BusinessMagazin

Tag: soti

  • SOŢIILE DICTATORILOR: Cine sunt femeile din spatele celor mai cunoscuţi dictatori ai lumii

     Fie că se folosesc de poziţia lor pentru a susţine cauze caritabile sau că strălucesc sub lumina reflectoarelor, soţiile dictatorilor trebuie să suporte multe, de la acuzaţii de corupţie şi nemulţumiri sociale, până la războaie civile sau chiar alte soţii. Business Insider a alcătuit o listă a consoartelor celor mai cunoscuţi dictatori din lume, prin acest termen definind un lider politic absolut, cunoscut pentru abuzurile împotriva drepturilor omului, pentru restricţiile impuse presei sau pentru represiuni împotriva opoziţiei.

        Ana Paula dos Santos, soţia lui Jose Eduardo dos Santos, Preşedintele Angolei

    Fost fotomodel, Ana Paula dos Santos şi-a cunoscut soţul când era însoţitoare de zbor pe aeronava prezidenţială. A studiat apoi dreptul şi este membru al International Steering Committee. Cei doi soţi au fost descrişi ca fiind “bine îmbrăcaţi, eleganţi şi duc un stil de viaţă asemănător celor care locuiesc în sudul Californiei”. Ana Paula a fost criticată atunci când a declarat că fiul ei va urma cursurile şcolii portugheze din Luanda, din cauza stării proaste a sistemului educaţional naţional, care, în opinia multora, este cauzată de politica soţului ei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum au devenit milionari doi medici români, soţ şi soţie

    Un rezident la spitalul de oftalmologie din Bucureşti şi un medic de aceeaşi specialitate care profesa la Giurgiu au decis în 1993 să renunţe la slujba prost plătită la stat şi să muncească pe cont propriu. „Câştigam la acea vreme 40 de dolari şi aşteptam în fiecare lună salariul ca să cumpăr o ciocolată Snickers împreună cu o colegă de serviciu, să o împărţim în două.

    De la asta am plecat„, spune Ozana Moraru. Au închiriat două cabinete şi o sală de operaţii într-o policlinică din cartierul bucureştean Pantelimon şi au început să ofere intervenţii oftalmologice în regim ambulator. La acea vreme, pentru o operaţie de cataractă la un spital public pacientul stătea internat chiar şi o săptămână. Rapiditatea intervenţiilor – „Pacientul pleca acasă în câteva ore„ -, amenajările interioare – „Deşi spaţiul era închiriat, am amenajat etajul din policlinică aşa cum am crezut noi„ – şi aparatura adusă din import i-au făcut pe cei doi să îşi creeze repede piaţă şi să investească cea mai mare parte a profitului în dezvoltarea businessului.

    Primele aparate au fost cumpărate la mâna a doua cu ajutorul unui partener din Olanda, însă au făcut rapid diferenţa dat fiind că spitalele publice nu aveau astfel de sisteme în dotare. „Adevăratul boom a fost în 1997, când am introdus o nouă tehnică de operare a cataractei, cu tăietură mică şi fară sutură„, spune otfalmologul. De ajutor au fost deschiderile de clinici în alte specialităţi medicale, care au determinat pacienţii să înţeleagă că un serviciu medical poate fi furnizat şi altfel decât gratuit. „Gratuitatea la stat constă în pachetul de consumabile oferit de către stat. În rest, se procedează ca acum 20 de ani.

    Pacientul dă bani, nu s-a schimbat nimic„, spune Moraru. În sectorul oftalmologic, concurenţa a apărut abia după anul 2000. Avantajul de peste şapte ani faţă de celelalte clinici oftalmologice se explică prin confortul medicilor rămaşi să lucreze la stat, nefiind dispuşi să-şi asume vreun risc: „Oftalmologii n-au avut curajul să renunţe la ciubucurile pe care le făceau la stat, deşi au văzut că privatul începea să funcţioneze. În ultimii ani au mai apărut clinici şi cabinete, dar aproape niciunul dintre fondatori nu a renunţat la vaca de muls de la stat„.

    Văzând că afacerea soţilor Moraru începe să prindă contur, policlinica le-a mărit constant chiria lunară, iar cei doi au decis să cumpere o clădire în Floreasca pentru a putea continua proiectul: „Atunci nu era părerea că Floreasca şi Dorobanţi sunt zone de lux. Am vrut ca toate cele trei centre să fie grupate în acelaşi loc ca să ne fie mai uşor. Dacă nu eşti la faţa locului, nu ai cum să controlezi ce se întâmplă„.

    Soţii Moraru spun că au câştigat bani încă de la început, dar abia după 1999 au început să obţină profit, investind din nou într-un aparat de operare a miopiei, de 600.000 de dolari, primul de pe piaţa locală. Anul 2001 le-a adus primul milion de euro la capitolul venituri, iar primul milion de euro profit avea să vină patru ani mai târziu. „Au fost mulţi străini interesaţi de lumea medicală şi au vrut să facem joint-venture-uri cu ei. Prin intuiţia noastră, deşi era cât pe ce să semnăm cu nişte americani, am refuzat„, spune Cristian Moraru. „A fost intuiţie feminină”, adaugă Ozana Moraru, dat fiind că ea a fost cea care a spus „pas„, contractele ajungând la faza finală de semnare.
     

  • Soţiile sau soţii colaboratori ai lucrătorilor independenţi vor beneficia de protecţie socială

     Astfel, Guvernul a decis în şedinţa de miercuri modificarea în proiect de lege a unei ordonanţe din anul 2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, pe care Departamentul pentru IMM-uri, Mediu de afaceri si Turism a propus-o spre dezbatere.

    Ministrul delegat Maria Grapini doreşte alinierea legislaţiei interne la normele europene prevăzute într-o directivă din 2010, potrivit căreia “în cazul în care într-un stat membru există un sistem de protecţie socială pentru lucrătorii independenţi, respectivul stat ia măsurile necesare astfel încât soţia/soţul colaborator a/al lucrătorului independent, respectiv a/al titularului întreprinderii individuale/persoanei fizice autorizate să poată beneficia de protecţie socială în conformitate cu dreptul intern”, se arată într-un comunicat al Departamentului pentru IMM-uri.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Soţii Apostu şi DNA au atacat cu recurs sentinţa Curţii de Apel Târgu Mureş

     Potrivit reprezentanţilor Arhivei penale de la Curtea de Apel Târgu Mureş, în urma sentinţei prin care fostul primar al municipiului Cluj-Napoca Sorin Apostu a fost condamnat la trei ani şi jumătate de închisoare cu executare, iar soţia sa, avocatul Monica Apostu, la trei ani de închisoare cu suspendare, s-au înregistrat mai multe recursuri.

    Astfel, au declarat recurs atât cei doi inculpaţi, cât şi DNA, au precizat sursele citate.

    Dosarul urmează să fie trimis la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru judecarea recursurilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum se transformă sticla la periferia Bucureştiului în marfă de lux pentru export

    A construit soţul o maşină de tăiat sticlă şi am început să facem tuburi pentru seringi în apartamentul nostru cu două camere„. Aşa descrie Gabriela Ştefănescu începuturile afacerii cu sticlă pe care a pornit-o în urmă cu mai bine de 20 de ani.

    Acum, compania Adrian Sistem şi brandul Gabriela Seres vând în toată lumea, ajungând chiar să facă decorul vitrinei magazinului Cartier din Paris. Printr-o tehnologie folosită de puţini dintre sticlarii renumiţi ai Europei, suflarea printr-un tub de sticlă, specifică producţiei de obiecte de laborator, cei doi fac obiecte de decor cu preţuri care pornesc de la 10 euro şi pot să ajungă la 2.000 de euro, în cazul candelabrelor.

    Acestea sunt vândute exclusiv pe pieţe din afara ţării şi au adus companiei soţilor Ştefănescu o cifră de afaceri de circa 400.000 de euro, în 2012. Implicarea lor într-o astfel de afacere nu este întâmplătoare: ambii au lucrat la o fabrică de sticlărie tehnică din Bucureşti. „În 1992, pluteau în aer privatizările şi începuse să se observe un dezinteres din partea conducerii fabricii„, spune Gabriela Ştefănescu. Deşi exista posibilitatea investiţiei în fabrica de sticlărie de laborator prin metoda MEBO (privatizare prin vânzare de acţiuni angajaţilor), cei doi soţi au preferat în acea perioadă să îşi deschidă afacerea lor, în propria locuinţă.

    Cu un echi-pament improvizat şi bazându-se pe experienţa de la fabrică, au început să facă tuburi pentru seringi. „Am început să mă duc cu oferte pe la institute de cercetare şi, pentru că produceam mai ieftin decât fabricile de atunci, am reuşit să trăim o perioadă astfel„. Mai mult decât atât, au crescut afacerea şi au mutat-o într-un alt spaţiu, o casă închiriată, unde lucrau la sobe speciale cu trei oameni care veneau după amiaza „pentru că nu am îndrăznit să îi angajăm definitiv„.

    Temerile lor au scăzut odată cu găsirea primului client din afara ţării şi comanda sa de sticle cu fruct în interior, foarte populare în acea perioadă. În paralel, au continuat să facă sticlărie de laborator iar, treptat, nici spaţiul din casă nu a mai fost suficient pentru comenzile primite. 

    DUPĂ ÎNCHIDEREA INSTITUTULUI NAŢIONAL DE STICLĂ – cu vaste spaţii de producţie şi unde se făcea odinioară fibră şi sticlă optică – cei doi au reuşit să închirieze un spaţiu la institut, în 1995.
    Au urmat participările la târguri de specialitate şi promovarea mai mult „din vorbă în vorbă„ care au adus colaborările cu designeri internaţionali. Primul târg unde au expus a fost MACEF Milano, unde s-au prezentat cu „lucruri mărunte„.

    Un italian i-a contractat atunci pentru mărturii de nuntă pentru câteva zeci de mii de euro. Apoi, un brand american de mobilă a dorit să îşi diversifice activitatea prin intermediul lor. Alături de acesta, Ştefănescu a început să conceapă produse noi, potrivite pentru interior, din segmentele Arts de la table şi decoraţiuni interioare.

    Alte comenzi au venit din partea unor firme americane specializate în produse pentru masă şi decoraţiuni interioare, Anthropology, (cu care au semnat cel mai mare contract, în valoare de 50.000 de euro) şi Arte Italica, dar şi din partea unor designeri europeni cum ar fi francezii Laurence Brabant – pentru o colecţie de obiecte destinate mesei sau Matteo Messervy – care a folosit candelabrale de mari dimensiuni făcute în atelierul soţilor Ştefănescu în decorarea unor centre comerciale din Franţa şi chiar la vitrina magazinului de bijuterii Cartier.

    „Produsele executate de noi au ajuns şi la o vitrină Hermes din Geneva sau Paris, ca urmare a colaborării cu designeri din străinătate„, spune Ştefănescu, pentru care nu este o problemă că designerii cu care colaborează nu obişnuiesc să menţioneze numele firmei sale când expun produsele. „Ei vând în nume propriu, iar produsele sunt luate din diverse ţări, de la firme care corespund gustului lor„. Deşi multe din produsele care se vând folosesc designul desenat de Gabriela Ştefănescu, ea respectă condiţiile celor care le vând în nume propriu.

     

  • DOSARUL ZAMBACCIAN: Judecarea contestaţiilor, amânată pentru 13 mai la cererea soţilor Năstase

     Judecarea recursurilor din dosarul “Zambaccian”, în care Adrian Năstase a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare pentru şantaj şi a fost achitat pentru luare de mită, trebuia să înceapă luni, la completul de la instanţa supremă format din preşedintele Rodica Aida Popa şi judecătorii Ioana Bogdan, Angela Dragne, Luminiţa Livia Zglimbea şi Cristina Rotaru.

    Cei cinci magistraţi au constatat că la dosar au fost depuse două cereri de amânare a judecării cauzei de către Adrian şi Daniela Năstase, o a treia cerere fiind făcută în sală de către Irina Paula Jianu.

    Procurorul Direcţiei Naţionale Anticorupţie prezent la şedinţa de judecată a fost de acord cu cererile celor trei, iar instanţa le-a admis, cu menţiunea că este singurul termen ce se acordă pe motivul angajării de apărători şi pentru pregătirea apărării.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Emirul Qatarului a cumpărat şase insule greceşti nelocuite, pentru cei 24 de copii şi trei soţii. Cât a plătit pentru terenuri

     Insulele au costat 8,5 milioane de euro, iar tranzacţia a fost perfectată după 18 luni din cauza birocraţiei din Grecia, potrivit cotidianului The Guardian.

    “Grecia este o astfel de ţară. Chiar când cumperi o insulă, chiar dacă eşti emirul Qatarului, durează un an şi jumătate pentru procesarea tuturor actelor”, a declarat Ioannis Kassianos, primarul Insulei Itaca, situată în apropierea insulelor cumpărate de şeic, cunoscute sub numele de Echinade.

    Insulele au atras atenţia emirului în urmă cu patru ani, când acesta a ajuns cu iahtul său în Marea Ionică. După ce iahtul a ancorat în apele Insulei Itaca, emirul a coborât la ţărm în sandale şi pantaloni scurţi pentru o plimbare, timp în care s-a interesat şi despre proprietarul insulelor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Soti cu neveste necunoscute

    Enciclopedia Femeilor (http://www.enciclopediadelledonne.it)
    consemneaza un numar mare de femei, de la Caterina da Siena la Tina
    Pica, printre ele numarandu-se si multe pe nedrept uitate; dar pe
    de alta parte, inca din 1690, in istoria lui despre femeile
    filozof, Gilles Menage ne vorbea despre socratica Diotima,
    cirenaica Arete, megarica Nicarete, cinica Iparchia, peripatetica
    Teodora (in sensul filozofic al termenului), epicureana Leonzia,
    pitagoreana Temistoclea, despre care cunoastem foarte putine
    lucruri. Pe buna dreptate, multe dintre ele au fost acum scoase din
    uitare.

    Ceea ce lipseste este o enciclopedie a nevestelor. Se spune ca
    in spatele fiecarui barbat mare se afla o femeie, incepand de la
    Iustinian si Teodora si ajungand, daca vreti, pana la Obama si
    Michelle (este ciudat ca nu este adevarat contrariul, vezi cele
    doua Elisabete ale Angliei); dar in general despre femei nu se
    vorbeste. Incepand din antichitatea clasica, mai mult decat
    nevestele au contat amantele. Clara Schumann sau Alma Mahler au
    fost mai cunoscute pentru faptele lor extra- sau post-matrimoniale.
    In fond, singura nevasta citata foarte des ca atare este Xantipa,
    si asta pentru a se vorbi de ea de rau.

    Mi-a picat in mana un text al lui Pitigrilli, care isi umplea
    povestile cu citate erudite, de multe ori gresind numele (Yung in
    loc de Jung, in mod sistematic) si chiar si mai des anecdotele,
    pescuite din cine stie ce publicatii literare. In aceasta pagina,
    el aminteste invatatura Sfantului Paul, “melius nubere quam uri” –
    “mai bine sa se casatoreasca decat sa arda”, casatoriti-va doar
    daca nu mai rezistati (iata un sfat bun pentru preotii pedofili),
    dar face observatia ca majoritatea barbatilor mari, precum Platon,
    Lucretiu, Virgiliu, Horatiu si altii, erau celibatari.

    Dar nu este adevarat, cel putin nu in totalitate. In cazul lui
    Platon este corect, de la Diogene Laertius stim ca scria doar
    epigrame pentru baieti foarte aratosi, chiar daca isi luase printre
    discipoli si doua femei, Lastenia si Assiotea, si ca spunea ca
    barbatul virtuos trebuie sa-si ia nevasta. Se vede treaba ca il
    apasa casnicia nereusita a lui Socrate.

    Insa Aristotel mai intai s-a insurat cu Pitia, iar dupa moartea
    acesteia s-a legat de Herpilia, desi nu se intelege prea clar daca
    a luat-o de nevasta sau doar drept concubina, dar traind cu ea
    “more uxorio” (ca barbat cu femeie), pana intr-atat incat o
    aminteste in mod afectuos in testamentul lui – lasand la o parte ca
    de la ea l-a avut pe Nicomah, cel care a dat mai apoi numele uneia
    dintre Eticile sale.

    Horatiu nu a avut niciodata nici nevasta, nici copii, dar
    suspectez, tinand cont de ceea ce a scris, ca-si mai facea de cap
    din cand in cand. Virgiliu se pare ca era atat de timid incat nu
    indraznea sa-si declare dragostea, dar se zvoneste ca ar fi avut o
    relatie cu nevasta lui Varius Rufus. In schimb, Ovidiu s-a insurat
    de trei ori.

    Despre Lucretiu, sursele antice nu spun aproape nimic; o aluzie
    a Sfantului Ieronim sugereaza ca s-ar fi sinucis deoarece i-ar fi
    luat mintile o potiune de dragoste (dar sfantul avea tot interesul
    sa declare nebun un ateu periculos), si de-aici traditia medievala
    si umanista a brodat pe tema unei misterioase Lucilia, nevasta sau
    amanta, ce-o fi fost, vrajitoare sau femeie indragostita care
    ceruse filtrul unei alte vrajitoare.Se mai spunea si ca Lucretiu
    isi administrase potiunea singur, dar in orice caz Lucilia nu iese
    foarte bine din toata povestea. Asta daca nu avea dreptate
    Pomponius Letus, potrivit caruia Lucretiu s-ar fi omorat pentru ca
    era indragostit fara speranta de un anume Asterisc (sic!).

    Mergand mai inainte de-a lungul secolelor, Dante a continuat sa
    viseze la Beatrice, dar s-a casatorit cu Gemma Donati, chiar daca
    nu vorbeste deloc despre acest lucru. Toti cred ca Descartes era
    burlac (deoarece a murit foarte devreme si a avut o viata foarte
    agitata), dar in realitate a avut o fiica, Francine (moarta la
    varsta de doar 5 ani), de la o servitoare intalnita in Olanda,
    Helena Jans van der Strom, pe care a avut-o drept tovarasa de viata
    vreme de cativa ani, chiar daca nu a recunoscut-o decat drept
    menajera.

    Insa, contrar anumitor calomnii, si-a recunoscut fiica – si,
    potrivit altor surse, a mai avut si alte aventuri. In fine,
    trecandu-i in categoria celibatarilor pe slujitorii bisericii si
    personajele mai mult sau mai putin homosexuali declarati precum
    Cyrano de Bergerac (imi cer scuze ca le dau o stire atat de
    cumplita fanilor lui Rostand) sau un filozof ca Wittgenstein,
    faptul ca un barbat important a fost burlac se stie cu siguranta
    doar despre Kant.

    Nu s-ar zice, dar pana si Hegel era casatorit; mai mult, se pare
    ca era chiar un mare afemeiat, avea un fiu din afara casatoriei, si
    era gurmand. Pentru a nu-l mai pomeni pe Marx, extrem de legat de
    sotia lui, Jenny von Westphalen.O problema totusi ramane: ce
    influenta a avut Gemma asupra lui Dante, Helena asupra lui
    Descartes, ca sa nu mai vorbim de numeroase alte neveste pe care
    istoria nu le pomeneste? Si daca operele lui Aristotel ar fi fost
    in realitate scrise de Herpilia? N-o vom sti niciodata. Istoria,
    scrisa de soti, a condamnat nevestele la anonimat.