Tag: populatie

  • Efect neaşteptat pe termen scurt. Războiul din Ucraina generează business pentru România: 1 miliard de euro intră în economie prin consumul suplimentar generat de refugiaţi

    „Războiul l-am resimţit în business (…) grupuri sau familii de ucraineni au venit la noi în restaurante“ „Şi în anumite zone din România s-a simţit un pic de efervescenţă (în consum datorită refugiaţilor – n.red.)“ „Un alt factor de creştere a consumului (…) avem de la începutul anului o populaţie rezidentă în creştere“.

    Războiul ruso-ucrainean de la graniţa de nord a ţării generează business pentru România în sensul în care refugiaţii, prin consum, aduc 1 mld. euro în economie, arată o estimare făcută de ZF pe baza datelor din piaţă.

    Peste 1,3 milioane de ucraineni au trecut graniţa în România de la începutul războiului, iar dintre aceştia circa 100.000 au şi rămas în ţară. La o cheltuială lunară medie similară cu a unui român a fiecăruia dintre cei rămaşi în ţară şi cu un consum temporar generat de cei în tranzit, aceşti oameni au dat un imbold consumului privat şi businessurilor locale, de la producători de bu­nuri de larg consum la benzi­nari şi de la resta­urante la afaceri din real-estate.

    „Războiul ruso-ucrai­nean l-am resimţit în business în sensul în care nişte grupuri sau familii de ucraineni au venit la noi în restaurante. Au fost familii care îşi permiteau să mănânce în orice resta­urant din Bucureşti şi s-a simţit în vânzări. Nu au fost creşteri de 30-50%, dar un impact a existat“, spune Cătălin Mahu, proprietarul lanţului de restaurante La Mama.

    Cifra de afaceri din comerţul cu amănuntul (cel mai important indicator pentru consumul privat) a crescut cu 8,1% în mai 2022 versus aceeaşi lună a anului trecut. Este cea mai bună evoluţie de după septembrie 2021. Analiza ia în calcul volumele de vânzări, astfel că inflaţia, care deja era „în floare“ în mai, nu este cea care trage în sus rezultatele.

    Este posibil ca o parte din acest avânt să se datoreze şi prezenţei unui număr mare de consumatori ucraineni în piaţă. Atât cei care sunt doar în tranzit prin România, cât mai ales cei care au ales să rămână contribuie la vânzările magazinelor locale, chit că şi doar pentru achiziţiile de strictă necesitate.

    Cei rămaşi în ţară însă sunt cei care „cotizează“ şi la bilanţul benzinarilor, al hotelierilor sau al proprietarilor de apartamente, impactul lor în economie fiind, în mod evident, mai mare.

    „Un alt factor de creştere al consumului ar trebui să fie faptul că avem de la începutul anului o populaţie rezidentă în creştere prin numărul mare de cetăţeni străini mutaţi temporar în ţară (refugiaţii ucraineni, migranţi economici, trupe NATO)ì, a spus recent şi Dragoş Militaru, managing director al Kandia Dulce, producătorul unor branduri de dulciuri precum ROM, Măgura şi Făgăraş.

  • BNR: Accelerarea ratei de inflaţie, în special pe segmentul mărfurilor alimentare, va duce la diminuarea puterii de cumpărare a populaţiei şi a veniturilor disponibile

    ♦ Persoanele cu venituri mai mici alocă o proporţie mai ridicată din cheltuieli către nevoile de bază, astfel vor fi afectate puternic ♦ Depozitele la vedere au crescut cu 25% în martie 2022 faţă de martie 2021, în timp ce depozitele la termen au scăzut cu 14% ♦ Economisirea în valută accelerează pe fondul creşterii gradului de incertitudine cauzat de conflictul din Ucraina.

    BNR avertizează că populaţia se va confrunta cu o diminuare a puterii de cumpărare şi a veniturilor disponibile, ceea ce va pune presiune asupra capacităţii de a acoperi datoriile. Persoanele cu venituri mai mici vor fi cel mai afectate de accelerarea ratei de inflaţie, mai ales pe segmentul mărfurilor alimentare, potrivit raportului BNR asupra stabilităţii financiare iunie 2022.

    „Accelerarea ratei de inflaţie, în special pe segmentul mărfurilor alimentare, va duce la diminuarea puterii de cumpărare a populaţiei şi a veniturilor disponibile, punând presiune asupra capacităţii de a acoperi serviciul datoriei pentru persoanele care au contract de credit. Suplimentar, persoanele cu venituri mai mici alocă o proporţie mai ridicată din cheltuieli către nevoile de bază, astfel, acestea vor fi afectate mai puternic“, se mai arată în raportul BNR.

    Gospodările din România au cea mai ridicată pondere a cheltuielilor cu alimente şi băuturi alcoolice din Uniunea Europeană, circa 25,2% faţă de 15% media UE, cât şi una dintre cele mai ridicate ponderi alocate bău­turilor alcoolice şi tutunului, de 5,5%.

    Avuţia netă a populaţiei a continuat să se majoreze într-un ritm robust în cursul anului 2021, în creştere cu 10%. Activele imobiliare au contribuit în mare parte la creştere, acestea fiind susţinute de evoluţia robustă a preţurilor imobiliare, alături de creşterea fondului de locuinţe, conform BNR.

    Rata de creştere a activelor financiare a încetinit faţă de valoarea înregistrată în trimestrul trei din 2020 de 34%, la 3% la finalul anului 2021. De asemenea, depozitele la vedere au crescut cu 25% în martie 2022, faţă de martie 2021, în timp ce depozitele la termen au scăzut cu 14%, iar economisirea în valută a început să accelereze, ceea ce indică o preferinţă ridicată pentru activele cu un grad de lichiditate crescut, pe fondul creşterii gradului de incertitudine cauzat de conflictul din Ucraina.

    Ponderea cheltuielilor cu locuinţa se situează sub media UE, circa 25% faţă de 32%, din care cheltuielile cu apă, electricitate şi gaze reprezintă 5,1% din cheltuielile de consum. Cu toate acestea, la finalul anului 2020, 24% din gospodările cu venituri mici întâmpinau dificultăţi în a-şi încălzi locuinţa, comparative cu doar 6% din gospodările cu venituri medii şi ridicate.

    „Este important de menţionat că faţă de finalul anului 2020, momentul collectării statisticilor, preţul gazelor naturale s-a majorat cu 85% (date la aprilie 2022, conform indicilor de preţ de consum), respectiv 18% pentru electricitate. Astfel, este de aşteptat ca ponderea populaţiei ce se confruntă cu dificultăţi să se majoreze”, se mai arată în raportul BNR.

    Deşi plafonarea preţurilor la energie este o măsură utilă pentru a proteja veniturile populaţiei pe termen scurt, eforturile autorităţilor ar trebui îndreptate preponderent înspre dezvoltarea de noi surse de energie regenerabilă şi înspre a diminua dependenţa de importuri energetice, având în vedere inclusive spaţiul fiscal limitat, dar şi nevoia de transformare structurală a economiei, conform BNR.

     

  • Luptă strănsă pentru economiile populaţiei: CEC iese cu o ofertă promoţională prin care majorează dobânda la depozitele populaţiei pe un an de la 4,6% la 6%, iar la trei ani de la 5,1% la 6,5%

    CEC Bank a lansat luni o ofertă promoţională pentru o lună, pentru a atrage economiile populaţiei, majorând dobânzile la depozite, în funcţie de scadenţă.

    La un an dobânda creşte de la 4,5%-4,6% la 6%, iar la trei ani de la 5-5,1% la 6,5%.

    La o lună, dobânda creşte de la 2-2,1% la 3,5%

    Băncile au ajuns să se bată pentru economiile populaţiei având în vedere situaţia extrem de tensionată de pe piaţa interbancară, unde politica monetară mai dură a BNR a dus la reducerea lichidităţii disponibile.

    De fapt, BNR încearcă să forţeze băncile să majoreze mai mult dobânzile la depozite astfel încât populaţia sa-şi ţină banii in bănci, şi mai ales în lei.

    Pe de altă parte, băncile oferă în tranzacţiile bilaterale dobânzi mult mai mari, cuprinse între 9-11%. Dar şi aşa, dobânzile sunt sub inflaţie, care în mai a ajuns la 14,5%, iar în iunie şi iulie se aşteaptă să crească şi mai mult.

    Mai jos sunt dobânzile pe care le oferă CEC Bank, una dintre băncile cele mai mari, în atragerea şi ţinerea economiilor populaţiei

     

     

  • Sistemele de pensii din Europa se îndreaptă încet către un punct critic şi nimeni nu pare să găsească remediul

    Cauza principală pentru criza spre care se îndreap­tă sistemele de pensii ale Europei este legată de populaţia în curs de îmbătrânire, cu o cotă în creştere din plăţile pentru pensii către o populaţie din ce în ce mai îmbă­trânită depinzând de o forţă de muncă în diminuare, scrie Politico.

    Dependenţa demografică a per­soanelor vârstnice este de aşteptat să crească până în 2050, depăşind 75% în cazul Italiei, Spaniei şi Greciei şi 50% în majoritatea ţărilor UE.

    Combinată cu o intrare mai târ­zie în forţa de muncă, cariere mai puţin stabile şi un şomaj ridicat în rândul tinerilor în unele dintre cele mai îndatorate ţări, aceasta creează un cocktail exploziv pentru finanţele publice.

    O soluţie parţială ar consta în formarea unei populaţii mai bine pregătite, cu salarii mai mari care să plătească taxe mai mari, arată Karina Doorsley, economist la Economic and Social Research Institute din Dublin.

    Însă deşi problema pensiilor poate fi rezolvată în diferite moduri, voinţa politică pentru a face acest lucru este redusă. Guvernele sunt puţin dispuse să ofere alegătorilor perspectiva de a munci până la vârste mai înaintate sau de a le lua mai mult din buzunare.

    Acest lucru reiese clar din ceea ce s-a întâmplat în Franţa, unde majo­rarea vârstei de pensionare a devenit un subiect sensibil. „Politic, acest lucru este foarte dificil, pentru că niciuna dintre opţiuni nu este foarte bine primită“, subliniază Doorsley.

    Astăzi, sistemele de pensii pay-as-you-go sunt norma în cea mai mare parte a lumii. Problema este că în timp ce trăim vieţi mai lungi şi mai sănătoase, vârsta de pensionare a ră­mas mai mult sau mai puţin con­stantă, iar oficialii aleşi se opun creşterii pensiilor.

    Chiar şi când politicienii încearcă să soluţioneze problema, aceştia se lovesc de opoziţia sindicatelor şi se deschid criticilor opoziţiei. Pensiile sunt un subiect important pentru mulţi alegători, ceea ce înseamnă că partidele politice caută să obţină acceptul electoratului, mai degrabă decât să asigure sustenabilitatea sistemului de pensii pe termen lung.

    Pentru a scăpa de părtinirea poli­tică, strategii pot privi pentru soluţii către ţări ca Suedia, unde reforma sistemului de pensii necesită susţine­re transpartinică. Iar în cazul gu­vernelor care pot majora vârsta de pensionare, acestea pot oferi oame­nilor o posibilitate extinsă de a alege când şi cum să se pensioneze, oferind stimulente financiare pentru munca până la vârste mai înaintate. 

    Însă astfel de paşi necesită curaj politic. „Există multe posibilităţi pentru schimbarea sistemului. Iar acesta trebuie schimbat foarte rapid pentru a avea o şansă ca dezechilibre să nu apară pe viitor“, arată Carl-Georg Luft, preşedinte al Fundaţiei pentru Drepturile Generaţiilor Viitoare din Germania.

     

  • Liniştea burgheză, în care trăiau băncile şi BNR, a fost aruncată în aer: inflaţia şi războiul din Ucraina încep să producă daune, populaţia nu mai economiseşte deloc în lei ci, dimpotrivă, mănâncă din economiile trecute, iar ca să-şi menţină cheltuielile, ia credite de la bancă, ceea ce va creşte gradul de îndatorare şi riscul asumat

    Săptămâna trecută, o discuţie la sucursala unei bănci: Să ştiţi că avem o dobândă foarte bună la depozite, 5,5% pe 5 luni, dacă aveţi nişte bănuţi de pus deoparte. Într-adevăr dobânda este peste media pieţei.

    Până acum 2-3 luni băncile nu prea erau interesate să atragă bani de la populaţie şi nici să mărească dobânzile chiar dacă inflaţia şi-a arătat colţii. Aveau prea mulţi bani în depozite faţă de cât de repede puteau plasa banii în credite, iar această situaţie ţinea de peste un deceniu.

    Dar lucrurile s-au schimbat peste noapte.

    Datele publicate săptămâna trecută de Banca Naţională pe luna aprilie 2022 privind indicatorii monetari, arată o nouă deteriorare a echilibrului de care se bucura sistemul bancar şi politica monetară a Băncii Naţionale.

    Revenirea, şi apoi explozia inflaţiei – nimeni nu a anticipat că în mai puţin de un an vom ajunge la inflaţie de 15 %, de la 2-4%, scăderea dramatică a puterii de cumpărare în câteva luni – creşterea preţurilor nu este acoperită de majorarea salariilor – şi, nu în ultimul rând, apariţia războiului din Ucraina – care a injectat o teamă generală în rândul populaţiei, au schimbat peste noapte datele problemei.

    În numai 4 luni – decembrie 2021-aprilie 2022, economisirea în lei a populaţiei a dispărut, iar românii au intrat deja în banii puşi deoparte de-a lungul anilor din două motive – să-i schimbe în euro de teamă, atât din motive de inflaţie cât şi de război în Ucraina, şi, pentru a-şi menţine puterea de cumpărare în urma creşterii preţurilor, trebuie să scoată bani din altă parte – deşi benzina a crescut cu 50%, nimeni nu vrea să renunţe la a merge cu maşina, iar cafeaua de la Starbucks trebuie băută în continuare. Pe lângă aceste lucruri se adaugă vacanţele şi chiar nunţile.

    Conform datelor BNR, în aprilie 2022 soldul depozitelor în lei pentru populaţie a scăzut la 158,1 miliarde lei, de la 165 de miliarde lei în decembrie, şi 165,4 miliarde lei în ianuarie, rezultând un minus de 7,3 miliarde lei. De foarte multă vreme economiile populaţiei nu au fost în scădere.

    Ceea ce este bine este că au crescut economiile în valută, de la 118,8 miliarde lei (echivalent în valută) în decembrie, la 127 miliarde lei în aprilie, rezultând un plus de 8,2 miliarde lei, adică aproape 2 miliarde euro puşi deoparte în bănci.

    Dacă luăm în considerare şi depozitele companiilor, pe lângă cele ale populaţiei, din decembrie 2021 până în aprilie 2022, avem un minus de 12,4 miliarde lei.

    În valută avem însă un plus de 13 miliarde de lei, de la 167 miliarde de lei, la 180 miliarde de lei.

    Deci populaţia şi companiile renunţă la lei şi îşi ţin banii în valută.

    Dacă ne uităm la credite, situaţia este diferită: deşi dobânzile sunt în creştere, soldul creditelor se majorează, ceea ce înseamnă că populaţia, dar şi companiile, au nevoie de bani.

    De la un sold de 136,8 miliarde lei, în decembrie 2021, în aprilie 2022 soldul creditelor populaţiei a urcat la 141,4 miliarde lei, adică un plus de 4,6 miliarde lei.

    Companiile au apelat mai mult la credite: dacă în decembrie soldul creditelor în lei era de 98 de miliarde de lei, în aprilie a urcat la 105,4 miliarde lei, adică un plus de 7,4%. Asta înseamnă că firmele sunt într-o scădere de cash flow şi apelează la liniile de finanţare bancară, chiar dacă ROBOR-ul s-a dublat din decembrie până acum, de la 3% la 6%.

    Pe lângă acest ROBOR se adaugă şi marja băncii, marjă care este în creştere, pentru că situaţia în economie este alta faţă de acum un an.

    În valută, soldul creditelor a crescut de la 89,3 miliarde lei (echivalent în valută) în decembrie, la 93 de miliarde de lei în aprilie, adică un plus de 3,7 miliarde de lei. Companiile au o creştere de 4,9 miliarde de lei a soldului creditelor în valută, în timp ce populaţia are un minus de 1,2 miliarde de lei.

    Deci, în total, creditarea a crescut cu 15 miliarde de lei, între decembrie şi aprilie, atât în lei cât şi în valută, în timp ce depozitele bancare au crescut cu numai 1,3 miliarde de lei, şi asta exclusiv pe seama depozitelor în valută (de la 479,3 miliarde de lei la 480,6 miliarde de lei).

    În mai, probabil că situaţia va arăta şi mai deteriorată, cu o scădere în continuare a economisirii şi o creştere a creditării, pentru că lumea are nevoie de bani.

    Pentru că economiile în lei scad, băncile sunt forţate să crească dobânzile la depozite, mai ales că politica Băncii Naţionale a devenit mai restrictivă, iar piaţa bancară nu se mai scaldă în lei ca în ultimul deceniu.

    Nimeni nu ştie, nici chiar Mugur Isărescu, cum va evolua inflaţia, războiul din Ucraina, preţurile la energie, scăderea puterii de cumpărare, etc.

    Inflaţia, într-un caz fericit, va scădea sub 2 cifre doar peste un an, asta dacă lucrurile merg bine, iar preţurile la energie, fie scad după plafonare, fie se menţine plafonarea încă un an, dar pentru care statul trebuie să plătească încă 4 miliarde de euro, bani pe care însă nu-i are. Nu-i are nici acum, pentru primul an de plafonare.

    Acum băncile oferă o dobândă de 5,5% pe an pentru un depozit pe 5 luni. Să nu ajungă să ofere chiar 5,5% pe 5 luni, adică o dobândă anuală de 12% ca să-i determine pe oameni să reînceapă să economisească.

    Având în vedere cum s-a schimbat lumea în numai un an – explozia preţurilor la energie, explozia inflaţiei şi războiul din Ucraina – nu se ştie niciodată cât vor ajunge băncile să plătească pentru a avea lei.

  • Bomba care ameninţă teribil România. Este un dezastru iminent

    România are nevoie urgentă de peste 50.000 de asistenţi medicali pentru a face faţă provocărilor sanitare din următorii ani generate de îmbătrânirea populaţiei şi de deteriorarea accentuată a sănătăţii categoriilor vulnerabile, în special copii şi bătrâni, în contextul migraţiei medicilor şi asistenţilor, arată o analiză realizată de Frames.

    Potrivit lnstitutului Naţional de Statistică, populaţia vârstnică a depăşit-o cu peste 20% pe cea tânără, cu vârste de până în 14 ani, iar perspectivele următorilor ani indică o accentuare ale acestui fenomen.

    Numărul bătrânilor de peste 65 de ani, de exemplu, a trecut de 3,8 milioane de persoane (17,5% din total), în timp ce numărul copiilor este de numai 3,19 milioane (14,5%). La 1 ianuarie 2022, cea mai mare pondere în totalul populaţiei o deţinea grupa de vârstă 50-54 ani (8,9%), o categorie care peste 10-15 ani va ieşi la pensie.

    Pe fondul migraţiei personalului specializat (medici, asistenţi, infirmieri) către străinătate, situaţia asistenţei medicale din România a intrat într-o zonă de risc sanitar, se arată în analiză.

    În ceea ce priveşte starea de sănătate, speranţa de viaţă în România este printre cele mai scăzute din Europa. Bolile cardiovasculare sunt principalele cauze ale mortalităţii, în timp ce cancerul pulmonar este cea mai frecventă cauză de decese provocate de cancer.

    Statisticile medicale arată că aproape jumătate din totalul deceselor sunt cauzate de comportamentele riscante în materie de sănătate.

    Rata consumului de alcool şi a alimentaţiei nesănătoase raportate în rândul românilor este mai mare comparativ cu media UE. Excesul de greutate, obezitatea şi fumatul în rândul adolescenţilor sunt ridicate în România şi au crescut constant în ultimele două decenii.

    Potrivit studiului Frames, realizat la iniţiativa Şcolii Postliceale Sanitare „Carol Davila” şi a Liceului Teoretic “Dr. Mioara Mincu” din Bucureşti, pe fondul acestor probleme, România are nevoie urgentă de un plan naţional de pregătire în zona asistenţei medicale.

    ,,Nevoia de personal din clinici, din spitale, din cabinetele medicale din ţară este uriaşă şi va creşte semnificativ în următorii ani, pe măsura accentuării îmbătrânirii populaţiei. Chiar dacă numărul angajaţilor pregătiţi de noi şi de alte instituţii a crescut în ultimii ani, pe fondul migraţiei, multe dintre domeniile sanitare se confruntă cu o criză acută de personal, astfel că, raportându-ne la nivelul populaţiei, mai avem nevoie de cel puţin 50.000 de asistenţi medicali’’, afirmă prof. Aurelia Şova, directorul Şcolii Postliceale Sanitare „Carol Davila”.

    Datele Institutului Naţional de Statistică arată cӑ în România lucrau, în 2020, 137.589 de asistenţi medicali cu pregătire medie, cu 18.000 mai mulţi decât în 2015. Acestora li se adaugă alţi peste 16.784 asistenţi medicali cu studii superioare.

    Totuşi, potrivit datelor Eurostat, în pofida creşterii numărului de angajaţi în ultimul deceniu, numărul de medici şi asistenţi medicali din România rămâne cu mult sub mediile UE.

    În 2019, existau 3,2 medici practicanţi la 1.000 de locuitori, acest raport fiind unul dintre cele mai scăzute din UE (media UE fiind de 3,9) şi 7,5 asistenţi medicali la 1.000 de locuitori (media UE fiind de 8,4).

    În fapt, în ultimii 23 de ani numărul asistenţilor medicali a scăzut cu 25%, în timp ce numărul pacienţilor a crescut cu 12%.

    Analiştii spun că este posibil ca numărul asistenţilor medicali plecaţi la muncă în străinătate să atingă cifra de 100.000, România fiind probabil cel mai mare furnizor de asistenţi medicali de pe piaţa muncii europene, în condiţiile în care sistemul românesc public de sănătate se confruntă cu cel mai mare deficit de asistenţi medicali de până acum.

    În aceste condiţii, accesul românilor la asistenţa medicală, mai ales în mediul rural, a devenit mai dificil ca niciodată, riscând, astfel, să accentueze şi mai mult problemele de sănătate ale populaţiei.

    În România, mortalitatea din cauze tratabile este de peste două ori mai mare decât media UE şi include decesele cauzate de cancer de prostată şi mamar care pot fi tratate, arată raportul State of Health in the EU – România 2021, realizat de Comisia Europeană.

    Conform Atlasului Zonelor Rurale Marginalizate şi al Dezvoltării Umane Locale din România, realizat de Banca Mondială şi BERD,  Vaslui are cea mai mare rată de marginalizare rurală din ţară, calculată ca acces la servicii medicale, de aproximativ 23% (aproape de patru ori mai mare decât media naţională), alături de alte opt judeţe (Iaşi, Covasna, Braşov, Botoşani, Galaţi, Bacău, Sibiu şi Mehedinţi), marginalizarea rurală existentă fiind de 9 – 15% din totalul populaţiei rurale.

    Vestea bună este că sistemul medical privat a încercat şi reuşit, în unele zone, să compenseze declinul semnificativ al investiţiilor din domeniul public de sănătate.

    Spre exemplu, numărul cabinetelor medicale de specialitate din sectorul privat a crescut spectaculos, de la 7716 în 2010 la 12274 în 2020, iar perspectivele lui 2022 indică depăşirea graniţei de 13.000 de unităţi. Spre comparaţie, unităţile de stat şi-au redus numărul de 1154 în 2010 la numai 2 în 2020.

    Şi numărul spitalelor private a crescut, în ultimii 10 ani, de la 75 la 159.  Piaţa serviciilor medicale private este una dintre puţinele în care numărul de companii a crescut substanţial, cu 9% faţă de 2019 şi cu 125% faţă de 2011, la aproape 23,1 mii de companii în 2020.

    Creşterea numărului clinicilor private a pus presiune şi pe zona forţei de muncă. Numărul personalului sanitar mediu care lucrează în sectorul privat s-a dublat în intervalul 2010-2020, de la 24.630 la 54.540 de angajaţi. 
    În total, în clinicile private lucrau, în 2020, 78.000 de angajaţi, cu peste 75% mai mulţi decât în 2010

  • Care este ţara europeană foarte săracă ce rămâne fără oameni pierzând o treime din populaţie. Se pare că această dramă o să dureze mult timp

    Pentru Republica Moldova,  a şti precis numărul locuitorilor are o semnificaţie aparte: ţara se confruntă cu o criză demografică „existenţială”, cu cel mai rapid declin al populaţiei din Europa. Trauma s-a declanşat după prăbuşirea URSS, iar de atunci, Moldova a pierdut o treime din populaţie. Fiind unul dintre cele mai sărace state europene, drama va continua mult timp.

    În vara anului 2019, Valentina Istrati, şefa secţiei recensăminte ale poplaţiei a Biroului Naţional de Statistică al Republicii Moldova a devenit, în sfârşit, un om împlinit, profesional vorbind. Nu mai trebuia să mintă. În iulie, după ani de diseminare a unor cifre imaginare, BNS a venit cu un număr realist despre câţi oameni trăiesc în (cea mai mare parte) a ţării. La 1 ianuarie 2019, Moldova avea o populaţie de 2,68 milioane de persoane. Pentru orice economie, astfel de cifre sunt importante pentru că pot arăta, spre exemplu, cât de bogată este în comparaţie cu altele – PIB per capita –, cum evoluează şi care-i este locul în lume.

    Pentru Republica Moldova, proiecţiile organizaţiilor internaţionale sunt cât se poate de sumbre.  Până la recensământul din 2018, datele despre populaţie variau în funcţie de cel care făcea estimările. La Eurostat, biroul de statistică al Comisiei Europene, populaţia Moldovei era de 3,55 milioane. La ONU, de 4,04 milioane, iar rezultatul includea regiunea separatistă Transnistria, pe care guvernul de la Chişinău nu o controlează şi care ieşise din statisticile BNS în 1998. A fost „într-adevăr dificil”, povestea Istrati pentru Balkan Insight când a fost întrebată despre cum şi de ce BNS a transmis guvernului, către Eurostat, ONU şi alte instituţii cifre care erau false – şi despre care toţi cei care ştiau câte ceva despre populaţia Moldovei intuiau că sunt greşite. Astfel de calcule dau totul peste cap.

    Deoarece estimarea privind numărul de locuitori era greşită, o mare parte din restul datelor oficiale ale Republicii Moldova, inclusiv Produsul Intern Brut pe cap de locuitor şi rata de fertilitate, au fost incorecte. Motivul pentru care cifrele despre Moldova depăşeau atât de mult realitatea a fost că BNS habar nu avea câţi oameni părăseau ţara. Astfel, a folosit cifre bazate pe recensămintele din 1989 şi 2004 şi a făcut estimări ale populaţiei fără nicio idee despre cifrele reale. Folosind metodologii vechi, a adăugat apoi la populaţia sa totală o cifră pentru persoanele raportate de diferite recensăminte ca locuind efectiv în străinătate. Aceasta însemna că cifrele utilizate înainte de iulie, deşi greşite, nu erau false în sensul necinstit deoarece BNS făcea previziuni după formule statistice, aşa cum ar fi trebuit. Instituţia pur şi simplu nu avea capacitatea de a calcula cu exactitate date vitale.

    Astfel, lipsiţi de fonduri şi expertiză, statisticienii au folosit aceste numere pentru că nu aveau altele şi pentru că nu puteau să admită pur şi simplu că nu ştiau câţi oameni locuiau în ţară. Potrivit lui Eliahu Ben Moshe, un expert israelian contractat de ONU pentru a ajuta BNS să rezolve problema, acest lucru a dus la echivalentul statistic al „dependenţei de droguri”. La recensământul din 2014, timpul şi banii s-au epuizat înainte de a fi numărată 41% din populaţia capitalei, Chişinău. Un sondaj ulterior a reuşit în cele din urmă să remedieze acest lucru şi astfel populaţia totală a fost socotită la 2,86 milioane fără Transnistria.

    Cu toate acestea, nu a existat o estimare despre câţi moldoveni au emigrat şi, prin urmare, care ar trebui să fie cifrele populaţiei între recensăminte. În iulie, noul rezultat, actualizat pentru 2019, a fost în sfârşit făcut public. S-a bazat pe date culese de poliţia de frontieră cu algoritmi de identificare a numărului imens de moldoveni care călătoresc cu paşapoarte româneşti, ruse sau de altă natură. Nu este ceva în totalitate sigur, a spus Istrati, pentru că metodologia poate identifica persoanele doar dacă au călătorit măcar o dată cu un document moldovenesc. De asemenea, transnistrenii controlează o mare parte a graniţei Moldovei cu Ucraina, aşa că nu există deloc date din acea direcţie, dar BNS consideră că acestea nu sunt suficient de mari pentru a-şi schimba estimările pe care le are acum. Iar numerele sunt importante.

    De la Marea Neagră până la Marea Adriatică, problema scăderii populaţiei este o dramă. În Moldova, este o traumă. Din 1989, populaţia sa s-a micşorat cu aproape o treime şi dacă tendinţa continuă în 15 ani ar putea ajunge la puţin peste jumătate din ceea ce era atunci. În ceea ce priveşte demografia, cifrele despre Moldova sunt cele mai înspăimântătoare din întreaga Europă. O astfel de pierdere devastatoare de populaţie provoacă deja probleme grave, cum ar fi lipsa forţei de muncă şi de profesionişti – medicii, profesorii –, dar aceste probleme afectează şi alte părţi ale Europei postcomuniste. Ceea ce este diferit este că scăderea populaţiei în Moldova a început să fie descrisă în termeni existenţiali. Încă de la obţinerea independenţei în 1991, Moldova a fost devastată de tulburări politice, sărăcie şi corupţie la scară mare. De asemenea, ţara a fost divizată între cei care îşi doresc un viitor legat de cel al UE şi de Occident, iar aici intră şi cei care doresc unirea cu România, şi cei care vor legături mai strânse cu Rusia.

    Dar când Aureliu Ciocoi, ministrul de externe şi fost premier, spune că ţara mai la dispoziţie are aproximativ un deceniu pentru a-şi rezolva problemele, el are în vedere şi pierderea de populaţie. „Misiunea noastră”, a spus Ciocoi pentru BIRN, „este să ne asigurăm că Moldova rămâne un stat viabil”. Mulţumită noilor estimări privind emigrarea, în 2019 s-a constatat o pierdere masivă de 1,8% din populaţie faţă de anul precedent. Cifra pentru 2019 nu include Transnistria, dar dacă este luată în calcul o estimare aproximativă a numărului de persoane din regiunea separatistă, populaţia întregii Moldove ar fi de aproximativ trei milioane. Un studiu al Fondului pentru Populaţie al ONU şi al Centrului de Cercetare Demografică din Moldova estimează că până în 2035 populaţia ţării, fără Transnistria, se va micşora la 2,08 milioane, o scădere cu 22,38% faţă de 2019. Dacă s-ar presupune că populaţia Transnistriei s-a redus şi ea cu aproximativ un sfert şi până atunci va ajunge la aproximativ 300.000, populaţia întregii ţări va fi scăzut cu 45% în raport cu nivelul din 1989. Chiar înainte de colapsul Uniunii Sovietice în 1991, câteva mii de evrei moldoveni au reuşit să plece în Israel, iar emigrarea lor a crescut masiv ca număr la începutul anilor 1990.

    Acum a mai rămas doar o frântură din ceea ce odinioară era o uriaşă comunitate basarabeană de evrei. La începutul anilor 1990, alţii, în special ruşi şi ucraineni, au îngroşat conturul a ceea ce se numeşte perioada „migraţiei etnice”. Zeci de mii au fost apoi strămutaţi intern şi peste graniţele ţării de conflictul violent din 1992, în care Rusia a susţinut secesiunea entităţii statale  nerecunoscute de nimeni şi cunoscute ca Transnistria. Deschiderea frontierelor Moldovei şi prăbuşirea vechii economii sovietice au încurajat iniţial la un număr mare de moldoveni să călătorească în străinătate mai degrabă ca mici comercianţi decât ca migranţi. Apoi, în 1998, pe măsură ce criza financiară din Rusia a produs noi unde de şoc în întreaga regiune, moldovenii au început să plece în număr mare pentru a locui în marile oraşe ale Rusiei, unde era de lucru, în special în comerţ şi în construcţii, dar şi în alte părţi ca muncitori sezonieri.

    Tot atunci, moldovenii au început să exploreze pentru prima dată Occidentul, un număr mare de oameni începând să lucreze ilegal, mai ales în Italia, unde le-a fost uşor să înveţe limba italiană. Deşi pentru a merge în Rusia nu erau necesare vizele, pentru ţările occidentale acestea erau greu de obţinut. Şi în timp ce România permitea ca majoritatea moldovenilor să poată obţine cetăţenia română cu uşurinţă, interesul iniţial a fost extrem de redus  deoarece românii nu puteau călători în Vest pentru a munci. Bulgaria oferea, de asemenea, paşapoarte unui număr mic de etnici bulgari din Moldova, plus membrilor comunităţii minoritare găgăuze. În 2002, o amnistie în Italia a dat moldovenilor care lucrau ilegal posibilitatea de a intra în legalitate şi de a-şi aduce familiile. Aceasta a fost prima deschidere majoră pentru emigrarea legală într-o ţară occidentală. În 2007, România a aderat la Uniunea Europeană, dar românii nu au putut lucra legal în toate ţările UE timp de câţiva ani. Totuşi, de acum înainte, dacă ar dobândi paşapoarte româneşti, moldovenii ar putea lucra oriunde ar putea şi românii. Dar, făcând acest lucru, însemna că ei apăreau în statisticile străine ca români şi astfel numărul lor era aproape imposibil de urmărit.

    În 2014, moldovenii au primit dreptul de a călători fără viză în zona Schengen a UE, ceea ce însemna că oricine, chiar şi fără paşaport românesc sau bulgar, putea să călătorească acolo şi să lucreze ilegal dacă dorea. Pentru statisticieni este o mare provocare să stabilească în ce ţări au plecat moldovenii şi câţi. Diaspora moldovenească este estimată la 800.000 – două milioane de persoane. Până la mijlocul anilor 2000, în Rusia se duceau mai mulţi decât în Occident, dar acum majoritatea celor care pleacă să trăiască şi să lucreze în străinătate se îndreaptă spre Vest. Potrivit sociologului Vadim Pistrinciuc, aproximativ o jumătate de milion de moldoveni locuiau în anii de dinainte de pandemie în Rusia, dintre care mulţi au cetăţenie rusă. Ministerul român de Externe estimează că încă o jumătate de milion de moldoveni au cetăţenie română, dintre care aproximativ jumătate se crede că locuiesc în România. Statisticile italiene arată că în Italia trăiesc 125.285 de moldoveni, dar nimeni nu ştie câţi dintre cei 1,2 milioane de români înregistraţi acolo sunt moldoveni sau câţi moldoveni sunt printre cei 1,78 milioane de români înregistraţi în Spania, Germania şi Marea Britanie.

    Având în vedere nivelul scăzut al salariilor din Moldova, ceea ce este extraordinar nu este doar numărul mare de moldoveni care pleacă, ci şi volumul mare de oameni care vin şi pleacă, potrivit lui Eliahu Ben Moshe, expertul israelian care ajută Biroul Naţional de Statistică. În 2017, de exemplu, 159.000 au plecat din ţară, dar aproape 110.000 s-au întors, adică o pierdere netă de 49.400 de oameni. În 2016, 153.200 au plecat, dar s-au întors 107.200, adică o cifră netă de emigrare de aproape 46.000. „Acesta este un exod”, spune Ben Moshe. „Vorbim de un nivel foarte ridicat de emigrare.” El crede că aceste cifre sunt atât de mari încât „contestă definiţia migraţiei” şi că vede aceasta ca pe „o nouă versiune a navetismului”. Aceasta înseamnă că, deşi 2,68 milioane ar putea fi prima cifră de încredere în ultimii ani pentru populaţia Moldovei controlate de guvern, numărul de persoane prezente efectiv în ţară în orice moment ar putea fi mult mai mic. Din Moldova şi până în Croaţia, emigraţia este doar o parte a problemei demografice – cealaltă arată o natalitate scăzută şi o populaţie îmbătrânită.

    Până în iulie 2019, însă, cifrele publicate în Moldova erau greşite, deoarece au fost calculate utilizând un număr mult mai mare al populaţie rezidente decât era cazul în realitate. Spre exemplu, se credea că femeile din Republica Moldova au doar 1,28 copii (statistic), ceea ce ar face ca rata fertilităţii din Moldova să fie una dintre cele mai scăzute din lume. Numărul a fost recalculat la 1,82, nivel mai mic decât cel de 2,1 necesar pentru a înlocui generaţiile dintr-o populaţie, dar mai mare decât nivelul de 1,71 din România şi decât media UE de 1,59. Totuşi, din 1999, în fiecare an au murit mai mulţi moldoveni decât s-au născut, ceea ce înseamnă că, chiar şi fără emigrare, populaţia ţării s-ar micşora. În 2018, au existat 34.738 de născuţi vii pe teritoriul controlat de guvern şi 37.303 decese. Recalcularea cifrelor populaţiei Moldovei a relevat, de asemenea, că speranţa de viaţă este mai mică decât se credea.

    Înainte de pademie, indicatorul era de 70,6 ani, dar exista un decalaj mare între bărbaţi şi femei. Speranţa de viaţă pentru bărbaţi era de 66,2 ani, iar pentru femei este de 75 ani. Acestea sunt cifre similare cu cele din Rusia, Belarus şi Ucraina şi, în special pentru bărbaţi reflectă alimentaţia necorespunzătoare, consumul de alcool şi fumatul. Adică sărăcia. Bătrânii, dintre care o mare parte se bazează pe remiterile din străinătate pentru a trăi decent, sunt, de asemenea, cei mai vulnerabili şi predispuşi la sărăcie din Moldova, a spus Eduard Mihalas de la Fondul ONU pentru Populaţie. În timp ce populaţia îmbătrâneşte, aşa cum se întâmplă peste tot în Europa, situaţia din Moldova nu este – şi nu va fi – din punctul de vedere al îmbătrânirii la fel de dramatică ca în multe alte ţări, deoarece din ce în ce mai multe familii întregi pleacă în străinătate, ceea ce înseamnă o proporţie mai mică de persoane în vârstă în viitor.

  • Separatiştii din estul Ucrainei blochează accesul populaţiei la Facebook şi Instagram

    Republica Populară Doneţk (RPD), autoproclamată de separatiştii pro-ruşi în estul Ucrainei, a anunţat miercuri că a blocat accesul la Facebook şi Instagram, aliniindu-se astfel la politica Rusiei privind reţelele de socializare cu sediul în SUA, potrivit Reuters.

    Moscova a recunoscut Republica Populară Doneţk şi Republica Populară Luhansk ca fiind independente la 21 februarie şi a trimis trupe în Ucraina trei zile mai târziu, invocând necesitatea de a proteja vorbitorii de limbă rusă.

    „Accesul la resursele de informaţii ale companiei americane Meta, care permite apeluri la violenţă împotriva utilizatorilor vorbitori de limbă rusă pe reţelele sale sociale, a fost deja blocat. Având în vedere acest lucru, accesul la reţelele de socializare Facebook şi Instagram este blocat pe teritoriul republicii”, a declarat ministerul comunicaţiilor din RPD într-un comunicat.

    Rusia a interzis Facebook şi Instagram în martie, după ce un tribunal a găsit Meta vinovată de „activitate extremistă”. Moscova a interzis accesul la Facebook şi pentru că platforma a restricţionat accesul instituţiilor media ruseşti.

    Autoritatea de reglementare a statului în domeniul comunicaţiilor a blocat accesul la Instagram în martie, după ce Meta a declarat că va permite utilizatorilor de social media din Ucraina să posteze mesaje precum „Moarte invadatorilor ruşi”.

  • Separatiştii din estul Ucrainei blochează accesul populaţiei la Facebook şi Instagram

    Republica Populară Doneţk (RPD), autoproclamată de separatiştii pro-ruşi în estul Ucrainei, a anunţat miercuri că a blocat accesul la Facebook şi Instagram, aliniindu-se astfel la politica Rusiei privind reţelele de socializare cu sediul în SUA, potrivit Reuters.

    Moscova a recunoscut Republica Populară Doneţk şi Republica Populară Luhansk ca fiind independente la 21 februarie şi a trimis trupe în Ucraina trei zile mai târziu, invocând necesitatea de a proteja vorbitorii de limbă rusă.

    „Accesul la resursele de informaţii ale companiei americane Meta, care permite apeluri la violenţă împotriva utilizatorilor vorbitori de limbă rusă pe reţelele sale sociale, a fost deja blocat. Având în vedere acest lucru, accesul la reţelele de socializare Facebook şi Instagram este blocat pe teritoriul republicii”, a declarat ministerul comunicaţiilor din RPD într-un comunicat.

    Rusia a interzis Facebook şi Instagram în martie, după ce un tribunal a găsit Meta vinovată de „activitate extremistă”. Moscova a interzis accesul la Facebook şi pentru că platforma a restricţionat accesul instituţiilor media ruseşti.

    Autoritatea de reglementare a statului în domeniul comunicaţiilor a blocat accesul la Instagram în martie, după ce Meta a declarat că va permite utilizatorilor de social media din Ucraina să posteze mesaje precum „Moarte invadatorilor ruşi”.

  • Când sustenabilitatea stă la aceeaşi masă cu businessul. Ce este agricultura regenerativă şi cum funcţionează ea? În timp ce produci şi îţi îndeplineşti misiunea de a hrăni populaţia, regenerezi solul

    Circa 30% din gazele cu efect de seră din atmosferă vin din agricultură, de la sămânţă, la transport, comercializare şi depozitare. E vorba de tot lanţul de producţie, spune Ionuţ Bădică, preşedinte al Institutului de Cercetare în Permacultură.

    „De aceea, e nevoie de o tranziţie de la convenţional la regenerativ. În timp ce produci şi îţi îndeplineşti misiunea de a hrăni populaţia, regenerezi solul”, explică el.

    Institutul, care este la bază un ONG, deţine o fermă în judeţul Dâmboviţa unde mizează pe modelul agriculturii regenerative. E vorba de un teren de 5 hectare, suprafaţă din care doar o parte e cultivată cu legume, pe restul fiind, momentan, plantată lucernă.

    „La ferma Sol şi Suflet construim un model de producţie regenerativ-organic pe care să îl dăm mai departe generaţiei viitoare de fermieri. Încercăm să răspundem la toţi indicii de performanţă, economici, sociali, de mediu. Vrem să avem o reţea de astfel de ferme în România. Âsta e obiectivul nostru şi totul pleacă de la modelul de producţie.”

    Ce face Sol şi Suflet e ceva diferit şi de agricultura convenţională şi de cea ecologică. Sunt folosite alte tehnici, alte unelte.

    După atâţia ani de agricultură, există în Europa o eroziune severă a solului pe o suprafaţă similară cu cea a Greciei Asta înseamnă că terenul nu mai dă randament şi trebuie să faci ceva să-l readuci la viaţă.
    „Asta e şi esenţa agriculturii regenerative, ne bazăm pe faptul că solul e un organism viu. Trebuie să găsim tehnicile care fac ca solul să se autoregenereze. Noi suntem nişte îngrijitori ai acestui pământ.”

    Există tehnologii şi strategii de management pentru asta. În timp ce produci, poţi creşte fertilitatea, poţi să sechestrezi carbon în sol şi atunci reduci gazele cu efect de seră. Totul cu acelaşi impact financiar.

    „Miza noastră la Sol şi Suflet e să facem o agricultură care oricum bifează indicii de performanţă economică. Pentru că altfel e doar un vis şi nu putem răspândi acest model de producţie. Tranziţia e deja definită de Comsisia Europeană, Green New Deal e deja public.”

    Institutul de Cercetare în Permacultură a mai avut proiecte în domeniu precum Grădina din Curtea Şcolii, Grădinărit urban sau Grădinescu – o reţea de grădini urbane din România, acest proiect fiind făcut la invitaţia Kaufland România. În 2017, Institutului de Cercetare în Permacultură a implementat zece grădini urbane din iunie până în decembrie.

    De altfel, Kaufland a susţinut financiar, cu 260.000 de euro, proiectul fermei Sol şi Suflet din Dâmboviţa.

    “Institutul e ONG, înfiinţat în 2015, misiunea fiind să avem cât mai multe centre de practică şi învăţare în permacultură şi agricultură regenerativă în România. Uşor-uşor, ne îndreptăm spre a ne îndeplini obiectivele şi misiunea.”