Tag: motor

  • Ce efecte devastatoare au greşelile pe care le faci zilnic la volan

    1. Ţii piciorul pe ambreiaj când stai la semafor – este una dintre cele mai frecvente greşeli care îţi strică discul şi placa de ambreiaj este să ţii mereu piciorul pe pedala de ambreiaj. Obişnuieşte-te să ţii piciorul sprijinit de podea şi să bagi în viteză doar când s-a schimbat culoarea semaforului.

    2. Cobori pantele cu frâna apăsată – atunci când porneşti la drum lung şi ai de coborât pante sau serpentine, menajează cât mai mult frâna de picior şi foloseşte cât mai des frâna de motor. Astfel, în caz contrar, plăcuţele se supraîncălzeasc şi pot oricând să cedeze.

    3. Accelerezi, frânezi brusc şi turezi motorul – când demarezi în forţă de la semafor sau frânezi în ultima clipă, nu faci decât să te apropii de o nouă vizită costisitoare la service-ul auto. În plus, aceste obiceiuri cresc consumul maşinii şi duce la deterorarea maşinii.

    4. Bagi în marşarier înainte ca maşina să se oprească în loc – dacă bagi maşina în marşarier înainte ca aceasta să se oprească pe loc îţi uzează mult mai rapid componentele autoturismului.

    5. Conduci cu rezervorul aproape gol – dacă ţi se întâmplă de câteva ori, maşina ta nu va fi afectată, însă când îţi faci un obicei din a conduce cu rezervorul cu câţiva litri de benzină, durata de viaţă a autoturismului scade dramatic deoarece maşina trage combustibil de pe fundul rezervorului, unde se depun sedimente din benzină, scrie realitatea.net

     

  • Ce efecte devastatoare au greşelile pe care le faci zilnic la volan

    1. Ţii piciorul pe ambreiaj când stai la semafor – este una dintre cele mai frecvente greşeli care îţi strică discul şi placa de ambreiaj este să ţii mereu piciorul pe pedala de ambreiaj. Obişnuieşte-te să ţii piciorul sprijinit de podea şi să bagi în viteză doar când s-a schimbat culoarea semaforului.

    2. Cobori pantele cu frâna apăsată – atunci când porneşti la drum lung şi ai de coborât pante sau serpentine, menajează cât mai mult frâna de picior şi foloseşte cât mai des frâna de motor. Astfel, în caz contrar, plăcuţele se supraîncălzeasc şi pot oricând să cedeze.

    3. Accelerezi, frânezi brusc şi turezi motorul – când demarezi în forţă de la semafor sau frânezi în ultima clipă, nu faci decât să te apropii de o nouă vizită costisitoare la service-ul auto. În plus, aceste obiceiuri cresc consumul maşinii şi duce la deterorarea maşinii.

    4. Bagi în marşarier înainte ca maşina să se oprească în loc – dacă bagi maşina în marşarier înainte ca aceasta să se oprească pe loc îţi uzează mult mai rapid componentele autoturismului.

    5. Conduci cu rezervorul aproape gol – dacă ţi se întâmplă de câteva ori, maşina ta nu va fi afectată, însă când îţi faci un obicei din a conduce cu rezervorul cu câţiva litri de benzină, durata de viaţă a autoturismului scade dramatic deoarece maşina trage combustibil de pe fundul rezervorului, unde se depun sedimente din benzină, scrie realitatea.net

     

  • Porsche lansează un nou model hibrid: cum arată Panamera Turbo S E-Hybrid Sport Turismo – FOTO

    Noul vârf de gamă Panamera Turbo S E-Hybrid Sport Turismo va combina un motor V8 de 4 litri cu un motor electric, generând o putere de 500 kW/680 CP (consum mixt de combustibil 3,0 l/100 km, consum mixt de energie 17,6 kWh/100 km; emisii de CO2 69 g/km).

    Imediat ce motorul Panamera Turbo depăşeşte turaţia de ralanti, acesta oferă un cuplu de 850 Nm. Acest lucru înseamnă că vehiculul accelerează de la zero la 100 km/h în 3,4 secunde şi atinge o viteză maximă de 310 km/h.

    Consumul mediu, conform standardului New European Driving Cycle (NEDC), este de 3,0 l/100 km. Cel mai puternic Sport Turismo are o autonomie de până la 49 de kilometri, folosind doar energie electrică şi producând, prin urmare, zero emisii.

    Designul include un hayon de mari dimensiuni, un portbagaj cu un prag coborât, un compartiment pentru bagaje mai voluminos şi o configuraţie de 4 + 1 locuri.

    Strategia de boost folosită în producţia de serie a Panamera Turbo S E-Hybrid Sport Turismo cu tracţiune integrală a fost preluată de la modelul super sport Porsche 918 Spyder. Chiar şi la 1.400 rpm, motorul V8 biturbo (404 kW/550 CP) şi motorul electric (100 kW/136 CP) ating cuplul maxim al sistemului – 850 Nm. Ambreiajul pentru deconectarea motorului, integrat în modulul hibrid, este acţionat electromecanic prin intermediul unui actuator electric (Electric Clutch Actuator). Rezultatul este timpul scurt de răspuns şi un nivel ridicat de confort. Cutia cu dublu ambreiaj în opt viteze Porsche Doppelkupplung (PDK) transmite puterea către sistemul de tracţiune integrală adaptivă Porsche Traction Management (PTM).

    În ciuda performanţelor obţinute, consumul de carburant măsurat de NEDC a fost de 3,0 l/100 km şi un consum de putere de 17,6 kWh/100 km. Turbo S E-Hybrid Sport Turismo are o autonomie de până la 49 de kilometri şi atinge o viteză maximă de 140 km/h atunci când este utilizat exclusiv motorul electric, cu zero emisii. Bateria litiu-ion are o capacitate de 14,1 kWh, iar durata de încărcare poate varia de la 2,4 până la 6 ore, în funcţie de acumulator şi de tipul de alimentare.

  • Tot ce nu ai ştiut despre calul putere. Cine l-a adus pe lume, ce înseamnă şi cum se calculează

    Până în 1800, secolul Revoluţiei Industriale, calul era principala resursă fizică şi nonextraterestră pentru tracţiune. Poate înainte să fi fost implicate alte civilizaţii la construirea piramidelor.  

     

    Cu cât era mai grea sarcina de cărat, cu atât aveai nevoie de mai mulţi cai. Astfel, calul a devenit o referinţă pentru cei care au dezvoltat primele motoare cu aburi. Şi chiar nu vă aburim. Pentru a le vinde oamenilor aceste motoare cu aburi, trebuia să găseşti o asociere pe înţelesul tuturor între puterea unui vehicul alimentat cu motor cu aburi şi calul de tracţiune.

    CITEŞTE AICI CUM SE CALCULEAZĂ CALUL PUTERE ŞI CINE L-A INVENTAT

  • Avertisment major legat de creşterea necontrolată a companiilor mari. ”Ne îndreptăm spre un viitor distopic unde câteva companii ne vor controla viaţa”

    Conform USA Today, doar Amazon vinde peste jumătate dintre cărţile vândute în Statele Unite, are o cotă de piaţă de 45% în cloud computing. Cât despre Google, are o cotă de piaţă de peste 80% a pieţei motoarelor de căutare şi poate controla ceea ce este publicat şi văzut în motorul de căutare.

    Citiţi mai multe pe www.descopera.ro

  • Cum arată cea mai scumpă maşină produsă vreodată de Mercedes-Benz – FOTO, VIDEO

    În cadrul evenimentului prezentat de Dieter Zetsche, maşina a intrat pe scenă avându-l la volan pe Lewis Hamilton, triplu campion mondial de Formula 1.

    Motorul de V6 de 1,6 litri e completat de 4 motoare electrice, iar rezultatul e unul pe măsură: peste 1.000 de cai putere.

    Project ONE este modul prin care Mercedes-Benz şi AMG au ales să sărbătorească 50 de ani de activitate ai celor din urmă; produsă în doar 275 de exemplare, maşina are sub capotă un motor de Formula 1 – mai exact, cel cu care Hamilton a câştigat Campionatul Mondial în 2015.

    Tehnologia denumită Formula 1 hybrid technology poartă şi sigla EQ, noul brand al celor de la Mercedes-Benz pentru maşini electrice. Project ONE poartă o siglă uşor modificată, EQ Power Plus, pentru că vorbim de mai mult decât o simplă maşini cu motor electric.

    Preţul vehiculat de publicaţiile de specialitate este de aproximativ 2,5 milioane de euro, dar probabil că se vor găsi destui clienţi care să ofere suma cerută.

    Sursă foto/video: Daimler

  • Uitaţi de Maldive: acesta este uimitorul sat plutitor aflat la doi paşi de România – GALERIE FOTO

    În apropierea satului se află o centrală electrică care foloseşte apa din lac pentru răcire, acest proces asigurând o temperatură constantă a apei de-a lungul celor 12 luni.

    Bungalourile au fost construite drept case de vacanţe, iar localitatea a devenit cunoscută în urmă cu doi ani, atunci când motorul de căutare Bing a afişat un wallpaper cu “satul plutitor” pe una din paginile cu rezultate.

  • MADE ÎN ROMÂNIA – Maşina care merge 5000 de km cu 2 litri de apă

    Gheorghe Bordeianu, un inginer din Bacău, a inventat motorul care funcţionează pe bază de hidrogen. Băcăuanul şi-a pus în practica invenţia ataşând maşinii sale (un Cielo cumpărat la mâna a doua din Spania) un dispozitiv care funcţionează cu un amestec de apă, oţet, cola sau chiar urină.

    Maşina poate fi considerată ecologică deoarece arde hidrogen şi elimină oxigen. Gheorghe Bordeianu şi-a testat maşina şi la RAR, iar rezultatele în privinţa emisiilor au fost zero.

    Citeşte mai multe pe www.promotor.ro

  • Ford Motor a avut un profit de peste două miliarde de dolari în al doilea trimestru din 2017

    Compania a raportat un profit net în al doilea trimestru de 2,04 miliarde de dolari sau 51 de cenţi per acţiune, de la sub două miliarde de dolari sau 49 de cenţi per acţiune.

    Venitul trimestrial a crescut la 39,9 miliarde de dolari, de la 39,5 miliarde de dolari.

    Vânzările globale ale Ford au scăzut, ajungând la 43.000 de maşini, în al doilea trimestru, 8.000 dintre acestea fiind pe piaţa din Statele Unite.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Neozeelandezul care vrea să ducă omenirea în spaţiu

    În adolescenţă, Peter Beck era un tânăr mult mai productiv decât majoritatea adolescenţilor, petrecându-şi o mare parte din tinereţe în garajul familiei, în Noua Zeelandă, în mijlocul echipamentelor de sudură. La 15 ani şi-a construit o bicicletă din aluminiu de la zero. Un an mai târziu şi-a cumpărat cu 300 de dolari un Austin Mini ruginit şi l-a refăcut de la cap la coadă, reconstruindu-i motorul şi suspensia şi fixând toate panourile caroseriei. Părinţii lui Beck, un director de muzeu şi o profesoară, şi-au încurajat fiul dintotdeauna. ”Mama îmi aducea cina jos, în garaj, şi o punea pe bancă pentru mine, dar de multe ori se răcea“, spune Beck.

    În 1999, la vârsta de 18 ani, Beck a făcut ceva despre care majoritatea oamenilor ar spune că e o prostie. După ce şi-a studiat toate cărţile din bibliotecă pentru a învăţa cum să-şi facă propriul combustibil, a înfiinţat un laborator într-o magazie din curtea din spatele casei şi s-a decis să construiască un motor cu rachetă. Pentru că nu avea un costum special de protecţie, s-a înfăşurat în saci de plastic şi îşi punea o cască de sudură în timp ce distila peroxid sau alte substanţe chimice.

    După ce a testat unul dintre motoarele pe care le-a construit şi a observat că funcţionează, a decis că e timpul pentru o aventură adecvată. Aşa că a legat motorul în spatele unei biciclete personalizate, s-a îmbrăcat într-o salopetă roşie, şi-a pus o cască albă şi a avut parte de prima sa ”lansare“, pe o şosea. Înclinându-se în faţă, a reuşit să ajungă la aproximativ 135 de km (90 de mile) pe oră.

    Pentru a încetini, tânărul s-a ridicat mai întâi în poziţie verticală, permiţând rezistenţei vântului să facă o parte din muncă, mai ales pentru a nu topi plăcuţele de frână sau roţile. Pentru mulţi oameni, acest tip de experiment ar echivala cu deţinerea unei diplome în inginerie. În schimb, Beck avea pe CV doar câteva locuri de muncă şi internshipuri.  Mai întâi a lucrat pentru un furnizor de aluminiu, a curăţat toaletele şi a construit iahturi, devenind expert în analizarea acusticii lor pentru a atenua zgomotul motorului şi al elicei. Ulterior a lucrat pentru un producator local de aparatură casnică, iar în cele din urmă s-a alăturat unui laborator de cercetare şi dezvoltare susţinut de guvern.

    În 2006, soţia lui Beck a fost nevoită să se mute în interes de serviciu, motiv pentru care cei doi au stat timp de o lună în SUA. El a profitat de această oportunitate pentru a vizita institutele şi companiile de cercetare aerospaţială ale ţării. Spera să-şi găsească un loc de muncă, dar de fiecare dată ieşea deprimat. ”Mă aşteptam ca toţi aceşti oameni să debordeze de energie, dar nimic din toate aceste lucruri nu s-a întâmplat.“ Companiile şi laboratoarele construiau rachete şi vorbeau despre misiuni pe Marte, dar abordările lor păreau învechite. Pe de altă parte, teoria lui Beck este că spaţiul se va deschide pentru omenire numai dacă ar putea fi găsit un mod mult mai ieftin de a ajunge acolo. Rachetele disponibile la vremea respectivă erau masive, concepute să transporte sateliţi de mărimea autobuzului.

    Dar Beck a înţeles că electronica ieftină şi software-ul inteligent ar face posibilă construirea de flote de sateliţi mai mici şi mai ieftini. La vremea respectivă, Space Exploration Technologies Corp., sau SpaceX, nu-şi începuse încă treaba. Lansările erau încă efectuate de guverne şi costau între 100 şi 300 de milioane de dolari. Agenţiile oficiale spaţiale zburau cel mult o dată pe lună, iar în vârful listei lor de priorităţi se plasau companiile de telecomunicaţii şi armata. Beck credea că oamenii nu ar putea să experimenteze cu adevărat spaţiul cosmic decât dacă rachetele ieftine ar fi mai uzuale. ”Este atât de greu să ajungi în spaţiu. Ştiam că trebuie să găsesc o modalitate mai uşoară de a face asta, că trebuie să construiesc o rachetă“, spunea el. Şi aşa s-a născut Rocket Lab.

    În 2007, guvernul Noii Zeelande l-a lăsat pe Beck să preia un etaj, fără chirie, la laboratorul unde lucra. Avea astfel acces la echipamente de ultimă generaţie, dar avea nevoie şi de bani pentru a cumpăra alte unelte. Aşa că l-a sunat pe Mark Rocket, un antreprenor bogat pe care Beck l-a auzit la radio vorbind despre interesul său în ce priveşte călătoriile în spaţiu. În cadrul întâlnirii, Beck l-a ademenit cu propunerea de a lansa rachete ieftine în fiecare săptămână, lucru de care Rocket a fost destul de intrigat. ”Când am dezbătut ideea cu avocatul şi contabilii mei, au fost nişte sprâncene ridicate. Părea ca o modalitate uşoară de a scăpa de o grămadă de bani. Dar eu împărtăşeam această viziune“, povesteşte antreprenorul. În cele din urmă, Beck a reuşit să strângă 300.000 de dolari de la Rocket, de la familie şi de la prieteni, apoi a petrecut doi ani construind un prototip. În noiembrie 2009, el şi doi angajaţi au prezentat Ātea-1, o rachetă de 6 metri care cântărea numai 130 de kilograme. ”Noua Zeelandă, mergem în spaţiu“, a spus el în timp ce a apăsat butonul roşu de aprindere.

    De la primul test triumfal, Rocket Lab a devenit din ce în ce mai puternic. Facilităţile de producţie ale companiei, câteva depozite dintr-o zonă industrială din Auckland, dispun de o zonă de asamblare gigantică pentru rachetele şi camerele sale electronice, unde inginerii software îşi ajustează motoarele Rutherford, numite după fizicianul născut în Noua Zeelandă Ernest Rutherford. Laboratorul Rocket Lab efectuează teste ale motorului la câţiva kilometri distanţă, pe un teren de păşuni lângă aeroportul din Auckland. În mare, compania a progresat mult mai repede decât start-up-urile aerospaţiale tipice, ajungând la operaţiuni de 148 milioane de dolari şi fiind evaluată la peste 1 miliard de dolari.