BusinessMagazin

Tag: NOUTATI

  • De maine, plafoane marite la „Prima casa”

    “Actul normativ intra miercuri in sedinta guvernului pentru ca
    nu am considerat necesar sa organizam o reuniune speciala, chiar
    daca teoretic progamul se intrerupe pentru cateva zile”, a declarat
    Vladescu pentru ZF.

    Mai multe amanunte pe
    www.zf.ro

  • Americanii si frica politica

    Cartea lui Corey Robin incearca sa destrame acest val tesut din ignoranta si din prejudecati, realizand o analiza provocatoare a fenomenului fricii, o analiza generos intampinata la aparitia ei in SUA, in 2004: Publishers Weekly o considera una dintre cele mai bune carti ale anului, iar American Political Science Association ii decerna “Best First Book Award in Political Theory”. Conjugand o analiza istorica a ideii de frica (de la Hobbes – frica si monarhia – la Hannah Arendt – teroarea totala a tiraniilor din secolul XX; trecand prin Montesquieu – teroarea despotica – si Tocqueville – nelinistea democratica) si descrierea lipsita de complezenta a vietii politice americane actuale, Robin demonstreaza cum frica poate constitui o parghie fundamentala a puterii, chiar si in democratiile liberale avansate. Autorul are ambitia de a denunta mecanismele care leaga manipularea fricii si elitele aflate la putere, dorind sa demonstreze ca nici constitutia si nici organizarea civila a tarii sale nu ii apara pe cetatenii americani de Frica. Ba chiar Statele Unite par, in viziunea autorului, unul dintre cele mai propice spatii, din punct de vedere cultural, politic si social, pentru dezvoltarea acestei derive. Desi consacra un amplu epilog felului in care administratia Bush a exploatat ideea de frica, mai ales dupa evenimentele din 11 septembrie, analiza lui Robin este centrata pe perioada anilor ‘50 si pe descrierea maccarthysmului, arhetip machiavelic al utilizarii spaimei generalizate intr-o democratie. In acei ani, pentru delicte politice, cel mult 200 de persoane, barbati si femei, au petrecut in inchisoare nu mai mult de unul sau doi ani, iar numarul de condamnari si de puneri sub acuzare a ajuns la cateva sute. Violenta de stat in perioada maccarthysmului a fost practic neinsem­nata, insa perioada a fost caracterizata printr-un climat de frica profunda.
     
    Corey Robin – “Frica, istoria unei idei politice”,
    Editura Vremea, Bucuresti, 2009
     
    Noutati
     
    Disconfortul de a fi genial
     
    Rumika, zisa Rumi, fiica a unor indieni emigrati in Marea Britanie, este un copil supradotat, care din frageda pruncie a manuit cifrele cu incredibila indemanare. Pentru ea, totul devine un pretext de a-si perfectiona acest har, iar tatal ei, traind sub amenintarea marginalizarii intr-o societate straina, o impinge la randul lui sa-si dezvolte capacitatile, organizandu-i un sever program extrascolar (in fiecare zi, dupa scoala, Rumi trebuie sa stea cel putin doua ore in biblioteca si sa studieze). Incet-incet, apropiindu-se de varsta adolescentei, fata va simti acut nevoia sa evadeze din acest univers rigid, sa-si gaseasca prieteni si descopere realele placeri ale vieti, spre dezaprobarea totala a parintilor ei.
     
    Nikita Lalwani “Harul”,
    Editura RAO, Bucuresti, 2009
     
     
    Cum vrea tatal
     
    Despre Niccolo Ammaniti, liderul miscarii literare italiene a “canibalilor”, se spune ca, fiind student la biologie, si-a transformat schitele lucrarii de diploma in ceea ce avea sa fie primul sau roman, “Branhii”, publicat in 1994. Si-a abandonat studiile stiintifice si s-a dedicat exclusiv literaturii, devenind un autor multipremiat, tradus in zeci de limbi si caruia prozele i-au fost adaptate in pelicule cimetografice de succes. Romanul “Cum vrea Dumnezeu” (premiul Strega, in 2007), descrie aventura apocaliptica a lui Rino Zena si a fiului sau, Cristiano. Somer, alcoolic si cu puternice convingeri fasciste, Rino traieste sub stricta supraveghere a serviciilor sociale, care il ameninta sa-i retraga custodia fiului. In ciuda dragostei viscerale pe care i-o poarta lui Cristiano, il educa in spiritul violentei si al fortei brute. 
     
    Niccolo Ammaniti – “Cum vrea Dumnezeu”,
    Editura Humanitas Fiction, Bucuresti, 2009

  • Ciuma vremii noastre

    Consideratiile de mai sus sunt o comparatie pe care Paul Krugman, reputatul laureat al premiului Nobel 2008 pentru economie, a construit-o ca sa vorbeasca despre declinul economiei mondiale la care tocmai asistam. Marea criza a anilor ’30 (ciuma) a ajuns sa fie considerata in zilele noastre o boala pentru care exista toate remediile posibile, de la interventiile de stat la politica Fondului Monetar International. Iata insa ca nu a fost asa, desi preventia ar fi fost posibila, pentru ca semnalele existau, iar declinul putea fi banuit, fie si daca am fi privit cu mai multa atentie recesiunea din Asia din anii ‘90. “Acum cincisprezece ani, nimanui nu i-ar fi trecut prin cap ca natiunile moderne vor fi obligate sa indure caznele cumplite ale unei recesiuni doar de teama speculantilor valutari”, scrie Krugman. Nimeni nu banuia ca marile natiuni avansate se vor trezi repetat incapabile sa genereze suficiente cheltuieli pentru a-i tine ocupati pe oameni. “Sistemul economic mondial s-a dovedit a fi un loc mult mai primejdios decat ne-am inchipuit.” Autorul nu se multumeste sa constate, ci vorbeste si despre ce e de facut – adica despre masurile de urgenta. Intai, “responsabilii politicilor de guvernare din toata lumea trebuie sa realizeze doua lucruri: sa puna iarasi in miscare creditarea si sa stimuleze cheltuielile”; “Solutia evidenta este sa se introduca in sistem cat mai mult capital”; “Banuiala mea este ca recapitalizarea va trebui in cele din urma sa devina mai consistenta si mai ampla si ca va trebui in cele din urma sa existe o asumare in grad mai mare a controlului guvernamental – in fapt se va apropia mai mult de o nationalizare temporara, dar completa a unei portiuni semnificative din sistemul financiar”. Si din punctul nostru de vedere: “Propagarea crizei financiare spre pietele emergente face ca un efort global de salvare pentru tarile in curs de dezvoltare sa reprezinte parte din solutia la criza”.
     
    Paul Krugman – “Intoarcerea economiei declinului si criza din 2008”,
    Editura Publica, Bucuresti, 2009
     
    Noutati
     
    Medic in jurul lumii
    Fara sa aiba sansa pionieratului, ca un Mihai Tican Rumano, dar beneficiind de un remarcabil talent de povestitor, Corneliu Nicolae Dimache a izbutit sa inchege un jurnal de calatorie care ne poarta din cele mai inaccesibile colturi ale Africii pana in cele mai exotice tari ale Asiei si in cele mai pitoresti tinuturi ale Australiei. Absolvent al Facultatii de Medicina din Bucuresti, doctorul Dimache a emigrat in Italia in 1969. S-a specializat in endocrinologie la Pavia si practica medicina interna in nordul Italiei. Pasionat de munte, a facut numeroase ascensiuni in Alpi si a escaladat cele mai inalte varfuri alpestre din Europa. A participat la mai multe expeditii extraeuropene.
    Corneliu Nicolae Dimache – “O privire dincolo de orizont. Jurnal de calatorie in jurul lumii”,
    Editura Vremea, Bucuresti, 2009
     
    Detectivi ai propriului trup
    Uneori este imposibil sa trecem cu vederea anumite simptome precum durerea, febra sau sangerarile. Alteori, insa, corpul nostru trimite mesaje atat de misterioase si de greu de interpretat, incat ni se pare mai simplu sa nu le bagam in seama. Cu toate acestea, parul, dintii, pielea, unghiile sau orice alta parte a trupului ne comunica foarte multe despre starea noastra de sanatate, ajutandu-ne sa identificam tulburari benigne, usor de tratat, sau, dimpotriva, afectiuni grave. Spre a decripta mesajele pe care ni le transmite corpul, autoarele acestui volum ne indeamna sa invatam sa ne folosim toate cele cinci simturi. 
    Joan Liebmann-Smith, Jacqueline Nardi Egan – “Semnele trupului”,
    Editura Trei, Bucuresti, 2009

  • Viata in China lui Mao

     

    Nu este doar drama ei, ci a intregii lumi in care a trait: China anilor ‘60-’70, China sangeroasei revolutii culturale, China tuturor privatiunilor, tara unde nimeni dintre muritorii de rand nu avea privilegiul liberului arbitru si unde toti erau siliti sa indure consecintele alegerilor facute de oamenii desemnati sa aleaga, ale partidului si ale lui Mao Zedong.Sa incepem cu un happy-end: Anchee Min, autoare si personaj principal al Azaleei Rosii, traieste acum in SUA, la San Francisco si este o scriitoare de succes (romanele sale, “Imparateasa Orhidee” si “Ultima imparateasa”, au fost traduse in peste 20 de limbi si au avut tiraje de best-seller). Nascuta in 1957, a emigrat in SUA in 1984 gratie sprijinului pe care i l-a acordat actrita de origine chineza Joan Chen. Primul ei volum, “Azaleea rosie” (tradus acum la Polirom), este o carte de memorii care descrie episoadele cele mai semnificative din copilarie, adolescenta si prima tinerete, descriind in acelasi timp viata de zi cu zi din China, absurdul ca politica de stat, perfidele si neiertatoarele procedee prin care autoritatea de partid si de stat patrundea in intimitatea oamenilor. Puterea de seductie a cartii vine din simplitatea cu care este scrisa, din aerul de jurnal de bord. Fiica de intelectuali, Anchee Min a “devenit adult la varsta de cinci ani”, aidoma tuturor copiilor de conditia ei, care erau siliti sa aiba grija de toata liota de frati si surori, in timp ce parintii se aflau la serviciu. La 9 ani face deja parte din Micile Garzi Rosii. Indurand foamea, mizeria materiala, promiscuitatea unui trai la comun, dar, mai presus de orice, si umilinta de a nu putea cracni si de a nu avea idei proprii, tanara este trimisa, la varsta de 17 ani, la ferma “Focul rosu”, unde era obligata sa munceasca de dimineata de la ora 5 pana seara la 9. Intr-un tarziu este aleasa sa joace intr-un film (intitulat chiar “Azaleea rosie”) pe care urma sa il produca faimosul studio cinematografic al doamnei Mao, Jiang Ching. Exact cand viata parea sa i se schimbe in bine, in 1976, Mao moare, iar sotia sa devine, sub efectul propagandei noului conducator iubit, Hua Kuo-fen, oaia neagra a poporului chinez. Odata cu ea, toti cei care ii fusesera alaturi sunt stigmatizati, in ciuda faptului ca prezenta lor in compania doamnei Mao nu fusese alegerea lor.
     
    Anchee Min – “Azaleea Rosie”,
    Editura Polirom, Iasi, 2009
     
    Noutati
     
    Jocul de-a Dumnezeu
    Jacob Levy Moreno este una dintre cele mai importante figuri ale psihologiei moderne. A fost alaturat lui Freud, Jung si Adler si va ramane in istoria gandirii moderne drept fondator al psihodramei. Aceasta carte autobiografica a celui care, copil fiind, se juca de-a Dumnezeu, ii reface intreg traseul existential intr-o povestire plina de umor, dar si de tandrete, al carei compas geografic se deschide intre Marea Neagra si Statele Unite. Fiu al unui mic negustor evreu sefard, Moreno s-a nascut pe un vapor care mergea dinspre Turcia spre Romania. Primii ani ai vietii si i-a petrecut la Bucuresti, dar a fost scolit la Viena, unde l-a cunoscut pe Sigmund Freud. Devenit medic, emigreaza in America, in 1926, unde ezita intre teatru, sociologie si medicina, pentru a deveni apoi unul dintre pionierii psihoterapiei de grup.
    Jacob Levy Moreno – “Povestea vietii mele”,
    Editura Trei, Bucuresti, 2009
     
    Moartea In direct
    Dorind sa califice acest bestseller al lui Suzanne Collins, amestec de thriller si de fantasy, Stephen King a dat glas unui entuziasm ado­les­centin: “Pur si simplu am citit fara sa ma pot opri! O lectura in­­robitoare”. Volumul a inspirat rapid niste jocuri video, iar drepturile de adaptare cinematografica au fost deja cumparate. Despre ce este vorba? Candva, intr-un viitor sumbru, peste ruinele Americii de Nord are loc un concurs sangeros: Jocurile foamei. 24 de adolescenti sunt rapiti de langa familiile lor si aruncati intr-o lupta pe viata si pe moarte, televizata in direct.  
    Suzanne Collins – “Jocurile foamei”,
    Editura Nemira junior, Bucuresti, 2009

     

     

  • Invataturile lui Branson

    Indemnuri banale, demonetizate prin repetitie excesiva, pe care le-am auzit de mii de ori, fie in viata de zi cu zi, fie in avalansa de carti care au invadat in ultimele decenii spatiul public. Ele inceteaza sa fie vorbe goale si capata o rezonanta particulara atunci cand sunt alaturate experientelor de viata si afacerilor de succes personale pe care miliardarul britanic Richard Branson ni le istoriseste in acest volum cu titlu imperativ: „Screw It, Let’s Do It”. Nascut in 1950, in Shamley Green, Marea Britanie, Branson a fost un copil dislexic, cu rezultate scolare mediocre, caruia se pare ca unul dintre dascalii sai timpurii i-a spus: „Fie o sa ajungi la puscarie, fie o sa devii miliardar!”. Partea cu puscaria, in paranteza fie spus, de-abia a ocolit-o (atunci cand, la inceputurile sale, era sa intre dupa gratii pentru evaziune fiscala), insa a ajuns, cu tenacitate, cutezanta si inteligenta, unul dintre cei mai bogati oameni ai lumii. A inceput sa faca afaceri in domeniul presei, la revista Students, s-a lansat fara succes in cresterea de brazi si de papagali, a vandut discuri prin corespondenta si apoi, din pricina unei greve a serviciilor postale britanice, si-a deschis un prim magazin la Londra. Ulterior investeste banii castigati intr-un studio de inregistrari, care isi propune sa promoveze doar artisti valorosi, insa necunoscuti. Este momentul cand afacerea sa este botezata Virgin, nume ce reia fraza uneia dintre colaboratoarele sale: „In materie de afaceri, suntem cu totii virgini”. Primul succes rasunator este reprezentat de lansarea discului „Tubular Bells” al necunoscutului, pe atunci, Mike Oldfield. Au urmat Sex Pistols, Phil Collins, Culture Club si o ploaie de jamaicani obscuri, interpreti de reggae. In anii ’80, casa Virgin face progrese uluitoare si isi diversifica activitatile: carti, productii video, restaurante.   
     
    Richard Branson – “Lectii din Scoala vietii”,
    Editura Publica, Bucuresti, 2009
     
    Noutati
     
    Graal-ul muzicii clasice
     
    Joseph Gelinek a fost un pianist virtuoz pe care Ludwig van Beethoven l-a surclasat intr-un celebru duel muzical, desfasurat la Viena, la sfarsitul secolului al XVIII-lea. In semn de omagiu subtil pentru personalitatea titanului din Bonn, numele lui Gelinek a devenit pseudonimul unui muzicolog, interpret si compozitor spaniol contemporan, care s-a concentrat asupra reconstituirii si a popularizarii repertoriului mai putin cunoscut al lui Beethoven. Pornind de la intrebarea daca acesta a compus sau nu Simfonia a X-a (intrebare intemeiata pe anumite aluzii din corespondenta muzicianului, care, se pare, planuia ca ultima lui compozitie simfonica sa fie in intregime instrumentala), ibericul Gelinek a scris un roman in care diverse grupuri – de la obscuri oameni de afaceri pana la descendenti ai lui Napoleon – se lupta, ajungand uneori si la la crima, pentru a intra in posesia „Sfantului Graal” al muzicii clasice, partitura Simfoniei a X-a.
     
    Joseph Gelinek – “Simfonia a X-a”,
    Editura Rao, Bucuresti 2009
     
     
    Calatoare intre doua lumi
     
    „Ca majoritatea oamenilor, am trait multa vreme cu mama si tatal meu. Tatei ii placea sa se uite la lupte greco-romane la televizor, iar mamei ii placea sa se ia la tranta; n-avea importanta cu ce sau cu cine.” Dusmanii personajului care isi incepe astfel confesiunea sunt Satana (in multiplele-i infatisari), Vecinii de alaturi, Trantorii; iar prietenii: Dumnezeu, Cainele nostru, Matusa Madge, romanele lui Charlote Brönte si Insec­ticidele. Intr-un univers de o ciudata severitate, in care viata graviteaza in jurul Bibliei, al predicatorilor, Jeanette (romanul autoarei britanice este in mare masura autobiografic) este o fata adoptata de o familie de evanghelisti din nordul Angliei, care creste in preajma unei mame adoptive excentrice ce a hotarat sa faca din fiica ei o aleasa a lui Dumnezeu, o misionara insarcinata sa raspandeasca cuvintele Domnului. Ajunsa la varsta maturitatii, o legatura amoroasa secreta a fiicei prici­nuieste un scandal urias, care o obliga sa rupa atat relatiile cu mama ei, cat si cu biserica sub idealurile careia slujise pana atunci.
     
    Jeanette Winterson – “Portocalele nu sunt singurele fructe”,
    Editura Humanitas Fiction, Bucuresti, 2009

  • Masina de gandit

    In 2004, Time Magazine l-a inclus pe lista celor mai influenti 100 de ganditori ai lumii contemporane. „How the Mind Works”, volumul sau din 1996, tradus acum la editura All, a primit distinctia New York Times pentru cartea anului si reprezinta o sinteza a celor doua preocupari majore ale autorului: popularizarea stiintifica (o antologare si explicare clara a ceea ce deja stim in privinta mintii umane) si cercetarea propriu-zisa (care propune noi definitii personale asupra subiectului). Pinker opereaza o selectie a teoriilor provenite din numeroase discipline (de la economie la neurostiinte si de la psihologie la biologie) pentru a discuta despre structura complexa a mintii, iar ideea sa principala poate fi exprimata intr-o singura fraza: mintea este un computer natural ce utilizeaza un set de reguli sau de algoritmi pentru a procesa datele din mediu, proiectat prin selectie naturala sa solutioneze acelasi gen de probleme cu care s-au confruntat si stramosii nostri, in intelegerea si manipularea naturii, dar si a oamenilor din jur. Scrisa cu umor si verva, reabilitand cu putere de convingere idei clasice pe care ne-am obisnuit sa nu le mai consideram la moda (ca, de pilda, vechea teorie a lui Rousseau potrivit careia omul este bun, dar a fost corupt de societate), folosind exemple plastice si ilustratii pentru evocarea misterelor perceptiei, cartea lui Pinker explica o sumedenie dintre imponderabilele vietii noastre cotidiene: De ce ni se pare ca o fata fardata arata mai bine decat una necosmetizata? De ce gandul de a manca viermi ni se pare atat de dezgustator? De ce barbatii se provoaca intre ei la duel si isi ucid fostele sotii? De ce ne simtim emotionati in fata operelor de arta? De ce sunt copiii, in general, nazurosi si prost-crescuti? De ce creativitatea este esentialmente irationala?  
     
    Steven Pinker – “Cum functioneaza mintea”,
    Editura All, Bucuresti, 2009
     

    Noutati
     
    Noul rol al planificarii
    Henry Mintzberg este profesor de strategie si organizare, titular al catedrei de studii de management la Universitatea McGill din Canada. A primit de doua ori premiul McKinsey pentru cel mai bun articol din publicatia Harvard Business Review. Prezentul volum infatiseaza povestea de marire si decadere a planificarii strategice si incearca sa clarifice raportul dintre planificare si strategie. In ultima instanta, el defineste trei erori fundamentale ale procesului de planificare: credinta ca discontinuitatile pot fi prevazute, ca strategii se pot detasa de partea operationala a unei organizatii si ca procesul insusi de creare a strategiei poate fi formalizat. O carte care stimuleaza gandirea strategica si care ii pune in evidenta noul rol in cadrul gandirii manageriale.
    Henry Mintzberg – “Ascensiunea si declinul planificarii strategice”,
    Editura Publica, Bucuresti, 2009
     
    Manual de autodepasire
    Pornind de la premisa ca in interiorul nostru colcaie forte adormite, niste forte uimitoare care ne-ar revolutiona viata daca le-am trezi si le-am pune la lucru, doctorul Robert K. Cooper a alcatuit o carte despre autodepasire, despre credinta in viitorul potentialului uman. Cele cinci chei (sau alegeri) la care se rezuma aceasta teorie a ameliorarii personale, bazata pe doua decenii de cercetari, sunt: 1. directie, nu dinamica; 2. concentrare, nu timp; 3. capacitate, nu conformism; 4. energie, nu efort; 5. impact, nu intentii. Aplicandu-le in viata cotidiana, cititorul poate intelege ce se petrece in propriul sau creier, ce anume il conduce cu adevarat, care sunt acele parti contraproductive ale mintii si care sunt partile eficiente. Plina de istorisiri cu talc despre o sumedenie de situatii reale despre imposibilul devenit posibil, cartea confirma ca prima frontiera ce ne sta in cale se afla nu in fata, ci in interiorul fiecaruia dintre noi.
    Robert K. Cooper – “Nu-ti sta in cale”,
    Editura Allfa, Bucuresti, 2009

  • Brandingul, de la A la Z

    Mai putini sunt insa aceia care cunosc cu adevarat semnificatia brandului si inca si mai putini cei care stiu cum se face brandingul. Cel care sustine aceasta este britanicul Wally Olins, el insusi un brand, un guru al identitatii corporatiste, probabil cea mai experimentata autoritate contemporana in domeniul brandingului. Profesor universitar si consultant pentru organizatii mondiale de top, presedinte si cofondator al firmei Saffron Brand Consultants, a scris mai multe carti esentiale in aria brandingului. Intre ele se detaseaza acest Manual, o carte cu idei si metodologii inspirate din experienta autorului la Saffron si la fostele sale locuri de munca (Ogilvy & Mathers, intre altele) si conceput sa sprijine intelegerea adecvata a notiunii de brand. Daca, pana prin anii ’80, brandul se referea la bunurile perisabile din supermarketuri si se adresa consumatorilor, sfera sa s-a largit in zilele noastre; termenul se poate referi atat la corporatie, in totalitatea ei, cat si la produsele si serviciile ei (in acest sens, poate inlocui sau completa termeni precum „identitate”, „imagine” sau „reputatie”). Tot asa, brandingul nu s-a limitat la sfera comertului, pentru ca traim intr-o lume in care ansamblurile de opera, orchestrele, companiile de film si cluburile sportive sunt si ele branduri. „Guggenheim in domeniul artelor sau Manchester United in cel sportiv sunt adevarate branduri globale”, spune Olins. Meritele Manualului sunt claritatea, absenta jargonului profesional si a complicarilor inutile si faptul ca beneficiaza de o organizare a materialului care nu lasa loc niciunei confuzii (1. Ce este brandingul; 2. Cum functioneaza brandingul; 3. Increderea in branding). La sfarsitul majoritatii sectiunilor sunt sugerate idei ce trebuie avute in vedere (asa-numitele „Take away”).
     
    Wally Olins – “Manual de branding”,
    Editura Vellant, Bucuresti, 2009
     
    Noutati
     
    Despre (s)nobilimea britanica
    Julian Fellowes, autorul acestei atat de aclamate carti, este nu doar scriitor, ci si actor si regizor. In 2002 a primit Oscarul pentru cel mai bun sce­nariu („Gosford Park”, in regia lui Robert Altmann). In 2006, regiza el insusi filmul „Separate Lies”. Punctul comun al acestor aventuri artistice sunt micile si marile ticuri si obsesii ale burgheziei/aristocratiei engleze contemporane. Fellowes si-a continuat critica si in 2007, cu romanul „Snobii”, best-seller in Marea Britanie timp de mai multe saptamani, o opera despre care Stephen Fry a rostit o cugetare memorabila: „Acest roman trebuie devorat. El reflecta toate nuantele pe cat de exasperante, pe atat de de seducatoare ale societatii engleze si constituie un regal delicios de vinovat”. Citindu-l, veti avea senzatia ca toate figurile aristocratice descrise traiesc inca in epoca victoriana si ca s-au teleportat in ziua de azi, aducand cu ele toate anacronismele si viciile de perceptie ale unui timp revolut.
    Julian Fellowes – “Snobii”,
    Editura Nemira, Bucuresti, 2009
     
     
    Libertate, egalitate, gastronomie
    Faptul ca Peter Mayle iubeste Franta nu mai este demult o noutate. A scris „Un an in Provence”, dupa care s-a mutat cu arme, bagaje si familie in regiunea franceza pe care o adora. Au urmat alte trei romane care se invarteau in cerc (de fapt in Hexagon), incercand sa epuizeze tema dragostei fata de tara lui Molière. Nici ultima lui isprava literara, desi iese din forma romanesca si devine un eseu autobiografic sub forma de jurnal gastronomic, nu paraseste spatiul francez. Autorul – un englez cu desavarsire atipic si un gourmet de exceptie – ne poarta de aceasta data din chermeza in paranghelie si din restaurant in han, invatandu-ne sa degustam melcii de Bourgogne, sa cautam cele mai aromate trufe, sa nu ne speriem de carnatii negri, sa intelegem ca broastele sunt nu doar obiect de studiu la orele de anatomie, ci si o reala delicatesa, si, desigur, sa nu ostenim participand la maraton. E vorba de Maratonul vinului din Bordeaux, unde se castiga doar durere de cap (a doua zi) si experienta. Dar ce experienta!
    Peter Mayle – “Lectii de franceza, Aventurile mele cu furculita, cutitul si tirbusonul pe meleagurile Frantei”,
    Editura RAO, Bucuresti, 2009

  • Calatorie printre clisee

    Americanii, ca o natiune relativ noua pe harta planetei, au o natura adolescentina: galagiosi, curiosi, incapabili sa pastreze un secret, opaci la subtilitati si predispusi la comportamente neplacute in public. O trasatura cu adevarat speciala este disponibilitatea spre prietenie. Un american pe care il intalnesti pentru prima data (in avion bunaoara) va intra in vorba cu tine, te va invita sa iei cina cu el, iar la despartire te va strange in brate. Nimic insa din aceste manifestari de caldura umana nu-ti poate garanta ca americanul respectiv isi va mai aminti a doua zi de tine. Explicatia doamnei Stephanie Faul (autoarea – americanca – a volumului pe care il evocam) este de-a dreptul rautacioasa: „Angajamentele sunt cea mai mare spaima a americanilor. Natiunea americana este una in care relatia sociala de baza este cea de cunostinta intamplatoare”. Oarecum explicabila, in acest context, ni se pare vocatia lor de a imbratisa conspiratiile. Oricine ar fi cei care conduc lumea (de la Illuminati la Skull and Bones sau Biserica Catolica), neincrederea lor este la fel de puternica: „Terorismul le-a oferit o noua justificare: acum ii pot privi banuitor pe toti strainii si isi pot instala linistiti detectoare de metal la usile birourilor”. Desi germanii sunt priviti, prin traditie, ca o natiune de roboti cu capul patrat, ale caror masini le bat pe toate celelalte, Zeidenitz si Barkov, cei doi nemti insarcinati sa ne destainuie secretele natiunii lor, afirma ca in primul rand ei sunt „nevroticii Europei”. In fata incertitudinilor lumesti, germanii se bizuie pe de o parte pe ordine si pe sistem, pe stat si pe Banca Centrala Europeana, pe de alta se refugiaza in psihanaliza si in cultura sofisticata. Cum ii vad strainii pe germani? Francezii ii privesc cu neincredere, incercand sa-i tina la respect printr-o stransa prietenie. Pentru austrieci, germanii buni sunt cei aflati cat mai departe, preferabil dincolo de Atlantic, iar italienii sunt consternati de capacitatea germanilor de a rezolva totul fara sa mituiasca pe nimeni, dar ii considera complet lipsiti de stil. Noroc ca mai exista pe lume si germani care sa-i aprecieze fara rezerve pe germani.
     
    Stephanie Faul – “Ghidul xenofobului. Americanii”,
    Editura Nemira, Bucuresti, 2009
     
    Stefan Zeidenitz, Ben Barkov – “Ghidul xenofobului. Germanii”,
    Editura Nemira, Bucuresti, 2009
     
     
    Noutati
     
    Atentie, caine bun!
     
    Personajul principal al acestei carti este un caine pe nume Enzo, botezat astfel ca un omagiu adus de stapanul sau legendarului Enzo Ferrari. Chiar daca in ultima vreme am tot vazut caini vorbitori, mai ales in pelicule cinematografice marca Disney, acesta nu risca sa ne plictiseasca prin repetitie, pentru ca este nu doar un caine simpatic si descurcaret, ci un filozof in toata puterea cuvantului: „Intotdeauna m-am simtit aproape uman. Intotdeauna am stiut ca sunt diferit de ceilalti caini. Sigur, sunt indesat in trupul unui caine, dar asta e doar carcasa. Important este ce se afla inauntru. Sufletul. Iar sufletul meu este foarte uman”. Aflat la crepusculul existentei sale cainesti si pregatindu-se sa devina om, Enzo sta langa stapanul sau, Denny (un excelent pilot de curse, un maestru al artei de a pilota pe ploaie si pe piste umede) si rememoreaza existenta lor comuna, sfaturile esentiale pe care Denny i le-a oferit, dar si motivele cat se poate de intemeiate de a-i ramane fidel pana la moarte si dincolo de ea.
     
    Garth Stein – “Enzo sau arta de a pilota pe ploaie”,
    Editura Leda, Bucuresti, 2009
     
     
    Povesti despre exil
     
    Detinator al Premiului Médicis (2004), invitat de onoare al Salonului de carte de la Paris din 2008, Aharon Appelfeld isi creeaza drum si spre sufletul cititorului din Romania, prin aceasta carte. Nascut in 1932 la Cernauti, a avut o copilarie fericita, petrecuta intre o mama plina de tandrete, un tata sever si bunicii sai de la tara, evrei practicanti. Lumea sa se prabuseste insa, odata cu schimbarea conditiilor politice, cu moartea mamei sale, cu exilul intr-un ghetou si, in cele din urma, cu marsul fortat spre spre un lagar de concentrare ucrainean, de unde izbuteste sa evadeze. La doar zece ani, este constrans sa supravietuiasca singur in padure luni la rand si apoi sa cerseasca hrana de la niste familii de tarani carora nu indrazneste sa le marturiseasca faptul ca este evreu. Dupa razboi, pentru el va incepe o noua calatorie, prin alte la­ga­re – de refugiati de asta data -, si va ajun­ge in Palestina, unde va incerca sa-si reconstruiasca existenta, sa-si uite trecutul tragic si sa invete limba strabunilor sai, ebraica.
     
    Aharon Appelfeld – “Povestea unei vieti”,
    Editura Polirom, Iasi, 2009

  • Nu aruncati gunoaie pe jos

    Fuad-Luke este cel ce a teoretizat slow designul, un concept care (alaturi de „slow food”) isi propune sa readuca omul in armonie cu mediul si cu niste ritmuri mai sustenabile de viata. Acum, pornind de la ideea ca fenomenul globalizarii a dus la cresterea numarului de calatorii, fie ele in interes de afaceri sau de placere, si ca reteaua de legaturi interumane geografice si virtuale a desfiintat barierele culturale, biologice sau geografice, autorul considera ca este necesar ca acest flux turistic fara precedent (estimat deja sa se dubleze pana in anul 2050) sa se conformeze unei idei de dezvoltare durabila. Prin urmare, el isi propune sa-i faca pe viitorii turisti sa devina constienti de implicatiile unei calatorii in mileniul III si sa-i determine sa faca alegerile corecte, nu numai in materie de destinatie, ci si de alimentatie, imbracaminte, mijloace de transport sau detalii vilegiaturistice, de la bricege Opinel la rucsaci Mountainsmith. Nu in ultimul rand, se adreseaza patronilor si operatorilor din turism, carora le ofera recomandari in spiritul economiei de resurse si al diminuarii riscurilor de poluare. Ceea ce rezulta este o calatorie fascinanta, la care suntem invitati sa participam pas cu pas, prin locuri care au aerul rafinat al hotelurilor propuse lunar de Condé Nast Traveller, dar si minimalismul si bunul gust al slow designului. Lucrarea, documentata pe teren (din Marea Britanie pana in Mongolia si din Brazilia pana in Australia) si insotita de o evocatoare galerie de imagini (800 de fotografii color), este un ghid international al calatoriilor responsabile fata de mediu.
     
    Alastair Fuad-Luke – “Calatorii eco – o sursa completa pentru calatoriile de afaceri si de recreere”,
    Editura Vellant, Bucuresti, 2009
     
    Noutati
     
    Amintiri dintr-o alta viata
    Considerat „cel mai popular roman canadian de la <Pacientul englez> incoace” (potrivit jurnalului Globe & Mail), „Certitudine”, volumul de debut al scriitoarei canadiene de origine indoneziana Madeleine Thien, s-a bucurat de un succes global. Povestea, care oscileaza permanent intre prezent si trecut, descrie viata lui Matthew Lim, pe cea a fetei sale, Gail si pe cea a sotiei lui, Clara (de fapt este insasi povestea familiei autoarei). Nascut dintr-un tata chinez, Matthew duce o viata linistita in nordul insulei Borneo pana cand se declanseaza razboiul si japonezii devasteaza tot in jurul lui. Atrocitatile razboiului si ruinele ii rastoarna toate reperele existentiale, iar tot ce parea pana atunci harazit sa dureze (inclusiv dragostea pentru tatal sau, devenit intre timp colaborator al japonezilor) dispare acum in cenusa. Tanarul se refugiaza in Canada, la Vancouver, unde va duce o viata aparent linistita, dar bantuita de amintirile sangeroase ale razboiului.
     
    Madeleine Thien – ”Certitudine”,
    Editura Humanitas Fiction, Bucuresti, 2009
     
     
    Jurnalul lui Cris
    Un roman care sta sub un moto al trist-celebrului Sisu: „Am facut greselile mele, nu greselile altcuiva”. Cartea a fost scrisa de Vera Ion, intr-o tendinta cultivata de MediaPro Pictures (vezi „Fire and Ice. Cronica dragonilor”), dupa scenariul filmului cu acelasi nume, regizat de Stere Gulea si recent intrat pe ecranele cinematografelor. Romanul, in acest tip de rescriere, „povesteste” filmul si adauga elemente inedite, pasaje surprinzatoare sau revelatoare. In cazul in speta este vorba despre jurnalul lui Cris, recomandat cititorilor cu formula „Citeste ce nu s-a spus in film!”. Cristina (Cris) a fost crescuta de rude, dupa ce mama ei a plecat in Spania in urma cu 15 ani. Acum, de-abia trecuta de pragul adolescentei, Cristina este dependenta de heroina, are o fetita, un prieten implicat in traficul de droguri si apare complet lipsita de sanse in lumea oamenilor normali care „nu sunt pe dava” („dava” inseamna, in argou, heroina).
    Vera Ion – “Weekend cu mama – ControlAltDelete”,
    Editura RAO, Bucuresti, 2009

  • Capitalismul dezastrelor

    Naomi Klein a devenit celebra dupa aparitia, in anul 2000, a cartii „No Logo”, un volum scris din postura de adversar declarat al globalizarii corporatiste si care dezvolta ideea ca multinationalele considera marketingul brandului mai important decat productia in sine. Aceasta a treia carte a ei, probabil cea mai ambitioasa de pana acum, a prins contur in 2004, pe vremea cand ziarista se afla in Irak, in calitate de corespondent al revistei Harper. Volumul examineaza istoria economica a ultimilor cincizeci de ani si discuta, in principal, proliferarea integrismului de piata la nivel global. Naomi Klein sustine ca dezastrele (catastrofele naturale, schimbarile de regim), perturbarile care duc la socuri psihologice majore ingaduie in acelasi fel „apostolilor” capitalismului sa realizeze doctrina Scolii de la Chicago, al carei cel mai cunoscut reprezentant este Milton Friedman. “Capitalismul catastrofelor”, asa cum il numeste Naomi Klein, este un sistem violent care impune, uneori, recursul la teroare. Asa cum Pol Pot a proclamat anul zero odata cu venirea khmerilor rosii la putere, in 1975, capitalismul ultraliberal isi gaseste adesea debuseuri dupa o criza sau dupa un soc. Criza asiatica din 1997, de pilda, a oferit Fondului Monetar International ocazia de a induce aplicarea programelor sale in regiune. Tot asa, tsunami-ul din decembrie 2004 le-a inga­duit autoritatilor srilankeze sa-i alunge pe pescari de pe plaje si sa vanda terenurile unor grupuri hoteliere. Momentul 11 septembrie 2001 i-a netezit calea lui G. W. Bush spre lansarea unui razboi menit sa converteasca Irakul la economia de piata. Ca urmare a inundatiilor provocate de uraganul Katrina, in 2005, multi locuitori negri si saraci au fost alungati din New Orleans.
     
    Naomi Klein – “Doctrina socului”,
    Editura Vellant, Bucuresti, 2009
     
    Noutati
     
    Putina justitie
    Cu acest al 28-lea roman, John Grisham revine la genul care i-a asigurat succesul international: thriller-ul juridic. Volumul se deschide, oarecum neasteptat, cu victoria Binelui asupra Raului: cei doisprezece jurati ai tribunalului din Hattiesburg au condamnat cu severitate compania Krane Chemical pentru ca a infestat apa orasului cu reziduuri nocive, provocand zeci de cazuri de cancer. Lucrurile refuza sa se aseze insa, pentru ca proprietarul Krane Chemical, Carl Trudeau, este dispus sa faca orice pentru ca apelul pe care l-a cerut la sentinta primei instante sa-i fie, de aceasta data, favorabil. Trudeau nu ezita sa manipuleze Curtea Suprema a statului Mississippi, iar instrumentul sau diabolic va fi naivul Ron Fisk, care accepta sa-i fie finantata candidatura la postul de judecator in schimbul unui vot favorabil in afacerea Krane Chemical. Abia in timpul desfasurarii sedintelor de apel, Ron isi va da seama de dimensiunea compromisului pe care era gata sa-l parafeze.
    John Grisham – “Apelul”,
    Editura RAO, Bucuresti, 2009
     
     
    Dickens in Papua
    Neozeelandezul Lloyd Jones este un fost jurnalist care a scris despre razboiul civil din anii ’90 din Papua Noua Guinee, cand statul a impus o blocada stricta insulei Bougainville. De aici s-a nascut „Mister Pip”, un fel de fabula sau basm, in care singurul alb ramas intr-un sat din insula torturata de razboi, Watts, creeaza un fel de refugiu fantastic pentru copiii din comunitate, citindu-le „Marile Sperante” (de unde, evident, si titlul cartii). Romanul e narat de Matilda, fetita de 13 ani care se indragosteste de Pip si care incearca sa impace realitatea crunta si definita de privatiuni cu lumea pe care i-o intredeschide lectura.
    Lloyd Jones – “Mister Pip”,
    Editura Trei, Bucuresti, 2009