BusinessMagazin

Tag: prevederi

  • O prevedere controversată în noua reglementare de calcul a preţului la medicamente

    „Solicitarea aprobării preţului pentru primul medicament generic se poate realiza doar după expirarea termenului de valabilitate al brevetului medicamentului inovativ aferent” este una dintre prevederile adăugate de Guvern metodologiei de calcul a preţurilor la medicamente, aprobată pe 26 octombrie, „care favorizează în mod neechivoc producătorii de medicamente inovative”, conform Anei-Maria Baciu, partener NNDKP.  

    Prevederea este suficient de vagă pentru a crea probleme de interpretate, consideră Ana –Maria Baciu. Aşadar, noua hotărâre nu face diferenţa între diversele tipuri de brevet ce pot proteja un medicament inovativ şi nici nu oferă informaţii suplimentare; mai exact, nu precizează dacă interdicţia include perioada de valabilitate a unui certificat de protecţie suplimentar pentru respectivul medicament inovativ, adaugă aceasta.

    De asemenea, Ministerul nu pune la dispoziţie baza de date a brevetelor în vigoare, în contextul în care cererea de aprobare a preţului la medicamente include declaraţii pe proprie răspundere a solicitantului. Mai mult, hotărârea nu precizează ce se va întâmpla cu medicamentele generice pentru care preţul a fost deja aprobat, iar medicamentul inovativ aferent se află, încă, sub protecţia brevetului, acest lucru ducând la „situaţii de inechitate chiar în rândul produselor generice”, mai spune Ana – Maria Baciu.

    Rezolvarea ultimei situaţii menţonate va demonstra, în primă instanţă, dacă introducerea acestei prevederi „ a fost sau nu o idee bună din partea Guvernului”.

     

  • O prevedere controversată în noua reglementare de calcul a preţului la medicamente

    „Solicitarea aprobării preţului pentru primul medicament generic se poate realiza doar după expirarea termenului de valabilitate al brevetului medicamentului inovativ aferent” este una dintre prevederile adăugate de Guvern metodologiei de calcul a preţurilor la medicamente, aprobată pe 26 octombrie, „care favorizează în mod neechivoc producătorii de medicamente inovative”, conform Anei-Maria Baciu, partener NNDKP.  

    Prevederea este suficient de vagă pentru a crea probleme de interpretate, consideră Ana –Maria Baciu. Aşadar, noua hotărâre nu face diferenţa între diversele tipuri de brevet ce pot proteja un medicament inovativ şi nici nu oferă informaţii suplimentare; mai exact, nu precizează dacă interdicţia include perioada de valabilitate a unui certificat de protecţie suplimentar pentru respectivul medicament inovativ, adaugă aceasta.

    De asemenea, Ministerul nu pune la dispoziţie baza de date a brevetelor în vigoare, în contextul în care cererea de aprobare a preţului la medicamente include declaraţii pe proprie răspundere a solicitantului. Mai mult, hotărârea nu precizează ce se va întâmpla cu medicamentele generice pentru care preţul a fost deja aprobat, iar medicamentul inovativ aferent se află, încă, sub protecţia brevetului, acest lucru ducând la „situaţii de inechitate chiar în rândul produselor generice”, mai spune Ana – Maria Baciu.

    Rezolvarea ultimei situaţii menţonate va demonstra, în primă instanţă, dacă introducerea acestei prevederi „ a fost sau nu o idee bună din partea Guvernului”.

     

  • Legea privind combaterea risipei alimentare a fost adoptată. Alimentele aproape de expirare vor fi donate

    Propunerea legislativă prevede că alimentele vor fi donate către fundaţii, ONG-uri, cămine de bătrâni, orfelinate sau spitale, în baza unui contract semnat între agenţii comerciali şi persoanele juridice respective.

    Încălcarea prevederilor prezentei legi ar urma să fie sancţionată cu amenzi contravenţionale cuprinse între 1.000 şi 10.000 de lei. Camera Deputaţilor este for decizional în acest caz.

    Potrivit expunerii de motive, datele statistice estimează la nivelul Uniunii Europene, între 2012-2014, totalul alimentelor irosite sau risipite, pe lanţul producţie- consumatorul final, este între 82 şi 114 milioane de tone anual.

    România ocupă locul al nouălea în topul celor mai risipitoare ţări din UE, cu un procent de 2,55%, adică 2,2 milioane de tone de alimente pierdute în fiecare an, ceea ce înseamnă peste 6.000 de tone pe zi, notează Gândul.info.

    Mai prost decât noi stau ţări precum Marea Britanie, Olanda, Germania, Franţa, Polonia sau Belgia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • JTI: e nevoie de două proiecte de lege separate pentru prevederi referitoare la producţie şi comercializare

    „Solicităm Camerei Deputaţilor adoptarea de urgenţă a transpunerii Directivei Tutunului. Acest lucru se poate face prin separarea în două proiecte de lege distincte a prevederilor referitoare la producţie şi comercializare, în strictă conformitate cu reglementările UE, de prevederile legate de prevenţia şi consumul produselor din tutun (fumatul în locurile publice), care nu fac obiectul Directivei. 

    «Despărţirea apelor» este cu atât mai necesară cu cât al doilea mare contribuabil, care virează la buget peste trei miliarde de euro anual şi conduce topul exporturilor produselor agricole, se confruntă cu incertitudini fără precedent şi lipsă acută de predictibilitate în planificarea producţiei, atenţia publică fiind concentrată aproape exclusiv, la fel ca şi anul trecut, asupra fumatului în locurile publice.

    După mai mult de doi ani de la publicarea Directivei privind producţia şi comercializarea produselor din tutun în Jurnalul Oficial al UE, nu există încă o lege locală de transpunere şi nici norme de aplicare, iar România a fost deja notificată de Comisia Europeană pentru punere în întârziere.

    În acelaşi timp, proiectul de lege de transpunere a Directivei, aflat în dezbaterea Camerei Deputaţilor, nu prevede o perioadă de tranziţie pentru adaptarea producţiei la regulile viitoare, ceea ce poate duce la blocaje, punând în pericol piaţa legală şi impulsionând contrabanda. Aşa cum s-a arătat pe parcursul dezbaterii publice de pe 7 septembrie, găzduită de Parlamentul României, întârzierea adoptării legii de transpunere va face practic imposibilă respectarea termenului de retragere a produselor actuale de pe piaţă (20 mai 2017), iar accizele şi taxele aferente plătite la buget vor trebui returnate.

    Considerăm că, prin separarea într-un «Proiect de lege pentru transpunerea Directivei  tutunului 2014/40/UE, privind fabricarea, prezentarea şi vânzarea produselor din tutun şi a produselor conexe şi de abrogare a prevederilor corespunzătoare ale Directivei 2001/37/CE», pe de o parte, şi un «Proiect de lege pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun», care face obiectul Legii 15/2016, pe de altă parte, putem evita procedura de infringement generată de întârzierea transpunerii, asigurând totodată predictibilitatea cadrului de reglementare, dar şi a veniturilor bugetare pentru anul în curs şi pentru 2017. Totodată, măsura ar fi de natură să înlăture confuziile care se fac şi sunt întreţinute între o lege care reglementează producţia şi comercializarea, cu evident caracter economic şi bugetar, şi o lege antifumat (cu un pronunţat caracter social)”.

  • Referendumul Brexit: opinia unui avocat britanic cu privire la ce va urma

    Opinie Neil McGregor, partener coordonator la McGregor & Partenerii:

    În urma votului de 51,9% pentru „Ieşire“ faţă de 48,1% pentru „Rămânere“ la referendumul Brexit din UK şi Gibraltar, se pare că există multă panică (mai puţin la Edinburgh), reflectată de volatilitatea pe pieţele financiare. Multe din comentariile cu privire la ce va urma par a fi făcute fără o bună înţelegere a bazelor legale ale referendumului şi a ce înseamnă acesta pentru poziţia UK în UE. O mai bună înţelegere a ce se va întâmpla probabil necesită de asemenea un grad de cunoaştere a referendumurilor anterioare din UK şi, dacă îmi este permis să spun, o evaluare a legii constituţionale din UK, care nu este centrată în totalitate pe Anglia.

    S-au spus multe despre Articolul 50 din Tratatul UE. Articolul 50 (1) prevede:

    „Orice Stat Membru poate decide să se retragă din Uniune în conformitate cu propriile prevederi constituţionale.“
    Astfel, orice decizie a UK de a părăsi UE trebuie luată în conformitate cu prevederile constituţionale din UK.
    Este rezultatul referendumului o decizie de a părăsi UE în conformitate cu prevederile constituţionale din UK? Pe scurt: nu.
    Referendumurile  din UK sunt rare – stilul de guvernare din UK este că se aşteaptă ca aleşii noştri să ia deciziile politice dificile, iar noi putem vota pe altcineva la viitoarele alegeri generale dacă nu ne place ce au făcut. Există două tipuri de referendum.

    Un exemplu pentru primul tip este Legea din 2011 privind Sistemul Parlamentar de Vot şi Circumscripţiile Electorale, care lua în considerare o propunere de a schimba sistemul de vot în alegeri de la „primul clasat obţine postul“ (adică candidatul cu cel mai mare număr de voturi câştigă, chiar dacă nu a obţinut o majoritate a tuturor voturilor exprimate) la sistemul de „votare alternativă“. Legea introducea prevederi detaliate pentru introducerea sistemului de votare alternativă, dar făcea ca adoptarea acesteia să fie condiţionată de obţinerea unei majorităţi pentru votarea alternativă în cadrul unui referendum. În funcţie de rezultatul acelui referendum, ministrului responsabil din guvern i se cerea să emită un ordin prin care să fie implementate prevederile detaliate ale votării alternative sau anularea acestora. Rezultatul acelui referendum era de aceea obligatoriu şi declanşa un mecanism fie de implementare, fie de anulare a prevederilor legale detaliate privind un sistem de votare alternativă.

    Astfel votanţii nu aveau niciun dubiu cu privire la ce se va întâmpla, în funcţie de rezultatul acelui referendum.  Propunerea de a adopta sistemul de votare alternativă a fost respinsă cu 67,90% dintre voturi împotrivă şi 32,10% pentru.
    Recentul referendum Brexit aparţine celui de al doilea tip. Consultarea cetăţenilor a fost ţinută în baza Legii din 2015 privind Referendumurile din Uniunea Europeană. Spre deosebire de legislaţia pentru referendumul privind votarea alternativă, această lege a Parlamentului nu spune nimic despre ce se va întâmpla în cazul unui vot pentru „Ieşire“ sau ce mecanism trebuie folosit pentru a implementa o retragere a UK din UE. De aceea acest referendum nu este obligatoriu pentru parlamentul naţional al UK sau pentru parlamentele sau adunările implicate, sau pentru cetăţenii din UK sau guvernele implicate.

    Pe scurt, referendumul Brexit nu a fost altceva decât o consultare a opiniei publice organizată pe cheltuiala contribuabilului.
    Cu siguranţă nu este o decizie de retragere din UE luată în conformitate cu prevederile constituţionale din UK, asta pentru a utiliza formularea din Articolului 50 din Tratatul UE.

    Comentariile susţinătorilor Brexitului din UK, sau ale oficialilor Comisiei Europene, sau ale politicienilor din alte state UE, cum că UK trebuie să invoce acum rapid procedura de retragere în baza Articolului 50, nu sunt decât pur politicianiste şi nu au nicio bază legală.

    Nu trebuie să fie o surpriză faptul că există un corp substanţial de electorat din UK care nu este mulţumit de forma actuală a UE, sau de actualul guvern din UK, sau de alte aspecte. Voi lăsa pe alţii să stabilească în ce proporţie aceste tipuri particulare de nemulţumiri au contribuit la votul de 51,9% pentru „Ieşire“. Totuşi aş risca să fac o presupunere că, dacă referendumuri similare ar fi avut loc în alte ţări ale UE, ar fi existat un vot similar de protest împotriva stării de fapt.
    Astfel, dat fiind faptul că referendumul Brexit nu a fost obligatoriu din punct de vedere legal şi nu respectă prevederile Articolului 50 din Tratatul UE, de ce există atât de multă volatilitate pe piaţă? Un răspuns poate fi acela că pieţele urăsc incertitudinea. Un alt răspuns poate fi acela că anumite persoane se folosesc de situaţia curentă pentru a specula pe pieţe.
    Ce impact va avea votul din cadrul referendumului pentru Brexit? În opinia mea va fi unul pur politic.

    Exprimă acest vot dorinţa cetăţenilor UK? Dacă eşti familiarizat cu conceptul de stat unitar (şi se presupune că oficialii Comisiei Europene şi cei ai altor state membre ale  UE sunt familiarizaţi cu acest concept), atunci este uşor să spui că britanicii au votat să părăsească UE. În opinia mea o astfel de analiză nu ia în calcul faptul că UK nu este un stat unitar (cu toate că UK este „stat membru“ al UE).

    UK este format din patru ţări: Anglia, Ţara Galilor, Scoţia şi Irlanda de Nord (după cum bine ştiu suporterii campionatului de fotbal Euro 2016).  Îi voi lăsa pe alţii să dezbată statutul Ţării Galilor şi al Irlandei de Nord, dar Scoţia şi Anglia au reprezentat un regat unit împărţind un parlament comun în Westminster doar începând cu 1707. Poate că avem un paşaport unic, dar Tratatul Uniunii din 1706 prevede în mod specific, printre altele, perpetuarea unui sistem legislativ separat în Scoţia. Ca urmare a unui alt referendum şi odată cu adoptarea de către parlamentul UK a Legii Scoţiei în 1998, Scoţia are un parlament învestit în Edinburgh.

    De ce este acest lucru atât de important pentru oamenii din Bruxelles, Paris, Berlin, Londra sau Bucureşti?  Pentru că rezultatul referendumului pentru Brexit în Scoţia a fost 62% pentru „Rămânere“ şi 38% pentru „Ieşire“. Guvernul actual al Scoţiei este unul minoritar condus de Partidul Naţional Scoţian, iar liderul acestuia, primul-ministru al Scoţiei (Nicola Sturgeon), a declarat că ea consideră că are un mandat clar din partea electoratului Scoţiei şi anume acela de a păstra Scoţia în Uniunea Europeană.

    Într-un alt referendum, în 2014, electoratul din Scoţia a decis împotriva declarării independenţei de UK, deşi a existat un număr important de voturi pentru independenţă.  În mod ironic, în cadrul acelui referendum, votanţilor li s-a spus că dacă Scoţia votează să părăsească UK, o Scoţie independentă va trebui să aplice pentru a deveni membru al UE şi nu s-a menţionat, în măsura în care am observat eu, folosirea Articolului 50 (a se vedea mai sus).

    În circumstanţele actuale, „cerinţele constituţionale“ ale UK sunt departe de a fi clare în ceea ce priveşte părăsirea UE. A fost simplu atunci când UK a aderat la predecesorul UE în 1973 pentru că în acel moment exista un singur parlament în UK, şi anume cel din Westminster. În anii care au urmat după 1973, noi am creat (sau recreat) mai multe parlamente – inclusiv Parlamentul Scoţiei menţionat mai sus. Se pare că există argumente solide cum că orice decizie din partea parlamentului UK de a părăsi UE are nevoie de acordul parlamentului scoţian. Primul-ministru al Scoţiei a declarat că ia în considerare să solicite parlamentului scoţian să refuze acordarea unui astfel de acord.

    Pe lângă consecinţele politice ale unui astfel de conflict între UK şi parlamentul scoţian, s-a spus că viziunea engleză este că parlamentul UK este suveran şi poate adopta orice lege doreşte – într-adevăr acesta pare să fi fost un argument în campania pentru referendumul Brexit – şi că, din punct de vedere legal, parlamentul UK poate pur şi simplu să schimbe sau să ignore prerogativele parlamentului scoţian.

    Cu toate acestea, în cazul MacCormick vs Lord Advocate din Scoţia (pentru a stabili dacă Majestatea Sa Regina va fi numită „Elizabeth I“ sau „Elizabeth II“ din Scoţia: Elizabeth Tudor a Angliei nu a condus niciodată Scoţia), judecătorul senior din Scoţia a declarat că „principiul suveranităţii nelimitate a Parlamentului este un principiu englez distinct şi nu are echivalent în legea constituţională scoţiană“. Opiniile diferă în ceea ce priveşte puterea legislativă a parlamentului scoţian de a bloca legislaţia pentru implementarea retragerii UK din UE, dar această viziune asupra legii constituţionale are cu siguranţă potenţialul de a complica şi mai mult situaţia.

    Astfel, din punct de vedere legal, opinia mea este că oamenii din România şi din restul UE trebuie să privească votul Brexit ca fiind:

    • o expresie a insatisfacţiei faţă de starea de fapt (inclusiv în ceea ce priveşte natura prezentă a UE) exprimată de o parte importantă a electoratului din UK, dar care nu declanşează retragerea UK din UE; şi

    • cauza unei posibile crize constituţionale interne în UK.

    Despre posibilitatea ca Articolul 50 să fie vreodată invocat – şi dacă UK (sau părţi ale UK) vor părăsi în acel moment UE – acestea sunt alte aspecte!
     

  • Câţi bani a adus la buget legea antifumat în prima lună de la intrarea în vigoare. Numărul persoanelor amendate pentru că au încălcat-o

     Potrivit unui comunicat, în ultima lună, de când a intrat în vigoare legea antifumat, pompierii, poliţia locală şi forţele Ministerului de Interne au aplicat 795 de amenzi în sumă totală de 186.900 de lei şi 1.043 de avertismente pentru încălcarea prevederilor noii legi.

    “Conform propriilor evidenţe, de la intrarea în vigoare a prevederilor legislative în domeniu, poliţia locală şi structurile competente din componenţa Ministerului Afacerilor Interne au aplicat, la nivel naţional, 1.043 de avertismente şi 795 amenzi, în cuantum de 186.900 lei “, informează IGSU.

    Pompierii mai informează şi că, în ultima lună, au desfăşurat “600 de acţiuni preventive, prin intermediul cărora au fost diseminate informaţii legate de normele de aplicare a legislaţiei, materiale de informare preventivă, fiind derulate instruiri ale salariaţilor din cadrul diverşilor operatori economici şi prelucrări ale legislaţiei în unităţi de învăţământ. “

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • Marile schisme

    Când spun marile schisme mă refer, desigur, la separarea dintre politic şi mediul de afaceri, dar şi la cea dintre patronul clientelar şi patronul întreprinzător. Nici politicul, nici patronul clientelar nu au prea mult a se sinchisi de valoarea taxelor sau de impozitarea muncii, iar creşterea consumului, rezultatul reducerii TVA în piaţă este doar un panaceu, pentru că răspunsul adevărat ar fi crearea de noi companii, noi investiţii şi noi locuri de muncă.

    Recent, un prieten, antreprenor din 1990, mi-a trimis un text care explică foarte bine, aşa cum doar un antreprenor pursânge o poate face, schismele de care vorbesc; o să reproduc cât mai mult din textul său:
    „Numeroase speranţe au fost puse în noua clasă antreprenorială din România. Din păcate însă, o multitudine de condiţii sociale şi politice fac ca aceste speranţe să nu aibă temei. În primul rând este vorba de specificul clasei antreprenoriale. Aceasta este împărţită în două categorii distincte: patronul întreprinzător şi patronul clientelar.

    Patronii întreprinzători sunt numiţi în general capitalişti. Imaginea lor continuă să fie aceea a unor exploatatori. Ei sunt consideraţi principalii vinovaţi de existenţa salariilor mici şi a şomajului; ei sunt hoţii îmbogăţiţi peste noapte; ei sunt cei care trăiesc bine pe spinarea celorlalţi. Fără îndoială că în anumite cazuri astfel de aprecieri snt corecte. Însă generalizarea lor este departe de a reprezenta un adevăr. În ciuda celor afirmate de economişti de peste 100 de ani, patronii întreprinzători nu cumpără forţă de muncă, ci surse de profit.

    Fiecare nou angajat este evaluat în funcţie de profitul pe care îl poate genera, mai degrabă decât în funcţie de munca pe care o poate depune. Cu alte cuvinte, nu munca în sine este valorizată, ci munca profitabilă. Patronul întreprinzător se loveşte în activitatea sa de aparatul birocratic extins sau de taxe şi impozite excesive şi prost concepute, care nu sunt generate de activitatea sa directă.

    Cred cu tărie că una din cele mai importante anomalii ale tranziţiei noastre spre economia de piaţă rămâne statul.

    Patronul clientelar a folosit singura formă de supravieţuire, şi anume alianţa cu aparatul politico-administrativ. Întreprinzătorii care au rezistat în timp s-au conformat acestei reguli nescrise, o regulă de fier într-un amalgam de acte normative fără noimă. Este rezultatul unui efort colectiv de adaptare a clasei antreprenoriale la un mediu ostil. Următoarea generaţie de patroni ar putea inventa o altă regulă, mai eficientă, mai puţin costisitoare. Până atunci însă, între ideea de afacere, sursa de finanţare şi piaţă se va interpune în continuare acelaşi şir de integratori hămesiţi, imposibil de ocolit. A-i ignora echivalează cu înmormântarea oricărui proiect.

    Simbioza dintre demnitarii statului şi capitalul privat în formare pare a se eterniza în stil sud-american. Cu trecerea timpului şi răcirea entuziasmului popular pentru ştampila de vot, succesul politic a devenit independent de bani. S-ar putea ca după următoarea campanie electorală finanţatorii să nu mai considere sumele date ca o taxă de protecţie, ci mai degrabă o cheltuială de personal. Relaţia rămâne, cu roluri inversate. Aristocraţii de partid au toate şansele să fie, incognito, amploaiaţi de lux la firme cu forţă financiară.

    Dar cel mai important motiv de incompatibilitate dintre fragilul model de piaţă liberă dorit de toată lumea şi cel clientelar-fraudulos prevalent astăzi constă în caracterul extrem de strâns al resurselor pentru care ele concurează. Regularizarea unei pieţe libere şi transparente, ca să nu mai vorbim de măsurile active de încurajare a ei, presupun cheltuieli substanţiale de buget, de pildă cele presupuse de reforma politicilor şi administraţiei fiscale; dar tot bugetul este sursa ultimă din care provine bogăţia ilicită, iar restrângerea economiei libere este dictată de nevoia de conservare a mecanismelor capitalismului clientelar.

    Ne dorim să avem cât mai mulţi antreprenori activi în decizie, fără să respingem managerii şi tehnocraţii profesionişti. Ca urmare, patronatele cu o reală vocaţie pentru interesele economice şi sociale ale României trebuie să fie constituite, în primul rând, din proprietari adevăraţi şi nu «patroni care administrează sau utilizează capital».“

    Iuliu îmi spune că a scris aceste rânduri în momentul în care mai credea că se poate schimba ceva; înţeleg că acum s-a resemnat. Chiar, oare s-o mai putea schimba ceva?

    Clarobscurul cred că este termenul din pictură ce se potriveşte cu acest text, aşa că ilustrez cu „Băiat aprinzând o lumânare“ de El Greco.


     

  • Ai probleme cu rambursarea creditelor? Legea insolvenţei personale poate rezolva situaţia. Pricipalele prevederi ale proiectului şi când va intra în vigoare

    Undeva la sfârşitul acestui an sau la începutul anului viitor legea insolvenţei persoanelor fizice ar putea intra în vigoare şi ar putea rezolva multe dintre situaţiile cu care românii care s-au creditat în franci elveţieni sau au rămas fără slujbă se confruntă. Deputaţii au aprobat miercuri proiectul de lege, după ce acesta a fost adoptat şi de Senat şi a fost avizat de Guvern anul trecut. Pentru ca legea să intre în vigoare, proiectul trebuie promulgat de preşedintele României şi publicat în Monitorul Oficial, urmând să intre în vigoare la şase luni de la publicare.

    Procedura de insolvenţă a persoanelor fizice poate suspenda executările silite începute, opreşte acumularea de dobânzi şi penalităţi pentru întârzierea la plată şi protejează persoanele fizice de bună credinţă. Toate creanţele devin lichide şi exigibile şi toate actele unilaterale ale debitorului nu mai produc efecte. Legea asigură un echilibru între interesele debitorilor, persoane fizice, şi cele ale creditorilor. Legea reglementează trei tipuri de insolvenţă: cea pe plan de rambursare a datoriilor, procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active şi procedura simplificată de insolvenţă.

    Insolvenţa se aplică debitorului persoană fizică care are domiciliul în România, este în stare de insolvenţă şi nu există o probabilitate rezonabilă de a redeveni, într-o perioadă de cel mult 12 luni, capabil să-şi execute obligaţiile aşa cum au fost contractate, cu menţinerea unui nivel de trai rezonabil pentru sine şi pentru persoanele pe care le are în întreţinere; probabilitatea rezonabilă se apreciază prin considerarea cuantumului total al obligaţiilor raportat la veniturile realizate sau prognozate a fi realizate, faţă de nivelul de pregătire profesională şi expertiza ale debitorului, precum şi la bunurile urmăribile deţinute de acesta; cuantumul total al obligaţiilor scadente este cel puţin egal cu valoarea-prag (valoare-prag este cuantumul minim al datoriilor scadente ale debitorului necesar pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor sau a procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active; este de 15 salarii minime pe economie).

    Debitorul aflat în insolvenţă va putea depune la comisia de insolvenţă o cerere de deschidere a procedurii pe baza de plan de rambursare a datoriilor. Dacă el consideră că situaţia sa este compromisă iremediabil, va putea solicita instanţei judecătoreşti deschiderea procedurii de insolvenţă prin lichidare de active.

    Cererea trebuie să cuprindă motivele care au condus la insolvenţă; numele sau denumirea creditorilor, datele acestora, precum şi valoarea şi tipul creanţei; acţiunile judiciare împotriva averii debitorului, inclusiv, dacă este cazul, procedurile de executare silită începute sau măsurile asigurătorii aplicate; demersurile de renegociere extrajudiciară a anumitor datorii angajate anterior formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei;    statutul civil; statutul profesional; cuantumul veniturilor din muncă şi a celor asimilate acestora, al sumelor de bani cuvenite pensii în cadrul asigurărilor sociale ori reprezentând o altă categorie de prestaţii sociale, precum şi a oricăror alte venituri, inclusiv venituri cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală şi dividende încasate într-o perioadă de trei ani anterior depunerii cererii, precum şi schimbările previzionate ale veniturilor în următorii trei ani; bunurile debitorului, incluzând bunurile aflate în proprietate comună pe cote-parţi sau în devalmăşie, cu precizarea altor drepturi reale decăt dreptul de proprietate pe care debitorul le deţine asupra bunurilor altor persoane; conturile deschise la instituţiile de credit sau la societăţile de investiţii financiare de către debitor, precum şi conturile curente, alături de disponibilul din aceste conturi; creanţe al căror titular este debitorul, precum şi orice drepturi reale, altele decât dreptul de proprietate, pe care debitorul le deţine asupra bunurilor altor persoane; actele cu titlu gratuit, precum şi tranzacţiile de peste 10 salarii minime pe economie încheiate în ultimii trei ani anteriori formulării cererii; litigiile în curs sau finalizate în care debitorul este sau a fost parte, care ar putea să afecteze în orice fel patrimoniul acestuia.

  • Legea “bon pentru bacşiş” a intrat în vigoare. Vezi ce alte prevederi şi contravenţii au apărut

    Contravenţiile care pot fi săvârşite de o firma sunt: faptul că nu a fost emis bon fiscal pentru mărfuriule vândute, serviciile prestate sau bacşişurile încasate; au emis bonuri cu o valoare mai mică decât preţul de vânzare al produsului sau tariful serviciului prestat; nu înregistrează într-un registru special toate operaţiunile efectuate şi nu întocmesc documente justificative pentru sumele introduse sau extrase din magazin, altele decât cele pentru care s-au emis bonuri fiscale.

    Pentru o sumă nejustificată de până la 300 de lei, dar nu mai mare de 3% din valoarea bunurilor sau serviciilor livrate, firma este sancţionată cu avertisment; pentru o sumă nejustificată de 300 de lei, dar mai mare de 3% din aceeaşi valoare totală a bunurilor şi serviciilor amenda este de 3.500 de lei; amnda este de 12.500 de lei în cazul în care suma nejustificată este cuprinsă între 300 şi 1000 de lei, dar mai mică de 3% din valaorea bunurilor şi serviciilor prestate şi de 17.500 în caul în care suma nejustificată este între 300 şi 1000 de lei şi este mai mare de 3% din valoarea bunurilor şi serviciilor prestate. Amnzile cresc la 22500 de lei dacă suma nejustificată este mai mare de 1000 de lei dar mai mică de pragul de 3% şi la 27500 de lei dacă suma este peste 1000 de lei şi peste pragul de 3%. La o a doua sancţiune aplicată într-un interval de 24 de luni activitatea firmei se suspendă timp de 30 de zile.

    Comercianţii care nu arhivează memoria fiscală pot fi amendaţi cu 50.000 de lei; aceeaşi amendă se aplică în cazul în care comercianţii nu folosec consumabile cu tipul şi caracteristicile tehnice prevăzute în manualul de utilizare a aparatului, nu folosesc consumabile care să asigure menţinerea lizibilităţii datelor pe perioada arhivării prevăzută de lege, nu solocită distribuitorului autorizat datele legated e tipul şi caracteristicile tehnice ale consumabilelor şi nu încheie contracte ferme cu furnizorii consumabilelor. Activitatea celor care nu au casă de marcat va fi suspendată până la momentul cumpărării uneia,  lipsa registrului de bani personali este amendată cu 9.000 de lei, iar cei ce nu afişează anunţul de atenţionare a clienţilor valabil din 1 martie riscă o amendă de 3000 de lei.

  • Legea “bon pentru bacşiş” a intrat în vigoare. Vezi ce alte prevederi şi contravenţii au apărut

    Contravenţiile care pot fi săvârşite de o firma sunt: faptul că nu a fost emis bon fiscal pentru mărfuriule vândute, serviciile prestate sau bacşişurile încasate; au emis bonuri cu o valoare mai mică decât preţul de vânzare al produsului sau tariful serviciului prestat; nu înregistrează într-un registru special toate operaţiunile efectuate şi nu întocmesc documente justificative pentru sumele introduse sau extrase din magazin, altele decât cele pentru care s-au emis bonuri fiscale.

    Pentru o sumă nejustificată de până la 300 de lei, dar nu mai mare de 3% din valoarea bunurilor sau serviciilor livrate, firma este sancţionată cu avertisment; pentru o sumă nejustificată de 300 de lei, dar mai mare de 3% din aceeaşi valoare totală a bunurilor şi serviciilor amenda este de 3.500 de lei; amnda este de 12.500 de lei în cazul în care suma nejustificată este cuprinsă între 300 şi 1000 de lei, dar mai mică de 3% din valaorea bunurilor şi serviciilor prestate şi de 17.500 în caul în care suma nejustificată este între 300 şi 1000 de lei şi este mai mare de 3% din valoarea bunurilor şi serviciilor prestate. Amnzile cresc la 22500 de lei dacă suma nejustificată este mai mare de 1000 de lei dar mai mică de pragul de 3% şi la 27500 de lei dacă suma este peste 1000 de lei şi peste pragul de 3%. La o a doua sancţiune aplicată într-un interval de 24 de luni activitatea firmei se suspendă timp de 30 de zile.

    Comercianţii care nu arhivează memoria fiscală pot fi amendaţi cu 50.000 de lei; aceeaşi amendă se aplică în cazul în care comercianţii nu folosec consumabile cu tipul şi caracteristicile tehnice prevăzute în manualul de utilizare a aparatului, nu folosesc consumabile care să asigure menţinerea lizibilităţii datelor pe perioada arhivării prevăzută de lege, nu solocită distribuitorului autorizat datele legated e tipul şi caracteristicile tehnice ale consumabilelor şi nu încheie contracte ferme cu furnizorii consumabilelor. Activitatea celor care nu au casă de marcat va fi suspendată până la momentul cumpărării uneia,  lipsa registrului de bani personali este amendată cu 9.000 de lei, iar cei ce nu afişează anunţul de atenţionare a clienţilor valabil din 1 martie riscă o amendă de 3000 de lei.