Tag: PIB

  • Care este tehnologia care poate adăuga miliarde la PIB-ul României

    Dispozitivele IoT (Internet of things) au început să fie din ce în ce mai prezente în România, în diverse industrii – energie, transport, retail sau sănătate -, dar şi în viaţa de zi cu zi a consumatorilor – având în vedere că majoritatea poartă în buzunar câte un smartphone. Însă, pentru a accelera adopţia şi implementarea soluţiilor IoT la nivel naţional este nevoie de investiţii de peste 2 miliarde de euro în infrastructura 5G – tehnologia care poate debloca potenţialul pe care îl are Internet of things.

    Vorbim despre rezultatele IoT, dar nu trebuie să pierdem din vedere nevoile, resursele pentru IoT, adică infrastructura de care este nevoie. Ceea ce deblochează IoT este ceea ce numim noi «adevărata tehnologie 5G» şi am avansat mult în ultimele luni în această direcţie, deci acum începem să desfăşurăm investiţiile în 5G. Putem să deblocăm IoT doar dacă avem reţeaua 5G reală răspândită la nivel larg, iar noi suntem cu mult în urmă la acest aspect faţă de celelalte ţări europene. Astfel, trebuie să menţinem dialogul deschis pentru nivelul investiţiilor necesare pentru a ajunge la această răspândire, pentru că este unul semnificativ: vorbim de peste 2 miliarde de euro în următorii ani. Practic, ritmul în care vom dezvolta reţeaua 5G depinde de dialogul cu Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării”, a spus în cadrul conferinţei ZF Cum facem din România un stat Internet of Things (IoT)? Achilleas Kanaris, CEO al Vodafone România, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa locală de telecom şi una dintre cele mai mari companii din economie.

    El a explicat că IoT înseamnă abilitatea de a conecta mii de dispozitive la o reţea pentru a genera foarte multe date, de a procesa acele date şi de a reacţiona la rezultatele procesării acestora. „Acest lucru ne oferă o perspectivă mai profundă asupra modurilor în care se poate folosi această tehnologie în diverse sectoare, precum cel de energie, unde poţi avea o radiografie a întregului sector pentru a înţelege dacă trebuie să intervii cu lucrări de prevenţie la reţea, spre exemplu.”

    Însă România are mult de recuperat în ceea ce priveşte implementarea şi utilizarea soluţiilor IoT, fiind mult în urma celorlalte ţări europene în ceea ce priveşte tehnologia 5G, a punctat Achilleas Kanaris.

    „În ritmul în care se mişcă industria acum, ne va lua mulţi ani să avansăm. Suntem cu mult în urma celorlalte ţări din Europa şi în urma SUA în ceea ce priveşte tehnologia 5G, deci infrastructura este foarte importantă. Securitatea cibernetică este şi ea importantă. Cred că nu ar trebui să tratăm IoT ca pe un pericol, ci ar trebui să ne uităm la oportunitate şi să avem un cadru de reglementare realist, care ar putea impune standarde de talie mondială în ceea ce priveşte securitate cibernetică. România este la un punct de cotitură în ceea ce priveşte evoluţia sa digitală şi credem că vom vedea progrese semnificative în următorii cinci ani.” De asemenea, creşterea interesului pentru soluţiile IoT şi implementarea dispozitivelor în diverse industrii şi domenii poate genera miliarde de euro în plus la PIB-ul României, iar energia, transportul şi sănătatea sunt sectoarele în care Internet of Things ar putea aduce un progres substanţial.

    „Sunt multe estimări cu privire la potenţialul impact economic al IoT, eu cred că este la nivelul miliardelor de euro care se pot adăuga la Produsul Intern Brut al ţării. În ceea ce priveşte potenţialul, cred că depinde de unde vrem să ne concentrăm pentru că se poate vedea un impact în orice sector. Dacă ar fi să aleg, aş spune că energia, transportul şi sănătatea sunt cele în care aş vedea un progres însemnat şi în care IoT ar putea contribui la îmbunătăţirea unor probleme care există de mulţi ani. De aici aş începe. Avem nevoie de infrastructură, nu avem infrastructura de reţea acum pentru a susţine acest proces. Noi, operatorii, trebuie să facem partea noastră, dar trebuie să colaborăm cu statul pentru a debloca posibilitatea de a investi mai mult”, a mai spus Achilleas Kanaris.

    Printre industriile care s-ar bucura de avantajele pe care le aduc dispozitivele IoT se numără agricultura, sănătatea şi industria auto, a menţionat Bogdan Putinică, general manager, Microsoft România, spunând că organizaţiile care produc multe date au nevoie de infrastructură cloud pentru a le susţine scalabilitatea.

    „Avem potenţial în ceea ce priveşte adopţia de dispozitive IoT. Sunt atât de multe domenii în care un simplu dispozitiv interconectat va face diferenţa şi avem o mulţime de statistici care să susţină asta. Spre exemplu, peste 80% dintre companiile care implementează soluţii IoT au raportat profituri mai bune şi mai bine de 60% dintre aceste companii au raportat o calitate mai bună a serviciilor sau a produselor, pentru că există un factor de inovare, există un factor de progres. Iar asta îi ajută să se diferenţieze  pe piaţă. Se întâmplă deja multe lucruri în România privind soluţiile IoT. Avem exemple diverse în care folosim tehnologia şi dispozitivele IoT, avem destul use case-uri. Dar trebuie să facem mai mult decât să colectăm şi să stocăm date, trebuie să ne ajutăm de aceste date”, a spus Bogdan Putinică.

    Şi Mateusz Majewski, area VP, South Eastern Europe, UiPath – prima companie înfiinţată în Bucureşti care a ajuns pe Wall Street – suţine că pe lângă colectarea şi stocarea de date este importantă dar şi operarea şi interpretarea acestora.

    „Este importantă colaborarea între dispozitivele şi soluţiile implementate, pentru că vedem atât de multe tehnologii grozave care au un anumit impact în transformarea digitală, dar impactul real va avea loc atunci când aceste soluţii vor colabora între ele, când vor fi interconectate. Importantă mai este şi gestionarea şi utilizarea acestor date, pentru că nu vorbim doar despre conectarea la reţea şi stocarea datelor într-un singur loc. Atâta timp cât colectăm şi avem date, trebuie să ştim să le folosim, pentru că putem să oferim o experienţă mai bună utilizatorilor, la finalul zilei, putem să îmbunătăţim activitatea de pe lanţul de aprovizionare, spre exemplu”, a spus Mateusz Majewski.

    O altă piedică pentru accelerarea adopţiei de dispozitive IoT o reprezintă şi lipsa de competenţe şi cunoştinţe digitale în rândul populaţiei din România.

    „Un element important care stă la baza adopţiei tehnologiei, în general, este reprezentat de educaţie. Iar dezvoltarea abilităţilor digitale este esenţială pentru ca noi să înţelegem cum vom putea consuma şi beneficia de avantajele tehnologiei. Cred că, la nivel de populaţie, încă nu am înţeles care este potenţialul Internet of Things. Cred că sectorul privat ar trebui să aducă puţin mai multe răspunsuri în faţa oamenilor. Noi investim masiv în programele academice pentru a creşte abilităţile digitale, cunoştinţele şi înţelegerea tehnologiilor”, a adăugat reprezentantul UiPath.

    Şi Achilleas Kanaris este de părere că firmele şi instituţiile care au descoperit deja avantajele şi utilitatea soluţiilor IoT trebuie să explice celorlalţi actori din piaţă care sunt beneficiile acestor tehnologii şi cum îi pot ajuta.

    „Înţelegerea IoT este limitată, iar responsabilitatea noastră este să arătăm ce s-a făcut în lume în această privinţă pentru a face lumea să înţeleagă procesul. Sunt şi reglementări pe care trebuie să le discutăm. Pentru mine, IoT este ceva ce trebuie să vină în prim-plan, este la fel de important precum inteligenţa artificială. Lipsa de cunoştinţe de pe această piaţă este la fel de evidentă ca şi cea despre inteligenţa artificială, dar este în regulă, noi de aceea suntem aici – să educăm piaţa atât noi, cât şi partenerii noştri.”

    Nivelul scăzut al educaţiei se observă şi în decalajul pe care companiile de mărimi mici şi mijlocii (IMM-uri) din România îl au faţă de jucători din alte ţări europene în ceea ce priveşte adopţia de dispozitive IoT. Astfel, dacă la nivel european, şi nu numai, oamenii au început să pună dispozitive IoT în animalele pe care le cresc la fermă pentru a le putea monitoriza şi îngriji mai bine, România încă este sceptică şi are nevoie de încurajare pentru a începe să adopte astfel de dispozitive atât în mediul privat, cât şi în cel public.

    „În medie, în Europa există circa 24 de dispozitive IoT per gospodărie, în comparaţie cu SUA, unde oamenii au, în medie, 48 de dispozitive. O casă inteligentă generează circa 1,5 milioane de puncte de date în fiecare lună, imaginaţi-vă cum s-ar scala acest lucru într-un oraş inteligent sau într-o fabrică. În 2014 nu era mult de protejat, dar acum avem aproape 24 de miliarde de dispozitive conectate la nivel global, oamenii pun senzori IoT şi în vaci şi oi pentru a le monitoriza”, a spus Bogdan Botezatu, director de cercetare în ameninţări informatice, Bitdefender.

    El a menţionat că una dintre cele mai mari probleme ale dispozitivelor IoT este legată de securitatea şi confidenţialitatea datelor colectate şi procesate.

    „Am observat că unele dintre cele mai mari probleme cu IoT sunt legate de confidenţialitate. În afară de confidenţialitate, suntem foarte familiarizaţi cu vulnerabilităţile. Anul 2016 ne-a arătat că o serie de dispozitive IoT controlate de adolescenţi au putut să dea jos internetul din SUA pentru câteva ore, deci imaginaţi-vă cum ar fi dacă cele mai mari companii nu ar putea să funcţioneze pentru că o serie de persoane controlează nişte dispozitive din casele oamenilor. Nu putem să vorbim despre IoT fără a vorbi despre big data. Ne vom confrunta la un moment dat cu atacuri cibernetice şi trebuie să pregătim întreaga infrastructură pentru protecţia datelor. Securitatea cibernetică trebuie să fie un element principal când construim o astfel de infrastructură”, a mai explicat Bogdan Botezatu.

    Pe de altă parte, pentru a creşte nivelul adopţiei şi implementării dispozitivelor IoT în România este nevoie de colaborare între mediul privat şi cel public – care trebuie să se ocupe de partea de reglementare şi să creeze un cadru în care IoT-ul să se dezvolte.

    „Cred că potenţialul este în faţa noastră şi cred că mediul privat şi cel public trebuie să conlucreze. Trebuie să fim susţinuţi, la nivel de politică de stat pentru a putea implementa şi împinge tehnologiile în piaţă. Prin reglementări se poate introduce noţiunea de tehnologie în rândul companiilor, putem să introducem reguli care să implice inovarea şi tehnologia. Ne întoarcem mereu la educaţie. Educaţia digitală este din ce în ce mai relevantă şi e clar acest decalaj dintre România şi Europa, nu mai vorbim de alte zone ale lumii. Să nu uităm că toate acele studii DESI despre care tot vorbim, care arată România la un nivel destul de jos în zona de business, se referă în special la zona de IMM-uri. Şi cu cât sunt mai mici IMM-urile, cu atât vedem un nivel de digitalizare mai scăzut. Este o problemă fundamentală de educaţie pe care nu putem să ne-o asumăm doar noi, companiile şi mediul privat”, a explicat Mihnea Rădulescu, business director, Vodafone România.  

  • Dacă guvernul PNL-PSD continuă să-şi paseze de la unii la alţii condiţiile din PNRR, gaura bugetară de 20 de miliarde de lei va arunca în aer economia şi companiile româneşti, ca în criza anterioară. PS: nu ştiu dacă aţi observat, dar din PIB-ul pe 2022 au dispărut 18 miliarde de lei

    Duminică, la prânz, pe aeroportul din Viena, o discuţie la rând, aşteptând o cafea: De unde sunteţi? Din Ploieşti, dar stau în Germania! De cât timp sunteţi în Germania? Din 2011, de când m-am dus la muncă, când era criză în România!

    Această discuţie banală are însă o semnificaţie extrem de importantă pentru vremurile de astăzi.

    Când toată lumea, în special politică (pentru a vedea unde duc firele), este ocupată cu „Dosarul Otopeni“, unde se discută despre promisiunea unei mite de 22 de milioane de euro pentru prelungirea contractelor de închiriere de spaţii comerciale în aeroport, de nicăieri a apărut informaţia/subiectul că Ministerul Finanţelor trebuie să găsească rapid soluţii pentru acoperirea unei găuri bugetare de nu mai puţin de 20 de miliarde de lei.

    Nici bine nu a început anul, suntem doar în T1/2023, că se discută despre rectificare bugetară şi un plan de măsuri de urgenţă pentru acoperirea celor 20 de miliarde de lei, adică aproape 4 miliarde de euro.

    Pentru cine îşi mai aminteşte, în 2010, în mai, pentru numai 1 miliard de euro gaură bugetară, preşedintele Băsescu şi guvernul Boc au trebuit să taie salariile bugetarilor cu 25% şi să majoreze TVA de la 20% la 24%.

    Din păcate, economia, în special cea privată, a fost extrem de lovită atunci, iar sute de mii de români au plecat la muncă în străinătate, exact ca domnul de mai sus. Economia şi-a revenit extrem de greu după anii 2009/2010, fiind nevoie de 5 ani pentru recuperare.

    Acum, liderii politici spun că acum nu se pune problema scăderii salariilor bugetarilor şi nici creşterea taxelor, dar trebuie găsite alte resurse pentru acoperirea acestui minus. Din păcate, nimeni nu crede că pot fi strânse mai multe venituri la buget prin lărgirea bazei de impozitare sau prin recuperarea banilor de la cei care nu plătesc.

    Marcel Ciolacu, liderul PSD şi cel care ar trebui să-şi asume funcţia de prim-ministru la celebra rotativă guvernamentală din mai, a adus în discuţie scăderea numărului de bugetari.

    Ca o dată statistică, din octombrie 2019, de când PNL este la guvernare în toate alianţele politice şi cu primul ministru din acest partid, deci într-un mandat liberal, numărul de bugetari a crescut cu aproape 40.000, de la 1,235 milioane la 1,276 milioane.  

    Veniturile bugetare au crescut în acest an, cel puţin în primul trimestru, cu 7%, dar trebuie să crească cu 14% pe tot anul, faţă de anul trecut.

    Analiştii cred că veniturile bugetare au fost supraestimate în bugetul pe 2023, iar cheltuielile au fost subestimate, de aceea rezultă că în realitate apare acest minus bugetar de 20 de miliarde de lei.

    Creşterea economică este la jumătate faţă de anul trecut, respectiv 2,5% faţă de 4,7%, inflaţia este prognozată să scadă la jumătate, respectiv de la 16% la 8%, ceea ce nu ajută deloc guvernul, dobânzile mari la care se împrumută statul apasă din ce în ce mai greu, iar companiile nu se mai scaldă în bani.

    Condiţiile de pe piaţa monetară sunt mult mai stricte, începând de la dobânzile mai mari până la accesul la liniile de finanţare. Băncile nu mai dau drumul atât de repede la bani, având în vedere condiţiile economice de pe piaţă.

    Deşi dobânzile la lei au mai scăzut, cel puţin prin prisma evoluţiei ROBOR-ului, care a scăzut de la 8,2% în noiembrie la 6,8% acum, dobânzile în euro au crescut, ceea ce începe să se vadă atât în creditarea companiilor cât şi în creditarea persoanelor fizice.

    Deşi economia României nu mai este atât de expusă la creditarea în valută, ca în criza anterioară, totuşi 30% din împrumuturi sunt în euro sau în dolari, unde dobânzile au crescut semnificativ şi vor continua să crească.

    Inflaţia a ajutat destul de mult companiile anul trecut pentru că au putut să majoreze preţurile, dar acum trendul se schimbă, mai ales că vine şi pe fondul reducerii consumului şi vânzărilor către populaţie.

    Construcţiile, care în ultimul deceniu au susţinut creşterea economică, în special pe zona rezidenţială, de birouri şi logistică, încep să facă paşi înapoi. Creşterea semnificativă a dobânzilor la credite a dus la scăderea cererii de credite şi reducerea vânzărilor de apartamente, în special cele noi.

    Aşa că dezvoltatorii, pentru că nu au vândut ce au construit, nu s-au apucat de alte proiecte. Plus că în Bucureşti disputa dintre dezvoltatori şi primarul Capitalei Nicuşor Dan privind autorizaţiile noi de construcţii, nu ajută prea mult piaţa de construcţii şi, în final, nici încasările la buget.

    Noroc că merg din plin lucrările de infrastructură.

    Anul trecut investiţiile au susţinut creşterea economică, consumul trecând pe locul doi, situaţie care ar trebui să se întâmple şi în acest an.

    În 2022 am avut un maxim de investiţii publice şi o revenire spectaculoasă a investiţiilor străine directe, care au atins 10,6 miliarde de euro, depăşind recordul din 2008, de 9 miliarde de euro.

    Economia şi businessul nu au evoluat rău din 2020 încoace – incluzând cei doi ani de pandemie plus primul an de război în Ucraina –  dar guvernele, indiferent de numele lor, nu prea s-au ocupat de reforma bugetară, care acum începe să coste, nu numai voturi politice, ci şi bani.

    De un an de zile, guvernul Ciucă şi coaliţia guvernamentală PNL-PSD nu au fost în stare să vină cu o variantă pentru pensiile speciale, care reprezintă o condiţie în PNRR pentru o tranşă de 1,3 miliarde de euro.

    Pentru că toată atenţia este îndreptată către subiectul pensiilor speciale, nimeni nu mai ştie care este situaţia celorlalte condiţii din PNRR care trebuie îndeplinite. Practic, cele două partide îşi pasează de la unii la alţii îndeplinirea acestor condiţii.

    Sunt şi politicieni din coaliţie care ar prefera să îngroape subiectul pensiilor speciale şi să nu luăm tranşa.

    Ceea ce înţelege prea puţină lume politică este că în piaţa financiară condiţiile şi accesul la finanţare s-au înăsprit, dobânzile sunt mai mari, iar banii mai puţini.

    Fără banii din PNRR guvernului, indiferent de numele lui, şi României le-ar fi mult mai greu să facă rost de bani pentru finanţare.

    Spre exemplu, guvernul ar trebui să ia bani din piaţă, ceea ce ar duce la creşterea dobânzilor, dar mai mult decât atât, la absorbţia unor bani care ar fi luaţi de la sectorul privat.

    Băncile din România, care sunt principalii finanţatori ai bugetului, şi aşa au probleme cu portofoliul de titluri de stat deţinut şi nu ar mai fi atât de dornice să împrumute statul.

    Toată lumea politică este ocupată cu dosarul Otopeni şi cu rotativa guvernamentală, dar bugetul şi PNRR-ul nu se fac de la sine.

    Poate mai avem încă un trimestru de respiro, dar dacă nu se face nimic în T2 s-ar putea ca în T3 şi în T4 guvernul să se trezească cu spatele la zid, exact cum a fost guvernul Boc.

    Şi cine ştie ce poate să urmeze?

    P.S.: Vineri, Institutul Naţional de Statistică a dat publicităţii o nouă revizuire a rezultatelor macroeconomice pe 2022. De la 1.412,457 miliarde de lei, PIB-ul pe 2022 anunţat iniţial la începutul lunii martie 2023, la a doua revizuire PIB-ul a scăzut la 1.409,783 miliarde de lei, iar creşterea economică a scăzut de la 4,8% la 4,7%.

    Problema este că din PIB-ul pe 2022 au dispărut 18 miliarde de lei, având în vedere că estimarea guvernului din ianuarie 2023, care a fost luată în considerare la bugetul pentru acest an, a fost de 1.427 de miliarde de lei.

    Vom vedea cum se ajustează datele pentru 2023 la nivel de PIB după acest minus de 18 miliarde de lei.

  • Allianz Trade: Perspectivele economice ale României s-au deteriorat semnificativ de la începutul războiului din Ucraina. Deficitul fiscal va urca de la 5% la 7% din PIB în perioada 2022-2024, iar deficitul de cont curent se va menţine la peste 6% din PIB

    România a fost un performer în rândul economiilor emergente, deşi perioadele de supraîncălzire economică au provocat uneori îngrijorare, dar perspectivele s-au deteriorat semnificativ de la începutul războiului din Ucraina, arată o analiză a Allianz Trade.

    În ultimii 20 de ani, creşterea medie anuală reală PIB-ului a fost 3,8%, mult peste mediile statelor membre ale Uniunii Europene. Cu toate acestea, criza globală provocată de Covid-19 a afectat în mod semnificativ economia României în 2020 (-3,7% contracţie), care a revenit puternic cu o creştere a producţiei de 5,9 în 2021.

    Totuşi, analiştii spun că  perspectivele economice ale României s-au deteriorat semnificativ de la începutul războiului din Ucraina. Acest lucru este cauzat, în primul rând, de dependenţa de importurile de energie din Rusia şi de impactul sancţiunilor adoptate de Uniunea Europenă împotriva Rusiei (spre exemplu creşterea inflaţiei şi o posibilă criză energetică).

    În 2022, activitatea economică în România a rezistat mai bine decât se aştepta iniţial, datorită cheltuielilor de consum, investiţiilor şi cererii externe solide. Totuşi, impactul inflaţiei galopante, creşterea ratelor dobânzilor, slăbirea cererii externe şi deteriorarea încrederii mediului de afaceri îşi vor face pe deplin efectul în 2023.

    Analiştii Allianz Trade se aşteaptă la o încetinire atât a cererii externe şi interne, precum şi la o creştere a PIB-ului de aproximativ 2% în 2023, urmată de o creştere modestă în 2024.

    În ceea ce priveşte riscul inflaţiei, acesta s-a amplificat pe fondul creşterii preţurilor la energie şi alimente la nivel mondial şi al politicilor monetare, în general relaxate, din România.

    Politica monetară a BNR bazată oficial pe ţintirea inflaţiei (2,5% ± 1pp) a fost relaxată pentru o perioadă lungă de timp. Rata reală a dobânzii, negativă de la sfârşitul anului 2017, mai exact rata dobânzii-cheie de politică monetară a fost sub rata inflaţiei, chiar şi atunci când aceasta din urmă a fost peste intervalul ţintă în cea mai mare parte a  perioadei 2018-2019, pe fondul creşterii rapide, de tipul double digit a salariilor, de la jumătatea anului 2021, pe fondul creşterii preţurilor la energie.

    ”Între timp, acestea din urmă au dus inflaţia preţurilor de consum la valori de două cifre în cea mai mare parte a anului 2022 şi ne aşteptăm ca acest lucru să rămână aşa cel puţin până la jumătatea anului 2023. BNR a majorat rata dobânzii de politică monetară de la 1,25% în septembrie 2021 la 6,75% la sfârşitul anului 2022. De asemenea, BNR a intervenit frecvent pe pieţele valutare pentru a preveni volatilitatea excesivă a monedei – ceea ce nu este surprinzător, deoarece regimul oficial al cursului de schimb este unul controlat, care menţine cursul de schimb al monedei naţionale destul de stabil faţă de euro”, se mai arată în analiză.

    Finanţele publice interne ale României vor continua să se înrăutăţească, devenind un motiv de îngrijorare. Stimulentul fiscal prociclic a dus la creşterea deficitului anual la 4,3% din PIB în 2019. Raportul a crescut brusc la 9,3% în 2020 şi 7,1% în 2021 ca urmare a stimulentelor fiscale aferente pandemiei Covid-19 şi a împrumuturilor de garanţii şi subvenţii pentru IMM-uri, precum şi ca urmare a unui PIB nominal mai scăzut.

    Analiştii Allianz Trade se aşteaptă la noi deficienţe fiscale anuale, de la 5% la 7% din PIB în perioada 2022-2024, de data aceasta din cauza veniturilor fiscale mai scăzute, precum şi nevoilor mai mari de cheltuieli ca urmare a crizei declanşate de războiul din Ucraina. Între timp, tendinţa descendentă a raportului dintre datoria publică şi PIB, din ultimii ani, s-a inversat, înregistrând o creştere de la 35% din PIB în 2019 la 47% în 2020. Astfel, specialiştii preconizează o creştere de aproximativ 50% pâna la finalul anului în 2023. Deşi acest lucru pare încă modest în comparaţie cu alte ţări din UE, dinamica tendinţei este un motiv de îngrijorare.

    Potrivit Allianz Trade, finanţele externe sunt un alt motiv de îngrijorare. Deficitul de cont curent a crescut constant de la 0,3% din PIB în 2014 la 7,1% în 2021 şi mai mult de 8% în 2022. În perspectivă, analiştii se aşteaptă ca exporturile şi importurile să crească mai lent, dar la ritmuri similare în 2023-2024, astfel încât deficitele anuale de cont curent să se menţină la peste 6% din PIB în această perioadă. Acoperirea netă a a deficitelor de investiţii straine directe este probabil să rămână sub 50%, deoarece fluxurile de capital către pieţele emergente vor rămâne reduse în timpul încetinirii economice globale în curs. În combinaţie cu deficitele fiscale ridicate, acest lucru ar putea creşte nevoia de finanţare externă la niveluri critice.

    În plus, tendinţa descendentă a raportului dintre datoria externă şi PIB de la 77% din PIB în 2011 la 47% în 2019 s-a inversat, iar raportul a ajuns la 57% în 2020 şi este de aşteptat să rămână peste 50% în următorii câţiva ani.

     

  • Citatul săptămânii. Ionuţ Dumitru, Raiffeisen Bank: Se vede cu ochiul liber şi în ţară, şantierele mari progresează, este un reviriment puternic şi se vede în cifre

    În a doua parte a anului trecut am avut o creştere puternică a investiţiilor publice, mai ales din fonduri europene. Se vede cu ochiul liber şi în ţară, şantierele mari progresează, este un reviriment puternic şi se vede în cifre. În a doua parte a anului am avut o creştere puternică a investiţiilor publice şi în cifrele privind evoluţia PIB investiţiile au crescut foarte mult.

  • PIB-ul României creşte puternic, dar un sfert din tinerii care au sub 25 de ani nu au un job: şomajul în rândul tinerilor aici este de 22%. Media în UE este de 14%

    PIB-ul a crescut cu 4,8% în 2022, companiile au nevoie de oameni. Atunci? Explicaţia şomajului ridicat în rândul celor tineri: „Rata şomajului din rândul tinerilor arată o neconcordanţă tot mai mare între nevoile de pe piaţa muncii şi pregătirea oferită de sistemul educaţional. România este printre ţările cu cele mai puţine progrese la nivel european în privinţa integrării tinerilor pe piaţa muncii“ La nivelul Uniunii Europene, rata şomajului totală a fost de 6,1%, iar cea în rândul tinerilor a fost de 14,4%.

    Rata şomajului înregistrată în luna ianuarie 2023 a fost în România de 5,6%, valoare egală cu cea înregistrată în luna decembrie 2022 şi în scădere cu 0,4 puncte procentuale faţă de aceeaşi lună din anul 2022, arată datele de la Institutul Naţional de Statistică (INS).

    „Statisticile exprimă evoluţii mixte pe piaţa forţei de muncă în prima lună din 2023, continuarea fluxurilor investiţionale postpandemie fiind contrabalansată de impactul acumulării presiunilor inflaţioniste şi de gradul ridicat de incertitudine, inclusiv ca urmare a persistenţei evenimentelor din Ucraina. În scenariul macroeconomic central BT ne aşteptăm la scăderea ratei medii anuale a şomajului de la 5,6% în 2022 la 5,4% în 2023 şi 2024”, scrie Andrei Rădulescu, director analiză macroeconomică, Banca Transilvania, în cadrul unui raport al băncii.

    El spune că scenariul de evoluţie a şomajului în 2023 şi 2024 este susţinut de perspectivele de continuare a fluxurilor investiţionale postpandemie în trimestrele următoare, pe fondul nivelului accesibil al costurilor reale de finanţare şi implementării programelor Uniunii Europene, respectiv Next Generation şi cadrul financiar multianual 2021-2027.

    Sorina Faier, managing partner al companiei de recrutare Elite Searchers, spune despre evoluţia şomajului în 2023 că, din discuţiile sale cu angajatorii, puţini dintre ei vor să facă restructurări, majoritatea an­ga­jează în continuare, iar cererile sunt mai mul­te pe partea de roluri noi decât de înlocuiri.

    „Dacă anul acesta nu vor fi din nou măsuri impredictibile cu impact negativ asupra mediului de afaceri, estimările sunt că rata şomajului ar trebui să scadă uşor. În piaţă există nevoie de forţă de muncă, fapt demonstrat şi de numărul tot mai mare de companii care angajează muncitori străini, şi anul acesta fiind aşteptaţi să ajungă în România 100.000 de muncitori din alte ţări”, a spus ea pentru ZF.  Un indicator care rămâne la un nivel îngrijorător este şomajul în rândul tinerilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 24 de ani, care rămâne la un nivel ridicat, de peste 22%.

    Sorina Faier este de părere că rata şomajului din rândul tinerilor arată o neconcordanţă tot mai mare între nevoile reale de pe piaţa muncii şi pregătirea oferită de sistemul educaţional.

    „România este printre ţările cu cele mai puţine progrese la nivel european în privinţa integrării tinerilor pe piaţa muncii. În primul rând, este necesară o adaptare a programelor educaţionale la cerinţele pieţei şi ale noilor tehnologii, astfel încât tinerii să se formeze în acele domenii care le asigură găsirea unui loc de muncă după absolvire. Altfel, vom vedea mulţi tineri şomeri sau care vor avea joburi sub nivelul calificării lor şi slab plătite.“

     „De asemenea, problema trebuie privită şi din perspectiva aşteptărilor tinerilor de la un loc de muncă în ceea ce priveşte salariul, mediul de lucru, beneficiile şi dezvoltarea carierei în raport cu experienţa şi pregătirea lor. Şi acestea trebuie să fie în concordanţă cu evoluţiile de pe piaţa muncii”, afirmă ea.

    La nivelul Uniunii Europene, în ianuarie 2023, rata şomajului ajustată sezonier a fost de 6,1%, stabilă faţă de decembrie 2022 şi în scădere de la 6,3% în ianuarie 2022, arată datele publicate de Eurostat, biroul de statistică al Uniunii Europene. Eurostat estimează că 13,2 milioane de persoane din UE, dintre care 11,28 milioane în zona euro, erau şomeri în ianuarie 2023. Comparativ cu ianuarie 2022, şomajul a scăzut cu 318.000 de persoane în UE şi cu 220.000 în zona euro.

    În ianuarie 2023, 2,78 milioane de tineri cu vârsta sub 25 de ani erau şomeri în UE, dintre care 2,28 milioane se aflau în zona euro. În ianuarie 2023, rata şomajului în rândul tinerilor a fost de 14,4% în UE şi în zona euro, în scădere de la 14,5% în UE şi în creştere de la 14,3% în zona euro în luna precedentă. Comparativ cu ianuarie 2022, şomajul în rândul tinerilor a crescut cu 116.000 de persoane în UE şi cu 112.000 în zona euro.

  • Miracolul economic irlandez. Există el cu adevărat?

    Creşterea PIB-ului Irlandei a îm­piedicat de una singură ca econo­mia zonei euro să se oprească în loc în ultimul trimestru. Viteza cu care economia irlandeză creşte este ade­sea cea mai mare din UE şi compa­rabilă cu cea a Chinei în zilele ei bune. Este ceva ce ţine doar de cifre sau un miracol economic?

    Guvernatorul băncii centrale a Irlandei a apărat creşterea econo­mică a ţării sale împotriva acuzaţiilor că este un produs artificial al marilor companii americane care profită de taxele scăzute din capitala Dublin. Gabriel Makhlouf a declarat pentru Financial Times că o mare parte din creşterea Irlandei – estimată la 12,2% anul trecut, mai mult decât triplul avansului UE în ansamblu – vine de la „fabrici reale cu oameni reali“, chiar dacă o mare parte a activităţii provine de la grupuri mari de tehnologie şi farmaceutice.

    „Prea mulţi oameni cred sau ajung la concluzia că totul este despre proprietatea intelectuală şi nu este ceva real, iar aceasta este o idee gre­şită“, a spus Makhlouf. „Aceste lu­cruri, în special din domeniul farma­ceutic, sunt fabricate în Irlanda. Sunt oameni din Irlanda. Există o pro­porţie remarcabilă din primele zece medicamente din lume care sunt pro­duse în Irlanda“, a explicat el.

    „Una dintre cele mai vechi multi­naţionale din Irlanda este Intel, iar ea, de asemenea, produce lucruri.“ Dez­ba­terile despre supraperformanţa economică a acestei ţări au izbucnit după ce creşterea trimestrială de 3,5% a PIB-ului ei a împiedicat de una singură ca economia zonei euro să stagneze în ultimele trei luni ale anului trecut. Criticii spun că PIB-ul Irlandei este distorsionat de ma­nevrele contabile ale marilor grupuri multinaţionale americane care pro­fită de ratele scăzute ale impo­zitelor irlandeze.

    Când Apple şi-a mutat activele de proprietate intelectuală la baza sa irlandeză în 2015, compania americană a contribuit la creşterea PIB-ului Irlandei cu 25%, ceea ce economistul laureat al Premiului Nobel Paul Krugman a numit „economia spiriduşilor“.

    După ce Biroul Central de Sta­tistică al Irlandei şi-a publicat luna trecută estimarea de creştere pentru 2022 de 12,2% – cea mai mare din clubul naţiunilor bogate OCDE –, Irish Times a scris că datele econo­mice „ar trebui să conţină un avertis­ment de sănătate“, deoarece sunt „fără sens dacă sunt folosite ca ghid despre cum merge economia“.

    Multe companii mari din SUA, inclusiv Google, Apple, Meta, Intel şi Pfizer, îşi au bazele europene în Ir­landa, care are o rată a impozitului pen­tru corporaţii relativ scăzută, de 12,5%. Ţara este, de asemenea, un hub global pentru închirierea de aeronave.

    Acest lucru a ajutat economia să-şi revină puternic după ce boom-ul anterior al „tigrului celtic“ s-a încheiat brusc, strivit de criza financiară din 2008. PIB-ul irlandez s-a dublat din 2014, potrivit Eurostat, biroul de statistică al UE. Acest lucru eclipsează creşterea de 23% a economiei UE în aceeaşi perioadă.

     

  • Cristian Păun, profesor la ASE: Nu-i de glumă cu datoria publică. Fiecare familie de români este datoare cu 24.000 de euro, de 100 de ori mai mult decât în 1995

    Deficitele bugetare au dus datoria publică la 130 mld. de euro Românii nu ştiu că în ultimii 25 de ani statul a dat numai pe dobânzi 50 mld. de euro.

    Fiecare familie din România are în spate o datorie publică de 24.000 de euro, de 100 de ori mai mult decât în 1995, potrivit calculelor lui Cristian Păun, profesor universitar la Academia de Studii Economice (ASE) Bucureşti.

    Este un subiect mai puţin abordat, însă deficitele bugetului public, care s-au adunat an de an, au dus datoria publică a României la 130 mld. de euro în noiembrie 2022, ultimele date publice. Datoria este, până la urmă, plătită tot de români.

    „În 1995 datoria era de 65 de euro pe cap de locuitor (echivalent – n. red.). În 2021 a ajuns la peste 6.000 de euro. Adică o familie de 2 adulţi şi 2 copii are o datorie publică astăzi de 24.000 de euro. Deci astăzi trebuie să fii conştient, ca român, că statul ţi-a pus în contul de datorii 24.000 de euro. Ai un minus fără să ai străzi, fără să ai spitale, fără să ai şcoli“, a spus Cristian Păun, la ZF Live.

    În aceeaşi vreme, guvernele ultimilor 25 de ani au plătit dobânzi la datoria publică în valoare de 50 de mld. de euro în total, a mai arătat Păun.

    Doar în 2022 guvernul Ciucă a plătit dobânzi în valoare de peste 6 mld. euro (30 mld. lei).

    „Am plătit dobânzi la datoria publică din 1995 încoace echivalentul a 50 de mld. de euro, o pătrime din PIB-ul anual al României astăzi. În 2022 am ajuns să cheltuim pe dobânzi, ca procent din PIB, cât jumătate din investiţii sau cât toate cheltuielile de capital ale României. Să plăteşti pe dobânzi mai mult decât pe investiţii înseamnă faliment pe termen mediu-lung.“

    Datoria publică a României a fost generată de deficitele bugetare, adică de faptul că în cei mai mulţi ani guvernele au colectat mai puţin decât au cheltuit.

    Astfel, pentru acoperirea nevoilor, statul se împrumută. Nu este rău să te împrumuţi, spune Păun, dar este mult mai important pentru ce te împrumuţi.

    „Noi producem datorie pentru că producem deficite. Dacă ne uităm la aceste date simple, ajungem încet-încet să vedem că aceste deficite sunt produse pentru lucruri care nu contribuie la dezvoltarea României. De aceea nu se văd de multe ori creşterea PIB în buzunarele românilor, confortul sau calitatea vieţii lor, pentru că noi producem aceste deficite pentru consum.“


     

     

  • Cinic vobind, războiul din Ucraina este cea mai mare oportunitate economică, politică şi militară pe care o are România pentru următoarele decenii

    În istoria noastră, multe evenimente pozitive sunt legate de războaie şi prăbuşirea unor imperii: rezultatul Primului Război Mondial şi căderea imperiului austor-ungar ne-au adus Marea Unire din 1918, prăbuşirea URSS a dus la căderea comunismului şi eliberarea noastră din punct de vedere politic, războiul din Iugoslavia a reprezentat un moment de cotitură pentru intrarea noastră în NATO în 2004 şi în Uniunea Europeană în 2006, după ce pierdusem primul val.

    Acum, războiul din Ucraina ne-a deschis din nou, după 15 ani de la intrarea noastră în UE, cea mai mare oportunitate militară, politică şi în primul rând economică pe care o avem şi din care putem trăi cel puţin următoarele două-patru decenii.

    Atacarea militară a Ucrainei de către Rusia lui Putin, care caută să recupereze gloria politică şi mediatică a unei superputeri – URSS – pentru că economic a pierdut orice luptă (Rusia, cu toate resursele naturale şi suprafaţa imensă, are un PIB de numai 1.500 de miliarde de dolari, în timp ce Statele Unite au 23.000 de miliarde, China – 17.000 de miliarde, iar Uniunea Europeană are 17.000 de miliarde), ne-a deschis nişte uşi unice:

    Militar – Americanii şi NATO trebuie să întărească din punct de vedere militar România, frontiera de Est a acestei Alianţe, ceea ce implică baze militare în ţară, cu toate investiţiile de rigoare. În joc sunt miliarde de dolari, care vin şi vor veni pentru construcţia şi consolidarea acestor baze militare. România devine punct cheie în strategia NATO referitoare la războiul din Ucraina şi împiedicarea Rusiei de a avansa dincolo de Ucraina.

    Politic – La finalul lui 2021, în plină criză politică internă, nimeni nu a înţeles decizia preşedintelui Iohannis, care a venit cu soluţia “utopică” a unui guvern PNL-PSD, ceea ce era de neconceput. Această soluţie, coroborată cu apariţia războiului, a făcut linişte pe scena politică. Dacă nu sunt sinucigaşe, cele două partide vor conduce ţara şi după alegerile de anul viitor. Mai mult decât atât, cele două partide vor fi ajutate de americani şi europeni să nu se împuşte reciproc, pentru că nimeni nu are interes ca scena noastră politică să sară în aer. Mai mult decât atât, economia, companiile şi liderii de business susţin această soluţie politică care aduce şi linişte în economie.

    Economic – Prin apariţia acestui război, România devine dintr-o dată un punct important pentru investiţii. Nu poţi să ai linişte militară fără linişte politică şi fără linişte economică. Washingtonul şi Bruxellesul au tot interesul ca economia României să fie stabilă şi să crească. Nimeni nu are chef ca România să deraieze din punct de vedere macroeconomic, valutar sau al finanţărilor externe şi interne.

    Pe masă sunt finanţări de 100 de miliarde de euro – fonduri europene şi PNRR, plus fondurile care vor veni din investiţii străine directe, de cel puţin 10 miliarde de euro pe an, investiţiile companiilor româneşti (la fiecare euro investiţie străină apare şi un euro investiţie românească) şi nu în ultimul rând investiţiile publice.

    Cred că aţi remarcat că în ultimul an au luat avânt ca niciodată lucrările de infrastructură. Practic se lucrează la foc automat, iar nordul ţării, cea mai văduvită zonă din punct de vedere al investiţiilor statului şi private, a devenit o prioritate. Cred că dacă Umbrărescu ar avea un număr triplu de oameni ar face în câţiva ani ce nu s-a făcut în ultimii 30 de ani. Pentru prima dată, principala problemă nu este legată de bani, pentru că bani sunt, ci de oameni care să lucreze.

    Prin reconfigurarea fluxurilor comerciale şi financiare globale din cauza pandemiei şi războiului din Ucraina, România va atrage mai multe investiţii străine. Deja se vede acest lucru, pentru că anul trecut ISD-urile au depăşit, pentru prima dată după 2008 (când am avut ISD-uri de 9 miliarde de euro, cel mai ridicat nivel din istorie) 11 miliarde de euro. Iar aceste investiţii străine vor continua să vină.

    Planul de reconstrucţie al Ucrainei va ajunge în prima fază la 1.000 de miliarde de euro/dolari. Chiar dacă războiul este în plină desfăşurare şi o pace nu se vede la orizont, americanii deja fac planurile pentru anii sau deceniile de reconstrucţie.

    În primii ani Ucraina nu va putea acoperi intern necesarul de reconstrucţie pentru că nu are suficiente capacităţi de producţie, multe fiind distruse de război. Aşa că o parte din produse, servicii vor veni din alte ţări. România este cea mai aproape de zona distrusă de război, iar în aceste condiţii s-ar putea să vedem multe investiţii făcute în România care vor avea ca destinaţie de livrare Ucraina. Iaşiul, Suceava, Botoşani, Vaslui devin dintr-o dată puncte importante din punct de vedere logistic şi al locului de amplasare al investiţiilor.

    Din cauza distrugerii capacităţii de export a Ucrainei, pe mare şi pe uscat, porturile de la Galaţi, Brăila, Constanţa, lăsate în urmă din punct de vedere al investiţiilor, vor ajunge să fie o prioritate.

    Orice miliard care va cădea de la masa celor care decid modalitatea de reconstrucţie a Ucrainei va susţine România din punct de vedere economic.

    Având în vedere noul context, legat de accesul la resursele Rusiei, România este presată să caute prin sertare, ca să vadă dacă are resurse care au sens din punct de vedere comercial şi care pot acoperi lipsa unor resurse la nivelul ţărilor occidentale. Măcar aşa vom şti şi noi dacă “munţii noştri aur poartă”.

    Deşi este criză pe pieţele occidentale, multinaţionalele şi companiile româneşti nu au tăiat investiţiile, nu au dat oameni afară, nu au redus salariile. Inflaţia ajută companiile, chiar dacă taie din puterea de cumpărare a consumatorilor. Multă lume este conştientă că trebuie să rămână în piaţă cu orice preţ, pentru că sunt şanse mari ca economia să-şi revină mai rapid.

    Spre deosebire de criza anterioară, acum nu există o presiune pe guvern de a reduce drastic deficitul bugetar, adică de a strânge cureaua. Nu se pune problema de disponibilizări şi nici de tăieri salariale, ca în 2009-2010. Marii finanţatori externi au căzut de acord că deficitul bugetar al României va fi redus prin creşterea PIB-ului.

    Schimbarea condiţiilor economice din lumea occidentală – scăderea inflaţiei, mai rapidă decât aşteptările, evitarea recesiunii – a ajutat Ministerul Finanţelor să se împrumute în ianuarie pentru o bună parte din an, asigurându-şi necesarul pentru finanţarea deficitului bugetar din acest an şi a datoriilor care ajung la scadenţă, un necesar de finanţare de 160 de miliarde de lei. Fără presiunea Ministerului de Finanţe de a face rost de bani, piaţa bancară începe să aibă lichiditate, ajutând astfel dobânzile să scadă. Programul de garanţii pentru acordarea de credite de către bănci va continua, ceea ce va susţine acordarea de credite, şi în final economia. Bruxellesul va aproba aproape tot ce vine de la Bucureşti în materie de garanţii şi ajutoare de stat. Numai să avem ce să trimitem spre aprobare.

    Toată lumea este conştientă că România trebuie susţinută din punct de vedere economic pentru a fi o barieră împotriva expansiunii ruşilor şi o trambulină pentru reconstrucţia Ucrainei. Pandemia şi primul an de război ne-au adus 100 de miliarde de euro în plus la PIB, de la 220 de miliarde de euro la 320 de miliarde de euro, în acest an. Sigur americanii şi europenii ne vor ajuta să nu deraiem din punct de vedere politic şi militar, dar acum să vedem ce pun cei de la putere pe masă, astfel încât să profităm de războiul din Ucraina. Dacă nu ar fi venit războiul din Ucraina, nu am fi avut aceste oportunităţi.

  • De la creştere pe termen scurt la hiper-rezilienţă pe termen mediu şi lung: „Avem nevoie de lideri flexibili, care să lucreze cu mai multe scenarii”

    La început de an, Bogdan Ion, Country Managing Partner la EY România şi Moldova şi Chief Operating Officer pentru EY Europa Centrală şi de Sud-Est şi Asia Centrală, una dintre marile firme de audit şi consultanţă, OFERĂ O PERSPECTIVĂ DESPRE dezvoltarea mediului românesc de afaceri şi, implicit, a României.

    Pe termen scurt, lucrurile nu stau rău deloc: în 2023 poate exista o recesiune scurtă în unele economii, dar cel mai probabil, acestea vor ocoli piaţa locală. Este totuşi nevoie de eforturi mari pentru a menţine o creştere economică robustă pe termen lung. Ce este cel mai important? Ca românii să ajungă treptat din urmă nivelul de trai al vest-europenilor.

    După retricţiile şi blocajul economiei provocate de pandemia de coronavirus, care a dat peste cap întreaga planetă, 2022 şi anii următori puteau să aducă o revigorare puternică a economiei. Însă, odată ce Rusia a invadat Ucraina, nesiguranţa a revenit în prim-plan, iar escaladarea războiului de la graniţa României şi extinderea sancţiunilor asociate au amplificat tensiunile geopolitice, preţurile energiei şi alimentelor au ajuns la niveluri record, inflaţia a urcat la maxime ale ultimelor decenii şi băncile centrale au început să majoreze dobânzile şi să scumpească creditarea, sporind riscul recesiunii. Iar toate aceste provocări testează rezistenţa businessurilor şi a întregii economii.

    Privind în trecut, în ultimele decenii, vedem că au mai fost şi alte crize economice prin care România a navigat, crize mai ample sau mai temperate, cu unele trăsături comune sau cu valenţe diferite, iar în perspectivă pot urma şi alte crize, urmate de perioade de redresare a economiei. De-a lungul timpului piaţa de consultanţă şi audit a luat „pulsul” economiei în condiţiile în care auditorii şi consultanţii ştiu cam tot ce se întâmplă în business, având contact permanent cu planurile de expansiune sau de restructurare ale firmelor, cu marile fuziuni şi achiziţii şi cu strategiile companiilor şi instituţiilor financiare care le sunt clienţi.

    Cum s-a schimbat economia României în ultimii 30 de ani şi care este perspectiva următorilor 30 de ani?

    Schimbările din societatea şi economia românească din ultimii 30 de ani sunt majore şi, în ciuda provocărilor pe care le trăim în acest moment istoric, în următorii 30 de ani România se va schimba şi mai mult în bine, cu o societate mult mai prosperă şi dezvoltată, consideră Bogdan Ion, Country Managing Partner la EY România şi Moldova şi Chief Operating Officer pentru EY Europa Centrală şi de Sud-Est şi Asia Centrală, una dintre marile firme de audit şi consultanţă.

    România a înregistrat unul dintre cele mai rapide ritmuri de convergenţă economică în ultimii 20 de ani, iar acest proces de convergenţă economică va continua, crede el. „În ciuda diferenţelor persistente faţă de Vest, să nu uităm că România a reuşit să facă parte astăzi din grupul select al ţărilor cu venituri ridicate, conform clasificării Băncii Mondiale. De asemenea, ne pregătim să ne alăturăm ţărilor OECD.”

    Se poate spune că România se află deja în top 10 economii din UE – în termenii parităţii puterii de cumpărare, completează Bogdan Ion, care are o experienţă professională de peste 25 de ani în servicii de audit şi consultanţă. După ce se iau în considerare diferenţele dintre nivelurile preţurilor, România a fost în 2022 a 7-a cea mai mare economie a UE, înaintea Suediei, Irlandei, Belgiei sau Austriei. În termeni nominali, însă, România se afla în 2022 pe locul 12, cu un decalaj mare faţă de Austria, aflată pe locul al 10-lea, a explicat şeful EY în interviul acordat BUSINESS Magazin.

    De fapt, în cele din urmă nu este atât de important care este locul României în clasamentul celor mai mari economii din UE,  ceea ce contează este ca românii să ajungă treptat din urmă nivelul de trai al vest-europenilor, în opinia şefului EY. „În această privinţă, decalajul rămâne mare, fie în termeni nominali (40% din media zonei euro), fie ajustat la paritatea puterii de cumpărare (aproximativ 2/3 din media zonei euro).” Pentru a continua procesul de convergenţă, România trebuie să adreseze inflaţia, deficitul bugetar şi deficitul de cont curent, adică să reducă nivelul acestor indicatori. „Soluţionând cele trei probleme, putem vorbi de creştere durabilă pe termen lung”.


    „Este nevoie de oameni care sunt dispuşi să îşi schimbe abordarea pe măsură ce situaţia evoluează şi lideri care pot cântări în acelaşi timp mai multe scenarii şi pot lua decizii în consecinţă. De obicei, un grad de incertitudine prea mare paralizează, dar avem nevoie de oameni care să se simtă provocaţi de un astfel de mediu.”

    Bogdan Ion, Country Managing Partner la EY Romania şi Moldova şi Chief Operating Officer pentru EY Europa Centrală şi de Sud-Est şi Asia Centrală


    România a rămas în urmă nu numai faţă de Europa de Vest, ci şi faţă de ţările din regiunea Europei Centrale şi de Est (ECE) în domenii de importanţă structurală precum educaţia, asistenţa medicală, infrastructura sau elaborarea politicilor publice – companiile se plâng de instabilitatea reglementărilor şi de guvernarea care are de cele mai multe ori un orizont pe termen scurt. Utilizarea eficace a fondurilor UE poate ajuta la rezolvarea unora dintre probleme – în special infrastructura – unele sunt susceptibile a se îmbunătăţi în mod natural pe măsură ce PIB-ul pe cap de locuitor creşte, dar altele vor necesita un efort substanţial din punctul de vedere al politicilor publice, consideră Bogdan Ion.

    Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, deja celebrul PNRR, decis la nivel european şi care se aplică şi în România, este un cadru financiar care poate reprezenta un catalizator pentru investiţii de anvergură, cu implicarea atât a investitorilor locali, cât şi pentru investiţii străine directe. Referindu-se la PNRR, şeful EY spune că „este un program extrem de important dacă vom atrage respectivele finanţări şi vom implementa proiectele”, dar rămâne de văzut în ce măsură vom reuşi să atragem aceste fonduri. Într-o notă mai optimistă, spune el, România este relativ bine plasată în comparaţie cu alte ţări din regiune pentru a face faţă actualei crize energetice şi tranziţiei energetice pe termen lung, având în vedere că produce deja două treimi  din energia sa electrică din surse regenerabile şi nucleare.

    „Rezumând, în timp ce economia României are o poziţie bună la acest moment, vor fi necesare eforturi substanţiale pentru a menţine ţara pe calea unei creşteri economice robuste pe termen lung, susţine şeful EY, companie de audit şi consultanţă care a aniversat 30 de ani de prezenţă în Romania în 2022 şi a contribuit, direct şi indirect, cu peste 1 mld. de dolari la PIB-ul României. Contribuţia directă a EY la PIB-ul României a fost de 750 mil. dolari şi depăşeşte 1 mld. dolari în cazul în care calculăm atât impactul direct, cât şi impactul indirect, cel indus, potrivit datelor EY.

    Provocarea demografică. Care ar fi modelul economic cel mai fezabil de urmat de România în următorii 30 de ani?

    România are câteva provocări de rezolvat pe termen mediu şi lung. Pe lângă problemele legate de inovaţie, sănătate, educaţie şi infrastructură, una dintre cele mai semnificative provocări este cea demografică, marcată de îmbătrânirea accelerată şi de scăderea populaţiei active, menţionează şeful EY.

    România are o problemă demografică semnificativă, practic o problemă existenţială ca societate. Până în 2050, previziunea este ca populaţia activă în vârstă de 15-64 de ani să scadă cu 40% faţă de 2004. „Dacă ne uităm la tendinţe, este o evoluţie negativă mult peste media UE şi, de asemenea, mult peste nivelul din Polonia şi Ungaria. O astfel de scădere dramatică la nivelul populaţiei active necesită implementarea unor politici publice, cu efecte pe termen mediu şi lung.” Fenomenul emigraţiei este doar parte a problemei, dar o parte importantă. Conform estimărilor EY, 21% dintre români trăiesc în afara graniţelor. Prin comparaţie, Polonia are 13%, iar Ungaria 7% din populaţie în afara graniţelor.

    Îmbunătăţirea sistemelor de sănătate şi educaţie ar însemna pentru români un argument în plus pentru a reveni în ţară, iar, pentru cei care încă nu au plecat, un argument puternic pentru a rămâne. De aceea, progresul în aceste două domenii este în interesul direct al companiilor care activează în România şi a celor care ar dori să investească, prin creşterea capitalului uman disponibil, explică Bogdan Ion, care conduce firma de audit şi consultanţă EY Romania & Moldova din 2011, iar din 2018 a devenit Chief Operating Officer pentru EY CESA, regiune care include 29 de ţări. „Sectorul privat s-a implicat şi se implică în acest sens.

    Cred că sectorul privat poate avea un impact transformaţional chiar şi într-un domeniu precum educaţia, în care statul deţine în mod tradiţional iniţiativa şi pârghiile. De exemplu, EY România, ca parte a angajamentului nostru pentru creare de valoare pe termen lung, împreună cu Banca Mondiala şi ASE, pregătim primul program de master dedicat ştiinţelor economice în educaţie din România. Avem nevoie de specialişti în educaţie care să ia decizii pe bază de analize şi date comparative, în evaluarea eficienţei anumitor procese educative sau a cererii pentru abilităţi şi cunosţinte pe piaţa forţei de muncă.”

    Revenind la problema demografică, se observă şi două fenomene pozitive. Primul este accelerarea imigraţiei, despre care se vorbeşte frecvent. Al doilea, mai puţin vizibil, este creşterea gradului de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă, care a depăşit nivelul pre-pandemic şi pare să se afle pe o traiectorie de creştere de la an la an, mai spune oficialul EY. De-a lungul timpului, oamenii de afaceri şi economiştii au indicat nu doar problema scăderii populaţiei active din România, ci şi o rată de activitate redusă a populaţiei în vârstă de muncă în economie. Tendinţa de creştere a acestei rate este o veste bună pentru economia României, dar rămâne în continuare scăzută. „Dacă ne referim la rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani), aceasta a fost, în trimestrul II al anului 2022, de 63,5%, în creştere faţă de trimestrul I 2022 cu 1,1 puncte procentuale, conform Institutului Naţional de Statistică.” Una dintre soluţiile aduse în discuţie de şeful EY este posibilitatea de a integra forţa de muncă din mediul rural pentru a creşte participarea populaţiei în vârstă de muncă la activitatea economică. „Am putea creşte rata de ocupare cu forţa de muncă din agricultura, care ar putea fi mutată în alte sectoare economice. Dar aceasta este o soluţie pe termen scurt. Pe termen lung este nevoie de politici publice de atragere şi păstrare a imigranţilor”.

    Referitor la modelul economic, într-o ţară în care populaţia scade accelerat, o direcţie strategică ar putea fi cea a exportului ca motor al creşterii economice, apreciază şeful EY. „Deocamdată raportul exporturilor în PIB stagnează la un nivel relativ redus de zece ani, în timp ce deficitul comercial creşte. Această tendinţă ar trebui inversată, iar oportunităţile nu lipsesc. Ţările din zona noastră pot beneficia de <friendshoring> şi <nearshoring>, în contextul unei noi segmentări a lumii, în care deglobalizarea nu înseamnă dispariţia business-urilor globale, ci o competiţie acerbă a ţărilor pentru a fi parte din structurile regionale ale acestora.”

    De exemplu, tendinţa de localizare sau regionalizare a lanţurilor de aprovizionare este evidentă în rezultatele studiului EY Attractiveness Survey România 2022. „Dacă ne uităm la ce spun cei care iau în considerare oportunitatea de a investi în România, cei mai mulţi, respectiv 42% dintre investitori, au în vedere în special sectorul Supply Chain & Logistics. România este cea mai atractivă destinaţie din Europa în acest sector, conform studiului. Este clar că există tendinţe pozitive în contextul acesta de deglobalizare şi regionalizare, dar există şi o competiţie puternică.” Conform EY Attractiveness Survey 2022, cele mai interesante domenii ale viitorului în România sunt: 1. Tehnologia informaţională, media şi telecomunicaţii, 2. Industria bunurilor de consum, inclusiv agri-business, 3. Industria auto cu ramurile conexe. La nivelul Europei, cele trei sectoare ale viitorului în opinia investitorilor sunt: 1. Economia digitală, 2. Cleantech şi regenerabilele, 3. Serviciile de sănătate. „Suntem printre ţările din Uniunea Europeană cu cele mai mari contribuţii ale industriei IT&C la valoarea adăugată în Produsul Intern Brut, IT&C-ul devenind unul dintre motoarele creşterii economiei româneşti.  De exemplu, în 2022, în primele 9 luni, contribuţia IT&C la creşterea PIB a fost de 1,5%, conform ultimelor date INS.” Ştim cu toţii că inovaţia, industriile creative şi tehnologia sunt viitorul, punctează Bogdan Ion. „Dacă vom urmări tendinţele şi le vom fructifica în continuare, sper ca IT&C-ul românesc să crească şi mai mult ca procent din PIB şi să contribuie la creşterea economică viitoare.” Şeful EY adaugă că este nevoie de un consens pentru dezvoltarea serviciilor publice şi a infrastructurii, care să dubleze angajamentul existent pentru creşterea economică. Dar este nevoie şi de o îmbunătăţire a gradului de colectare a veniturilor statului având în vedere că, de exemplu, în 2021 veniturile publice s-au aflat la doar 32,8% din PIB, faţă de 46,9% cât era media UE. „Până când toţi actorii din societatea românească nu vor ajunge la un consens şi un angajament solid pentru dezvoltarea serviciilor publice şi a infrastructurii, ele vor înainta cu viteză prea mică. Nu ne permitem acest lucru, dacă vrem să păstrăm ritmul creşterii economice şi să fim mai rezilienţi ca economie şi societate.”

    Lipsurile din infrastructură, educaţie şi sănătate trag în jos competitivitatea României dinamice şi limitează oportunităţile economice pentru România cu viteza a doua, cea din mediul rural şi oraşele mici, în care accesul la serviciile publice este restrâns. De asemenea, cu o educaţie mai bună şi un sistem de sănătate mai dezvoltat, mai mulţi români ar rămâne sau s-ar întoarce aici.

    În ceea ce priveşte tehnologia şi inovaţia, dacă ne uităm la ce spune Uniunea Europeană în European Innovation Scoreboard 2022, România se află la 32,6% din performanţa medie la nivel UE. „Performanţa este doar la 50% inclusiv comparându-ne cu ţările din aceeaşi categorie cu noi, ţări emergente în inovaţie. Iar ecartul României la capitolul inovaţie creşte, în loc să scadă, în ciuda îmbunătăţirii unor aspecte, precum investiţiile de tip venture capital. Polonia, în schimb, se află la 60,5% din performanţa medie UE şi îşi micşorează accelerat ecartul faţă de UE.”

    Creşterea şi dezvoltarea sunt inevitabil neuniforme nicio ţară care a acces la statutul de economie dezvoltată nu a reuşit să crească uniform. Şi, cu siguranţă, pe măsură ce România va creşte mai mult, diferenţele regionale în privinţa nivelului de bunăstare se vor echilibra, în viziunea şefului EY. „Una dintre cheile pentru a micşora aceste diferenţe este educaţia. Copiii din zonele rurale şi din oraşele mici sunt lipsiţi de informaţie şi modele inspiraţionale. Sunt copii care, în principiu, au acces la educaţie, dar din cauza lipsei de perspective şi modele nu înţeleg de ce şcoala contează. Cum spuneam, ca sector privat, cred că împreună putem avea un impact în educaţie. Putem să modelăm o infrastructură a oportunităţilor din educaţie pentru cât mai mulţi copii. De exemplu prin mentorat, burse, proiecte punctuale şi regionale, dar nu numai. Noi, la EY, ca firmă a cărei valoare adăugată este rezultatul capitalului uman, al educaţiei şi knowledge-ului specializat al angajaţilor, suntem cu atât mai mult preocupaţi de dezvoltarea infrastructurii oportunităţilor în educaţie.”

    Impactul situaţiei geopolitice tensionate asupra economiei şi companiilor. Riscul recesiunii în 2023 şi perspectiva inflaţiei mari

    Suntem nevoiţi să navigăm într-un mediu foarte volatil, presiunile geopolitice şi cele de pe piaţa energiei riscând să slăbească competitivitatea economiei europene, susţine şeful EY. „Criza energetică a expus vulnerabilităţi în modelele economice ale firmelor europene care se bazau pe energie ieftină. În acest sens, atât inflaţia, cât şi riscul recesiunii, depind nu doar de încheierea războiului, ci şi de găsirea de soluţii la criza energetică şi la slăbirea competitivităţii europene.” În acelaşi timp, vedem o creştere a naţionalismului economic în SUA, cu subvenţii şi măsuri protecţioniste, în linia urmată de China deja de mulţi ani, ceea ce va pune şi mai multă presiune pe competitivitatea europeană şi ar putea expune Europa unui proces de dezindustrializare, în următorii ani. Dar, Europa aflându-se la mijloc în competiţia geopolitică dintre SUA şi China, există şi scenariul în care decuplarea de la producţia din China va însemna un proces semnificativ de reindustrializare şi un val de investiţii de capital în Europa, ceea ce poate crea un trend favorabil, explică Bogdan Ion. O provocare este inflaţia, atât în Europa, cât şi în SUA, motivul principal al inflaţiei la nivel european până la momentul începerii războiului din Ucraina fiind în principal legat de creşterea costurilor energiei. Dacă în criza din 2008 ne-am uitat la Marea depresiune economică din 1929-1930, acum ne uităm la Marea Inflaţie, de la mijlocul anilor ’60 până la începutul decadei ‘80, marcată de asemenea de crize energetice, dar nu numai. Băncile Centrale au învăţat atunci cum să combată inflaţia şi psihologia inflaţiei prin creşterea dobânzilor. Şi vedem că acum iau măsuri agresive în acest sens, aminteşte şeful EY. „Cu siguranţă, preţurile energiei se duc în inflaţie, erodând puterea de cumpărare şi diminuând încrederea consumatorilor. Dar, dacă în zona euro motorul inflaţiei este preţul energiei, în România, inflaţia are o bază mai largă – în iulie 2022, de exemplu, din totalul inflaţiei, 5,7 puncte procentuale s-au datorat creşterii preţurilor la produsele alimentare. În acelaşi timp, restricţionarea finanţării, prin măsurile agresive luate de băncile centrale pentru a controla inflaţia, va constrânge investiţiile companiilor. O performanţă redusă a economiei chineze se adaugă riscului de încetinire economică globală.”

    De aceea, şeful EY previzionează pentru 2023 o recesiune scurtă în unele economii, dar cel mai probabil nu în România. De altfel, estimează el, economia românească va continua să crească în toate cele trei scenarii modelate de EY legate de preţul energiei. „Aceste scenarii sunt: cel în care preţurile la energie ar continua să scadă, scenariul în care rămân ridicate şi scenariul moderat, în care gazul european se menţine în jurul valorii de 200 USD/mil.BTU, iar petrolul şi carbunele se menţin la valorile prezente. Statele Unite şi zona euro vor stagna dacă preţurile la energie nu continuă scăderea, în timp ce Statele Unite evită recesiunea, iar zona euro scade, în scenariul negativ.”

    Cât de mare este riscul de restructurare a companiilor în 2023? Strategia de business recomandată firmelor

    Coborând din universul macro la nivel microeconomic apare întrebarea: care ar fi strategia de business recomandată firmelor pentru perioada următoare. În economia globală, viitoarea recesiune va fi probabil relativ limitată (superficială), PIB-ul în economiile majore scăzând cu aproximativ 1% şi în condiţii de piaţă a forţei de muncă solidă. Economiile ar intra în recesiune cu pieţe ale forţei de muncă sub presiune, tensionate – astfel, mai întâi companiile îşi vor reduce planurile de noi angajări, înainte de a se orienta către concedieri, spune Bogdan Ion. El consideră că multe companii vor fi tentate mai degrabă să-şi păstreze angajaţii („labour hoarding”), deoarece îşi amintesc cât de dificil a fost să găsească noi angajaţi în timpul revenirii post-pandemie. Desigur, unele sectoare – în special unele industrii mari consumatoare de energie – pot fi supuse unui stres mai sever şi nu vor avea de ales decât reducerea forţei de muncă. Cu toate acestea, EY se aşteaptă ca şomajul să crească doar marginal, cu mult mai puţin faţă de recesiuni comparabile din trecut. România, cel mai probabil, va evita recesiunea, astfel că riscul insolvenţelor şi disponibilizărilor este redus pe termen scurt, în viziunea şefului EY. „Ne aşteptăm ca România să aibă rezultate relativ bune pe termen scurt, cel mai probabil economia urmând să evite recesiunea. Astfel, riscul unor reduceri substanţiale de personal sau insolvenţe în România este chiar mai mic decât în economiile majore.” În ceea ce priveşte strategia recomandată firmelor în noul context tensionat, şeful EY vorbeşte despre hiper-rezilienţă, planificare diferită pe bază de scenarii şi investiţii în capitalul uman. Se vorbeşte de mulţi ani de creşterea rezilienţei companiilor. În noul context, în care incertitudinea este endemică, companiile hiper-reziliente vor reuşi nu doar să depăşească cu bine această perioadă, dar vor ieşi cu un avans puternic faţă de companiile care vin din urmă. Pentru că rezilienţă nu înseamnă doar capacitatea de revenire rapidă, ci adaptarea continuă în faţa provocărilor şi accelerarea creşterii. Astfel de companii nu sunt în incertitudine doar defensive, ci trec şi la ofensivă, este de părere şeful EY. „Din acest punct de vedere, companiile trebuie să se pregătească pentru ce este mai rău, o perioadă economică de stagnare sau scădere, dar şi pentru revenirea economiei. Recesiunile pot fi scurte şi de mică amploare, iar companiile pot accelera chiar şi în aceste perioade, ceea ce le poate oferi un avantaj pe termen lung.” O abordare pentru creşterea rezilienţei este utilizarea scenariilor în procesul de decizie, detaliază Bogdan Ion. „Abordarea bazată pe scenarii pleacă de la înţelegerea că mediul este prea complex pentru a identifica toate forţele şi intensitatea cu care vor influenţa viitorul. Din acest punct de vedere, procesul clasic de planificare poate fi limitativ, pentru că oferă de multe ori impresia de certitudine, acolo unde aceasta nu există.” A lua decizii pe bază de scenarii nu înseamnă neapărat să anticipezi ce va urma, ci să iei în considerare cât mai multe forţe care influenţează viitorul şi să te pregăteşti pentru a răspunde implicaţiilor lor. Iar, din acest punct de vedere, rezilienţa companiilor ţine în primul rând de capitalul lor uman, completează şeful EY. „Este nevoie să investim mai mult ca oricând în oameni cu mentalităţi deschise, adaptabile, cu spirit antreprenorial şi să cultivam aceste abordări la nivelul echipelor. Este nevoie de oameni care sunt dispuşi să îşi schimbe abordarea pe măsură ce situaţia evoluează şi lideri care pot cântări în acelaşi timp mai multe scenarii şi pot lua decizii în consecinţă. De obicei, un grad de incertitudine prea mare paralizează, dar avem nevoie de oameni care să se simtă provocaţi de un astfel de mediu .”

    Scopul este acela de a proteja ce este critic acum şi de a identifica repede ce va constitui un avantaj în viitor, pe măsură ce situaţia evoluează, mai spune Bogdan Ion. „Din punct de vedere operaţional, companiile reziliente reacţionează rapid şi decisiv pentru a păstra sau creşte productivitatea, fără să afecteze capacitatea de creştere atunci când cererea îşi va reveni. Există presiuni pe costuri în contextul inflaţionist, dar firmele trebuie să-şi reţină talentele, compensându-le adecvat. Provocarea va fi cum să administreze marjele şi cum să transfere cât mai puţin din aceste presiuni către clienţi. Aceste companii îşi păstrează spaţiul de manevră şi din punct de vedere financiar, ajustându-şi gradul de îndatorare. De asemenea, iau decizii rapide de dezinvestire atunci când este nevoie, dar şi de achiziţie, pentru că în această perioadă apar şi oportunităţi.” Bogdan Ion se declară încrezător în rezilienţa companiilor româneşti, dintre care multe şi-au construit şi exersat această „super-putere” în criza din 2008 şi apoi în pandemie. „Acestea sunt companiile care ştiu că singurul mod de a cunoaşte ce ne aduce viitorul este dacă îl creează chiar ele”. La fel ca şi companiile, şi statele sunt mai mult sau mai puţin reziliente. Cu cât sunt mai rigide instituţional şi în modul în care anticipează viitorul, cu atât sunt mai puţin reziliente. Din acest punct de vedere, România are multe de făcut, în opinia lui Bogdan Ion. „Să nu uităm că Banca Mondială ne-a clasificat pentru prima dată ca economie cu venituri mari înainte de pandemie. Însă, criza care a urmat ne-a declasat, România revenind în anul următor în grupul din care fac parte toate economiile occidentale. Într-o lume în care crizele se succed mai rapid ca niciodată, avem nevoie de o economie rezilientă şi de o creştere durabilă, pentru a nu ne abate atât de uşor de la traiectoria dezvoltării”, concluzionează şeful EY. 

  • Magia statisticilor: După ce 1,1 mil. de români au părăsit definitiv România în ultimii 10 ani, Recensământul din 2022 „a crescut” PIB/cap de locuitor – indicator pentru nivelul de trai – cu 1.000 de euro, până la 14.800 de euro/cap de locuitor

    PIB/capita, cel mai utilizat indicator statistic pentru nivelul de trai dintr-o zonă, a crescut cu aproape 1.000 de euro în România datorită Recensământului din 2022, de la circa 13.900 de euro pe cap de locuitor, la 14.800 de euro pe cap de locuitor, potrivit datelor Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză (CNSP), Institutului Naţional de Statistică (INS) şi calculelor ZF.

    Indicatorul se obţine prin simpla împărţire a PIB-ului dintr-o zonă la numărul de locuitori. În 2011 România avea, potrivit recensământului, o populaţie rezidentă (care nu este plecată din ţară mai mult de 12 luni) de circa 20,1 mil. oameni. În 2022, datele preliminare arată o populaţie de aproximativ 19,05 mil. locuitori.

    Astfel, acelaşi PIB de circa 282 mld. de euro (1.396 mld. lei), prognozat de guvern în 2022, exprimat ca PIB/cap de locuitor sau PIB/capita, ajunge să fie de circa 14.800 la o populaţie mai mică cu aproape 1,1 mil. de locuitori.