Tag: Marea Neagra

  • Radarele NATO au interceptat avioane ruseşti în Marea Neagră şi în Marea Baltică

    NATO a trimis avioane de luptă de mai multe ori în această săptămână pentru a intercepta avioane ruseşti în apropierea spaţiului aerian al alianţei. Interceptările au avut loc în Marea Baltică şi în Marea Neagră, anunţă CNN.

    Avioanele de vânătoare NATO staţionate atât în regiunea Mării Baltice, cât şi în cea a Mării Negre, au acţionat „de mai multe ori în ultimele patru zile” pentru a urmări şi intercepta aeronave ruseşti în apropierea spaţiului aerian al alianţei, potrivit unei declaraţii postate de Comandamentul Aerian Aliat al NATO.

    Radarele NATO au urmărit mai multe aeronave neidentificate deasupra Mării Baltice şi a Mării Negre începând de marţi. NATO a precizat că aeronavele ruseşti deseori „nu transmit un cod transponder care să indice poziţia şi altitudinea lor, nu depun un plan de zbor sau nu comunică”.

    În regiunea baltică, avioane de vânătoare din Polonia, Danemarca, Franţa şi Spania au fost folosite în diferite momente pentru a intercepta şi identifica aeronavele care se apropiau. În regiunea Mării Negre, aeronave din România şi Marea Britanie au fost utilizate pentru a merge după aeronave necunoscute care se apropiau de spaţiul aerian aliat, se arată în comunicat.

    NATO a precizat că avioanele ruseşti nu au intrat niciodată în spaţiul aerian al alianţei, iar „interceptările au fost efectuate într-un mod sigur şi de rutină”.

  • Undă verde pentru cea mai mare tranzacţie din energie din ultimii ani: Ministerul Energiei aprobă achiziţia participaţiei ExxonMobil în proiectul de gaze din Marea Neagră de către Romgaz pentru 1 mld. dolari. Semnarea, cel mai probabil pe 3 mai

    Ministerul Energiei, acţionar majoritar al producătorului şi furnizorului de gaze naturale Romgaz (SNG), a aprobat joi în adunarea generală a acţionarilor achiziţia participaţiei americanilor de la ExxonMobil în perimetrul de mare adâncime Neptun Deep din Marea Neagră, potrivit unui raport publicat la Bursa de la Bucureşti.

    Acest lucru înseamnă că cea mai mare tranzacţie din ultimii ani din energie, una de circa 1 mld. dolari, urmează să fie semnată în curând. Cel mai probabil chiar pe 3 mai, potrivit unor surse de la AGA.

    Astfel, joi Ministerul Energiei a aprobat pentru doua oară achiziţia Exxon după ce prima aprobare, din decembrie 2021, a fost întârziată din cauza apariţiei unor taxe care au apărut în perioada de negociere şi despre care Ministrul Energiei Virgil Popescu spunea la o conferinţă în februarie că au fost rezolvate şi că Romgaz nu va plăti nimic în plus.

    Valoarea tranzacţiei este de 1,06 mld. dolari, iar Romgaz trebuie să depună o garanţie de 106 mil. dolari imediat. În urmă cu o lună conducerea Romgaz spunea că finalizarea tranzacţiei va avea loc în trimestrul al doilea. Romgaz a cumpărat 50% din proiectul de gaze din Marea Neagră, cealaltă parte fiind deţinută de OMV Petrom.

    Romgaz a anunţat la finele lunii octombrie că a finalizat negocierile cu americanii de la Exxon pentru preluarea participaţiei de 50% din perimetrul de mare adâncime Neptun Deep din Marea Neagră, devenind astfel partener cu OMV Petrom în cel mai mare proiect energetic offshore local.

    ExxonMobil, alături de OMV Petrom, compania care deţine restul acţiunilor din Neptun Deep, au investit deja 1,5 miliarde de dolari în faza de explorare.

    Pe de altă parte, acţionarii au aprobat contractarea unui împrumut de 325 mil. euro de la una sau mai multe bănci pentru finanţarea unei părţi din preţul tranzacţiei. Tot joi acţionarii SNG au aprobat dividendul de 3,62 lei pe acţiune din profitul pe 2021, echivalentul unui randament de 8,6%.

    Romgaz are 172 mld. lei capitalizare, în contextul în care acţiunile SNG înregistrează o creştere de 16% de la începutul anului, pe fondul unor tranzacţii de 240 mil. lei, arată datele BVB.

     

  • Marea Neagră devine vitală în operaţiunile războiului din Ucraina

    Importanţa Mării Negre creşte în operaţiunile războiului din Ucraina, după ce România şi Bulgaria au decis să interzică accesul navelor ruseşti în porturile lor. În plus, Moscova, nava amiral a Flotei Ruse de la Marea Neagră, un simbol al dominaţiei ţării asupra regiunii şi o puternică maşinărie de război a fost scufundată de rachetele ucrainenilor.

    Autorităţile din Bulgaria au anunţat, vineri, că interzice accesul în porturile maritime şi fluviale ale ţării tuturor navelor înmatriculate sub pavilion rusesc, precum şi tuturor navelor care şi-au schimbat registrul încât să fie înmatriculate sub numele unei alte ţări după data de 24 februarie 2022, conform Administraţiei Maritime a Bulgariei, citată de agenţia de presă Novinite. Interdicţia a fost  introdusă pe baza unui regulament european adoptat în cadrul celui de-al cincilea pachet de măsuri restrictive ale UE împotriva Rusiei. Autorităţile din România au anunţat şi ele că nicio navă înmatriculată în Rusia nu va mai putea să acosteze în porturile româneşti de la Marea Neagră sau de pe Dunăre începând de duminică, 17 aprilie, a anunţat Autoritatea Navală Română. Se interzice accesul în porturile româneşti a oricărei nave înmatriculate sub pavilionul Rusiei, inclusiv al navelor care şi-au schimbat pavilionul rusesc în pavilionul oricărui alt stat sau care şi-au schimbat înmatricularea în Rusia în înmatricularea în oricare alt stat, după 24 februarie 2022″, a trasmis Autoritatea Navală Română într-un comunicat de presă.

    În cazul ambelor ţări, excepţii se fac în cazul achiziţionării, importului sau transportului în UE de gaze naturale şi petrol, inclusiv produse petroliere rafinate, titan, aluminiu, cupru, fier, nichel, paladiu, minereu de fier şi achiziţionarea anumitor produse chimice şi din fier; import sau transport de produse farmaceutice medicale agricole şi alimentare, inclusiv grâu şi îngrăşăminte în scopuri umanitare transport de combustibil nuclear sau alte bunuri.

     Care sunt strict necesare funcţionării instalaţiilor nucleare în scopuri civile achiziţionarea, importul sau transportul în UE de cărbune sau alte substanţe solide combustibili fosili până la 10 august 2022.

    În ciuda afirmaţiilor Rusiei că un incendiu a izbucnit accidental pe navă, oficialii americani au confirmat vineri că două rachete ucrainene Neptune au lovit nava Moscova, ucigând un număr necunoscut de marinari şi trimiţând-o pe fundul Mării Negre, scrie cotidianul New York Times.

    Moscova a fost mândria Flotei Rusiei de la Marea Neagră, un simbol al dominaţiei ţării asupra regiunii şi o puternică maşină de război care a fost folosită pentru a lansa rachete de croazieră de precizie în Ucraina.

    Scufundarea navei a fost o lovitură gravă pentru flota rusă şi o demonstraţie dramatică a erei actuale a războiului în care rachetele trase de pe ţărm pot distruge chiar şi cele mai mari şi mai puternice nave, scrie cotidianul citat.

    De asemenea, aceasta este cea mai semnificativă pierdere în luptă pentru orice marină a unei ţări din 1982, când Forţele Aeriene din Argentina au scufundat un distrugător de rachete ghidate britanic şi alte nave în timpul Războiului Falkland, conform NY Times.

  • Cum se va împărţi gazul de 200 mld. euro din Marea Neagră. Statul a renunţat la a-i obliga pe producători să vândă 50% din volume în România. Ce pune în loc?

    Ministrul energiei dă asigurări că gazul din Marea Neagră va ajunge mai întâi la români în case şi apoi în regiune, dar în acelaşi timp obligaţia producătorilor de a vinde jumătate din volume  În România a fost scoasă din lege. Au fost introduse însă alte pârghii de control. Vor fi de ajuns?

    La finalul săptămânii trecute, proiectul de Lege Offshore, esenţial pentru deblocarea resurselor din Marea Neagră, a fost depus în parlament. Iniţiatorii proiectului sunt Nicolae-Ionel Ciucă, premierul României, Marcel Ciolacu, preşedintele PSD, Virgil Popescu, ministrul energiei, dar şi Kelemen Hunor şi Varujan Pambuccian. Una dintre schimbările majore pe care proiectul le include este renunţarea la obligaţia producătorilor de a vinde 50% din cantităţile extrase în România.

    „Pe toată durata derulării acordurilor petroliere referitoare la perimetre petroliere offshore şi onshore de adâncime, titularii acordurilor, inclusiv operatorii economici afiliaţi acestora au dreptul de a comercializa în mod liber hidrocarburile produse din perimetrele petroliere respective, la preţurile şi în cantităţile determinate de către aceştia, în acord cu legislatia naţională precum şi cu principiile Uniunii Europene de piaţă liberă“, se arată în proiect. Mai mult, nu se vor putea impune restricţii de preţ, comercializare, ofertare sau vânzare după data de 31 decembrie 2022, singurul caz în care statul poate interveni fiind cel al unei crize energetice.

    Apar însă câteva prevederi importante. „În vederea protejării siguranţei energetice a României, contractele bilaterale de tran­zacţionare a cantităţilor de gaze exploatate din perimetrele reglementate de prezenta lege vor fi notificate spre avizare Autorităţii Naţionale de Reglementare a Energiei“, se mai arată în proiectul de lege. Mai departe, pentru contractele bilaterale, „Statul Român prin Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale – A.N.R.S.P.S va avea drept de preemţiune pentru achiziţionarea cantităţilor de gaze ce urmează a fi tranzacţionate, în condiţiile con­tractuale negociate de cei doi operatori economici.“

    Pe perioada duratei acordurilor petroliere, statul îşi ia însă angajamentul să nu mai schimbe regulile jocului în timpul jocului. În acest moment, pentru producţia de gaze a României, companiile implicate în extracţie trebuie să vândă pe bursă 40% din cantităţile extrase, obligaţie prelungită până în 2023.

    „Este un pas important pentru că măcar încep să facă ceva în direcţia deblocării acestor surse“, spun specialiştii din domeniul gazelor, care se menţin rezervaţi în legătură cu oportunitatea renunţării la acel procent de 50% din cantităţi alocat pieţei interne. Accesul la resurse a devenit unul dintre cele mai importante atribute ale stabilităţii economice odată cu izbucnirea războiului din Ucraina, România fiind caracterizată în acest context de scăderea accentuată a producţiei interne de gaze şi deci a creşterii dependenţei de importuri. Anul trecut, consumul intern de gaze a crescut cu circa 2%, până la 12,2 miliarde de metri cubi, producţia scăzând la 8,6 miliarde de metri cubi, un minim istoric. Problema este că ascensiunea făcută de importuri s-a suprapus cu scumpirea istorică a gazului. Concluzia? Factura României pentru gazul importat a ajuns la peste 1 miliard de dolari, aproape triplu faţă de nivelul din 2020, când s-a achitat un preţ de 365 de milioane de dolari, potrivit calculelor făcute de ZF. Pentru anul acesta, OMV Petrom, care alături de Romgaz asigură aproape în totalitate producţia internă de gaze a României, estimează o diminuare suplimentară a cantităţilor de gaze extrase de peste 10%.

    „Gaze româneşti pentru români! Noua lege offshore a fost depusă astăzi la parla­ment. Este foarte important că am reuşit să avem susţinerea unei majorităţi pentru o lege atât de importantă, care va fi adoptată în procedură de urgenţă“, a spus pe Facebook Virgil Popescu, ministrul energiei.

    Potrivit informaţiilor existente, întreaga zonă economică românească a Mării Negre ar fi rezerve de 200 de miliarde de metri cubi. La preţurile de acum, această pungă de gaze valorează 200 de miliarde de euro.

    „Războiul din Ucraina ne arată, mai mult ca niciodată, că accesul la propriile resurse este fundamental. România se bazează într-o mare măsură pe gaze naturale, atât economic, cât şi din perspectiva energetică, gazele reprezentând circa 30% în mix-ul energetic primar“, spune Christina Verchere, CEO al OMV Petrom, singurul producător local de petrol şi gaze, în cea mai nouă ediţie a anuarului ZF Energie.

    La rândul său, Virgil Popescu dă asigurări că gazul va ajunge la români în case. „La perimetrul Neptun Deep vor în­cepe lucrările anul viitor şi primele gaze naturale vor veni cel mai devreme la sfârşitul anului 2026 – începutul anului 2027. Da, aşa cum am spus, românii vor avea gaz ro­mânesc în case. Şi nu numai! România va avea surplus de gaze naturale, practic du­blându-şi producţia cu mult peste necesarul actual de consum intern. Şi un alt aspect foarte important: ţara noastră va deveni un furnizor de securitate energetică regională!“

  • Marea Neagră nu va mai fi la fel. Institutul pentru Studiul Războiului: Scufundarea navei Moskva va duce la schimbarea completă a tacticilor marinei ruse

    Posibila capacitate demonstrată a Ucrainei de a ţinti navele de război din Marea Neagră ar putea schimba tiparele de operare ale Rusiei, forţând-o să desfăşoare în Marea Neagră mijloace suplimentare de apărare aeriană şi/ sau să retragă navele din apropierea coastei, a declarat Institutul pentru Studiul Războiului în cel mai recent raport al său.

    Pierderea navei Moskva – indiferent dacă a fost cauzată de o lovitură ucraineană sau de un accident – este o “victorie majoră de imagine şi moral pentru Ucraina”, susţine institutul.

    Ambele explicaţii pentru scufundarea navei Moskva indică posibile deficienţe ruseşti – fie o apărare aeriană slabă, fie proceduri de siguranţă şi control al avariilor la un nivel extrem de slab pentru nava amiral a Flotei Mării Negre.

    Institutul a adăugat că pierderea navei de război va reduce capacitatea Rusiei de a efectua lovituri cu rachete de croazieră, dar este “puţin probabil să dea o lovitură decisivă operaţiunilor ruseşti în ansamblu”.

    Rolul principal al navei Moskva a fost probabil efectuarea de lovituri de precizie cu rachete de croazieră Kalibr asupra unor centre logistice sau aerodromuri, a adăugat raportul. Aceste lovituri ruseşti au fost eficiente, dar limitate ca număr în comparaţie cu loviturile aeriene şi rachetele de croazieră lansate de la sol pe tot parcursul invaziei, iar pierderea navei Moskva este puţin probabil să fie o lovitură decisivă pentru campania rusescă.

    Cu toate acestea, capacitatea posibil demonstrată a Ucrainei de a ţinti navele de război ruseşti în Marea Neagră ar putea schimba tiparele de operare ruseşti, forţându-le fie să desfăşoare mijloace aeriene şi de apărare suplimentare în grupul de luptă din Marea Neagră, fie să retragă navele din poziţiile din apropierea coastei ucrainene.”

  • Cât de mare pierdere este pentru Rusia scufundarea crucişătorului Moskva: Ce s-a întâmplat cu echipajul şi cu capacităţile militare ale Rusiei în Marea Neagră

    Rusia a confirmat că crucişătorul de rachete Moskva, nava amiral a Flotei sale din Marea Neagră, s-a scufundat în timp ce era remorcat în port, în urma a ceea ce a declarat că a fost un incendiu şi explozii care au implicat muniţia depozitată la bord, scrie Reuters. 

    Ucraina spune că soarta Moskva a fost pecetluită de un atac cu rachete lansat de forţele sale de pe coastă, care a sfâşiat corpul masiv al navei din epoca sovietică. Ministerul rus al Apărării nu a confirmat această versiune a evenimentelor. Reuters nu poate verifica afirmaţiile niciuneia dintre părţi.

    Iată ce ştim şi ce înseamnă (şi ce nu înseamnă) scufundarea pentru pregătirea de luptă a Rusiei:

    DE CE CAPACITĂŢI PRIVEAZĂ RUSIA ÎN URMA SCUFUNDĂRII?

    Rusia are sisteme puternice de apărare aeriană desfăşurate în Crimeea, pe care a confiscat-o de la Ucraina în 2014, dar Moskva era capabil să asigure protecţie de apărare aeriană mobilă şi cu rază lungă de acţiune pentru întreaga Flotă a Mării Negre şi era un centru de comandă şi control plutitor. Pierderea sa degradează apărarea aeriană a flotei, în special în misiunile cu rază lungă de acţiune.

    CE S-A ÎNTÂMPLAT CU ECHIPAJUL?

    Nava avea un echipaj de aproximativ 500 de marinari care, potrivit Rusiei, au fost evacuaţi cu succes pe alte nave înainte de a fi readuşi vineri în portul lor de origine, Sevastopol, în Crimeea. Ucraina a sugerat că este posibil să fi existat victime, dar Rusia nu a spus încă nimic pe această temă.

    VA SCHIMBA ACEASTĂ PIERDERE CURSUL CONFLICTULUI DIN UCRAINA?

    Este puţin probabil, dar Ministerul britanic al Apărării spune că pierderea sa va determina probabil Rusia să îşi revizuiască poziţia navală din Marea Neagră. Oficiali americani, vorbind sub protecţia anonimatului, au declarat că, deşi scufundarea va avea un impact simbolic şi va ridica potenţial întrebări cu privire la capacităţile navale ale Rusiei pe termen lung, este puţin probabil să aibă un impact major asupra cursului conflictului. Marina rusă nu a jucat până acum un rol important.

    Un oficial american a declarat că Rusia şi-a folosit navele de război doar în mod limitat, pentru a efectua lovituri ocazionale şi pentru a realimenta trupele din sud. Rusia îşi păstrează dominaţia navală în regiunea imediată, iar nava Moskva a fost echipată pentru a distruge navele inamice pe mare, însă din marina ucraineană a rămas foarte puţin.

    ÎŞI VA SCHIMBA ACUM MARINA RUSĂ MODUL ÎN CARE OPEREAZĂ ŞI CONTEAZĂ ACEST LUCRU?

    Da, dar această schimbare nu este văzută ca fiind extrem de semnificativă. După ce a început incendiul de pe Moskva, despre care oficialii americani cred că a fost probabil un atac ucrainean, aproximativ cinci nave de război ruseşti din partea de nord a Mării Negre s-au îndepărtat mai mult de coastă, la aproximativ 80 de mile marine. Dar oficialii americani au declarat că, în opinia lor, aceste nave erau încă capabile să efectueze lovituri în Ucraina de la acea distanţă şi era mai puţin probabil să fie vizate de ucraineni la o distanţă atât de mare de coastă. Institutul pentru Studiul Războiului (Institute for the Study of War – ISW), un think tank cu sediul la Washington, a declarat că abilitatea armatei ucrainene de a lovi navele de război ruseşti din Marea Neagră ar putea forţa Marina rusă să desfăşoare apărare aeriană suplimentară şi alte mijloace de protecţie.

    A FOST MOSKVA DESTINAT SĂ JOACE UN ROL ÎN CONFLICTUL ÎN DESFĂŞURARE?

    Nu este clar, dar unii analişti spun că ar fi putut contribui la sprijinirea unei posibile debarcări amfibii ruseşti în portul ucrainean Odesa, care nu a avut loc încă din cauza rezistenţei forţelor ucrainene. Scufundarea acestuia poate fi considerată în unele părţi din Ucraina ca reducând şansele unui astfel de asalt şi permiţând Ucrainei să îşi redistribuie o parte din forţe în altă parte.

    POATE RUSIA SĂ ÎNLOCUIASCĂ CU UŞURINŢĂ CAPACITĂŢILE LUI MOSKVA

    Nu. Rusia are alte două nave din aceeaşi clasă, Mareşalul Ustinov şi Varyag, care servesc în cadrul flotelor ruseşti din Nord şi, respectiv, din Pacific. Turcia, care controlează accesul la Marea Neagră prin Bosfor, nu le va lăsa să intre în timp de război.

    A FOST MOSKVA ÎNARMAT CU ARME UNICE?

    Nu. Avea rachete anti-navă şi rachete sol-aer, dar nu era dotată cu rachete de croazieră Kalibr de ultimă generaţie ale Rusiei sau cu rachete hipersonice.

     

  • Marea Neagră nu va mai fi la fel. Institutul pentru Studiul Războiului: Scufundarea navei Moskva va duce la schimbarea completă a tacticilor marinei ruse

    Posibila capacitate demonstrată a Ucrainei de a ţinti navele de război din Marea Neagră ar putea schimba tiparele de operare ale Rusiei, forţând-o să desfăşoare în Marea Neagră mijloace suplimentare de apărare aeriană şi/ sau să retragă navele din apropierea coastei, a declarat Institutul pentru Studiul Războiului în cel mai recent raport al său.

    Pierderea navei Moskva – indiferent dacă a fost cauzată de o lovitură ucraineană sau de un accident – este o “victorie majoră de imagine şi moral pentru Ucraina”, susţine institutul.

    Ambele explicaţii pentru scufundarea navei Moskva indică posibile deficienţe ruseşti – fie o apărare aeriană slabă, fie proceduri de siguranţă şi control al avariilor la un nivel extrem de slab pentru nava amiral a Flotei Mării Negre.

    Institutul a adăugat că pierderea navei de război va reduce capacitatea Rusiei de a efectua lovituri cu rachete de croazieră, dar este “puţin probabil să dea o lovitură decisivă operaţiunilor ruseşti în ansamblu”.

    Rolul principal al navei Moskva a fost probabil efectuarea de lovituri de precizie cu rachete de croazieră Kalibr asupra unor centre logistice sau aerodromuri, a adăugat raportul. Aceste lovituri ruseşti au fost eficiente, dar limitate ca număr în comparaţie cu loviturile aeriene şi rachetele de croazieră lansate de la sol pe tot parcursul invaziei, iar pierderea navei Moskva este puţin probabil să fie o lovitură decisivă pentru campania rusescă.

    Cu toate acestea, capacitatea posibil demonstrată a Ucrainei de a ţinti navele de război ruseşti în Marea Neagră ar putea schimba tiparele de operare ruseşti, forţându-le fie să desfăşoare mijloace aeriene şi de apărare suplimentare în grupul de luptă din Marea Neagră, fie să retragă navele din poziţiile din apropierea coastei ucrainene.”

  • Preşedintele PSD, Marcel Ciolacu: Legea Offshore va fi depusă vineri în Parlament. Statul va câştiga 60%, iar OMV şi Romgaz 40% din beneficiile gazului din Marea Neagră

    Preşedintele PSD, Marcel Ciolacu, a declarat că proiectul Legii Offshore va fi depus vineri în Parlament şi că statul român va câştiga 60% din beneficiile gazului din Marea Neagră, iar companiile, OMV şi Romgaz, 40%.

    „Cert este – statul român va câştiga 60%, companiile OMV şi Romgaz, companie de stat, 40% din beneficiile din gazul din Marea Neagră. Noutatea este şi această abordare pe onshore, de mare adâncime, acele zăcăminte majore la mare adâncime descoperite în judeţul Buzău, în judeţul Brăila”, a afirmat Ciolacu într-o emisiune la DC News.

    Preşedintele PSD a adăugat că statul român va fi prioritar la accesul la gaze. ”Întâi cumpără statul român şi companiile româneşti acest gaz, apoi se poate exporta surplusul”.

    „Mâine, sub semnătura mea, a domnului prim-ministru Nicolae Ciucă şi a domnului preşedinte Kelemen Hunor va fi depusă, la Parlament, Legea Offshore, astfel încât să ne încadrăm în perspectiva ca cel târziu în 2027 din Marea Neagră să fie scoase primele gazer”, a spus joi Ciolacu.

     

  • O şansă de 200 de miliarde de euro este pe masa României. Va profita de ea?

    În ultimii cinci ani în România nu s-a mai montat nicio turbină eoliană. În ultimii cinci ani producţia de gaze a României a scăzut cu 20%. În ultimii trei ani România a devenit importator net de energie. În ultimul an, România a plătit pentru gazul rusesc un miliard de dolari, triplu faţă de 2020.

    În acest moment, gazul care zace degeaba îngropat în Marea Neagră valorează peste 200 de miliarde de euro. Acum, proiectele de energie verde care pot deveni realitate adună 10 miliarde de euro. Investitorii sunt aliniaţi. După atâtea oportunităţi pierdute, îşi mai permite România să rateze încă o şansă istorică în energie?

    „Nu este vorba despre cât mai putem noi aştepta, OMV Petrom, ci despre cât mai poate aşteapta România. Acum România importă 30% din necesarul de gaz, iar la finalul deceniului ar putea ajunge la 50%. Şi nu trebuie să fie aşa. Deci întrebarea reală este cât mai aşteaptă România“, a spus Christina Verchere, CEO al OMV Petrom, întrebată fiind dacă răbdarea OMV, grupul austriac care deţine pachetul de control din OMV Petrom, ajunge la final în ceea ce priveşte implicarea în proiectul Neptun Deep din Marea Neagră.

    OMV Petrom este unicul producător local de petrol şi gaze. Din 2008, compania alături de americanii de la ExxonMobil au început dezvoltarea blocului Neptun Deep din Marea Neagră, până în 2016 peste 1,5 miliarde de euro fiind investite în operaţiuni de explorare la mare adâncime. În 2018 însă, statul român a decis modificarea Legii Offshore, lucru care ulterior a dus la blocarea proiectului şi exitul americanilor din Neptun Deep. „Dacă aveam Legea Offshore corectă în 2018, Neptun Deep ar fi produs până la finalul acestui an. Doar asta ne arată cât de important este să avem legislaţia corectă. Proiectul doar aşteaptă legislaţia pentru a începe dezvoltarea.”

    Timingul este incredibil. Odată cu invadarea Ucrainei de către Rusia, gazul a devenit un bun de lux, fiind zile în care acesta s-a tranzacţionat la uluitorul preţ de 3.500 dolari pe mia de metri cubi. Doar pentru comparaţie, preţul de import al României pentru gazul rusesc era în decembrie, anul trecut, de circa 445 de dolari pe mia de metri cubi. Desigur, de la începutul războiul, preţul gazului a fluctuat în funcţie de presiunea din conductele de transport, dar la mijlocul săptămânii trecute, la Bursa de la Viena, acolo unde este indexată şi producţia românească de gaz natural, preţul era de circa 97 de euro pe MWh. La acest nivel de preţ, rezervele de gaze din Marea Neagră, evaluate la 200 de miliarde de metri cubi, ar avea o valoare de piaţă de peste 200 de miliarde de euro.

    Din această pungă de 200 de miliarde de metri cubi, care înseamnă consumul intern al României timp de 16-17 ani, 80 de miliarde de metri cubi sunt în blocul Neptun Deep, acolo unde operator va fi OMV Petrom, jumătate din producţie urmând să îi revină statului român, prin Romgaz. La începutul săptămânii trecute, Romgaz a anunţat pe Bursa de la Bucureşti că se îndreaptă spre finalul tranzacţiei cu gigantul Exxon privind achiziţia participării americanilor în proiectul de gaze de la Marea Neagră. Valoarea tranzacţiei este de 1,06 mld. dolari, iar Romgaz trebuie să depună o garanţie de 106 mil. dolari imediat. Conducerea Romgaz a menţionat că finalizarea tranzacţiei va avea loc în trimestrul al doilea.

    „Ne ia 9-12 luni pentru decizia finală şi apoi patru ani până la primul gaz. Asta arată cât de mult contează climatul investiţional. Astfel de proiecte durează foarte mult“, a mai spus Verchere. Potrivit primelor estimări, lansarea proiectului ar putea genera în prima fază investiţii de 4 miliarde de euro.

    „România va avea gaze şi din alte surse iarna viitoare, inclusiv din Marea Neagră. Exploatarea gazelor din Marea Neagră a început deja, de către cei de la compania Black Sea Oil & Gas (proiectul din zona de mică adâncime a Mării Negre). Se fac deja teste pentru a introduce prima moleculă de gaz în sistemul naţional de transport. Începând de anul acesta vom avea un miliard de metri cubi de gaze în plus. Cei de la Romgaz vor finaliza în cel mai scurt timp preluarea perimetrului Neptun Deep, de la cei de la Exxon. Prin această tranzacţie, cei de la Romgaz preiau şi tehnologia şi contractele aferente pentru începerea lucrărilor, ca în 2026 să avem deja gaze naturale, pentru a fi folosite cât mai mult în România”, a anunţat la rândul său, pe Facebook, Virgil Popescu, ministrul energiei.

    Astfel, în cinci ani de zile, România promite să facă ce nu a reuşit în 30 de ani. Ce riscă dacă ratează şi această şansă? În mod ilogic, România va alimenta conturile intermediarilor Gazprom, sabotându-şi conştient un statut unic la nivel european, acela de producător semnificativ de gaze naturale. Mai mult, în contextul tranziţiei energetice, fenomen accelarat chiar de războiul de la graniţă, gazul va juca un rol cheie în domenii precum hidrogenul sau producerea de energie electrică cu emisii reduse de carbon. Dacă alege din nou să nu facă nimic, producţia de gaz natural a României va continua să scadă. Doar în ultimii cinci ani, România a pierdut 20% din producţia sa internă de gaz natural, iar pentru anul acesta OMV Petrom deja a anunţat că va extrage cu 10% mai puţine gaze. OMV Petrom asigură jumătate din producţia internă de gaze naturale, aşa că impactul este major. Dar mai sunt şi alte cifre care ar trebui să scoată din amorţeală o clasă politică expertă în documente strategice, dar nu în proiecte concrete. Anul trecut, importurile de gaz ale României, în proporţie de peste 80% din Rusia, au fost de 3,7 miliarde de metri cubi, o creştere în volume de aproape 70%, după cum arată calculele BM făcute pe baza datelor Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Mai departe, consumul intern de gaze a crescut cu circa 2%, până la 12,2 miliarde de metri cubi, producţia scăzând la 8,6 miliarde de metri cubi, un minim istoric raportat de România. Problema este că ascensiunea făcută de importuri s-a suprapus peste scumpirea istorică a gazului. Concluzia? Factura României pentru gazul importat a ajuns la peste 1 miliard de dolari, aproape triplu faţă de nivelul din 2020 când s-a achitat un preţ de 365 de milioane de dolari, potrivit calculelor BM. Iar dependenţa energetică nu se poate traduce decât în preţuri tot mai mari şi în pârghii firave de intervenţie în sprijinul consumatorilor.


    „Nu este vorba despre cât mai putem noi aştepta, OMV Petrom, ci despre cât mai poate aşteapta România. Acum România importă 30% din necesarul de gaz, iar la finalul deceniului ar putea ajunge la 50%. Şi nu trebuie să fie aşa. Aşa că întrebarea reală este cât mai aşteaptă România.“

    Christina Verchere,CEO al OMV Petrom

     


    „Şocul costului energetic şi puseul inflaţionist îşi pun, nemijlocit, amprenta asupra puterii de cumpărare, ceea ce va subţia o putere de cumpărare deja fragilă. Pe cale de consecinţă, consumul, vector primordial al creşterii economice, se mişcă pe o gheaţă foarte subţire în 2022”, spune Bogdan Nichişoiu, rating manager, Coface România, într-un răspuns acordat publicaţiei noastre în urma unei solicitări privind consecinţele pe care le-ar putea avea asupra economiei creşterea barilului de petrol la 300 de dolari, după cum a ameninţat recent un politician de la Kremlin. Potrivit lui lui Nichişoiu, contribuţia „şocului energetic” în alimentarea puseului inflaţionist este deja materială, iar un nivel atât de ridicat al costului energiei nu ar face decât să înrăutăţească o situaţie deja îngrijorătoare. „Cred că este rezonabil să ne gândim la o încetinire a creşterii economice, nu aş exclude deloc, într-un cadru mai larg, scenariul stagflaţiei”, mai precizează el. Dincolo de măsurile punctuale de protecţie a consumatorilor, deciziile reale sunt întotdeauna cele îndreptate spre corectarea dezechilibrelor din zona ofertei, iar aici România are încă resurse semnificative. „Pe termen lung (5-10 ani), trebuie să ţintim indepedenţa energetică atât la nivelul spaţiului european – şi aici nu putem decât să aplaudăm iniţiative recente ale Comisiei Europene precum RePowerEU – cât şi la nivel intern. Astfel de schimbări majore de paradigmă necesită însă prezenţa statului ca dirijor al acestor schimbări profunde. Prin legislaţie, prin cadru fiscal, prin investiţii în infrastructură de transport, doar să numim sumar câţiva astfel de vectori”, subliniază reprezentantul Coface.

    UE importă 90 % din consumul său de gaze, aproximativ 45 % din importuri fiind din Rusia, acest procentaj fiind diferit de la un stat membru la altul. Importurile din Rusia reprezintă, de asemenea, 25% din importurile de petrol şi 45% din importurile de cărbune, arată datele Comisiei Euro­pene. În contextul marcat de războiul din Ucraina, CE a prezentat liniile generale ale unui plan, REPowerEU, menit să diminueze drastic această dependenţă în următorii 10 ani, dar şi să atenueze pe termen scurt povara facturilor la energie, amplificată de conflictul ruso-ucrainean. „REPowerEU va încerca să diversifice aprovizionarea cu gaze, să accelereze intro-ducerea gazelor din surse regenerabile şi să înlocuiască gazul pentru încălzire şi producerea de energie electrică. Astfel, până la sfârşitul anului, cererea UE de gaz rusesc s-ar putea reduce cu două treimi“, a anunţat recent Comisia Europeană. Dar acest context creează şanse pentru gazul românesc, dacă este extras în următorii cinci ani. „Să trecem cât mai repede la surse regenerabile de energie! Sursele regenerabile de energie sunt ieftine, curate şi potenţial nelimitate şi, în loc să finanţeze industria combustibililor fosili în altă parte, creează locuri de muncă aici. Războiul pe care îl duce Putin în Ucraina demonstrează urgenţa accelerării tranziţiei noastre către o energie curată“, spunea recent Frans Timmermans, vicepreşedintele executiv pentru Pactul verde european.

    Energia verde este astfel, după gaz, al doilea segment energetic cu poţential enorm de dezvoltare pe care România îl are la îndemână pentru a-şi echilibra deficitul de producţie şi pentru a redeveni exportator de energie în regiune. Ce arată însă statisticile europene? Dacă în 2016, România avea 3.028 MW montaţi în energie eoliană, anul trecut România avea 3.029 MW montanţi în parcuri de mori de vânt, piaţa locală reuşind uimitoarea performanţă de a nu face absolut nimic în acest domeniu cheie în ultimii cinci ani de zile. Pentru următorii 5-10 ani însă, oamenii din piaţă spun că potenţialul este enorm. Investitorii în energia verde din cel de-al doilea val spun la unison că bani sunt, România este extrem de atractivă prin profiturile pe care le poate întoarce, singurul lucru de care au nevoie fiind păstrarea regulilor jocului în timpul jocului. La fel ca la gazul natural, de altfel, acolo unde legislaţia a fost schimbată tot peste noapte. Într-un scenariu pesimist, dintre toate proiectele care se află acum în dezvoltare, circa 38.000 MW în eoliene şi solare, în următoarea decadă România ar putea acomoda circa 14.000 MW, echivalentul în capacitate a 10 centrale de la Cernavodă. Această capacitate, la un factor mediu de funcţionare de 25%, reprezintă circa 3.500 MW pe care România se poate baza. În bani, cei 14.000 MW înseamnă investiţii de aproape 10 miliarde de euro.

    „România poate deveni un campion al producţiei de energie verde. Este un moment propice, am trecut de start şi e momentul să fructificăm acest potenţial“, a spus Iuliana Pănescu, head of treasury în cadrul Premier Energy, în cadrul celei de-a 11-a ediţii a ZF Power Summit. „Un investitor se va uita mereu la rata profitului. În continuare, deşi sunt multe piedici, România prezintă o rată de rentabilitate foarte mare. De aceea vedem efervescenţa investitorilor. De aceea e România interesantă. Aici se fac bani, de aceea vedem investitori. Potenţial există, există un drive al autorităţilor. Rămâne să vedem cât va putea România integra din aceste capacităţi“, a mai precizat reprezentanta Premier Energy. Potrivit unei centralizări făcute de grupul Monsson, cel mai puternic dezvoltator de proiecte de energie verde din România, la acest moment sunt în dezvoltare circa 38.000 MW în proiecte verzi, eoliene şi solare, care au cel puţin un aviz obţinut. Capacitatea este uriaşă rapotată chiar întregul sistem energetic local, de circa 20.000 MW. „Nu banii sunt problema. Industria nu a stat să primească mereu mesaje din zona guvernării, dar sunt aşteptări că ne vom alinia cu ceea ce se întâmplă la nivel european. Proiectele mari sunt deja în dezvoltare de trei ani şi sunt aproape de finish. În momentul de faţă, în jur de 38.000 MW sunt în diverse stadii de dezvoltare, mă refer atât la vânt, fotovoltaic mare, cât şi partea de prosumatori. În cel mai pesimist scenariu, 14.000 MW din această capacitate se vor monta în următorii 10 ani“, a precizat Sebastian Enache, business development manager la Monsson-PLC. Potrivit acestuia, în 2022 se vor monta circa 200-300 MW pe zona de energie solară, una dintre probleme fiind însă disponibilitatea redusă a forţei de muncă. „Avem nevoie între 25.000 şi 35.000 de angajaţi până în 2030. Nu vedem o problemă a dezvoltării de proiecte, a finanţării proiectelor, ci pur şi simplu faza de construcţie. Anul acesta, cel puţin 200-300 MW fotovoltaic se vor construi. În următorii trei ani trebuie să angajăm urgent 10.000 de oameni pentru instalare şi montare“, a mai precizat Enache.

    Şi în cazul energiei verzi şi la fel în cazul gazului natural, investitori sunt, pentru prima dată problema nu mai sunt banii. „De-a lungul anului trecut am avut discuţii cu peste 100 de investitori din absolut toate continentele, care văd în România un potenţial foarte mare de investiţi, este foarte atractivă piaţa, însă până a lua decizia de a investi se uită la foarte multe aspecte. Nu este o problemă de bani, bani se găsesc peste tot”, spune Radu Mustaţă, sales director, Marsh România, broker de asigurări prezent la nivel global, care s-a lansat recent şi în activitatea de intermediere între dezvoltatori de proiecte şi finanţatori. Iar cum banii sunt, temerea cea mai mare este statul, riscul politic.

    „Investitorii întotdeauna ridică întrebări legate de istoria recentă, perioada 2012-2013 (anii de schimbare a schemei de sprijin pentru regenerabile). Nu am avut niciun investitor care să nu arate cu degetul ce s-a întâmpat în acea perioadă. De ce am investi acum? Care e situaţia diferită şi de ce perspectivele sunt mai bune acum decât în 2012? Facem muncă de convingere cu investitorii să le arătăm că există o strategie energetică, Planul Naţional Integrat în domeniul Energiei şi Schimbărilor Climatice (PNIESC), există nişte directive europene care ne ajută să ne implementăm aceste proiecte şi de-asta este un mediu investiţional mult mai favorabil acum”.

    La final, puterea este în mâinile statului, pentru că durata mare a investiţiilor în sectorul energetic le face dependente de stabilitate, de promisiuni pe termen lung. Iar într-un domeniu ca energia, care a schimbat 10 miniştri în ultimii 10 ani, este greu de crezut că abordarea pe termen lung există cu adevărat, nu doar în sutele de pagini de strategii pe care s-a pus praful. Întrebarea este dacă România îşi mai poate permite să rateze şi această şansă, încă una. Peste 200 de miliarde de euro sunt pe masă.

  • Alertă în Marea Neagră. Un obiect asemănător cu o mină a fost găsit plutind în apropiere de Istanbul

    Autorităţile turceşti au avertizat navele să se îndepărteze în timp ce o echipă de scafandri inspectează un „obiect asemănător unei mine” găsit plutind la nord de Istanbul, în apropiere de Marea Neagră.

    Echipa a securizat obiectul şi a început să îl dezactiveze, a anunţat Ministerul turc al Apărării pe Twitter.

    Pescarii au observat pentru prima dată obiectul în apropierea unei zone de acostare în partea superioară a strâmtorii Bosfor şi l-au raportat Gărzii de Coastă, a declarat pentru Reuters Direcţia Generală pentru Siguranţa Litoralului.

    Un purtător de cuvânt al direcţiei a confirmat un raport al ziarului Milliyet, potrivit căruia autorităţile au emis un anunţ prin radio pentru ambarcaţiuni, în care se spune că obiectul ar fi avut „forma unei mingi cu proeminenţe asemănătoare unui corn” şi că „este probabil să fie o mină”.

    Turcia are graniţe la Marea Neagră cu Rusia şi Ucraina, pe care Moscova a invadat-o luna trecută.

    Principala agenţie de informaţii a Rusiei a anunţat luni că mai multe mine au plutit în derivă în mare după ce s-au desprins de cablurile din apropierea porturilor ucrainene, o afirmaţie respinsă de Kiev ca fiind o dezinformare şi o încercare de a închide părţi ale mării.

    Marea Neagră este o arteră maritimă majoră pentru cereale, petrol şi produse petroliere.