită în a-i obţine, jafuri armate, maşini furate în trei minute şi spargeri puse la punct după scenarii de la Hollywood. Maratonistul Tibi Uşeriu a lansat cartea „27 de paşi”, o autobiografie în care povesteşte în 200 de pagini cum a ajuns în viaţă doar o cifră, “Domnul 2.800” şi cum a renăscut într-o celulă de 70 de cm în care a fost condamnat să stea 23 de ani. Salvarea şi drumul către sportivul de performanţă şi omul care e astăzi i-a făcut cu primii 27 de paşi, cei pe care îi făcea în curtea interioară a închisorii.

    “Nu regret că am scris cartea aceasta. Trebuia cumva să îmi asum trecutul pentru că ştiu că altfel mi-l asumă altcineva. La colţul se vorbea demult, mai ales în ultimul an, despre trecutul meu. În Bistriţa majoritatea celor de vârsta mea au ştiut că am avut un trecut destul de controversat. În ultimele zile nu mi-am pierdut numărul de fani, dimpotrivă au crescut cei care mă susţin. Pe cei care cred în mine nu i-a putut schimbat această carte. Mi-am ispăşit pedeapsa. Am început la 22 de ani să comit jafuri armate şi am fost prins la 25. Am fost condamnat pentru jafurile care le-am făcut la 23 de ani de închisoare.

    Eram căutat, am fost prins de două ori, am evadat din 2006 şi 2008 şi la un moment dat din cei 23 de ani (am primit 13 ani în Germania şi nouă ani şi în Austria şi trebuia să fac amândouă pedepsele), în 2006 comunitatea europeană a cumulat aceste pedepse şi a trebuit cea mai mare pedeapsă. Am executat cei 13 ani însă şi din aceştia am făcut 2/3… Când am plecat anul trecut la maraton am avut nevoie de un cazier judiciar din România şi unul internaţional şi mi-au fost eliberate amândouă în alb pentru că am avut şi perioada de reabilitare. Sunt reabilitat din punct de vedere infracţional” povesteşte Tibi Uşeriu.

    În vârstă de 42 de ani, cel mai dur sportiv al României recunoaşte în cartea sa că a avut o tinereţe petrecută după gratii, într-o închisoare de maximă siguranţă din Germania, de unde nu a reuşit nimeni să evadeze.

    “Lumea mă ştie drept alergător de anduranţă. Ce nu ştie însă e povestea vieţii mele paralele. Am fost pe rând slugă la ciobani pe Bârgaie, porcar în armata română, azilant politic în Berlin, pizzer într-un restaurant italian, bodyguard la un interlop sârb, martor într-o galerie de alba-neagra Gran Canaria şi autor de jafuri armate. Am evadat din două închisori europene dar nu şi din a treia. Vânat prin Interpol am devenit client al unei puşcării de maximă securitate. Drept urmare, timp de aproape 10 ani am lipsit de la apel din propria tinereţe, închis complet singur între patru ziduri albe, foarte groase. Cei care au auzit de mine după ce am câştigat 6633 Atlantic Ultra vor descoperi în această carte povestea mea aşa cum nu o ştie nimeni şi n-a auzit-o nimeni niciodată. La fel şi cei care, fără a mă fi întrebat înainte, m-au ales ca subiect al examenul de capacitate la limba română” îşi începe Tibi Uşeriu mărturisirile din cartea “27 de paşi”.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Ministrul de Interne, după incidente: Eu nu am primit informări despre eventuale intenţii. Era de notorietate faptul că la Clubul Sportiv Dinamo se desfăşura meciul de handbal între Dinamo şi Steaua

    “Eu nu am primit informări cu privire la eventuale intenţii de provocare. Aseară, între orele 19.43 şi 22.55, în mijlocul protestelor, secretarul de stat Viorel Ştefu şi şeful Poliţiei Bogda Despescu au primit mesaje sms din partea unui ofiţer din cadrul SRI în care se face referire exclusiv la posibila prezenţă la protest a anumitor persoane, în general, actvişti care participă constant la astfel de activităţi de acest gen precum şi prezenţa unor membri ai galeriilor la modul general. Datele primite prin SMS nu semnalau riscuri în ceea ce priveşte tulburarea ordinii publice, intenţia de a denatura caracterul manifestaţiei, respectiv dacă persoanele în cauză urmau să desfăşoare acte de violenţă şi nici dacă aveau asupra lor mijloace pe care să le utilizeze în acest scop”, a declarat, joi, ministrul Afacerilor Interne, Carmen Dan.

    Ministrul de Interne a precizat că Serviciul Român de Informaţii nu a transmis informaţii “inedite”.

    “Informaţiile transmise erau de notorietate publică, cunoscându-se faptul că în apropierea zonei de desfăşurare a protestelor avea loc o partidă de handbal între Dinamo şi Steaua la care participau suporteri ai celor două echipe. Informaţiile cu privire la acest eveniment fuseseră deja analizate în cadrul unei şedinţe operative care a avut loc în dimineaţa zilei de 1 februarie 2017 , la orele 09.00, iar măsurile au fost adaptate la dinamica situaţiei. Nu au fost informaţii inedite din partea SRI. Era de notorietate faptul că între orele 18.45 şi 20.00, la Clubul Sportiv Dinamo, situat la situat la aproximativ 1,5 kilometri de Piaţa Victoriei, se desfăşura meciul de handbal între echipele Dinamo şi Steaua. La eveniment au participat 1.500 de spectatori. După terminarea meciului, grupurile de suporteri s-au dispersat şi unii dintre membri acestora s-au deplasat individual în Piaţa Victoriei. Acest lucru a făcut imposibil controlul şi stoparea apariţiei lor la proteste”, a mai spus Carmen Dan.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Mihai Covaliu a fost ales preşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român

    Mihai Covaliu a fost ales, marţi, în funcţia de preşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, în detrimentul Gabrielei Szabo.

    Mihai Claudiu Covaliu (n. 5 noiembrie 1977, Braşov) este un fost scrimer român, laureat cu aur la Jocurile Olimpice din 2000 şi bronz la Olimpiada din 2008 şi campion mondial în 2005. În aprilie 2013, Covaliu a fost ales preşedinte al Federaţiei Române de Scrimă, dar a rămas antrenorul lotului de sabie masculin şi antrenor principal la Dinamo Bucureşti.

    La Jocurile Olimpice din 2000 de la Sydney a generat o surpriză ajungând în finală, după ce l-a învins pe francezul Damien Touya, favoritul probei. Apoi a trecut de un alt francez, Mathieu Gourdain, cu scorul 15-12. A devenit primul campion olimpic la sabie din România şi a urcat pe primul loc în clasamentul mondial. Pentru acest rezultat a fost numit Maestru Emerit al Sportului şi a primit Ordinul naţional „Pentru Merit” în grad de comandor.

    La Jocurile Olimpice din 2008 de la Beijing a ajuns în sferturile de finală fără prea multe probleme. A câştigat strâns cu belarusul Aliaksandr Buikevici, apoi l-a întâlnit pe francezul Nicolas Lopez, pe care-l învinsese mereu până atunci. Mihai Covaliu a condus meciul, scorul fiind 11-7, dar atacurile sale de la distantă nu i-au reuşit şi Nicolas Lopez a putut egala, apoi se impune cu scorul 15-13. În finala mică a trecut de un alt francez, Julien Pillet, cucerind medalia de bronz. Pentru acest rezultat a primit Ordinul “Meritul Sportiv” clasa a III-a cu 2 barete.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Românul Alex „Bodyhammer” Bublea, campion de Muai Thai în Anglia: „Nu mai conta dacă dorm în stradă sau nu am ce mânca”

    În prezent, nu trece o zi să nu treacă români pe la sala de sport pentru a întreba cine e Alex
    Bublea, însă în trecut sportivul nu prea a avut un mare nume în ţară. După ce s-a plictisit de nivelul antrenamentelor şi jobului de agent de vânzări în România, a decis să parcurgă de la început o cale nouă în Marea Britanie, risc care la făcut să ajungă sportiv de top mondial.

    Povestea lui Alex începe în zona ”Dacia” din Timişoara. Pasionat de jocuri video acesta dorea să ajungă un erou pozitiv, precum personajele preferate.

    ”În viaţa reală această cale era cea mai aproape de acel ideal. Mai mult, eram «bullied» ca şi copil. Doream să câştig respect”, povesteşte sportivul şi într-un clip de promovare din Marea Britanie. El a urmat Liceul ”Henri Coandă” şi se pregătea cu Remus Ştefan la ”Jean Luis Calderon”. A mers apoi la o cunoscută sală şi club sportiv din oraş, dar tânjea după altceva, scrie ziarulromanesc.net.

     

    ”Simţeam că stagnez în România, mergeam la sală cu sila, la un moment dat şi mă forţam să fac asta, ca să ies cumva din anonimat, dar nu mai progresam în ritmul dorit. Iubita mea, fiind în Italia, a vorbit cu antrenorul Alfio Romanut, chiar antrenorul campionului italo-armean Giorgio Petrosyan, să merg să ma antrenez la el”, spune Alex Bublea despre primele gânduri legate de plecare.

    Romanut l-a plăcut, însă i-a spus că-i trebuie o sumă de bani până îi găseşte meciuri şi sponsori. ”Am decis să vin în Anglia, să muncesc, să fac bani mai repede. În România îmi mergea bine, lucram în vânzări la o firmă importantă, dar aveam deja 22 de ani si nu mai aveam timp de pierdut”, explică Bublea. În Londra a plecat fără susţinere, doar cu cele 430 de lire sterline economisite în buzunar.

    S-a întâlnit aici cu un fost partener de antrenamente, care l-a îndreptat spre sala în care se pregăteşte şi azi. Deşi iniţial privea totul cu scepticism, ca o soluţie temporară, antrenorul şi managerul său, Christian Knowles, l-a sprijinit.

    Şi a scos la iveală stilul său, unul care se apropia tot mai mult de muay thai, disciplină lipsită de specialişti în România. ”Motiv pentru care apăreau discrepanţe între instrucţiunile antrenorilor români şi performanţele mele”, completează Alex.

    La Knowlesy Academy, fostă Minotaur Gym, în nordul Londrei, Alex Bublea a fost mai întâi un simplu pupil. Înainte să-şi dobândească supranumele de ”Bodyhammer” acesta avea şi un job extenuant, în paralel. Parcurgea zeci de kilometri pentru a ajunge la antrenamente.

    ”Am inceput să îmi iau cât mai în serios rolul la sală, să îmi fac un nume din ce în ce mai cunoscut şi, la un moment dat, a trebuit să renunţ la job”, subliniază timişoreanul. Alex nu s-a ferit de munca de jos, o zi de lucru putea însemna, adunat, descărcarea mărfurilor de câteva tone, pe parcursul a 11 ore. ”Şi aici trebuie să treci prin aceleaşi greutăti ca şi în România…

    Ce am învăţat eu aici a fost disciplina pe care mi-o doream pentru a ajunge la cel mai înalt nivel din lume. Restul nu a mai contat, că dorm în stradă, că nu am ce mânca… Eu am venit furios, crezând ca sunt foarte bun, fiind bun în România, şi că îi voi nimici pe toţi …am pierdut primele trei meciuri. A fost foarte dureros… Acum sunt sportiv profesionist şi antrenor personal”, a adăugat Alex Bublea. De la amatori, timişoreanul a parcurs toate categoriile, ajungând acum un sportiv de top mondial, A+.

  • Cum arată cel mai modern parc sportiv şi de agrement din România. Investiţie de zeci de milioane – GALERIE FOTO

    Citeşte continuarea articolului pe Mediafax

  • România este pe locul 1 în lume ca număr de medalii obţinute la dans sportiv în 2016

    România este pe primul loc în lume a număr de medalii obţinute la dans sportiv în 2016, la egalitate cu Italia, anunţă Federaţia Română de Dans Sportiv. Cu această ocazie, sâmbătă, 15 octombrie 2016, ora 19.00, vor fi premiaţi dansatorii români cu cele mai bune rezultate, cei care au obţinut în ultimii ani 8 titluri mondiale.

    În anul 2016, România este pe locul 1 în lume ca număr de medalii obţinute la dans sportiv, la egalitate cu Italia, pe locul 3 situându-se Germania.

    De asemenea, în cei 25 de ani, dansatorii noştri au făcut ca la Campionatele Mondiale şi Europene imnul „Deşteaptă-te române!” să răsune de 11 ori, obţinând totodată 11 medalii de argint şi 18 de bronz, în 72 de clasări în finale, confirmând astfel tendinţa permanent ascendentă a dansului sportiv românesc la nivel mondial, informează realitatea.net

    „Acum 15-20 de ani, România nu reprezenta, în dansul mondial, aproape nimic. Azi nu greşim dacă spunem că suntem printre primele naţiuni ale lumii, indiferent la ce criterii de clasificare ne raportăm.
     

  • De la paradigma „tu ştii ce scrie pe cartea mea de vizită?!“ la „hai să îţi spun cine sunt şi de ce vrei să lucrezi cu mine!“

    Nu este un caz singular, iar morala poveştii este aceeaşi – imaginea publică nu se editează în Office; odată rescrisă, nu te mai poţi întoarce la versiunea anterioară, iar consecinţele unei erori de judecată pot împinge foarte repede un brand în derizoriu. În astfel de situaţii, publicul îşi asumă rolul de juriu, judecător şi călău, şi nicio companie nu îşi permite să-i ignore acestuia puterea pe care internetul i-a dat-o.

    Nu întâmplător, dacă în urmă cu doar trei-patru ani brandul personal era pe ultimul loc în topul priorităţilor de comunicare, astăzi aproape că nu există consultant care să nu vorbească despre asta. 

    Brandul nostru – oricât ar fi de personal – este ca o societate listată la bursă: investitorii vor cumpăra acţiuni atât timp cât indicatorii reputaţionali şi de performanţă le dau încredere că fac o investiţie bună. Indiferent dacă suntem o persoană publică sau nu, indiferent de domeniul de activitate sau de nivelul profesional la care am ajuns, stă în puterea noastră să ne administrăm responsabil propria imagine şi să modelăm percepţia celorlalţi în ceea ce ne priveşte. Scopul final fiind, desigur, să ne atingem obiectivele personale şi profesionale pe termen lung.

    În viaţa de zi cu zi, brandul personal are mize concrete: o promovare pierdută în faţa unui coleg nu foarte strălucit; un contract atribuit pe neaşteptate concurenţei; oportunităţi de promovare irosite pentru că o prezentare în public te scoate din zona de confort etc.

    Chiar dacă vom fi tentaţi să ne consolăm cu explicaţii răutăcioase, realitatea este că unii lucrează mai mult la propria lor imagine. Poate că acel coleg proaspăt avansat a ştiut să se promoveze mai bine în interiorul organizaţiei; contractul a fost pierdut nu neapărat în favoarea celei mai avantajoase oferte, ci din cauza strategiei de negociere sau a modului în care concurentul tău a ştiut să îşi construiască credibilitatea şi relaţia de încredere cu acel client; oricâtă experienţă ai avea sau oricât de mare ar fi compania cu care lucrezi, dacă oamenii nu te cunosc personal şi nu te aud vorbind, s-ar putea să nu atragi atâţia clienţi pe cât ai merita.

    Brandul personal construit responsabil, pornind de la valorile de bază, calităţile şi obiectivele personale, face diferenţa dintre succesul pe termen lung şi deriva profesională. Indiferent că eşti antreprenor, freelancer, liber profesionist sau angajat de multinaţională, un proces conştient de branding te ajută să te poziţionezi corect în piaţă, să îţi construieşti credibilitatea şi vizibilitatea în faţa clienţilor potriviţi pentru tine, să lucrezi mai bine cu ceilalţi şi, cel mai important, să obţii acea mulţumire de sine şi satisfacţia că faci lucruri care te definesc şi te împlinesc.

    Pentru a ajunge aici trebuie să te cunoşti, însă, foarte bine. Surprinzător pentru unii clienţi, procesul începe, invariabil, cu un exerciţiu de introspecţie – cu acele întrebări existenţiale de care fugim sau pe care le lăsăm în seama omului de comunicare, pentru formulări standard şi impersonale. Chiar dacă nu avem întotdeauna răspunsurile, trebuie să începem de la „De ce eu (şi nu alţii)?“, „Ce trebuie să ştie lumea despre mine?“ (vs „Ce ştiu şi spun ceilalţi, de fapt?“), „Unde vreau să ajung şi ce trebuie să fac pentru asta?“ sau „Ce mai am de învăţat şi de la cine?“.

    Pentru clienţi, introspecţia poate să pară la început inutilă/ plictisitoare/dificilă/dureroasă/incompatibilă cu aşteptările pe termen scurt. Este greu să conştientizeze importanţa acestui pas şi nevoia de a face ei înşişi, în primul rând, acest efort. În timp, ajung să înţeleagă că nu există şabloane  universale. Brandul personal este, în primul şi în primul rând, despre autenticitate. Niciun consultant sau om de comunicare nu îţi poate spune cine eşti, care sunt valorile tale şi ce misiune ar trebui să ai în viaţă.

    La fel de greu le este unora să înţeleagă de ce brandingul nu îi ajută imediat să bifeze obiective de vânzări sau new business. Răspunsul scurt este pentru că, indiferent de logo-ul companiei de pe cartea de vizită, mai devreme sau mai târziu orice relaţie profesională se reduce la calitatea oamenilor cu care lucrezi. (Şi se întâmplă uneori ca experienţa în sine să nu se ridice la nivelul reputaţiei cu care vine compania din spate…)

    Brandul personal trebuie să demonstreze pe cont propriu şi să inspire încredere – o calitate pe care tot mai multe companii încep să o caute încă de la nivelul junior. Studiile avansate şi universităţile de calibru îşi pierd din relevanţă, angajatorii urmărind să recruteze tineri absolvenţi autentici, cu personalitatea şi valorile potrivite culturii lor organizaţionale. CV-ul trece astfel pe locul doi, în favoarea interviurilor faţă în faţă sau a primei impresii (o companie anunţa de curând că angajează candidaţi care zâmbesc frumos). Capitalul de imagine acumulat în timp devine principala noastră carte de vizită, indiferent de opţiunea profesională pe termen lung. Nu întâmplător, referinţele rămân criteriul nr. 1 în procesul de recrutare.

    Ana-Maria Gavrilă aprofundează domeniul comunicării de aproape 14 ani, prin experienţă în presa economică şi corporate PR. Având convingerea că nu există PR mai eficient decât cel pe care ţi-l faci pe cont propriu, a început, în urmă cu trei ani, să le vorbească tinerilor profesionişti despre puterea brandului personal, în cadrul unor cursuri practice şi sesiuni de consultanţă individuală.

  • Cum a construit cel mai rapid om din lume un imperiu financiar

    Usain Bolt e mult mai mult decât un star al Jocurilor Olimpice – el este un brand cu o recunoaştere globală. Bolt, de origine jamaican, are contracte cu Puma, Nissan, Hublot, Visa, Virgin Media şi All Nippon Airways; el mai colaborează cu Optus, o companie de telecomunicaţii din
    Australia, şi cu Enertor, o companie ce produce branţuri pentru pantofi sport, scriu cei de la CNN.

    Gatorade a numit o băutură după el. Bolt, cel mai rapid om din lume, şi-a înregistrat ca marcă numele şi poziţia sa “fulgerul Bolt” – are chiar şi un emoji. El deţine recordurile mondiale la cursele de 100 şi 200 de metri şi a câştigat, până în prezent, 8 medalii de aur.Dar Jocurile Olimpice din Rio sunt ultimele pentru campionul jamaican; aşadar, ce urmează?

    “S-a vorbit că ar urma să joace pentru Manchester United, că vrea să devină comentator sau că urmează să lanseze o linie de modă inspirată de Michael Jackson”, spune Elizabeth Lindsey, expert în marketing.

    Jeff Kearney, şeful departamentului de marketing în sport al Gatorade, explică atracţia oamenilor faţă de jamaican: “Avem o suită incredibilă de atleţi din numeroase sporturi, care sunt recunoscuţi în diferite state. Dar bucuria lui Usain, personalitatea sa şi dominaţia autoritară într-un sport pe care cu toţii îl putem înţelege l-au transformat într-un ambasador global pentru brandul nostru.”

    Averea lui Bolt este considerabilă, dar el este şi un exemplu în ceea ce priveşte ajutorul dat comunităţii; în 2015, el a donat 1,3 milioane de dolari fostei sale şcoli. El a mai deschis un complex sportiv în Jamaica, a strâns bani pentru operaţii cardiace pentru copii şi a semnat un parteneriat cu Samsung pentru a oferi cursuri gratis de fotografie studenţilor.

    El a donat chiar şi 4 milioane de dolari pentru renovarea unui spital din ţara sa natală.

    Dar Usain Bolt nu e doar un sportiv de succes: el are un magazin online unde vinde echipament sportiv cu brandul său şi a anunţat recent lansarea noii sale companii “Champion Shave”, care va comercializa aparate de ras cu 6 lame la preţuri reduse.

  • Încă o victorie pentru Usain Bolt. La câte medalii a ajuns sportivul jamaican

    Atletul jamaican Usain Bolt a câştigat, vineri, finala probei de 200 de metri din cadrul Jocurilor de la Rio de Janeiro, Brazilia. Bolt şi-a trecut în palmares a opta medalie olimpică de aur, dar nu a înregistrat un record mondial sau olimpic, aşa cum îşi propusese.

    Bolt a fost cronometrat cu 19.78 secunde. Medalia de argint i-a revenit canadianului Andre De Grasse (20.02 secunde), iar bronzul a fost cucerit de către francezul Christophe Lemaitre (20.12 secunde).

    Jamaicanul în vârstă de 29 de ani a obţinut al doilea său titlu olimpic în Brazilia, după cel de la 100 de metri, şi rămâne cu recordul mondial la 200 de metri (19 secunde şi 19 sutimi, în 2009).

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro