BusinessMagazin

Tag: Merkel

  • Linia frontului de luptă Vest-Est s-a mutat la Kiev

    Vicepremierul Serghei Arbuzov a admis că Kievul e dispus să discute cu opoziţia despre posibile alegeri parlamentare şi prezidenţiale anticipate (primele alegeri care urmează în Ucraina sunt prezidenţialele, în martie 2015). Analiştii locali cred însă că e puţin probabil ca protestele să dărâme regimul lui Ianukovici, din cauza lipsei unor lideri reali, demni de încrederea Occidentului (spre deosebire de 2004) şi a faptului că majoritatea ucrainenilor au o opinie proastă despre “revoluţia portocalie” (numai 18% dintre cetăţeni cred că aceasta a fost un eveniment pozitiv, conform unui sondaj recent), nefiind susţinători ai răsturnării regimului.

    Pe de altă parte, bătălia pe deasupra capului Ucrainei, cea dintre Vest şi Est, a intrat într-o nouă fază, dacă e să observăm nu doar susţinerea acordată de Vest opoziţiei ucrainene, dar şi ce spun comentatorii americani de la institutele de cercetare cu relaţii bune la Washington: cancelarul german Angela Merkel a pus capăt, în noiembrie, anilor de relaţii cordiale cu Rusia, avertizând că “terţe părţi (Rusia) nu se pot opune direcţiei în care statele est-europene decid să-şi construiască viitorul” şi cerând UE să contracareze, inclusiv pe cale economică, presiunile ruseşti asupra Europei de Est.

    Aceiaşi comentatori apreciază că Ianukovici încearcă să ţină o linie de mijloc, nici cu Vestul, nici cu Estul, însă înrăutăţirea crizei economice îl va determina să iasă din izolare şi să aleagă una dintre tabere. Economia Ucrainei este aşteptată să crească anul acesta cu 0,3%, după 0,2% anul trecut, iar PIB pe locuitor este de 4.000 de dolari, printre cele mai scăzute din Europa.

  • Creditorii Greciei laudă progresele ţării, dar “încep să-şi piardă răbdarea”

    Cancelarul german Angela Merkel a lăudat Grecia la Berlin, remarcând că nimeni nu s-ar fi gândit că ţara va reuşi anul acesta să ajungă la excedent bugetar (estimat la 812 mil. euro), însă şeful Eurogroup, Jeroen Dijsselbloem, a avertizat că Atena trebuie să-şi îndeplinească de urgenţă angajamentele faţă de creditorii externi, spre a câştiga competitivitate şi a atrage investitorii, iar miniştrii de finanţe ai zonei euro “au început să-şi piardă răbdarea”.

    Mărul discordiei este legat de natura şi mărimea tăierilor bugetare care i se cer Greciei pentru a-şi îndeplini ţintele fiscale în 2014. Condiţiile vizează reducerea personalului bugetar, ca parte a unui program de 25.000 de concedieri până în 2015, permanentizarea unei taxe pe proprietăţi care ar fi urmat să fie aplicate doar în 2011, trecerea la executarea silită a celor care nu-şi mai pot plăti ratele la bănci, dar şi reducerea contribuţiilor sociale ale angajatorilor spre a ajuta mediul de afaceri, ceea ce va crea o gaură la buget de 1 mld. euro ce va trebui acoperită din alte surse.

    Reprezentantul FMI în Grecia, Poul Thomsen (unul dintre foştii şefi ai misiunii FMI în România), a declarat duminică pentru Kathimerini că “troica” creditorilor nu obligă Grecia la “măsuri orizontale”, ca tăieri de salarii şi pensii, ci la reforme structurale şi la reducerea cheltuielilor nenecesare. Thomsen a spus că înţelege faptul că “alte noi măsuri fiscale sunt dificile din punct de vedere politic şi social” şi că orice tăiere bugetară va trebui “atent ţintită astfel încât să-i protejeze pe cei mai vulnerabili”. Reformele structurale ar urma să încurajeze deschiderea de noi companii fără teama că nu pot concedia ulterior angajaţi dacă aceştia nu se dovedesc performanţi.

    Thomsen a lăudat însă Grecia pentru “progresele enorme în restabilirea sustenabilităţii fiscale” făcute până acum şi a precizat că băncile greceşti au fost “pe deplin recapitalizate”.

  • Cine are urechi de auzit Europa

    Comentatorii din mediul financiar au remarcat, de altfel, că perioada actuală nu e propice pentru decizii importante privind Europa: negocierile pentru noul guvern din Germania tot mai durează, iar divergenţele de opinii pe tema uniunii bancare europene nu au fost depăşite. Pentru Merkel, o uniune bancară cu o componentă de garantare în comun a depozitelor se traduce prin nevoia de garanţii suplimentare că Germania nu va fi silită să suporte costurile unor posibile falimente, iar garanţiile respective înseamnă măsuri de integrare economică şi fiscală pe care Franţa şi alte ţări le dezaprobă.

    Prin urmare, Angela Merkel şi Francois Hollande au decis să revizuiască relaţiile UE cu SUA în domeniul protecţiei datelor, Jose Barroso a prezentat raportul “Inovare în era digitală”, propunând măsuri de integrare a pieţei digitale europene, iar Barroso şi şeful BCE, Mario Draghi, au recomandat ca mecanismul european unic de rezolvare a crizelor bancare să fie convenit la nivel politic până la finele anului şi aprobat la nivel legislativ de ţările membre înainte de alegerile europarlamentare din mai 2014.

    În viziunea Comisiei Europene, acest mecanism, susţinut de fondul de rezervă de 55 mld. euro al zonei euro, ar urma să ofere viitoarei autorităţi unice de supraveghere bancară dreptul de a decide soarta băncilor cu probleme din Europa, inclusiv închiderea lor. Ţările membre vor avea dreptul de a decide, în schimb, cum să-şi ajute băncile, astfel încât testul de soliditate financiară la care BCE le va supune începând de luna viitoare să nu creeze noi motive de alarmă pe pieţe. Mario Draghi a avertizat, însă, că “trebuie să cadă bănci” pentru ca testul să-şi demonstreze credibilitatea.

  • ALEGERILE DIN GERMANIA. Cei care vor conduce Europa

    Ambele coaliţii au respins o alianţă cu Alternativa pentru Germania, partid eurosceptic care avea în sondaje 4-5 (pragul de intrare în parlament este de 5%). Pentru o majoritate parlamentară, una dintre cele două tabere ar trebui să câştige 46% din voturi – un rezultat improbabil pentru ambele, astfel încât se profilează deja o coaliţie între UCD şi SPD. Peer Steinbrück a declarat că el nu va face parte dintr-o astfel de coaliţie, însă toţi comentatorii anticipează că social-democratul va ajunge, mai devreme sau mai târziu, la negocieri cu Angela Merkel pe marginea unui program de guvernare de natură să liniştească Europa în privinţa viitoarelor ei direcţii de politică economică.

    Insistenţa nouă cu care UCD şi liber-democraţii s-au referit în campanie la nevoia de dereglementare şi de descentralizare a deciziilor în raport cu Bruxellesul a indus în rândul analiştilor concluzia că o victorie a lui Frau Merkel ar fi decisivă pentru rămânerea Marii Britanii în UE şi pentru un nou tandem la conducerea Europei: Angela Merkel – David Cameron.

    Premierul britanic Cameron a anunţat în ianuarie că vrea să renegocieze statutul de membru al UE pentru ţara sa şi să organizeze un referendum pe această temă până în 2017, mânat de aceleaşi nemulţumiri care îi mână şi pe alegătorii nemţi, anume că banii ţărilor bogate ale zonei euro subvenţionează rateurile de politică economică ale celorlalte. Ideea este împărtăşită şi de Olanda, unde ministrul de externe a lansat în iunie un plan de descentralizare a deciziilor către guvernele naţionale, sub deviza “(La nivel) european acolo unde trebuie, (la nivel) naţional acolo unde e posibil”.

  • Al treilea pachet de salvare pentru Grecia?

    Declaraţia lui Schaeuble, neaşteptată în condiţiile în care alegerile din Germania de la 22 septembrie au eliminat orice discuţie despre banii germani daţi pentru salvarea altor economii, a fost îndulcită rapid de precizarea aceluiaşi, cum că dacă echipa Angelei Merkel va câştiga alegerile, nu vor mai exista alte salvări de ţări după model grecesc.

    Ministrul a adăugat însă că a vorbit despre un viitor pachet de credite pentru Grecia pentru a nu da loc speculaţiilor că va avea loc o nouă restructurare a datoriei greceşti de natură să-i afecteze pe creditorii privaţi – o temă redevenită brusc sensibilă după ce ministrul grec de finanţe, Iannis Stournaras, a declarat pentru un ziar elen că dacă ţara lui reuşeşte să ajungă la excedent bugetar, va obţine mai mult timp şi dobânzi mai avantajoase pentru datoria care trebuie rambursată.

    Grecia a beneficiat până acum de două pachete de salvare din partea “troicii” UE-FMI-BCE – primul aprobat în mai 2010, în valoare de 110 mld. euro, al doilea aprobat în octombrie 2011, în valoare de 130 mld. euro.

  • Gunther Oettinger şi elefanţii din camera Europei

    Gunther Oettinger nu s-a luat numai de Italia, România şi Bulgaria, spunând că toate cele trei ţări au devenit “practic neguvernabile”, ci şi de Franţa, care ar dovedi “o pregătire zero” pentru reformele economice, şi de Marea Britanie, unde premierul David Cameron “s-ar fi încurcat cu nişte trepăduşi de nedescris, Tea Party-ul lui englezesc”.

    Comentariile comisarului au fost criticate, la el acasă, de opoziţia social-democrată, însă omul şi-a făcut datoria de supapă a nemulţumirii nemţeşti, căci se apropie nu numai alegerile europene, ci şi cele din Germania, unde creştin-democratul o susţine pe Angela Merkel, cea care l-a desemnat în această funcţie la Bruxelles în 2009.

    Arătând care e ţinta principală a nemulţumirii administraţiei Merkel, Oettinger a declarat în urmă cu două săptămâni că Franţa n-ar trebui să primească de la Bruxelles o prelungire a termenului de reducere la 3% a deficitului bugetar decât dacă introduce rapid măsuri de reformă. Franţa a primit în cele din urmă prelungirea dorită, însă poziţia Parisului, cu preşedintele Hollande care continuă să respingă ideea unor reduceri de cheltuieli publice, irită atât Bruxellesul, cât şi Berlinul.

  • Focuri de primăvară peste Europa

    În paralel, Comisia Europeană le-a remis ţărilor în cauză liste cu măsuri de reformă pe care ar trebui să le ia, între care multe sunt decizii dificile electoral. Pentru Franţa a recomandat tăierea costurilor cu forţa de muncă, a ajutoarelor de şomaj şi a contribuţiilor la asigurări sociale, iar pentru Spania (aflată la a treia prelungire a termenului) a recomandat continuarea reformei pieţei muncii derulate anul trecut cu tăierea cheltuielilor de asistenţă socială şi renunţarea la corelarea între cheltuielile publice şi inflaţie, ceea ce va afecta şi mai mult puterea de cumpărare.

    De altfel, chiar zilele trecute a avut probabil loc cel mai ironic protest de la începutul crizei, cu pompierii din Barcelona care s-au apucat să aprindă focuri în loc să le stingă, atrăgând atenţia că reducerile masive de personal din cauza austerităţii au ajuns să le facă imposibilă munca şi să pericliteze siguranţa publică.

    Pe acest fond optimist, cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele francez Francois Hollande au declarat la Paris că ambii susţin îndesirea reuniunilor la vârf ale zonei euro, cu un preşedinte adevărat al zonei euro, care să aibă atribuţii mai largi decât acum. în prezent, reuniunile Eurogrupului, format din miniştrii de finanţe ai zonei euro, sunt prezidate de ministrul olandez Jeroen Dijsselbloem, cel rămas în memoria colectivă prin gafele despre Cipru. “Avem nevoie de mai multă coordonare a politicilor, în special în Eurogrup”, a zis Angela Merkel.

    În acelaşi timp, a ieşit la iveală că din mult discutata taxă europeană pe tranzacţiile financiare n-a mai rămas nimic: ea va fi aplicată din 2014 numai pentru tranzacţiile cu acţiuni şi va fi de 0,01% în loc de 0,1%, urmând ca taxa pentru celelalte tipuri de tranzacţii (grosul adică) să se aplice undeva după 2015.

  • Criza din zona euro în trei cuvinte: Berlin contra Paris

    Presa germană a comentat în mai multe rânduri divergenţele de opinie din tandemul franco-german, notând atât antipatia personală dintre cancelarul Angela Merkel şi preşedintele François Hollande, dar şi abordările complet opuse ale acestora în privinţa direcţiei spre care ar trebui să se îndrepte zona euro.

    Franţa a făcut cunoscut că nu-şi poate permite să reducă acum deficitul bugetar (aşteptat să atingă anul acesta 4,2% din PIB), din cauza conjuncturii economice proaste, astfel încât efortul bugetar total de 50 mld. euro estimat ar arunca în recesiune economia franceză, actualmente stagnantă. Anul trecut, numărul de falimente ale companiilor din Hexagon a crescut cu aproape 3%, la 61.000, iar rata şomajului a atins în martie curent un nou record – 11,5%.

    Un raport recent al Comisiei Europene citat de Der Spiegel indică intenţia Bruxellesului de a le oferi ţărilor cu probleme, ca Franţa, Italia sau Spania, mai mult timp pentru a-şi reduce datoriile, în timp ce Germania susţine că, dimpotrivă, ar fi nevoie de termene mai strânse, fiindcă şi aşa progresul reformelor din aceste ţări este lent. Raportul insistă însă că aceste ţări ar trebui să ia măsuri de liberalizare suplimentară a pieţei muncii şi arată că Franţa ar trebui să abordeze consolidarea fiscală nu numai prin creşterea veniturilor, aşa cum a făcut până acum, dar şi prin reducerea cheltuielilor guvernamentale, adică exact ceea ce Parisul se fereşte să facă.

  • Duhul lui Berlusconi se întoarce în forţă la conducerea Italiei

    Noul guvern, cu 21 de miniştri, din care 7 femei, îi are în prim-plan pe Fabrizio Saccomanni, directorul Băncii Italiei şi fost oficial al BERD, ca ministru al economiei şi al finanţelor, pe fostul comisar european Emma Bonino ca ministru de externe şi pe Angelino Alfano, secretarul general al Poporului Libertăţii, ca vicepremier şi ministru de interne. Alfano, anterior ministru al justiţiei în fostul cabinet Berlusconi, este autorul tuturor legilor cu adresă prin care Silvio Berlusconi a fost pus la adăpost de orice risc în procesele de corupţie care i-au fost intentate.

    Conform Reuters, Alfano va încerca să impună în guvern toate politicile dorite de Berlusconi – începând cu măsuri de reducere a taxelor, prielnice afacerilor acestuia – întrucât este în măsură să prăbuşească guvernul dacă acesta nu se conformează dorinţelor fostului prim-ministru. În campania electorală, Silvio Berlusconi le-a promis alegătorilor returnări de taxe în valoare de 4 mld. euro dacă va ajunge din nou la putere.

    Enrico Letta s-a declarat deja favorabil unei relaxări fiscale şi a accentuat că intenţiile sale, ca reprezentant al social-democraţiei, vizează relansarea economică, inclusiv prin politici la nivel european, în locul austerităţii susţinute promovate de cabinetul Mario Monti. Rămâne de văzut dacă Berlusconi va continua să susţină şi ieşirea Italiei din zona euro şi întoarcerea la liră, ca în vara trecută, când încerca să preseze astfel Banca Centrală Europeană să garanteze datoria suverană a statelor zonei euro şi să tipărească bani pentru a susţine economia acestora (nu că BCE n-ar fi făcut asta între timp).

    “Italia moare dacă are parte numai de austeritate”, a afirmat Letta, care a promis că dacă măsurile guvernului său nu vor avea succes în 18 luni, îşi va da demisia. Imediat după numire, Letta a plecat la Berlin şi apoi la Paris. Poziţia lui în favoarea unor politici de stimulare a economiei a fost salutată de preşedintele François Hollande, dar şi cancelarul Angela Merkel a primit bine declaraţia lui Letta că “nu vrem o Europă care permite escaladarea îndatorării” şi asigurările lui că Italia va respecta ţintele de reducere a datoriei fixate de UE.

  • Ministrul francez Moscovici a adormit la o şedinţă de criză, în timp ce Merkel a respins cererile unui preşedinte disperat

    În aceeaşi  lună, la negocierea pla nului pentru salvarea micii eco nomii cipriote ministrul fran cez de finanţe Pierre Moscovici a adormit. A căzut în sarcina di rec torului general al FMI, franţu zoaica Christine Lagarde, să-l trezească. 

    Acestea sunt două poveşti care cir culă în mediile diplomatice foarte su gestive pentru direcţia în care înclină balanţa puterii de decizie în Europa. Este adevărat că Uniunea Europeană are nevoie de un leadership puternic, ce ea ce oferă, evident, acum Germania, dar şi o contragreutate care să ponde reze „puritanismul“ ideologiei econo mice germane.

    Acest rol, oarecum secundar, a ajuns să-l joace în ultimii ani Franţa, când va unul dintre actorii principali în pro iectul european născut din cenuşa celui de-al Doilea Război Mondial.

    Dar imaginea şefei FMI trezindu-l pe Moscovici, unul dintre oficialii de top ai Franţei, la o şedinţă de criză ilustrează întrebarea al cărei răspuns îi tulbură pe diplo maţii europeni: Ce s-a întâmplat cu vocea Franţei în Europa?

    „Se poate vedea o prezenţă tot slabă, dispariţia treptată a Franţei din toa te elementele care privesc agenda econo mică“, a explicat pentru agenţia Thom son Reuters Fredrik Erixon, direc torul Centrului European pentru Poli tică Economică Internaţională.

    Toate stirile sunt pe zf.ro