BusinessMagazin

Tag: razboi

  • Dacă vrei pace, pregăteşte-te pentru război. Ce arme are România şi ce mai produce ţara noastră în domeniu

    Industria de apărare din România se împarte în două lumi, care, câteodată, dau mâna. Pe de-o parte, este industria privată de apărare, deţinută în cea mai mare parte de companii private din afara României, dar şi, ici-colo, de antreprenori români. De cealaltă parte se află industria publică de apărare, care, de fapt, nu prea mai produce nimic în afară de muniţie. În vremuri în care lumea fierbe şi nu se ştie dacă sau când va da în clocot, ce arme produce România?

    „Si vis pacem, para bellum”, spune o vorbă latină atribuită generalului roman Vegetius, care a trăit undeva la finalul secolului al patrulea, la începuturile Imperiului Roman de Răsărit.  Se traduce prin „Dacă vrei pace, pregăteşte-te de război”, iar afirmaţia a fost interpretată ca „Înarmează-te până în dinţi, ca să-ţi descurajezi inamicii să te atace”. Evoluţia omului, din punctul de vedere al ştiinţei, merge înapoi circa 3,5 milioane de ani, de când Australopithecus Afarensis a fost identificat ca prima verigă care a făcut trecerea de la primate la hominizi şi, mai apoi, la omul modern. Încă din paleolitic sau mezolitic, adică acum 12.000-15.000 de ani, arheologii au descoperit obiecte care au ajutat Homo sapiens sapiens, omul de astăzi, cu arme şi unelte, la vânătoarea animalelor, pentru hrană.

    A fost nevoie să treacă cel puţin 3 milioane de ani pentru ca omul, undeva în Epoca Bronzului  (aproximativ 5.500 de ani în urmă), să creeze prima armă destinată exclusiv uciderii unui alt om – sabia sau spada – aşa cum remarcă Muzeul de Istorie Naturală din Viena, Austria, unul dintre cele mai impresionante muzee de acest gen din Europa. Datorită intelectului său, omul se afla la finalul ultimei ere glaciare (cca 12.000 înainte de Hristos) în vârful lanţului trofic. Deja folosea arcul cu săgeţi, suliţa, mici ambarcaţiuni rudimentare, iar toate aceste atuuri folosite într-un grup organizat deja îl creditau cu prima şansă de a nu fi mâncat de altă specie, adică să se afle în vârful lanţului trofic.

    Nu este clar pentru arheologi ce a făcut ca omul să treacă de la vânătoarea animalelor la vânătoarea oamenilor. Cert este că undeva în Epoca Bronzului, când omul deja stăpânea metalurgia primitivă, a început să construiască arme de luptă şi, mai ales, aşezări fortificate împotriva invadatorilor, semn că lupta dintre oameni nu doar că începuse, ci oamenii se pregăteau activ pentru ea. Istoria războaielor omenirii, sau chiar a românilor, este imensă şi nu poate fi cuprinsă într-un articol de revistă. Armele s-au schimbat de la săbii şi scuturi la avioane multirol, sisteme de rachete, drone, sateliţi. La mijlocul anului 2023, astăzi, România se află în cea mai puternică alianţă militară care a fost vreodată – NATO – şi în acelaşi timp la graniţa unui război sângeros pe care Rusia l-a declanşat împotriva Ucrainei. Ca mai tot timpul în istoria sa, de când Imperiul Otoman şi-a aşezat graniţele pe linia Dunării la finalul secolului al XIV-lea, România este în mijlocul luptelor dintre marile puteri regionale sau ale lumii. Dacă altădată s-ar fi înarmat să lupte, azi România, aşa cum spune şi generalul roman Vegetius, se înarmează pentru a descuraja potenţiali atacatori. Ce produce industria românească de apărare astăzi?

    Prima linie este formată din industria privată de apărare. Chiar dacă aceasta este dominată de companii internaţionale, există însă şi companii antreprenoriale româneşti care au inovat şi spun că sunt gata să producă tehnică militară autohtonă. Un prim exemplu este compania BlueSpace Technology din Bragadiru, judeţul Ilfov. Recent, Ministerul Apărării Naţionale (MApN) a aprobat primul sistem românesc de bruiaj pentru drone, dezvoltat de compania amintită. „Anunţăm cu mare entuziasm lansarea primului sistem anti-dronă realizat în România cu resurse locale. Produsul are o raza de acţiune de 2 kilometri şi a fost testat şi evaluat pozitiv de către Ministerul Apărării Naţionale. Un atribut important este acela că nu provoacă interferenţe asupra reţelelor de comunicaţii existente în afara gamelor de operare”, a declarat Constantin Pintilie, fondatorul BlueSpace Technology, care a vorbit despre acest sistem iniţial la ZF Live. De asemenea, antreprenorii români de la Uzinsider, unul dintre cei mai vechi jucători din industria grea românească, spun că sunt gata să livreze transportoare blindate amfibii către Armata României. „Grupul Uzinsider a semnat deja cu Romarm, respectiv cu Uzina Automecanică Moreni, o înţelegere astfel încât împreună să putem realiza transportoare blindate. Diferenţa dintre un excavator şi un transportor blindat nu este foarte mare, sunt produse similare. Ca atare, noi deţinând know-how, tehnologie, forţa de muncă şi echipamentele necesare, împreună cu cei care deţin proprietatea intelectuală a acestor echipamente putem realiza în ţară acest produs. Noi putem produce transportoare amfibii“, a spus Costică Mustaţă, managing director al grupului Uzinsider, la ZF Live. Grupul are în acest moment 1.200 de angajaţi şi afaceri anuale de peste 70 mil. euro. Costică Mustaţă a mai spus că, din momentul în care s-ar semna contractul, ar putea livra primul transportor blindat produs la Brăila în 7-8 luni. Mai departe de antreprenorii autohtoni, România are o industrie privată de apărare întreţinută şi de companii internaţionale. Spre exemplu, israelienii de la Elbit Systems operează în România prin patru fabrici şi trei firme: Simultec din Măgurele, A/E Electronics Bacău şi Elmet, tot în Bacău. Recent, MApN a anunţat că va cumpăra cel mult şapte sisteme UAS (Unmanned Aircraft Systems), adică drone, de la compania Elbit Systems. Dronele vor fi produse în România, au anunţat atât reprezentanţii Elbit, cât şi MApN, începând cu al treilea sistem. În aceeaşi vreme, americanii de la Lockheed Martin, cel mai mare producător de tehnică militară la nivel mondial, au anunţat că plănuiesc să pună bazele unui centru de modernizare şi mentenanţă în România pentru sistemul de rachete HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System), care deja a făcut prăpăd în rândurile armatei ruse, de când ucrainenii au fost dotaţi cu aceste echipamente. Afirmaţiile lui Ray Piselli, vicepreşedinte pentru afaceri internaţionale la Lockheed Martin, au fost făcute în exclusivitate în cadrul unui interviu acordat ZF. „Suntem mândri de faptul că în România continuăm să construim şi să creştem. Pe măsură ce ne dezvoltăm în România, creştem şi economia şi capacităţile ţării. Sperăm să înfiinţăm şi o facilitate de mentenanţă, reparaţii şi modernizare pentru HIMARS ca parte a celorlalte lucrări pe care le desfăşurăm împreună cu Aerostar“, a spus Ray Piselli. România urmează să achiziţioneze 32 de avioane F-16 de la norvegieni, dar de a căror mentenanţă şi reparaţii se ocupă Lockheed Martin, împreună cu Aerostar, la Bacău.

    „Avem deja o relaţie cu Aerostar pentru F-16, unde îi oferim suport în acest sens. Ceea ce anunţăm acum este relaţia pe care o vom dezvolta cu ei pentru mentenanţa, reparaţia şi modernizarea elicopterelor Black Hawk. Astfel, continuăm să extindem relaţiile şi capacităţile în ţară pentru a crea conţinut suveran care va consolida apărarea României. Suntem foarte mândri de această relaţie“, a mai spus Ray Piselli, la începutul lunii iunie, despre cele 12 elicoptere Black Hawk. De asemenea, planurile guvernului sunt să achiziţioneze de la americani şi aparate F-35, cel mai modern avion de luptă din lume. „Am văzut semne bune din partea guvernului român. Am avut întâlniri astăzi cu prim-ministrul şi ministrul apărării. Ne aşteptăm să avansăm în această direcţie. Ceea ce pot spune este că sperăm să obţinem o scrisoare de solicitare a preţului şi disponibilităţii către guvernul american în cursul acestui an.“ Un F-35A, cea mai ieftină variantă, costă aproximativ 80 de milioane de dolari, iar variantele F-35C şi B sunt mai scumpe. Cel mai scump aparat F-35 este cel cu decolare verticală. România a alocat, în ultimii cinci ani, 2% din PIB pentru apărare. Din 2023, alocă 2,5% din PIB, pe fondul situaţiei din Ucraina. O întrebare care a rămas însă fără un răspuns concret este cât din aceşti bani, adică aproape 40 mld. lei în 2023, se văd în industria locală de apărare, indiferent că este vorba de companii cu acţionariat românesc sau străin.   

    „Suntem mândri de faptul că în România continuăm să construim şi să creştem. Pe măsură ce ne dezvoltăm în România, creştem şi economia şi capacităţile ţării. Sperăm să înfiinţăm şi o facilitate de mentenanţă, reparaţii şi modernizare pentru HIMARS ca parte a celorlalte lucrări pe care le desfăşurăm împreună cu Aerostar.”

    Ray Piselli, vicepreşedinte pentru afaceri internaţionale la Lock­heed Martin, producătorul rachetelor HIMARS şi al avioanelor F-16

     

    „Grupul Uzinsider a semnat deja cu Romarm, respectiv cu Uzina Automecanică Moreni, o înţelegere astfel încât împreună să putem realiza transportoare blindate. Diferenţa dintre un excavator şi un transportor blindat nu este foarte mare, sunt produse similare. Ca atare, noi deţinând know-how, tehnologie, forţa de muncă şi echipamentele necesare, împreună cu cei care deţin proprietatea intelectuală a acestor echipamente, putem realiza în ţară acest produs. Noi putem produce transportoare amfibii.”

    Costică Mustaţă, managing director al grupului Uzinsider

  • Profesor de istorie la Harvard: Războiul din Ucraina este căderea Imperiului Rus / Decizia lui Putin de a invada s-a bazat pe o viziune a Rusiei imperiale din secolul al XIX-lea

    Profesorul de istorie ucraineană de la Harvard, Serhii Plokhy a spus într-un interviu recent pentru The New European că războiul lui Putin din Ucraina este cel mai recent conflict din lunga istorie a războaielor de eliberare naţională. Toate aceste conflicte s-au încheiat “cu suveranitatea politică a fostelor colonii” şi cu transformarea lor “în state-naţiune post-imperiale”.

    Războiul din Ucraina este căderea Imperiului Rus

    Plokhy spune că apărarea suveranităţii Ucrainei împotriva beligeranţei Moscovei a devenit cel mai recent conflict din lunga istorie a războaielor de eliberare naţională, care îşi au orginile până la Revoluţia Americană. De asemenea, susţine el, aparţine, de asemenea, unei liste de războaie care au însoţit declinul şi dezintegrarea imperiilor mondiale. Toate aceste conflicte s-au încheiat “cu suveranitatea politică a fostelor colonii şi a fostelor imperii” şi cu transformarea lor “în state-naţiune post-imperiale”.

    De asemenea, el face o paralelă între războiul ruso-ucrainean şi războaiele iugoslave din anii 1990. Iugoslavia a fost formată pe ruinele Imperiului Otoman în 1918 şi reconstituită după cel de-al doilea război mondial, dar a încetat să mai existe în anii 1990, odată cu secesiunea republicilor sale cheie. La fel ca ruşii din Uniunea Sovietică, sârbii din Iugoslavia conduceau cea mai mare republică a federaţiei. În timp ce Iugoslavia se prăbuşea, sârbii, conduşi de liderul lor, Slobodan Milošević, au încercat, dar în cele din urmă au eşuat, să construiască o Serbie Mare, prin intermediul unui naţionalism exacerbat, al forţei şi al agresiunii. Rezultatul a fost un război îndelungat şi distructiv, care a implicat crime de război şi epurare etnică.

    “Istoria, aşa cum spunea Mark Twain, nu se repetă niciodată, ci rimează”, spune Plokhy pentru The New European. El citează apoi exemple de crime de război comise de trupele ruseşti în oraşe ucrainene precum Bucha, Irpin şi Mariupol, în misiunea lor de a “denazifica” şi rusifica naţiunea ucraineană.

    Plokhy, ale cărui alte cărţi includ The Gates of Europe: O istorie a Ucrainei (2015) şi The Last Empire: The Final Days of the Soviet Union (2014), spune că decizia lui Putin de a invada Ucraina s-a bazat pe o viziune de expansiune teritorială comparabilă cu cea a Rusiei imperiale din secolul al XIX-lea.

    Plokhy notează că războiul ruso-ucrainean a fost declanşat de Putin cu scopul de a şterge diferenţele dintre ucraineni şi ruşi. De fapt, s-a întâmplat exact contrariul. “Războiul a ridicat de fapt ziduri între Ucraina şi Rusia care nu existau înainte”, spune el.

    Plokhy vorbeşte, de asemenea, despre viitorul geopolitic al Rusiei. “Războiul a început cu ideea [lui Putin] de a crea o lume multipolară. Dar implozia Rusiei a făcut ca [geopolitica globală] să se întoarcă la lumea bipolară”, spune el, “cu China pe de o parte şi Statele Unite pe de altă parte. Rusia se apropie tot mai mult de China, ceea ce pune Rusia în poziţia slabă de partener junior”.

    Revolta Wagner

    “A arătat cât de slab este sistemul [politic rusesc]. De asemenea, le dă ucrainenilor o speranţă că, dacă reuşesc cu actuala contraofensivă, sfârşitul războiului poate veni mai repede decât îşi poate imagina cineva. Unul dintre factorii declanşatori ai loviturii de stat a fost eşecul ofensivei ruseşti de iarnă şi pierderile enorme suferite de Wagner şi de alte unităţi de pe frontul ucrainean.”, a Serhii Plokhy profesor de istorie ucraineană şi director al Institutului de Cercetare Ucraineană.

    Plokhy spune că protestul public al lui Prigojin a contrazis afirmaţia lui Putin potrivit căreia ruşii şi ucrainenii sunt unul şi acelaşi popor.

    “Această naraţiune este acum moartă, iar retorica lui Prigojin demonstrează acest lucru”, spune Plokhy. “Prigozhin îi ia în serios pe ucraineni, ca pe o armată separată, un stat separat şi o naţiune separată, iar aceasta este cea mai importantă schimbare pe care războiul a produs-o în gândirea ruşilor despre ei înşişi şi despre vecinii lor”, spune el.

  • Profesor de istorie la Harvard: Războiul din Ucraina este căderea Imperiului Rus / Decizia lui Putin de a invada s-a bazat pe o viziune a Rusiei imperiale din secolul al XIX-lea

    Profesorul de istorie ucraineană de la Harvard, Serhii Plokhy a spus într-un interviu recent pentru The New European că războiul lui Putin din Ucraina este cel mai recent conflict din lunga istorie a războaielor de eliberare naţională. Toate aceste conflicte s-au încheiat “cu suveranitatea politică a fostelor colonii” şi cu transformarea lor “în state-naţiune post-imperiale”.

    Războiul din Ucraina este căderea Imperiului Rus

    Plokhy spune că apărarea suveranităţii Ucrainei împotriva beligeranţei Moscovei a devenit cel mai recent conflict din lunga istorie a războaielor de eliberare naţională, care îşi au orginile până la Revoluţia Americană. De asemenea, susţine el, aparţine, de asemenea, unei liste de războaie care au însoţit declinul şi dezintegrarea imperiilor mondiale. Toate aceste conflicte s-au încheiat “cu suveranitatea politică a fostelor colonii şi a fostelor imperii” şi cu transformarea lor “în state-naţiune post-imperiale”.

    De asemenea, el face o paralelă între războiul ruso-ucrainean şi războaiele iugoslave din anii 1990. Iugoslavia a fost formată pe ruinele Imperiului Otoman în 1918 şi reconstituită după cel de-al doilea război mondial, dar a încetat să mai existe în anii 1990, odată cu secesiunea republicilor sale cheie. La fel ca ruşii din Uniunea Sovietică, sârbii din Iugoslavia conduceau cea mai mare republică a federaţiei. În timp ce Iugoslavia se prăbuşea, sârbii, conduşi de liderul lor, Slobodan Milošević, au încercat, dar în cele din urmă au eşuat, să construiască o Serbie Mare, prin intermediul unui naţionalism exacerbat, al forţei şi al agresiunii. Rezultatul a fost un război îndelungat şi distructiv, care a implicat crime de război şi epurare etnică.

    “Istoria, aşa cum spunea Mark Twain, nu se repetă niciodată, ci rimează”, spune Plokhy pentru The New European. El citează apoi exemple de crime de război comise de trupele ruseşti în oraşe ucrainene precum Bucha, Irpin şi Mariupol, în misiunea lor de a “denazifica” şi rusifica naţiunea ucraineană.

    Plokhy, ale cărui alte cărţi includ The Gates of Europe: O istorie a Ucrainei (2015) şi The Last Empire: The Final Days of the Soviet Union (2014), spune că decizia lui Putin de a invada Ucraina s-a bazat pe o viziune de expansiune teritorială comparabilă cu cea a Rusiei imperiale din secolul al XIX-lea.

    Plokhy notează că războiul ruso-ucrainean a fost declanşat de Putin cu scopul de a şterge diferenţele dintre ucraineni şi ruşi. De fapt, s-a întâmplat exact contrariul. “Războiul a ridicat de fapt ziduri între Ucraina şi Rusia care nu existau înainte”, spune el.

    Plokhy vorbeşte, de asemenea, despre viitorul geopolitic al Rusiei. “Războiul a început cu ideea [lui Putin] de a crea o lume multipolară. Dar implozia Rusiei a făcut ca [geopolitica globală] să se întoarcă la lumea bipolară”, spune el, “cu China pe de o parte şi Statele Unite pe de altă parte. Rusia se apropie tot mai mult de China, ceea ce pune Rusia în poziţia slabă de partener junior”.

    Revolta Wagner

    “A arătat cât de slab este sistemul [politic rusesc]. De asemenea, le dă ucrainenilor o speranţă că, dacă reuşesc cu actuala contraofensivă, sfârşitul războiului poate veni mai repede decât îşi poate imagina cineva. Unul dintre factorii declanşatori ai loviturii de stat a fost eşecul ofensivei ruseşti de iarnă şi pierderile enorme suferite de Wagner şi de alte unităţi de pe frontul ucrainean.”, a Serhii Plokhy profesor de istorie ucraineană şi director al Institutului de Cercetare Ucraineană.

    Plokhy spune că protestul public al lui Prigojin a contrazis afirmaţia lui Putin potrivit căreia ruşii şi ucrainenii sunt unul şi acelaşi popor.

    “Această naraţiune este acum moartă, iar retorica lui Prigojin demonstrează acest lucru”, spune Plokhy. “Prigozhin îi ia în serios pe ucraineni, ca pe o armată separată, un stat separat şi o naţiune separată, iar aceasta este cea mai importantă schimbare pe care războiul a produs-o în gândirea ruşilor despre ei înşişi şi despre vecinii lor”, spune el.

  • Firmele străine prezente în Rusia continuă să finanţeze

    Un nou studiu, realizat de Kyiv School of Economics şi B4Ukraine, arată că doar 17% din firmele occidentale cu divizii ruseşti înfiinţate înaintea invadării Ucrainei au părăsit Rusia.

    Cele care au rămas plătesc Moscovei miliarde sub formă de taxe, finanţând în mod indirect războiul din Ucraina, potrivit Deutsche Welle.

     

  • Condiţiile păcii între Putin şi Prigojin. Liderul Wagner va pleacă şi va trăi în Belarus. Kremlinul le va oferi mercenarilor locuri în armată

    Evgheni Prigojin se va muta în Belarus, în baza unui acord negociat de preşedintele belarus pentru a pune capăt revoltei armate de astăzi împotriva conducerii militare a Rusiei, a transmis într-un comunicat Kremlinul.

    Şeful Wagner şi luptătorii săi vor fi, de asemenea, ferici de urmărire penală în temeiul acordului, a adăugat acesta.

    Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că Alexander Lukaşenko s-a oferit să medieze, cu acordul preşedintelui rus Vladimir Putin, pentru că îl cunoaşte personal pe Prigojin de aproximativ 20 de ani, transmite SkyNews. 

    Dimitry Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin, susţine că mercenarii care vor să semneze contracte cu Ministerul Rus al Apărării nu vor fi urmăriţi penali în urma rebeliunii de sâmbătă. 

  • Cine este Evgheni Prigojin şi Grupul Wagner. Toate detaliile despre omul ce a întors armele împotriva lui Putin

    Evgheni Prigojin a declarat război conducerii militare a Rusiei. Cel ce până de curând era un om cheie al Moscovei în războiul din Ucraina a întors armele împotriva conducerii armatei ruse. Dar cine este Prigojin şi cum a ajuns să conducă o armată privată.

    Prigozhin a condus implicarea grupului privat Wagner Group în războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Istoria sa cu conducerea de la Moscova datează de zeci de ani.

    Ce este Grupul Wagner?

    Grupul Wagner este o organizaţie de mercenari militanţi care au lucrat alături de armata rusă în timpul invaziei ţării în Ucraina. Originile Grupului Wagner par să fie din 2014, când a izbucnit conflictul dintre Ucraina şi Rusia cu privire la regiunea Crimeea. Prigojin a declarat pe reţelele de socializare că a căutat să construiască un grup de luptători care să apere interesele ruseşti în regiune. Grupul a fost legat de conflictele din Libia, Siria şi alte câteva ţări africane.

    Forţa paramilitară a cunoscut o creştere explozivă în timpul războiului din Ucraina, zeci de mii de luptători aflându-se acum sub controlul său. În calitate de şef al Grupului Wagner pe tot parcursul conflictului, Prigozhin s-a confruntat frecvent cu liderii militari ruşi. El a publicat videoclipuri care contrazic naraţiunea rusă privind o operaţiune militară fără probleme. El susţine adesea că forţele sale au condus lupta în Ucraina, punând în acelaşi timp la îndoială competenţa armatei ruse. În luna mai, el a înregistrat un videoclip alături de cadavre în uniformă, înjurând liderii pentru lipsa de pregătire.

    Cine este Prigozhin şi ce relaţie are cu Putin?

    Preşedintele rus Vladimir Putin şi Prigozhin au acelaşi oraş natal, Sankt Petersburg (pe atunci Leningrad). În timp ce Putin a trecut de la statutul de membru al KGB la cel de lider rus, Prigozhin a executat o pedeapsă cu închisoarea de un deceniu înainte de a deschide un stand de hot-dog.

    El a început rapid să acumuleze influenţă în industria ospitalităţii înainte de a atrage atenţia lui Putin. În momentul în care Putin a ajuns la cele mai înalte niveluri ale guvernului rus, Prigozhin a ajutat la servirea dineelor de stat – cum ar fi cel organizat în 2006 cu preşedintele de atunci George W. Bush – ceea ce i-a adus porecla de “bucătarul lui Putin”.

    Putin l-a ajutat pe Prigozhin să deschidă un restaurant masiv şi să obţină un contract pentru prânzurile copiilor din şcoli cu ajutorul unor împrumuturi generoase finanţate de stat. Prigozhin a deţinut, de asemenea, cel puţin o parte din Concord Management and Consulting, firmă suspectată că a finanţat operaţiuni de trolling online, pro-Trump, în timpul alegerilor din 2016 şi în timpul Brexitului.

  • Cine este Evgheni Prigojin şi Grupul Wagner. Toate detaliile despre omul ce a întors armele împotriva lui Putin

    Evgheni Prigojin a declarat război conducerii militare a Rusiei. Cel ce până de curând era un om cheie al Moscovei în războiul din Ucraina a întors armele împotriva conducerii armatei ruse. Dar cine este Prigojin şi cum a ajuns să conducă o armată privată.

    Prigozhin a condus implicarea grupului privat Wagner Group în războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Istoria sa cu conducerea de la Moscova datează de zeci de ani.

    Ce este Grupul Wagner?

    Grupul Wagner este o organizaţie de mercenari militanţi care au lucrat alături de armata rusă în timpul invaziei ţării în Ucraina. Originile Grupului Wagner par să fie din 2014, când a izbucnit conflictul dintre Ucraina şi Rusia cu privire la regiunea Crimeea. Prigojin a declarat pe reţelele de socializare că a căutat să construiască un grup de luptători care să apere interesele ruseşti în regiune. Grupul a fost legat de conflictele din Libia, Siria şi alte câteva ţări africane.

    Forţa paramilitară a cunoscut o creştere explozivă în timpul războiului din Ucraina, zeci de mii de luptători aflându-se acum sub controlul său. În calitate de şef al Grupului Wagner pe tot parcursul conflictului, Prigozhin s-a confruntat frecvent cu liderii militari ruşi. El a publicat videoclipuri care contrazic naraţiunea rusă privind o operaţiune militară fără probleme. El susţine adesea că forţele sale au condus lupta în Ucraina, punând în acelaşi timp la îndoială competenţa armatei ruse. În luna mai, el a înregistrat un videoclip alături de cadavre în uniformă, înjurând liderii pentru lipsa de pregătire.

    Cine este Prigozhin şi ce relaţie are cu Putin?

    Preşedintele rus Vladimir Putin şi Prigozhin au acelaşi oraş natal, Sankt Petersburg (pe atunci Leningrad). În timp ce Putin a trecut de la statutul de membru al KGB la cel de lider rus, Prigozhin a executat o pedeapsă cu închisoarea de un deceniu înainte de a deschide un stand de hot-dog.

    El a început rapid să acumuleze influenţă în industria ospitalităţii înainte de a atrage atenţia lui Putin. În momentul în care Putin a ajuns la cele mai înalte niveluri ale guvernului rus, Prigozhin a ajutat la servirea dineelor de stat – cum ar fi cel organizat în 2006 cu preşedintele de atunci George W. Bush – ceea ce i-a adus porecla de “bucătarul lui Putin”.

    Putin l-a ajutat pe Prigozhin să deschidă un restaurant masiv şi să obţină un contract pentru prânzurile copiilor din şcoli cu ajutorul unor împrumuturi generoase finanţate de stat. Prigozhin a deţinut, de asemenea, cel puţin o parte din Concord Management and Consulting, firmă suspectată că a finanţat operaţiuni de trolling online, pro-Trump, în timpul alegerilor din 2016 şi în timpul Brexitului.

  • Prigojin s-a dezlănţuit la adresa armatei ruse şi îl contrazice pe Putin: Războiul din Ucraina se bazează pe minciuni / Şeful Wagner spune că armata rusă pierde pe câmpul de luptă

    Evgheni Prigojin a declarat că Ministerul rus al Apărării a inventat pretexte false pentru a-l păcăli pe Vladimir Putin să invadeze Ucraina şi a afirmat că Moscova ar fi putut evita complet războiul.

    Într-o tiradă de o jumătate de oră, Prigojin, fondatorul grupului de mercenari Wagner, a afirmat că Rusia nu s-a confruntat cu nicio ameninţare imediată din partea Ucrainei atunci când Putin a lansat invazia pe scară largă şi a acuzat conducerea armatei că l-a înşelat pe preşedintele rus pentru a obţine avantaje personale.

    Această declaraţie extraordinară, postată vineri pe reţelele de socializare, este cel mai recent atac al fostului furnizor de mâncare într-o dispută de lungă durată cu ministrul Apărării, Serghei Şoigu, pe care Prigojin l-a acuzat că a sabotat efortul de război împreună cu Valeri Gherasimov, şeful Statului Major General al Rusiei.

    Criticile periodice ale lui Prigojin, în care susţine că Rusia riscă să piardă războiul după ce Ucraina a început o contraofensivă la începutul acestei luni, indică faptul că luptele interne ale elitelor devin tot mai aprinse, scrie Financial Times.

    Deşi Prigojin s-a abţinut în mod deosebit de la a-l critica personal pe Putin şi a susţinut obiectivele războiului, în acest videoclip este prima dată când a pus la îndoială în mod public raţionamentul Rusiei pentru invazia totală asupra Ucrainei.

    Prigojin contrazice toate acţiunile lui Putin şi ale Armatei Ruse

    “Nu s-a întâmplat nimic ieşit din comun pe 24 februarie… Ministerul Apărării încearcă să înşele societatea şi pe preşedinte şi să ne spună o poveste despre cum a existat o agresiune nebună din partea Ucrainei şi că plănuiau să ne atace cu întreg NATO“, a declarat Prigojin, calificând versiunea oficială drept “o poveste frumoasă“.

    “Războiul a fost necesar … pentru ca Şoigu să devină mareşal … pentru ca el să poată obţine o a doua medalie de Erou al Rusiei. Războiul nu a fost necesar pentru a demilitariza sau denazifica Ucraina“.

    Grupul Wagner a fost vârful de lance al cuceririi de către Rusia a oraşului ucrainean Bahmut luna trecută, iar Prigojin s-a folosit de succesul său pe câmpul de luptă, obţinut cu un cost uman enorm, pentru a critica public Moscova cu o aparentă impunitate.

    Cu toate acestea, el nu l-a criticat pe preşedintele Vladimir Putin, de al cărui sprijin depinde în cele din urmă.

    Cu toate acestea, ultima sa afirmaţie contrazice în mod direct raţionamentul lui Putin, care a declarat, atunci când şi-a trimis tancurile în Ucraina, că a făcut-o pentru a demilitariza şi “denazifica” o ţară care reprezenta o ameninţare pentru Rusia, acuzaţie negată de Kiev.

    În videoclipul de vineri, el a spus că Moscova ar fi putut ajunge la un acord cu preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski înainte de război, că războiul este un dezastru pentru Rusia şi că zeci de mii de vieţi tinere au fost sacrificate inutil, inclusiv membri ai celor mai capabile forţe ale Rusiei.

    Prezentându-i pe cei mai importanţi şefi de stat major ca pe nişte proşti care beau vodcă şi coniac şi care mănâncă caviar, el a afirmat că efortul de război al Rusiei a fost îngreunat de corupţie. “Ne scăldăm în propriul nostru sânge”, a spus el. “Timpul se scurge rapid”.

    Rusia pierde pe câmpul de luptă

    El a declarat că armata rusă continuă să-l mintă pe Putin cu privire la succesul contraofensivei ucrainene şi a avertizat că armata riscă să ducă ţara la ruină pe câmpul de luptă.

    “Ceea ce ne spun ei este o fraudă totală. Ne vom confrunta cu adevărul doar atunci când [ . . . ] această gaşcă de ticăloşi îşi va da seama că au pierdut deja o mare parte din teritoriu şi vor declara că se regrupează într-un loc mai bun“, a spus el. “Inamicul pătrunde tot mai adânc în apărarea noastră“.

    Unii analişti ruşi au speculat că Prigojin are ambiţii politice şi că ar vrea să îl înlocuiască pe Şoigu, o idee pe care acesta a minimalizat-o întotdeauna.

    Joi, el a acuzat şeful statului major că l-a minţit pe Putin şi poporul rus cu privire la amploarea pierderilor şi a eşecurilor ruseşti în Ucraina.

  • Efecte nebănuite ale războiului: Populaţia Germaniei atinge un nou maxim istoric pe fondul imigraţiei masive din Ucraina. Locomotiva Europei are acum 84,4 milioane de locuitori

    Populaţia Germaniei a crescut cu 1,3%, până la 84,4 milioane, cel mai mare salt anual de la reunificarea ţării în urmă cu mai bine de trei decenii, titrează Bloomberg.

    Creşterea de 1,12 milioane de persoane s-a datorat exclusiv străinilor care s-au mutat în Germania, a arătat marţi biroul de statistică Destatis într-un comunicat. Imigraţia netă a atins 1,46 milioane, în creştere faţă de 329.000 cu un an înainte, „cauzată în principal de refugiaţii din Ucraina”.

    Potrivit Bloomberg Economics, Germania va avea parte o creştere demografică mai mare decât orice altă ţară din vest în următorul deceniu. Fără imigranţi care să lucreze şi să plătească taxe, cea mai mare economie a Europei riscă să rămână fără forţă de muncă pentru a-şi alimenta creşterea. 

  • După un an de război, sancţiuni şi tensiuni Kremlinul intră la apă: Elita oligarhilor care a mai rămas lângă Vladimir Putin şi care a susţinut războiul până în pânzele albe s-a trezit brusc la realitate şi vrea să abandoneze corabia până nu se scufundă definitiv

    În rândul armatei de oligarhi loiali lui Vladimir Putin a început să se strecoare o presimţire submbră: şansele dictatorului de la Kremlin să mai câştige războiul pe care el l-a deschis sunt aproape nule. Chiar şi cei mai optimişti oligarhi cred că în cel mai fericit scenariu, Vladimir Putin va obţine un conflict „îngheţat”, departe oricum de episodul unei victorii totale  în Ucraina, scrie Bloomberg.

    Mulţi din cadrul elitei politice şi de afaceri s-au săturat de război şi doresc ca acesta să înceteze, deşi se îndoiesc că Putin va opri luptele. Deşi nimeni nu este dispus să se opună preşedintelui în legătură cu invazia, încrederea absolută în conducerea sa a fost zdruncinată.

    În cel mai fericit scenariu, negocierile pentru îngheţarea conflictului vor începe la finalul anului, ceea ce i-ar permite lui Putin să proclame o victorie pirică, păstrând teritorii ucrainene deja aflate sub ocupaţie rusească.

    „Există un blocaj în rândul elitei. Le este teamă să nu devină ţapii ispăşitori ai unui război care nu are niciun sens. Este surprinzător cât de repede s-a răspândit acest sentiment sumbru privind deznodământul războiului în rândul oligarhilor”,  adeclarat Kirll Rogov, fost consilier guvernamental care s-a retras în Viena după începerea războiului.

    Deznădejdea care continuă să crească va duce în final la un joc de leapşa cu responsabilitatea pentru conflict. Întrebarea care se pune este: Cine va fi învinuit pentru eşecurile din Ucraina?

    În condiţiile în care Kremlinul se confruntă cu o contraofensivă ucraineană susţinută de miliarde de dolari în arme din partea SUA şi a Europei, aşteptările oficialilor ruşi sunt scăzute în ceea ce priveşte orice progrese semnificative pe câmpul de luptă, după o iarnă în care forţele Moscovei au făcut puţine progrese şi au suferit pierderi uriaşe.

    Chiar şi unii dintre cei mai mari susţinători ai războiului  si-au pierdut speranţa că Rusia mai poate bifa victori semnificative, cu atât mai mult o victorie totală.

    Naţionaliştii conduşi de Evgheni Prigozhin, fondatorul grupului de mercenari Wagner, s-au dezlănţuit împotriva ministrului apărării Serghei Şoigu şi a şefului armatei ruse, Valeri Gerasimov, pentru eşecurile militare, în timp ce fac presiuni pentru o mobilizare la scară largă şi pentru legea marţială pentru a evita o înfrângere potenţial catastrofală.

    „Au fost prea multe greşeli mari. Au existat aşteptări cu mult timp în urmă că Rusia va prelua controlul asupra majorităţii Ucrainei, dar aceste aşteptări nu s-au materializat.” a declarat Serghei Markov, un consultant politic cu legături strânse cu Kremlinul.

    Putin şi oficialii săi  insistă că Rusia va câştiga, chiar dacă nu mai este foarte clar ce ar constitui o victorie, după ce armata sa nu a reuşit să cucerească Kievul la începutul războiului. Nu există încă niciun semn de contestare a conducerii sale din interiorul cercului său.

    În ciuda tuturor aceste aspecte, un final clar al luptelor încă nu se vede la orizont, iar magnaţii ruşi ştiu că s-ar putea confrunta cu ani întregi de izolare pe plan internaţional şi cu o dependenţă tot mai mare de Kremlin.

    Aceştia şi familiile lor au fost loviţi de îngheţarea activelor şi de interdicţii de călătorie în cadrul sancţiunilor americane şi europene care au făcut ca economia Rusiei să fie una dintre cele mai sancţionate din lume, distrugând decenii de integrare pe pieţele globale.

    „Oamenii lui Putin au încercat să se adapteze la situaţie, dar nimeni nu vede lumina de la capătul tunelului – sunt din ce în ce mai pesimişti privind viitorul. Cea mai mare speranţa a lor este ca Rusia să piardă, însă fără să fie umilită”, a declarat alexandra Pokopenko, fost jurnalist rus şi consilier al băncii centrale.