“Am intrat pe al 15-lea an, creştem an de an şi ca birouri, şi ca vânzări, şi ca oameni şi sunt convins că suntem pe drumul cel bun”, descrie Ioan Băsea afacerea Croaziere.net, începută în urmă cu 14 ani în Cluj. Aceasta vinde vacanţe pentru linii de croazieră, atât în mod direct, cât şi prin intermediul agenţiilor de turism.
Agenţiile sunt prezente în Bucureşti, Cluj, Constanţa şi Braşov; antreprenorul vizează însă extinderea în alte două oraşe.
„Am cam făcut de toate până la momentul acesta şi ideea mi-a venit gândindu-mă la fiica mea. Mi-am spus că pentru o domnişoară o agenţie de turism poate fi un bussines de perspectivă şi se pare că nu m-am înşelat”, descrie el modul în care a început afacerea Croaziere.net în 2005. Fiica sa, Casiana, este în prezent asociat în business, postură despre care tatăl său spune că „o prinde”.
Înainte de această etapă însă, antreprenorul a acumulat o experienţă diversă, chiar şi în mediul universitar. „Am început cu o carieră universitară, după care am renunţat. Ca şi cadru didactic universitar, era moda anilor ’95-’96, când am început tot felul de mici/mari afaceri, de genul transport de marfă, en-gros alimentar cu distribuţie”, îşi descrie Băsea primele experienţe profesionale. Ulterior a aplicat pentru a emigra în Canada împreună cu familia, dar a fost respins. S-a întors apoi în business ca director de sucursală „la un mare SA din Bucureşti”, povesteşte el, din domeniul construcţiilor.
Businessul cu croaziere a început cu vânzările directe, B2C (Business to Customer), în condiţiile în care, spune antreprenorul, la vremea la care şi-a început el afacerea, agenţiile de turism erau foarte circumspecte la acest tip de vacanţe: „Asta venea din faptul că produsul nu era cunoscut, este un produs cu o cantitate de informaţie tehnică mai ridicată”.
Au pus la punct partea teoretică, respectiv acreditarea agenţiei, la CLIA (The Cruise Lines International Association), un fel de for director a tot ce înseamnă linii, vase de croazieră, agenţii de croazieră acreditate, explică Băsea. Acreditarea este importantă întrucât în America, de pildă, pentru a putea vinde croaziere, trebuie să fii acreditat CLIA. Apoi au dus şi pregătirea lor teoretică mai departe şi au făcut un master de CLIA Academy, în Miami. „Am luat legătura cu americanii fiindcă industria este a americanilor, majoritatea liniilor de croazieră sunt linii americane, iar ei ne-au sugerat clar: pentru a vinde croaziere trebuie să fiţi specializaţi”, descrie el una dintre specificităţile acestui business.
În acest moment, ei vând direct pentru circa 30 de linii de croazieră (operate de trei mari companii), iar preţul, potrivit antreprenorului, este „acelaşi şi în Botoşani, şi în Oradea, dar şi în Miami şi în San Francisco. Vindem la tarife impuse de linia de croazieră, iar aceasta ne cedează nouă anumite comisioane. Sunt anumite promoţii dedicate pieţei româneşti, unde tarifele sunt mai mici decât în alte pieţe”. Costul unei croaziere a scăzut şi poate porni, potrivit informaţiilor acordate de reprezentanţii afacerii, de la 300 de euro/persoană; cea mai scumpă croazieră vândută de Croaziere.net, un „grand-voyage” de 130 de zile – a ajuns la 40.000 de euro.
Cine cumpără însă croaziere? Potrivit lui Ioan Băsea, cei care cumpără cel mai mult sunt „first-cruiserii şi, să zicem, un pic vânători de last-minute-uri – cu toate că termenul nu este foarte adecvat, în croaziere nu vorbim de last-minute, vorbim de first-minute, de early-booking, cu minimum 6-8 luni înainte de navigare, asta garantează un tarif mai bun”. Ca segment de vârstă, sunt persoane cu vârste cuprinse între 15-16 ani şi 70-80 de ani, dar cea mai mare parte sunt cei de 40-50 de ani, „cei mai potenţi financiar”.
Ioan Basea adaugă că majoritatea clienţilor lor sunt la a zecea, a douăsprezecea croazieră, iar când se întorc toamna deja îşi rezervă croazierele pentru anul viitor. „S-au obişnuit, ştiu că pot să prindă un tarif bun. Avem turişti vânători de last-minute-uri sau price-sensitive, care se uită şi vor ce e mai ieftin, cu toate că au înţeles că ce e mai ieftin nu înseamnă întotdeauna şi ce e mai bun şi avem turişti care de la a şasea, a şaptea croazieră în sus s-au rafinat, şi ca destinaţie, şi ca şi client.
De obicei, turistul de croazieră cumpără mai întâi la tarife mici, prin Europa, Marea Mediterană, prin Marea Nordului, prin baltice, după care aleg şi destinaţii mai scumpe, cum ar fi Australia, Asia, Alaska şi Caraibe şi, „sigur, la alţi bani, puţin mai scump. Şi se dezvoltă bine sectorul, începe să vină din urmă partea de luxury cruise, cu vase micuţe cu buticuri, cu multe facilităţi la bord, unde, într-adevăr, tarifele sunt mai prohibitive.”
Clienţii din România care merg pentru prima dată în croazieră încep de obicei cu Mediterana: „Mediterana de Vest, Mediterana Centrală, de Vest, extensie Africa, Mediterana de Est şi pe urmă vorbim de Marea Nordului cu fiorduri, cu capitale baltice, acestea sunt primele două-trei croaziere pe care le fac, după care încep oamenii să prindă gustul şi să ceară tot felul de destinaţii care mai de care mai deosebite, mai exotice, de la Caraibe la Patagonia, de la Alaska la Australia, deci practic orice ai în gând găseşti la noi şi sigur îţi găsim o destinaţie unde ori n-ai fost niciodată, ori n-ai cum să ajungi decât pe calea apei”, descrie Băsea comportamentul turiştilor care merg în croaziere.
Produsul începe însă să nu mai fie nou. „Ca idee, acum vreo 13-14 ani am încheiat primul an cu cinci cabine vândute, deci cu vreo zece pasageri, în 2017 au ajuns la 8.000 de pasageri, iar în 2018, la 11.000. Produsul va avea o creştere în continuare. Noi estimăm că vom încheia cu circa 15.000 de turişti, iar revânzătorii noştri tot atât. Şi, ca un scenariu optimist, cred că în următorii ani ne putem duce la câteva sute de mii, cu siguranţă”, descrie el aşteptările pentru perioada următoare. În ceea ce priveşte tendinţele internaţionale pe această piaţă, spune că produsul a înregistrat în ultimii ani creşteri constante, de 10-12%. „Trendul acum este că marile linii îşi lansează câte 2-3 vase anual şi mare parte din ele sunt de dimensiuni foarte mari, de 5.000 – 6.000 de pasageri. Dacă prin 2008 turismul de croazieră în Europa era la vreo 2 milioane de turişti, acum se apropie de 5-7 milioane. Trendul este unul crescător, de la an la an, este considerat produsul cel mai complet şi cel mai complex. Se potriveşte cu trendul de repede înainte. Să vezi în cinci zile un număr de 5, 6 până la 8 culturi, civilizaţii şi gastronomie diferite e în trend, asta e direcţia.”
La nivel mondial, piaţa de croaziere a încheiat în anul 2018 cu un număr de 27,2 milioane de turişti, în creştere cu 10% faţă de 2016 şi în creştere uşoară faţă de 2017, când numărul de pasageri atinsese 25,8 milioane. Per total, în ultimii cinci ani, produsul de croazieră a avut o creştere de 20,5% faţă de celelalte tipuri de vacanţe. Cele mai căutate croaziere la nivel mondial sunt cele cu destinaţia Caraibe (vest, est, sud), întrucât marea majoritate a pasagerilor călătoresc din SUA.
În ceea ce priveşte cele mai recente investiţii, spune: „Noi nu ne luăm vile sau iahturi, ci investim în diverse platforme. Avem de exemplu un booking engine al nostru unde agenţii îşi pot face rezervările pentru vreo 15 linii de croazieră. Avem în paralel şi un sistem pentru turiştii noştri. Investim mult în promovare. Ne-am mai modernizat sediile, tot timpul e ceva de cheltuit în dezvoltare.”
Tag: profesor
-
Cum a ajuns un profesor din Cluj să vândă, alături de fiica sa, croaziere de 6 milioane de euro
-
Opinie Nikolaus Franke: cine sunt antreprenorii din Westeros şi cum poate fi asemănat acesta cu Silicon Valley
Nikolaus Franke este profesor la WU Executive Academy; El susţine cursurile de antreprenoriat şi inovaţie în cadrul programului de Executive MBA organizat de WU la Bucureşti.
Scriitorul George R.R. Martin şi producătorii serialului au creat un univers fantastic pentru povestea lor complexă. Un univers care este condus de legile naturii (cum ar fi ierni neobişnuite), care are propria geografie (ilustrată de hărţi), propria istorie, tehnologie, cultură, religie şi propriile sisteme sociale. În Westeros, inovaţia reprezintă un fenomen prea puţin luat în seamă. Prin urmare, nu este nicio surpriză faptul că progresul şi prosperitatea societăţii întâmpină probleme. În doar două domenii însă putem observa rezultate concrete ale unei gândiri inovatoare.
1. Arme şi tehnologie militară
În primul rând, există o diversitate de arme şi tehnologii militare, cumva de la sine înţeles, având în vedere că vorbim despre o lume caracterizată de războaie şi bătălii. Principiul dominant al inovaţiei este unul modern: inovaţia este generată şi se dezvoltă prin utilizatorii săi, nu prin companii specializate care obţin beneficii financiare din scalarea businessurilor şi a produselor. Exemple de inovaţii care respectă acest principiu sunt: utilizarea focului în bătălia de la Blackwater sau pentru distrugerea Septului (de către „utilizatorii” Tyrion şi Cersei), identificarea sticlei dragonului ca o unealtă eficientă împotriva armatei de White Walkeri sau arcul gigantic al lui Qyburn, care poate fi folosit împotriva dragonilor. Aceste instrumente inovative au apărut din nevoia practică a oamenilor de a folosi tehnologii diferite faţă de cele folosite pe scară largă. La finalul sezonului 7, The Night King/Regele Nopţii dezvoltă ceea ce este în mod cert cea mai radicală inovaţie: distrugerea Marelui Zid de către un dragon modificat genetic.
Cu toate acestea, reticenţa la inovaţie este, de asemenea, evidentă în ceea ce priveşte tehnologia militară. Cele mai multe arme sunt, aparent, mai vechi de 100 sau chiar 1.000 de ani. Săbiile centenare făcute din oţel valyrian sunt considerate opere de artă. În calitate de observatori neutri, nu ne putem abţine să nu ne întrebăm de ce actorii nu investesc mai multă energie mentală pentru a crea noi arme, având în vedere că sunt atât de interesaţi de această categorie de produse. O inovaţie care este de la sine înţeleasă ar consta în amestecul de dragoni şi foc sălbatic pentru a crea o bombă cu capacitate mare de distrugere. Focul a fost deja descoperit şi catalogat drept o modalitate eficientă de luptă împotriva armatei morţilor. Altă idee inovatoare ar fi folosirea sticlei dragonilor pentru fabricarea unor gloanţe, care ar putea fi o armă foarte bună împotriva inamicului principal. Dar ce fac producătorii de arme? În loc să depună efort în direcţia unei strategii care se bazează pe lupta de la distanţă, ei construiesc topoare din sticla dragonului. Aparent, nu beneficiază de destule resurse pentru a face astfel de combinaţii.
Trebuie să notăm şi faptul că, desigur, aceste inovaţii în tehnologia armelor pot, în cel mai bun caz, să aducă beneficii pentru prosperitatea societăţii (de exemplu, pentru asigurarea păcii sau eliminarea ameninţărilor externe, cum ar fi invazia armatei de White Walkeri). În principal, totuşi, ei sunt caracterizaţi de distrugere şi anihilare – opusul progresului.
2. Inovaţii sociale
Rebeliunea de care dă dovadă Robert ameninţă dinastia la putere şi poate fi considerat un disruption factor. Dar, după asasinarea lui în primul sezon, putem considera că puterea tradiţională s-a reinstaurat. Inovaţiile sociale aduse de Daenerys Targaryen par a fi mai durabile. Aceasta are succes în eradicarea sclaviei în Essos şi este prima femeie lider care aspiră la Tronul de Fier. Este interesant de observat faptul că ultima din aceste ultime inovaţii, emanciparea, se răspândeşte imediat: Cersei este un „fast follower“, iar Arya, Brienne, Sansa, Asha şi Viperele urmează, de asemenea, trendul setat de ea şi sparg stereotipurile de gen în Westeros pe parcursul seriei.
Ce altceva putem observa în termeni de inovare? Nu multe. Şaua şi scaunul cu rotile al lui Bran, dar şi liftul de la Zid sunt inovaţii ale utilizatorului. Nu primim multe informaţii despre sistemele sale, ceea ce este interesant dacă privim totul dintr-o perspectivă tehnologică.
Problema nu este nici lipsa fondurilor, nici a antreprenorilor
Întrebarea este, atunci: de ce nu avem mai multe inovaţii? Motivul nu ţine de lipsa banilor. Sistemul Băncii de Fier din Braavos tine sub control fondurile din Westeros. Nu este vorba nici despre lipsa spiritului de antreprenoriat. Multe dintre personajele cheie au potenţial în acest sens. Tyrion, Tywin, Varis, Samwell, Missandei şi Littlefinger se arată personaje inteligente şi cu potenţial. Există şi asertivitate antreprenorială. Cersei, Daenerys, Stannis şi mulţi alţii nu se joacă atunci când vine vorba de consolidarea şi extinderea propriilor puteri. Cu greu s-ar împiedica de nişte principii etice în drumul lor. Evenimente ca Nunta Roşie sau Bătălia Bastarzilor pot fi privite ca nişte manevre inteligente. Alianţe neobişnuite se formează pe parcursul serialului. Faptul că diferitele triburi de wildlings cooperează reprezintă o dovadă a abilităţii lui Mance Rayder în afaceri. Antreprenorul Jon Snow face o treabă bună şi reuşeşte să-i facă pe cei din Westeros şi pe wildlings să colaboreze.
Iar în ceea ce priveşte dorinţa lui de a crea cea mai complexă alianţă de până acum, pactul împotriva Regelui Nopţii şi a armatei sale, poate fi descrisă ca un elevator pitch. Prezentarea lui Wight o face pe Cersei, care nu este oricum deschisă la cooperare, să ezite pentru un minut. Asta demonstrează că exemplele din realitate sunt întotdeauna convigătoare. Motto-ul „Un Lannister îşi plăteşte mereu datoriile” vine să demonstreze înţelegerea intuitivă a strategiei „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”, o strategie clasică din teoria jocurilor. Agilitatea Aryei în schimb reprezintă un start-up flexibil şi neconvenţional care aduce avantaje jucătorilor.
Pământul din ecosistemul inovativ Westerosian este arid
Problema nu este cauzată, cum am mai spus, nici de lipsa fondurilor, nici de lipsa spiritului antreprenorial. Atunci, care este cauza? Doi factori ar putea explica lipsa inovaţiei.
● Pentru început, nu există instituţii care să suţină spiritul inovativ. Universităţi, instituţii de research sau de educaţie – care reprezintă epicentrul cultivării gândirii inovative – sunt complet subdezvoltate. Cel mai frecvent tip de educaţie promovează utilizarea armelor (cu accent pe practică). În schimb, cititul este o abilitate pe care oamenii din Westeros o învaţă singuri (de exemplu Davos Seaworth şi Gilly). Oraşul Vechi pare că este singurul loc unde se pune accent pe cercetare şi pe activităţi de dezvoltare. Un număr mare de cercetători lucrează acolo. Dar la fel ca Banca de Fier, care lasă de dorit în ceea ce priveşte preocuparea faţă de client, şi Oraşul Vechi se comportă ca un monopol. În absenţa competiţiei, acesta acţionează pentru nevoile proprii. Au fost create bariere uriaşe care trebuie să fie trecute de toţi cei care aspiră la un loc aici, iar tot procesul se desfăşoară într-o manieră birocratică. Qyburn, un inventator fără scrupule, este detronat, iar pragmaticul Samwell îl poate vindeca pe Jorah Mormont doar prin încălcarea regulilor conservatoare ale Oraşului Vechi. Comunicarea şi informaţia joacă un rol important în ceea ce priveşte lipsa inovaţiei. Domeniul tehnologiei poate fi mult îmbunătăţit; se spune că nici măcar presa scrisă nu fusese încă inventată. Mesajele sunt trimise prin intermediul unor mijloace rudimentare şi singurele domenii care par a fi înregistrat o dezvoltare sunt cele care ţin de serviciile secrete şi producţia otrăvii.
● Există posibilitatea unei legături cauzale între lipsa unui ecosistem inovativ în Westeros şi un al doilea factor – structura socială. Sistemul de clase sociale este cel mai nefavorabil în ceea ce priveşte inovaţia. Nu este bazat pe performanţă sau pe sisteme de piaţă, ci pe principiul eredităţii. Prin urmare, nu este nicio surpriză pentru nimeni faptul că toţi conducătorii aspiră aproape exclusiv la putere şi nu la îmbunătăţirea calităţii vieţii celor pe care îi conduc. Războaiele frecvente au drept consecinţe distrugerea infrastructurii, fiind un impediment în construirea unor instituţii care să promoveze spiritul inovativ. Structura iraţională a lumii este sabotorul dezvoltării. Judecarea prin supunerea la tortură, fatalismul şi ocultismul sunt caracteristici care fac din Westeros un loc unde iluminarea nu a ajuns. Într-un fel, acest lucru este de înţeles, deoarece într-o lume cu umbre mortale, morţi care învie şi dragoni zburători, este destul de greu să fii raţional.
Luând în considerare cele explicate mai sus, rămâne doar să sperăm că antreprenori sociali ca Daenerys, Jon Snow şi Tyrion vor avea succes în pregătirea terenului pentru mai multe inovaţii, care să aducă progres, prosperitate şi pace oamenilor din Westeros. În acest context, sunt mai mult decât bucuros să le ofer ideile mele inovative de arme (gloanţele din sticla dragonului şi bomba distrugătoare a dragonilor de foc) fără a cere drepturi de autor.
-
Povestea uimitoare a unui copil sărac dintr-o comună din Vâlcea care a ajuns cercetător la NASA
La Firijba începe povestea lui Alexandru Chimba, românul care s-a născut într-o familie numeroasă, în perioada interbelică, având 7 fraţi. Atunci când a venit războiul, Alexandru era elev la şcoala primară din Firijba, o clădire mică, sărăcăcioasă, cu două clase şi cu domnul Miu, învăţător, scriu cei de la Râmnicu Vâlcea Week.
La domnul Miu a găsit prima carte despre planete, o carte veche, cu sistemul solar. Războiul s-a terminat, iar copilul de 11 ani a fost trimis la Râmnicu Vâlcea, imediat după război. Miu a vorbit cu Victor, învăţătorul avea o soră la oraş şi acolo a stat Alexandru în timpul gimnaziului.
Alexandru a terminat primul şcoala gimnazială şi a fost ajutat de un alt profesor, de matematică, să ajungă la Bucureşti. Deja în clasa a X-a, Alexandru analiza teoriile despre meteoriţi, despre galaxii, copilul din Firijba era deja considerat un geniu.
Când era în anul doi la facultatea de matematică, Alexandru a dispărut. Nu se ştie cine l-a ajutat, dar Alexandru a reuşit să plece. Securitatea l-a căutat până şi în satul natal, dar nici urmă de tânăr.
În primăvara anului 1990, în faţa Primăriei din Popeşti opreşte o maşină din care coboară un bărbat înalt, cu părul grizonat. Se uită la case, cu mâinile la spate. Stă nemişcat. O femeie măruntă trece pe lângă el, dar apoi se opreşte. Se întoarce speriată, ca şi când ar fi văzut o fantomă.
„Lixandru lui Uca? Tu eşti Lixandru a’ lui Uca?” Omul lăcrimează. Sus, în Firijba, nu mai era nimeni dintre ai lui. Mai trăia doar o soră care era pe la Piteşti, la Mioveni, scriu cei de la Râmnicu Vâlcea Week.
Alexandru Chimba ajunsese la NASA, trăia în Maine. A fost printre cei care au pregătit programul Mars Pathfinder. Alexandru a mai venit în 2008 la Popeşti şi se spune că ar dori să realizeze un sat de vacanţă pe stil american, în Firijba.
„Ar fi o şansă, satul este deja părăsit, noi am dus drumul până la intrare. Dar este o minune, un sat virgin în mijloc de pădure. Depinde foarte mult care sunt intenţiile domnului Alexandru. Oricum, doreşte să se reîntoarcă aici, la un moment dat. Locul se poate preta la orice, tabără de pictură, de teatru etc”, spune primarul Constantin Şerban.
-
Primul meu job – Alexandru Reff, country managing partner, Deloitte România şi Moldova – VIDEO
„Nu a fost neapărat o activitate propriu-zis juridică, dar mi-a oferit o experienţă interesantă şi, mai ales, mi-a oferit şansa să fiu aproape de o mare personalitate a dreptului, pe care o admiram profund, alături de cei mai mulţi dintre colegii mei.”
-
Cine este omul care a fost declarat cel mai bun profesor din lume şi cum a ajuns acesta să câştige premiul de 1 milion de dolari
Pe lângă diploma de profesor global pentru 2019, primită în cadrul galei din Dubai organizată de starul de Hollywood Hugh Jackman, el a câştigat şi 1 milion de dolari.
Tabichi, profesorul de matematică şi fizică în vârstă de 39 de ani, care lucrează la o şcoală dintr-un sat din Kenya, îşi donează 80% din venituri săracilor.
Circa 95% dintre copiii din şcoala unde predă Tabichi provin din familii sărace, o tremie sunt copii sau vin din familii monoparentale şi de multe ori nu au ce mânca acasa, iar abuzul de droguri, sarcinile în rândul adolescentelor, abandonul şcolar, mariajul la vârste fragede şi suicidul sunt probleme comune. Mulţi sunt nevoiţi să meargă pe jos chiar şi câte şapte kilometri pentru a ajunge la şcoală, lucru imposibil în sezonul ploios.
-
Profesor de română, după eroarea de la simulare: Ministrul Andronescu să îşi dea demisia/ Este o greşeală impardonabilă, este degradantă
Profesoara de limba şi literatura română care predă la un colegiu de tradiţie din Craiova, Ofelia Burtea, declară că greşeala de a confunda poeţii tocmai la un subiect pentru simularea Evaluării Naţionale este impardonabilă.„Este o traducere bună, dar este de neacceptat faptul că reprezentanţii Ministerului Educaţiei Naţionale au confundat poeţii. Această confuzie nu arată altceva decât că responsabilii de disciplina Limba şi literatura română din Ministerul Educaţiei Naţionale nu stăpânesc chestiuni elementare de literatură. Este o greşeală impardonabilă, este degradantă pentru învăţământul românesc. Loveşte în tradiţia culturală a acestei ţări. Cu ce autoritate vor mai veni ei să propună subiecte pentru Evaluarea Naţională şi Bacalaureat când se vede că nu au noţiuni elementare?”, se întreabă profesorul Ofelia Burtea de la Colegiul Naţional „Carol I” din Craiova.De altfel, dascălul susţine că după această greşeală ar trebui să fie demişi cei din Ministerul Educaţiei Naţionale.„Trebuie luat în calcul însă şi un alt aspect. Dacă un elev greşeşte rezolvarea unui subiect, pică examenul. Ce se întâmplă cu cei din Ministerul Educaţiei Naţionale când fac greşeli tocmai la subiecte de examen naţional? Nu este nicio reacţie până acum, dar doamna ministru ar trebui să îşi dea demisia. În acest caz şi noi, ca societate civilă, ar trebui să boicotăm aceste simulări, să ieşim în stradă până când doamna ministru şi cei care au greşit îşi vor da demisia”, a spus Ofelia Burtea.De altfel, dascălul susţine că subiectele nu respectă cerinţele pentru vârstă. -
Adrian Mihai – Fondator şi managing partner / Fan Courier Express: “Uneori, reputaţia te precede, de aceea este foarte important să te îngrijeşti permanent să existe o congruenţă între ceea ce spui şi ceea ce faci. Atunci când există această congruenţă, putem spune că avem de-a face cu un lider autentic”
Carte de vizită
¶ După încheierea studiilor la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, specializarea gimnastică, şi-a început cariera ca profesor suplinitor de educaţie fizică şi sport
¶ A fondat FAN Courier în 1998, alături de fratele său, Neculai Mihai, şi de prietenul lor Felix Pătrăşcanu; investiţiile iniţiale au constat într-un apartament de două camere, nişte Dacii şi
200 milioane lei vechi
¶ FAN Courier este liderul pieţei de curierat, cu o cifră de afaceri de peste 585 milioane de lei anul trecut -
Descoperirea unui profesor de origine română. Cât costă de fapt o piatră folosită pe post de opritor pentru uşă
Bolovanul de 9 kilograme s-a dovedit a fi un meteorit extrem de valoros. Potrivit Monei Sirbescu, profesor roman de geologie la Universitatea din Michigan, meteoritul valorează în jur de 100.000 de dolari.
Mona Sirbescu a declarat pentru CNN că de-a lungul carierei sale a analizat numeroase pietre, aduse la institutul din Michigan de către diferite persoane, însă niciuna valoroasă.
“Timp de 18 ani am analizat numeroşi bolovani, însă de fiecare dată răspunsul a fost acelaşi: nici vorbă de vreun meteorit. Nu şi de această dată”, a declarat profesorul roman.
După o serie de teste, profesorul a stabilit ca piatra este un meteorit format din 88,5% fier şi 11,5% nichel. Mona Sirbescu a precizat pentru CNN că nu este vorba despre un meteorit oarecare. Lucru confirmat şi de către cercetătorii din Washington, notează CNN.
Meteoritul de 9 kilograme valorează 100.000 de dolari, fiind pe locul şase în topul celor mai mari meteoriţi căzuţi pe teritoriul Michiganului.
“Este cel mai valoros meteorit pe care l-am ţinut în mână, în întreaga mea carieră de geolog”, a precizat profesorul.
Meteoritul a ajuns pe Pământ în jurul anului 1930. Proprietarul l-a găsit în 1988, în curtea fermei pe care a cumpărat-o. Cel de la care a cumpărat proprietatea i-a spus că atunci când a lovit pământul, s-a auzit un zgomot puternic.
-
Nu vreau să mor într-un birou. De acum înainte, 90% din timpul meu vreau să-l dedic tinerilor antreprenori
Jack Ma, considerat cel mai bogat chinez, a spus într-o conferinţă pe teme economice că nu vrea să moară într-un birou.
El a încercat să împartă timpul în câteva repere: când ai 30-40 de ani, trebuie să faci lucruri pentru că atunci îţi poţi permite să şi pierzi. „Just do it!”
Între 40 şi 50 de ani, el spune că trebuie să te concentrezi pe ceea ce ştii să faci cel mai bine şi că nu trebuie să-ţi risipeşti munca încercând să descoperi ceea ce îţi place. Pur şi simplu nu mai ai timp de pierdut.
Între 50 şi 60 de ani, trebuie să laşi totul şi să devii un profesor pentru tânăra generaţie, să-i pregăteşti pe alţii.
La 54 de ani şi cu o avere de 38 de miliarde de dolari, Jack Ma îşi permite să se retragă, să fie profesor şi să-i înveţe pe alţii ceea ce pe el nu l-a învăţat nimeni.
În România, prima generaţie de oameni de afaceri, de patroni, de antreprenori începe să se pregătească de pensie, dacă nu chiar a ieşit deja.
Dar cei mai mulţi sunt fără urmaşi la conducerea afacerilor pe care le-au construit. Copiii lor vor să aibă bani, dar nu vor să aibă aceeaşi viaţă de câine. De asemenea, pentru că nu şi-au crescut manageri, nu au cui să lase conducerea afacerilor. Iar orice om adus din afară într-o companie privată este văzut ca un intrus şi de aceea, de cele mai multe ori, este respins.
Fiind ocupaţi cu afacerile, cu creşterea businessului, prima generaţie de capitalişti nu i-a învăţat pe alţii, nu a învăţat generaţia din spatele ei cum să conducă un business.
De asemenea, nu au putut, nu au avut timp, nu au creat un sistem de management care să funcţioneze în lipsa lor.
În spatele biroului lor scrie: „Dacă aş pleca, businessul s-ar prăbuşi pentru că nu sunteţi în stare de nimic”.
Probabil că ceea ce cred ei este adevărat. Dar nici nu i-au învăţat pe alţii să conducă, să administreze afacerile în lipsa lor.
Fără să o spună, spre deosebire de Jack Ma, ei vor să moară la birou pentru că nu ştiu ce să facă în afara lui.
Cel mai nobil testament, să-i înveţi pe alţii ce ai învăţat tu, este greu de scris acum.
Şi din acest motiv puterea businessului românesc se subţiază, pentru că nu sunt suficienţi profesori care să le predea tinerilor antreprenori şi să-i înveţe cum să conducă un business.
România produce acum antreprenori mici şi foarte mici, care se învârt în jurul unor rulote cu clătite sau în jurul unor cafenele, care nu au învăţat, care nu au fost învăţaţi să gândească în cifre mari.
Pe de o parte nimeni nu vrea să crească o „concurenţă la sân”, dar pe de altă parte, fără alţi jucători, pieţele nu cresc. Degeaba eşti singur pe o piaţă care inevitabil va rămâne o piaţă mică.
Fără concurenţă, fără competiţie, lucrurile ajung la un anumit nivel, dar după aceea se blochează.
Pentru ca economia şi businessul românesc să crească, trebuie să existe antreprenori, noi generaţii de antreprenori care să ducă afacerile mai departe.
Dacă tot ce-ai acumulat în timp în viaţa profesională rămâne într-un fişier ascuns undeva în cloud, atunci de unde să înveţe noua generaţie de manageri şi chiar de angajaţi?
Şcolile din România sunt teoretice, cu o materie ancorată în anii ’80, şi cu profesori poate bine intenţionaţi, dar care nu pot să vorbească despre experienţa lor practică pentru că nu o au.
Dacă cei din business – antreprenori mai mari şi mai mici – nu vor deveni profesori, adică la 50-60 de ani să aibă puterea să se retragă din execuţie şi să încerce să-i lase pe alţii, atunci noile generaţii, şi aşa total diferite, nu vor avea de la cine să înveţe, iar afacerile vor scădea sau vor dispărea natural.
Dacă vreţi ca businessul să meargă înainte, trebuie să deveniţi profesori, trebuie să-i învăţaţi pe alţii ce să facă atunci când nu veţi mai fi. Şi în acest fel veţi deveni colegi cu Jack Ma, care a zis că nu vrea să moară într-un birou, adică la muncă, ci pe o plajă.