BusinessMagazin

Tag: reportaj

  • De ce tot mai multe companii îşi încurajează angajaţii să doarmă la birou

    În anii ‘90, Bhim Suwastoyo, un reporter al Agence France Presse, cu biroul în Indonezia, avea un program de muncă cel puţin ciudat. El a devenit cunoscut în companie prin prisma faptului că dormea la serviciu, în spatele biroului. „Când îl vizita cineva de la birourile centrale prima întrebare era: <<Unde îţi este patul?>> Aşa da reputaţie!”,  spune un jurnalist BBC. Fiind într-o perioadă destul de agitată, acesta trebuia să lucreze ore în şir, peste program, pentru a acoperi ştirile în exclusivitate. Iar pentru că în acele momente telefoanele mobile nu erau folosite ca astăzi, acesta dormea la birou pentru a auzi telefonul de serviciu.

    A descoperit, însă, că şi în zilele mai liniştite o jumătate de oră de somn în timpul zilei este foarte utilă: „Îţi conferă mai multă energie pentru restul zilei. E ca şi cum ai începe ziua în acel moment”, spunea acesta. Şi nu este singurul care consideră acest lucru. În sudul Europei, pauza de prânz sau „siesta” este reglemenată legal. Pe de altă parte, în Japonia, să aţipeşti în timpul întâlnirilor este, aparent, simbolul unui status, care demonstrează că eşti um om foarte ocupat şi munceşti din greu.

    „Somnul reprezintă menajera creierului, care ajută la îndepărtarea deşeurilor metabolice şi a toxinelor din creier, explică Natalie Dautovich, specialist în domeniu. De aceea, fiecare ar trebui să aibă un somn regulat de şapte-nouă ore în fiecare noapte. Dar, deşi suntem conştienţi de acest lucru, de cele mai multe ori nu respectăm îndurmările specialiştilor şi moţăim la birou. Iată, aşadar, câteva sfaturi ale publicaţiei BBC, asamblate sub forma „Cea mai bună strategie de a dormi la birou”:

    Cere permisiunea şefului;

    Dormi după masa de prânz, de obicei între 2-4 pm;

    Găseşte un loc liniştit şi sigur;

    Scurtează perioada de somn cu 20 de minute, pentru a evita somnul profund şi cu încă 10 minute pentru a te recupera;

    Dacă ai nevoie de o perioadă mai mare de somn, negociază pentru 90 de minute;

    Deşi pare neobişnuit există firme care acceptă şi chiar încurajează acest lucru, cum ar fi Nats, serviciul de control al traficului aerian al Marii Britanii. Personalul lucrează în echipe de doi oameni, nu doar pentru a se verifca unul pe celălalt, ci şi pentru a interacţiona, cu scopul de a-şi ţine mintea şi atenţia „trează”. Mai mult, la fiecare două ore sunt obligaţi să îşi ia o pauză de 30 de minute, în care le este recomandat să doarmă. 

  • „Cea mai bună strategie de a dormi la birou”. Deşi pare neobişnuit există firme care acceptă şi chiar încurajează acest obicei

    În anii ‘90, Bhim Suwastoyo, un reporter al Agence France Presse, cu biroul în Indonezia, avea un program de muncă cel puţin ciudat. El a devenit cunoscut în companie prin prisma faptului că dormea la serviciu, în spatele biroului. „Când îl vizita cineva de la birourile centrale prima întrebare era: <<Unde îţi este patul?>> Aşa da reputaţie!”,  spune un jurnalist BBC. Fiind într-o perioadă destul de agitată, acesta trebuia să lucreze ore în şir, peste program, pentru a acoperi ştirile în exclusivitate. Iar pentru că în acele momente telefoanele mobile nu erau folosite ca astăzi, acesta dormea la birou pentru a auzi telefonul de serviciu.

    A descoperit, însă, că şi în zilele mai liniştite o jumătate de oră de somn în timpul zilei este foarte utilă: „Îţi conferă mai multă energie pentru restul zilei. E ca şi cum ai începe ziua în acel moment”, spunea acesta. Şi nu este singurul care consideră acest lucru. În sudul Europei, pauza de prânz sau „siesta” este reglemenată legal. Pe de altă parte, în Japonia, să aţipeşti în timpul întâlnirilor este, aparent, simbolul unui status, care demonstrează că eşti um om foarte ocupat şi munceşti din greu.

    „Somnul reprezintă menajera creierului, care ajută la îndepărtarea deşeurilor metabolice şi a toxinelor din creier, explică Natalie Dautovich, specialist în domeniu. De aceea, fiecare ar trebui să aibă un somn regulat de şapte-nouă ore în fiecare noapte. Dar, deşi suntem conştienţi de acest lucru, de cele mai multe ori nu respectăm îndurmările specialiştilor şi moţăim la birou. Iată, aşadar, câteva sfaturi ale publicaţiei BBC, asamblate sub forma „Cea mai bună strategie de a dormi la birou”:

    Cere permisiunea şefului;

    Dormi după masa de prânz, de obicei între 2-4 pm;

    Găseşte un loc liniştit şi sigur;

    Scurtează perioada de somn cu 20 de minute, pentru a evita somnul profund şi cu încă 10 minute pentru a te recupera;

    Dacă ai nevoie de o perioadă mai mare de somn, negociază pentru 90 de minute;

    Deşi pare neobişnuit există firme care acceptă şi chiar încurajează acest lucru, cum ar fi Nats, serviciul de control al traficului aerian al Marii Britanii. Personalul lucrează în echipe de doi oameni, nu doar pentru a se verifca unul pe celălalt, ci şi pentru a interacţiona, cu scopul de a-şi ţine mintea şi atenţia „trează”. Mai mult, la fiecare două ore sunt obligaţi să îşi ia o pauză de 30 de minute, în care le este recomandat să doarmă. 

  • Sclavie în România? Copii de şase ani care muncesc în condiţii mizere pentru a produce jucării din ouăle Kinder

    Publicaţia britanică The Sun a prezentat un reportaj legat de copii de şase ani din România care ar lucra în condiţii mizere pentru a asambla celebrele jucării din ouăle Kinder.

    Astfel, copiii lucrează în ture de până la 13 ore, în condiţii mizere, fiind plătiţi cu 20 de lei pentru 1.000 de jucării predate.

    Potrivit jurnaliştilor britanici de investigaţie, tatăl unuia dintre copii care lucrează la asamblarea jucăriilor a declarat că aceasta este ”o muncă de sclav”.

    Produsele sunt confecţionate de producătorul de ciocolată Ferrero şi apoi transportate la o fabrică din Carei, în nord-vestul României, unde sunt vândute mai departe. Familiie sunt aprovizionate cu ouă şi componente de plastic de către o firmă românească. În momentul în care echipa de investigaţii a încercat să contacteze firma distribuitoare, aceştia au bocat accesul în fabrica din nordul României.

    O sursă care lucrează la linia de produse Kinder a declarat ziarului britanic The Sun că cei aflaţi la conducerea fabricii de ciocolată Ferrero nu cunosc ceea ce se petrece în România.

    Ferrero a declarat anterior că garantează muncitorilor săi salariul minim pe economie şi interzice utilizarea copiilor în procesul de producţie.

    Sursa: The Sun

  • Sclavie în România? Copii de şase ani care muncesc în condiţii mizere pentru a produce jucării din ouăle Kinder

    Publicaţia britanică The Sun a prezentat un reportaj legat de copii de şase ani din România care ar lucra în condiţii mizere pentru a asambla celebrele jucării din ouăle Kinder.

    Astfel, copiii lucrează în ture de până la 13 ore, în condiţii mizere, fiind plătiţi cu 20 de lei pentru 1.000 de jucării predate.

    Potrivit jurnaliştilor britanici de investigaţie, tatăl unuia dintre copii care lucrează la asamblarea jucăriilor a declarat că aceasta este ”o muncă de sclav”.

    Produsele sunt confecţionate de producătorul de ciocolată Ferrero şi apoi transportate la o fabrică din Carei, în nord-vestul României, unde sunt vândute mai departe. Familiie sunt aprovizionate cu ouă şi componente de plastic de către o firmă românească. În momentul în care echipa de investigaţii a încercat să contacteze firma distribuitoare, aceştia au bocat accesul în fabrica din nordul României.

    O sursă care lucrează la linia de produse Kinder a declarat ziarului britanic The Sun că cei aflaţi la conducerea fabricii de ciocolată Ferrero nu cunosc ceea ce se petrece în România.

    Ferrero a declarat anterior că garantează muncitorilor săi salariul minim pe economie şi interzice utilizarea copiilor în procesul de producţie.

    Sursa: The Sun

  • Reportaj din oraşul care a dat un sens unei invenţii eşuate

    În urmă cu câteva zeci de ani o invenţie a făcut furori în Silicon Valley. Lui Steve Jobs i-a plăcut atât de mult prototipul, încât i-a oferit inventatorului 63 de milioane de dolari pentru 10% din companie. Inventatorul a refuzat. Şi Jeff Bezos, fondatorul Amazon, a fost impresionat, iar investitorul John Doerr, care pariase pe Google, a băgat 80 de milioane de dolari în afacere, spunând că „va deveni mai importantă decât internetul“.

    Este vorba despre Segway, vehicul electric bazat pe deplasarea prin înclinarea corpului, şi despre eşecul său răsunător, care într-un final şi-a găsit un loc în cadrul poliţiei, dar şi în turism, după cum aveam să observ în Praga. Centrul vechi al oraşului era plin de oameni pe Segway-uri care fie se plimbau de capul lor, fie făceau un tur al oraşului condus de un ghid. Eu am zis (la) pas pentru că îmi prefer picioarele ca mijloc de transport în oraşe frumoase cum este capitala Republicii Cehe.

    Am ajuns dimineaţa în Praga, iar oraşul abia se trezea, mai târziu decât capitala noastră zbuciumată. O tânără brunetă cu ochii albaştri m-a anunţat că nu era încă gata camera, apoi m-a rugat să aştept în barul hotelului. Am preferat în schimb să dau o tură prin împrejurimi şi am rămas uimit de liniştea urbei, fapt care avea să fie un motiv recurent de-a lungul timpului petrecut în capitala Cehiei. Unele străzi, piaţa centrală şi podul Carol au fost pline ochi de turişti chiar şi în timpul săptămânii, dar la câteva sute de metri depărtare de aceste locuri puteai da de scene pustii.

    Odată instalat în camera de hotel, cu avânt de aventurier, am pornit în descoperirea Pragăi şi m-am gândit că cel mai bine ar fi să pornesc urmând râul Vltava, mare şi vânjos, pe care plutesc ambarcaţiuni şi lebede şi care străbate o bună parte din Republica Cehă. Vltava este cel mai lung râu din Republica Cehă şi găzduieşte 17 poduri doar în Praga.

    Am urmărit râul şi am căscat ochii şi aparatul de fotografiat la toate clădirile impresionante şi bine întreţinute. Dacă pe malul râului mici comercianţi, cafenele şi baruri plutitoare abia îşi deschideau porţile, cu cât te îndreptai spre centru cu atât agitaţia creştea. Apogeul a fost atins pe podul Carol, unde proverbialul ac nu putea fi aruncat. Pictori şi desenatori se ofereau să-ţi facă portretul, să-ţi vândă tablourile, vreo două grupuri de cântăreţi distrau lumea, iar vânzătorii de magneţi şi alte suveniruri se ascundeau de soare în spatele umbrelelor.

    Fotografiind împrejurimile am văzut vârfurile ascuţite ale castelului Pragăi în depărtare. Ansamblul cetăţii este alcătuit din mai multe ziduri de incintă, castele, curţi interioare, toate grupate în jurul Catedralei Sf. Vitus, fosta necropolă regală şi imperială. Cetatea ocupă o suprafaţă de aproape 70.000 mp, cu o lungime de aproximativ 570 de metri şi o lăţime medie de aproximativ 130 de metri, potrivit Guinness Book.

    Aproape fără să-mi dau seama m-am îndreptat în direcţia acestuia urcând şi cotind pe străduţe pietruite. Am trecut şi pe lângă ambasada României, care se afla vizavi de un minimarket, unde am avut ocazia să întâlnesc cea mai plictisită creatură din acel moment de pe suprafaţa pământului. Am intrat în magazin, al cărei fundal sonor era susţinut de o muzicăchinezească, să-mi iau o apă plată (ghinion, am nimerit carbogazoasă). Când m-am dus la casă să plătesc, chinezoaica durdulie cred că ar fi preferat să privească cum se usucă vopseaua pe un gard decât să fie acolo şi să se obosească să-mi ia banii.

    Am plătit şi mi-am continuat drumul spre castel. Îmi era foame, dar nu găseam un loc potrivit unde să iau masa, aşa că am umblat prin curţile castelului şi împrejurimi alte câteva ore. Turişti de toate felurile şi mărimile se fotografiau şi imortalizau momente de sfârşit de iulie în capitala Cehiei, unde vremea era numai bună pentru plimbare. Într‑un final, m-am oprit la un restaurant din piaţa oraşului vechi, destul de aproape de celebrul ceas astronomic, şi am mâncat un burger uriaş alături de cartofi prăjiţi; am alăturat meniului şi câteva beri. Poate nu e cel mai praghez meniu, dar pofta trebuia satisfăcută.

    În piaţă era o forfotă palpabilă, un flux continuu de oameni trecea dintr-o parte în alta, iar printre ei tineri pe pe Segway-uri încercau să convingă oamenii să dea o tură. La un moment dat, un băiat tuns scurt, îmbrăcat cu un maieu alb şi pantaloni scurţi kaki a început să cânte la chitară. Cei mai mulţi îl ignorau, dar au fost câteva care s-au oprit şi i-au aruncat monezi în cutia deschisă. Îi era şi greu să convingă din cauza faptului că la câţiva zeci de metri depărtare zeci de oameni, îmbârligaţi în steagurile naţionale, se învârteau în cerc şi cântau. Între timp, în jurul tânărului cu chitara se învârteau vreo trei-patru băieţi pe Segway-uri.

     

  • CNA a solicitat OFCOM să analizeze reportajul Sky News referitor la traficul de arme din România

    Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) a solicitat OFCOM (instituţia omolog din Marea Britanie) să analizeze reportajul difuzat în data de 7 august de televiziunea britanică Sky News în legătură cu un presupus trafic de armament făcut pe teritoriul României.

    CNA, în calitatea sa de autoritate unică de reglementare şi control în domeniul comunicării audiovizuale, a transmis o adresă către OFCOM (The Office of Communications) – organism din Marea Britanie similar cu CNA – prin care a solicitat ca reportajul difuzat de postul Sky News în legătură cu un presupus trafic de armament făcut pe teritoriul României.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Trei jurnalişti britanici de la Sky News, urmăriţi penal după reportajul din România

     Potrivit motivării deciziei de arestare preventivă a celor trei inculpaţi români în dosarul Sky News, se arată că cercetările sunt extinse şi are loc începerea urmăririi penale şi faţă de trei jurnalişti ai postului de televiziune britanic. Printre aceştia se află şi Stuart Ramsay, acuzaţiile fiind de comunicare de informaţii false.

    “S-a reţinut faptul că membrii echipei postului de televiziune Sky News din Marea Britanie, şi anume cetăţenii britanici R.S.R., S.C.S., S.J., cu intenţie, au comunicat şi răspândit în mediul virtual şi prin mass-media, ştiri şi informaţii false referitoare la presupusul trafic de armament din România, deşi cunoşteau că aceste ştiri nu sunt reale, modalitate prin care s-a pus în pericol securitatea naţională, în contextul mai sus-descris”, se arată în motivarea judecătorilor.

    Vineri seară, Pantics Levente, Pantics Csaba Atilla şi Szanto Aurelian, cel care ar fi intermediat legătura jurnaliştilor cu persoanele care apar în înregistare, au fost arestaţi preventiv pentru 30 de zile, decizia fiind luată de judecătorii Curţii de Apel Bucureşti.

    Toţi cei trei sunt acuzaţi de complicitate la “comunicarea sau răspândirea, prin orice mijloace, de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, cunoscând caracterul fals al acestora, dacă prin aceasta se pune în pericol securitatea naţională”, infracţiune pentru care riscă până la cinci ani de închisoare. De asemenea, bărbaţii sunt acuzaţi şi de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor şi constituirea unui grup infracţional organizat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Singurul sat din lume aflat într-o peşteră. Cum e viaţa locuitorilor – GALERIE FOTO

    Despre satul Zhongdong din provincia Guizhou, China se crede că este singura localitate locuită aflată într-o peşteră din lume.

    Satul se află la într-o peşteră din munte la o altitudine de 1800 de metri, iar accesul se face după o drumeţie de o oră pe un drum anevoios. În sat trăiesc în jur de 100 de oameni şi singura şcoală a fost închisă în 2011 de către guvernul chinez. Guvernul le-a făcut oamenilor case în valea de lângă peşteră, dar oamenii nu vor să plece. “Ne-am gândit să plecăm, dar nu dorim. Aici e casa noastră”, a declarat un locuitor în 2007 pentru un reporter Reuters. Şcoala a fost închisă în 2011 deoarece “China nu este o societate a oamenilor cavernelor”. Acum copiii merg acum la cursuri în altă localitate, dar se întorc în weekend pentru a fi alături de familii.

    Potrivit aceluiaşi reportaj Reuters, locuitorii au curent electric, iar patru case au chiar şi televizoare.
     

  • Singurul sat din lume aflat într-o peşteră. Cum e viaţa locuitorilor – GALERIE FOTO

    Despre satul Zhongdong din provincia Guizhou, China se crede că este singura localitate locuită aflată într-o peşteră din lume.

    Satul se află la într-o peşteră din munte la o altitudine de 1800 de metri, iar accesul se face după o drumeţie de o oră pe un drum anevoios. În sat trăiesc în jur de 100 de oameni şi singura şcoală a fost închisă în 2011 de către guvernul chinez. Guvernul le-a făcut oamenilor case în valea de lângă peşteră, dar oamenii nu vor să plece. “Ne-am gândit să plecăm, dar nu dorim. Aici e casa noastră”, a declarat un locuitor în 2007 pentru un reporter Reuters. Şcoala a fost închisă în 2011 deoarece “China nu este o societate a oamenilor cavernelor”. Acum copiii merg acum la cursuri în altă localitate, dar se întorc în weekend pentru a fi alături de familii.

    Potrivit aceluiaşi reportaj Reuters, locuitorii au curent electric, iar patru case au chiar şi televizoare.
     

  • Mii de deţinuţi dorm unii peste alţii într-o închisoare făcută doar pentru 800. ”Închisoarea asta este asemenea Purgatoriului lui Dante”

    Mii de prizonieri trăiesc în condiţii inumane într-o închisoare din Filipine, potrivit unui reportaj foto realizat de AFP. Deţinuţii disperaţi dorm pe rând pe un teren de baschet şi pe scări în închisoarea din oraşul Quezon, cel mai populat oraş din Filipine. Închisoarea a fost construită în urmă cu şase decenii, cu scopul de a găzdui 800 de prizonieri, iar în prezent mai mult de 4.000 trăiesc în aceasta.

    Activiştii ce militează pentru Drepturile Omului au asemănat scenele din această închisoare cu Purgatoriul lui Dante, potrivit Daily Mail. Oficialii filipinezi au declarat că ar vrea să construiască închisori noi pentru a rezolva criza prizonierilor, înrăutăţită de războiul împotriva drogurilor al preşedintelui Rodrigo Duerte, care şi-a început mandatul la data de 30 iunie.  

    Fotografiile realizate de AFP au atras atenţia autorităţilor asupra necesităţii de a construi o nouă închisoare, potrivit viceprimarului Joy Belmonte, citat de publicaţia Daily Mail. ”Fotografiile sunt inacceptabile. Să văd deţinuţi care dorm unul peste celălalt din cauza lipsei de spaţiu mi se pare o violare a drepturilor omului şi o situaţie pentru care trebuie găsită o soluţie urgent”, a declarat Belmonte.

    În Filipine preşedintele îşi îndemnă cetăţenii să ucidă traficanţii de droguri. Peste 500 de oameni au murit în decurs de o lună

    Preşedintele Duerte a declarat un război împotriva drogurilor, iar poliţiştii au arestat mai mult de 5.000 de infractori pentru trafic de droguri.

    Reprezentanţii guvernului au declarat că plănuiesc construirea mai multor închisori; până în 2019, o închisoare ce poate găzdui 6.000 de deţinuţi va fi construită.