“Deşi sunt republican convins, nu pot să nu apreciez rolul pe care monarhia l-a avut în istoria noastră şi în construirea României moderne. 10 mai, Ziua Regalităţii, marchează un moment important din trecutul naţiunii române, care ne arată că demnitatea, dragostea de ţară şi onoarea sunt trăsături pe care liderii politici adevăraţi le transmit poporului, facându-l astfel mai puternic şi mai rezistent în faţa provocărilor istoriei”, afirmă premierul.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Comentatorul de la UBS anticipa însă că politicienii vor ajunge la un compromis în privinţa problemei nr. 1 – vârful de deficit bugetar care se profilează la anul (800 mld. dolari), acum că reducerile de taxe pentru americanii cu venituri mari, inaugurate în era Bush şi prelungite de Obama în 2010 vor expira, concomitent cu reducerile de impozite pe salarii instituite de Obama. În perspectiva negocierilor ce încep în această săptămână, democraţii invocă exit poll-urile care arată că majoritatea americanilor sunt în favoarea unor taxe mai mari pentru cei bogaţi. Republicanii, în schimb, care controlează şi în actuala legislatură Camera, speră şi acum ca majorarea veniturilor la buget să se facă pe seama reducerii cheltuielilor statului pentru programe sociale.
Un compromis va fi greu de realizat însă, din moment ce Congresul rămâne cam cu aceeaşi configuraţie ca în legislatura precedentă, cu o Cameră dominată de republicani şi un Senat dominat de democraţi, ceea ce până acum a însemnat doar luni întregi de certuri chinuitoare, finalizate de obicei cu cedarea democraţilor în faţa ameninţărilor republicane cu blocarea completă a procesului legislativ dacă nu obţin ceea ce vor. Economistul Paul Krugman îl sfătuieşte pe preşedinte, într-un editorial din The New York Times, să nu mai cedeze, în numele sperietorii false că dacă nu se rezolvă chestiunea deficitului în sensul dorit de republicani (deci cu o nouă prelungire a tăierilor de taxe pentru americanii bogaţi), America ar intra în recesiune. De data aceasta nu mai avem de-a face cu un risc iminent de blocare a bugetului şi a cheltuielilor, ca în cazul negocierilor de anul trecut pe marginea majorării plafonului datoriei externe, astfel încât Obama are acum mai mult spaţiu de manevră şi ar trebui să-l folosească spre a pune capăt tacticilor de “şantaj” folosite de republicani, susţine Krugman.
În politica externă, prima acţiune a lui Barack Obama a fost să anunţe sancţiuni contra unor miniştri şi instituţii din Iran suspecte că au persecutat ziarişti şi au blocat accesului la internet pentru iranieni. Analiştii estimează însă că prioritatea lui Obama în al doilea mandat nu va fi deloc Orientul Mijlociu, în ciuda speranţelor Israelului, rămase nesatisfăcute din vremea primului mandat, ci Asia, unde obiectivele Americii sunt construirea unei relaţii de cooperare cu China în locul uneia de confruntare, promovarea Indiei ca putere regională şi exploatarea oportunităţilor economice de pe continent.
Barack Obama a câştigat alegerile prezidenţiale din 6 noiembrie cu un avantaj net în faţa contracandidatului său Mitt Romney. După anunţarea, sâmbătă, a rezultatelor din Florida, ultimul stat care mai rămânea să comunice bilanţul voturilor, Obama conduce cu 332 la 206 în cazul voturilor electorale şi cu 50,5% la 47,9% la votul popular.
Locurile de muncă şi economia se află de departe în fruntea listei de intrese când vine vorba de votul americanilor. Chiar dacă economia îşi revine din criză, susţinută de măsurile agresive ale Rezervei Federale, recupererea este lentă, iar şomajul scade greu.
Provocarea pentru actualul prşedinte, Barack Obama, în încercarea de a-i convinge pe americani că merită un nou mandat la Casa Albă este să arate că înregistrează progrese şi că propunerile contracandidatului său reprezintă o revenire la politicile care au creat problemele actuale ale SUA. Pentru a câştiga, candidatul republican, Mitt Romney, trebuie să le arate americanilor că Obama a eşuat în funcţia de preşedinte, în timp ce el dispune de experienţa şi ideile necesare să facă ceea ce actualul preşedinte nu a reuşit.
Obama şi Romney nu se pot pune de acord în multe privinţe, de la drepturile homosexualilor la strategia privind viitorul forţelor armate, însă diferenţele de opinii se manifestă cel mai puternic în privinţa economiei. Romney consideră că statul este o piedică în calea creşterii economice şi ar trebui să se dea la o parte, în timp ce preşedintele în exerciţiu afirmă că statul are un rol important în crearea bazei pentru o economie puternică.
REALIZARILE” CELOR DOI POLITICIENI – OBAMA. Obama a preluat postul de la Casa Albă de la George W. Bush în timpul celei mai mari crize financiare de după Marea Depresiune. Prima decizie importantă în postul de preşedinte a fost votarea unui pachet de măsuri pentru a opri declinul economiei. Planul de 831 miliarde de dolari a inclus reduceri de taxe şi fonduri pentru proiecte de infrastructură şi energie regenerabilă. Programul a salvat, afirmă economiştii, până la câteva milioane de locuri de muncă pe o perioadă de mai mulţi ani.
Rata şomajului a coborât de la 10% sub 8%, iar numărul de persoane angajate în SUA este cu circa 1 milion mai mare decât în prima lună a mandatului lui Obama. Marii producători auto americani General Motors şi Chrysler se aflau în pragul falimentului în urmă cu patru ani. Obama a investit zeci de miliarde de dolari şi a susţinut restructurarea şi stabilizarea companiilor, care în prezent au o situaţie bună.
În mare parte din cauza recesiunii, Obama nu a reuşit să-şi respecte promisiunea de a reduce la jumătate deficitul bugetar, aflat în prezent la peste 1.000 de miliarde de dolari. Obama este primul preşedinte al SUA în mandatul căruia ţara şi-a pierdut ratingul maxim “AAA” din partea agenţiei Standard & Poor’s. Preşedintele nu a reuşit să ajungă la o înţelegere cu Partidul Republican în Congres pentru reducerea datoriei federale, după ce părţile nu s-au putut pune de acord în privinţa necesităţii creşterii veniturilor din taxe.
Cursa pentru prezidenţialele din 6 noiembrie poate fi decisă de voturile electorale – cele furnizate de fiecare stat în parte în funcţie de ponderea asumată de fiecare în sistemul colegiilor electorale, astfel încât câştigătorul preşedinţiei este obligatoriu cel care acumulează majoritatea absolută a voturilor electorale (270), chiar în pofida unei victorii la votul popular.
La rândul lor, voturile electorale se împart tradiţional în trei: cele din statele care votează tradiţional cu democraţii (cu albastru pe hartă), cele care votează cu republicanii (cu roşu) şi cele imprevizibile, “swing states” (cu galben). Săptămâna trecută, două sondaje (Gallup şi Rasmussen) indicau un uşor avans de ansamblu al lui Romney în “swing states”, înainte însă de ultimul turneu pe care ambii candidaţi l-au făcut în câteva dintre acestea.
Deocamdată, conform New York Times, Obama are un avans solid în state care au împreună 185 de voturi electorale şi este bine poziţionat în state care au împreună 58 de voturi electorale, ceea ce înseamnă în total 243. Romney are un avans solid în state cu 180 de voturi electorale şi este bine poziţionat în state cu 26 de voturi electorale, ceea ce înseamnă 206.
Deşi Newt Gingrich şi Ron Paul au rămas în cursă, este practic imposibil ca vreunul să-l ajungă din urmă, astfel încât la sfârşitul lunii mai nominalizarea va fi tranşată. Înfruntarea dintre Obama şi Romney, judecând după ultimele lor discursuri, se anunţă deja plicticoasă şi violentă, centrată aproape exclusiv pe atacuri ideologice sau pe pseudo-subiecte.
Aflat, de pildă, la Asociaţia Naţională a Puşcaşilor, Romney i-a avertizat pe cei prezenţi că Obama nu protejează drepturile deţinătorilor de arme şi că el le va proteja dacă va fi ales preşedinte. Preşedintele Obama, la rândul lui, l-a atacat pe Romney în chestiunea imigraţiei ilegale, în speţă a celei provenite din America Latină, afirmând în cursul unei vizite în Columbia că poziţia mult prea dură a lui Romney în privinţa legilor privind imigraţia este “foarte îngrijorătoare” şi a promis că va promova la anul o legislaţie mai raţională a imigraţiei. Obama s-a bucurat în mod tradiţional de susţinere în rândul electoratului hispanic.
Următoarele alegeri primare pentru desemnarea candidaţilor la nominalizarea pentru prezidenţiale vor avea loc la 24 aprilie în statele Connecticut, Delaware, New York, Pennsylvania şi Rhode Island. În tabăra republicană, Mitt Romney are un avans decisiv, chiar dacă mai are de câştigat de partea sa 483 de delegaţi, pe lângă cei 661 al căror sprijin deja îl are, în timp ce în tabăra republicană, Barack Obama, singurul candidat, are deja asigurat sprijinul a 2.160 din cei 2.854 de care are nevoie pentru a obţine oficial nominalizarea.
Asta trebuia să fie seara lui Romney, a reflectat Rick Santorum, după ce a pierdut cu 38% la 41% în faţa lui Mitt Romney alegerile primare de marţea trecută din Michigan. “Întrebarea era cât de măreaţă urma să fie această seară. Şi n-a fost prea măreaţă”, a spus Santorum. În aceeaşi zi, Romney îl învinsese în Arizona pe Santorum cu 47% din voturi contra 27%, însă în Michigan, miza simbolică era mai mare, fiindcă aici a copilărit Romney pe când tatăl său era guvernatorul statului.
Nici campania de aici n-a fost prea strălucită, şi asta pentru ambii candidaţi, care i-au servit pe tavă lui Barack Obama muniţie electorală proaspătă cu declaraţiile lor. Vrând să arate ce atitudine patriotică are familia lui faţă de maşinile fabricate în America, Romney s-a lăudat că soţia lui conduce nu unul, ci două Cadillacuri – o gafă într-un oraş ca Detroit, care continuă să aibă cea mai mare rată a sărăciei dintre marile oraşe americane. De partea lui, Rick Santorum l-a făcut pe Obama “snob” fiindcă s-a pronunţat pentru politici care să le faciliteze financiar tinerilor accesul în colegii, aducând ca unic argument o insultă în bloc la adresa colegiilor americane, care n-ar fi decât “uzine de îndoctrinare liberală”.
Faptul că Romney n-a atras mai multe voturi în Michigan se explică şi prin faptul că alegătorilor nu le-au căzut bine criticile lui faţă de eforturile administraţiei Obama, din 2008 încoace, de a salva locurile de muncă din industria auto. Romney n-a ascuns că ar fi preferat ca GM şi Chrysler să fie lăsate să falimenteze sau să apeleze la nişte inexistenţi finanţatori privaţi, tocmai într-o perioadă când sondajele arată că 56% dintre americani găsesc că împrumuturile date de stat marilor companii auto au fost în cea mai mare parte bune pentru economie şi eficiente pentru salvarea locurilor de muncă. Sindicaliştii din United Auto Workers l-au aşteptat la Detroit pe Romney cu pancarte ca “Planul lui Romney pentru industria auto? Lăsaţi Detroitul să dea faliment!” sau “Mulţumim preşedintelui Obama pentru sprijin”.
În ce îl priveşte pe Rick Santorum, era puţin probabil ca nişte alegători preocupaţi în primul rând de locurile de muncă şi de şansele lor în societate să fie prea atraşi de o campanie atât de marcată ideologic, nu numai prin afirmaţia că e mai bine ca americanii să nu se ducă la colegiu, dar şi prin violenţa verbală cu care Santorum, catolic practicant, a atacat separaţia dintre biserică şi stat, spunând că acest principiu, enunţat de J.F.Kennedy în faimosul său discurs de campanie din 1960, “îl face să verse”.
Stridenţele retorice ale campaniei din Michigan sunt un exemplu bun pentru felul păgubos în care candidaţii republicani înţeleg să abordeze electoratul. Cu cinci luni înainte de încheierea ciclului de alegeri primare pentru desemnarea candidatului la prezidenţialele din noiembrie, campania electorală din SUA pare un balet tot mai plicticos, în care cu cât se cheltuiesc mai mulţi bani şi mai multe energii retorice, cu atât rezultatul e mai puţin interesant. În tabăra democrată, Obama e singurul candidat, iar în tabăra republicană, ierarhia între candidaţii la nominalizare s-a schiţat deja: Romney are asigurat votul a 182 de delegaţi pentru Convenţia Naţională din august, Santorum a strâns 79, Newt Gingrich 39 şi Ron Paul 38.
În această săptămână, campania intră într-o nouă fază, odată cu tradiţionala “super-marţi” – 6 martie, când au loc alegeri primare simultan în şapte state (Georgia, Ohio, Massachussetts, Oklahoma, Tennessee, Vermont, Virginia), plus adunări electorale (caucus) în alte trei state (Alaska, Idaho, Dakota de Nord), ceea ce ar trebui să-i departajeze probabil decisiv pe candidaţii republicani. Conform sondajelor de opinie însă, cel mai bine situat dintre ei, Mitt Romney, a pierdut teren în ultimele luni în faţa lui Obama.
Vara trecută, în epoca prăbuşirii din august a burselor, şansele republicanilor de a-l detrona pe Obama erau intacte; în timp însă, odată cu redresarea economică, actualul preşedinte a luat avans în sondaje, uzând de o strategie a discursului cât mai decent şi axat exclusiv pe problemele imediate ale americanilor de rând – locuri de muncă, acces la educaţie, aducerea înapoi a corporaţiilor migratoare, justiţie socială în raport cu categoriile care au prosperat în vreme de criză. Conjunctura îl slujeşte: şomajul a scăzut la 8,3%, de la 9,1% în august, încrederea consumatorilor a crescut şi până şi piaţa caselor a început să-şi revină.
În alegerile preliminare desfăşurate în în această săptămână în statul Iowa pentru departajarea candidaţilor la nominalizarea republicană, Mitt Romney a câştigat la doar opt voturi diferenţă de următorul clasat, fostul senator de Pennsylvania Rick Santorum, în timp ce pe locul al treilea s-a situat Ron Paul, preferatul Tea Party.
Dezbaterile de sâmbătă şi duminică s-au desfăşurat în statul New Hampshire, unde la 10 ianuarie vor avea loc alegeri preliminare pentru desemnarea candidatului republican. După dezbaterea de sâmbătă, The New York Times a remarcat că Mitt Romney s-a comportat ca şi cum ar fi deja nominalizat, preferând să-şi îndrepte retorica mai cu seamă contra preşedintelui Obama, acuzat, ca de obicei, de eşec în limitarea cheltuielilor guvernamentale, decât spre ceilalţi aspiranţi la nominalizarea republicană – Rick Santorum, Ron Paul, Rick Perry, Newt Gingrich şi Jon Huntsman. În dezbaterea de duminică, a NBC constatat, în schimb, înmulţirea atacurilor la adresa lui Romney din partea celorlalţi cinci, care au încercat să-i demoleze avansul de care fostul guvernator de Massachusetts se bucură în sondajele în rândul votanţilor din New Hampshire. Niciuna dintre dezbateri n-a adus însă elemente de dispută sau informaţii noi care să poată deveni decisive pentru opţiunile alegătorilor.
Analiştii par a conchide că Romney ar fi politicianul republican cu cele mai multe şanse să obţină nominalizarea, atât graţie vederilor sale mai moderate decât ale celorlalţi, cât şi datorită faptului că a făcut mai puţine gafe decât aceştia.
Procesul de selecţie a candidatului pe baza voturilor din state este însă abia la început, urmând ca desemnarea oficială a prezidenţiabilului să aibă loc la Convenţia Naţională a republicanilor, de la finele lui august. În ianuarie vor avea loc încă două runde de alegeri primare, în Carolina de Sud (21 ianuarie) şi Florida (31 ianuarie).
Magnatul media Steve Forbes, care a insistat pe cota unică şi în propriile sale campanii pentru nominalizare la candidatura republicană, din 1996 şi 2000, s-a raliat cu toate forţele variantei lui Rick Perry, numind-o “cel mai interesant plan de la Reagan încoace”.
Herman Cain, fostul CEO al companiei Godfather’s Pizza, a propus un impozit unic pe venit de 9%, o taxă unică de 9% pe vânzările pe piaţa internă şi un impozit unic de 9% pe profitul companiilor. Reforma lui fiscală ar însemna o reducere masivă de impozite pentru americanii cu venituri mari, adică exact opusul a ceea ce vor democraţii.
Atât Cain, cât şi Perry au promis însă măsuri de protejare a familiilor cu venituri mici, care ar plăti sume mai mari la fisc în varianta cotei unice; coroborat cu faptul că americanii bogaţi sunt din start avantajaţi de o cotă unică, povara fiscală cea mai mare ar cădea tot pe clasa medie, lucru neconvenabil pentru o categorie importantă a electoratului vizat de republicani.
Deşi liderii republicani au dat asigurări înainte de vot că nu se vor opune proiectului, aripa conservatoare a partidului, afiliată mişcării Tea Party, a sfidat acest angajament şi a votat împotrivă, cerând mai multe reduceri de cheltuieli, la fel ca şi cei mai mulţi parlamentari democraţi.
Anul fiscal american se încheie la 30 septembrie, iar în săptămâna care urmează Congresul este în vacanţă. După vot, liderii republicani au dat din nou asigurări că vor face tot posibilul pentru găsirea unei soluţii pentru ieşirea din acest impas.
Planul cuprinde reduceri fiscale de 70 de miliarde de dolari, un program de creare de locuri de muncă în proiecte publice de 140 de miliarde de dolari, unul de reintegrare a şomerilor, în valoare de 62 miliarde de dolari şi scutiri de impozite de 170 de miliarde de dolari.
Mai mult pe www.zf.ro.