BusinessMagazin

Tag: magazine

  • De la dorinţă, la afaceri de milioane de euro

    Antreprenorii timişoreni Raluca şi Răzvan Ştefănescu au decis să îşi unească şi anii de experienţă profesională pentru a lansa un business de familie la scurt timp după ce şi-au unit destinele. Aşa a luat naştere brandul românesc de cosmetice Cupio. Afacerea are ca obiect de activitate vânzarea de produse cosmetice – în special de manichiură şi make-up – şi de îngrijire personală, atât în mediul online, prin intermediul platformei cupio.ro, în România şi în celelalte pieţe din Uniunea Europeană, cât şi offline, printr-o reţea formată din 15 magazine proprii cu o suprafaţă totală de peste 800 de metri pătraţi, dar şi printr-o reţea de distribuţie în saloanele de înfrumuseţare. Platforma online şi reţeaua de distribuitori funcţionează sub umbrela Razadi SRL, iar unităţile proprii, sub Cupio International. Toate acestea au generat, în 2019, venituri cumulate de 11 milioane de euro, iar pentru anul acesta reprezentanţii businessului preconizează o creştere de 20% la nivel de grup. În ceea ce priveşte numărul de angajaţi, echipa Cupio numără în prezent 130 de persoane. În 2019, businessul a înregistrat 70.000 de clienţi noi. Profilul ţintă al clienţilor Cupio este format din femei cu vârste cuprinse între 18 şi 45 de ani, 60% provenind din mediul urban, iar majoritatea sunt profesioniste care lucrează în saloanele de înfrumuseţare.

    Cum au ajuns cei doi soţi timişoreni să lanseze o afacere în industria frumuseţii?
    Raluca Ştefănescu este absolventă a Facultăţii de Economie şi de Administrare a Afacerilor (FEAA) din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara (UVT), secţia Finanţe-Bănci, pe care a terminat-o în 2007. După ce şi-a finalizat studiile, ea a lucrat în trei multinaţionale vreme de patru ani, în domeniul vânzărilor de beauty, unde a pus bazele dezvoltării sale profesionale.
    Răzvan Ştefănescu a absolvit, tot în 2007, Facultatea de Geografie, secţia Geografie-Turism, iar apoi şi-a consolidat pregătirea teoretică printr-un program masteral axat pe dezvoltare şi amenajare turistică, din cadrul UVT. El se descrie drept autodidact şi spune că „toate cunoştinţele şi experienţa acumulate ulterior în mediul de business s-au datorat dorinţei şi perseverenţei de a învăţa şi a de mă dezvolta mereu”.
    La finalul celui de-al treilea an de facultate, Răzvan Ştefănescu a absolvit un curs acreditat de ghid turistic şi i s-a oferit posibilitatea să aplice ceea ce a învăţat în organizarea de excursii în Grecia pe perioada verii. A şi rămas acolo, timp de o lună, în anul 2006. La întoarcerea din Grecia, antreprenorului i s-a ivit ocazia să deschidă un magazin într-un centru comercial din Timişoara, unde a comercializat, în principal, produse pentru femei. „În 2006, la 22 ani, am avut oportunitatea extraordinară de a deschide un magazin (stand) de 16 metri pătraţi în centrul comercial Euro din Timişoara. Acela a fost începutul. Aşa mi-am dat seama că aceasta este direcţia pe care îmi doresc să o urmez”, povesteşte Răzvan Ştefănescu. Pasiunea pentru comerţ o moştenise din familie, de la părinţii săi care aveau şi ei un magazin în acel complex, unde vindeau cu preponderenţă produse cosmetice de larg consum. „Dar mi-am dat seama că, dacă vreau să mă evidenţiez, ar trebui să mă diferenţiez de magazinul lor şi aşa am început să aduc alt tip de produse din Bucureşti, Ungaria, produse nişate pe make-up, diverse accesorii de păr, accesorii pentru manichiură, produse ce nu se găseau în supermarket sau pe care le vindea toată lumea.”
    În 2007 a cunoscut-o pe cea care i-a devenit parteneră atât în viaţa personală cât şi în cea profesională. Cu magazinul a continuat până în 2011, când şi-au dat seama că, dacă îşi unesc forţele, vor dezvolta un business de succes împreună. Cei doi antreprenori încă deţin primul magazin, rebranduit între timp sub numele Cupio.
    Ideea de a dezvolta un business împreună cu Raluca a venit chiar în urma organizării nunţii. „Ne-am dat seama că facem o echipă extraordinară împreună. Şi chiar aşa s-a întâmplat. Acum, la opt ani de când am lansat brandul Cupio, suntem foarte mândri de evoluţia noastră şi ne bucură că am luat decizia corectă.” Experienţa în vânzări a Ralucăi dobândită în anii de lucru în multinaţionale, pusă laolaltă cu experienţa de până atunci a lui Răzvan în comerţ au dus la crearea brandului Cupio. „Deja aveam amandoi experienţă şi înţelegeam ce înseamnă furnizori, termene de plată, contabilitate primară, clienţi, organizarea banilor. Ştiam de pe atunci că internetul va fi viitorul, că am putea avea piaţă de desfacere în toată ţara dacă reuşim să avem un magazin online. Toţi aceşti factori ne-au convins şi ne-au impulsionat.”
    Investiţia iniţială în deschiderea businessului a fost de aproximativ 10.000-12.000 de euro, o parte provenind din economiile personale ale celor doi, iar restul, luaţi cu împrumut. Au început cu un singur angajat, care, printre altele, fotografia produsele din magazinul pe care îl aveau deja în centrul comercial, Raluca Ştefănescu fiind cea care le încărca apoi pe platforma site-ului. „Nu i-a fost deloc uşor să descrie fiecare produs în parte, mai ales că multe dintre produsele tehnice, în special cele pentru unghii, nu ştiam nici noi la ce folosesc”, povesteşte fondatorul businessului. 
    Acum însă, numărul angajaţilor a ajuns la 130, iar businessul este prezent în opt oraşe – Timişoara, Cluj, Arad, Constanţa, Suceava, Iaşi, Sibiu şi Bucureşti – prin cele 15 unităţi proprii. Până la finalul acestui an fondatorii plănuiesc alte cinci deschideri, oraşele vizate pentru extindere fiind Braşov, Târgovişte şi Bucureşti. Deschiderea unui magazin Cupio presupune o investiţie de peste 100.000 de euro.
    Fondatorii afacerii spun că trec printr-o perioadă efervescentă din punctul de vedere al parteneriatelor, adăugând periodic în reţea câte o nouă locaţie. În prezent, afacerea are colaborări cu câteva sute de saloane, atât din România cât şi din Italia, Germania, Belgia şi Franţa. „Faptul că în ultimii ani ne-am dezvoltat foarte mult nu arată decât că pe piaţa românească şi nu numai există cerere şi o creştere a puterii de cumpărare.” Potrivit lui Răzvan Ştefănescu, colaborarea cu saloanele partenere presupune o disciplină specifică, o centralizare a vânzărilor, o logistică riguroasă, un timing impecabil şi un grad semnificativ de predictibilitate a dezvoltării businessului. Un procent de 60% din vânzări vine din canalul online, iar restul de 40% este acoperit de magazinele Cupio şi de saloanele cu care businessul colaborează.
    În prezent, portofoliul businessului este alcătuit din peste 11.000 de produse fabricate în numeroase ţări din Europa, printre care Italia şi Germania, în SUA şi în Coreea de Sud, cu preţuri cuprinse între 3 şi 6.000 de lei, articolele încadrându-se cu preponderenţă pe segmentul de preţ medium – high. „În top sunt produsele de manichiură, însă produsele de machiaj vin puternic din spate, în 2019 înregistrându-se o creştere de 300% faţă de 2018.”
    Cât despre provocări, cei doi spun că acestea nu au lipsit niciodată, însă le privesc ca pe nişte teste: „Zilnic aveam teste de trecut. La început principala provocare a fost modul în care administram şi cheltuiam resursele financiare. Erau multe necunoscute şi încercam să facem faţă tuturor provocărilor. Am crescut sănătos, ne-am selectat cu atenţie furnizorii de servicii şi am învăţat din fiecare succes şi eşec”.
    Pentru a-şi menţine poziţia pe piaţă, în faţa competiţiei acerbe venite mai ales din partea retailerilor internaţionali, cei doi antreprenori spun că investesc constant în platforma online, în îmbunătăţirea continuă a gamei de produse, precum şi a serviciilor şi a materialelor educaţionale.
    Pentru anul acesta au bugetat o investiţie de 2 milioane de euro, atât pentru deschiderea noilor magazine şi a unui nou sediu, precum şi pentru dezvoltarea portofoliului de produse. De asemenea, ei spun că se reinventează periodic şi se adaptează la noile obiceiuri de cumpărături ale românilor, la schimbările din industia de beauty, precum şi la necesitatea de produse inovatoare şi la rapiditatea cu care circulă informaţia, la fel de importantă fiind adaptabilitatea la era digitală în care ne aflăm. „Metodele clasice de marketing nu mai funcţionează la fel, iar concurenţa nu mai vine doar din partea marilor branduri, ci şi din partea microbrandurilor create în ultimii ani”, subliniază Raluca Ştefănescu. În ceea ce priveşte competiţia, aceasta vine atât din industria de manichiură – branduri consacrate din România sau unele cunoscute în afara ţării – cât şi din cea de make-up, prin branduri internaţionale de renume: „Noi suntem cumva un brand atipic, deoarece avem şi produse esenţiale pentru profesioniştii din saloane (manichiură şi make-up), precum şi produse utilizate de consumatorul final, pasionatele de beauty”. În ultimii ani, reprezentanţii businessului au remarcat în rândul consumatorilor o nevoie mai mare de produse şi servicii de calitate, dar şi o creştere a cererii de educaţie profesională şi evoluţie constantă.
    Concluzia lui Răzvan Ştefănescu după opt ani de business este că nu există legi sau modele universal valabile care să garanteze reuşita, ci doar situaţii din care se poate învăţa ce a fost bine sau mai puţin inspirat pentru o anumită situaţie de business. El adaugă că o idee este fără valoare în piaţă dacă nu este pusă în aplicare. „Cel mai important este să începi şi să fii deschis la toţi ceilalţi factori externi care vor apărea inevitabil pe parcurs.” La rândul său, Raluca Ştefănescu notează că „din greşeli învăţăm şi devenim mai buni. Businessul se învaţă, nu se moşteneşte”.
    Piaţa locală de produse cosmetice şi îngrijire personală s-a apropiat de pragul de 5 miliarde de lei anul trecut, după ce a crescut cu aproape 9% comparativ cu 2018, potrivit datelor ZF obţinute de la jucătorii din piaţă, acesta fiind un nivel record pentru vânzările de parfumuri, creme şi produse de machiaj. Printre tendinţele remarcate în rândul consumatorilor se numără orientarea către produse mai scumpe, dar şi vizite mai dese la shopping, precum şi un volum mai mare de articole cosmetice achiziţionate, trenduri impulsionate de creşterile salariale din ultimii ani, care au dus la creşterea puterii de cumpărare. Schimbarea comportamentului de consum se poate observa din faptul că, spre exemplu, segmentul de lux a înregistrat cea mai mare creştere în 2019, aproape 22% comparativ cu anul anterior, avansul fiind susţinut atât de vânzările online, cât şi de cele offline, scrie ZF. Pe lângă creşterea numărului de magazine monobrand de lux în piaţa locală, amplasate în mallul Băneasa Shopping City din nordul Bucureştiului, o zonă unde locuiesc persoane cu venituri peste medie, şi online-ul a înregistrat o creştere puternică, ajungând să contribuie cu 8,7% la totalul vânzărilor de cosmetice şi parfumerie, după un plus de 28% în 2019 versus anul anterior. În ceea ce priveşte consumul, potrivit unei analize a companiei de cercetare de piaţă PMR din 2017 citată de ZF, un român cheltuie în medie 60 de euro pe an pe produse cosmetice şi de îngrijire, cu circa 13% mai mult decât în 2013. Cifrele poziţionează piaţa locală departe de Ungaria sau Cehia, care au valori de două ori mai mari, direct proporţionale cu salariile. Potrivit estimărilor din 2017, consumul local va ajunge, în 2022, la 77 de euro per capita. Avansul de aproape 30% din perioada următoare nu va fi însă suficient pentru a reduce decalajul care desparte România de ţări precum Cehia sau Ungaria, unde consumul per capita este dublu, scrie ZF. 

    Costul frumuseţii în Europa
    Piaţa europeană de produse cosmetice şi îngrijire personală este cea mai mare din lume, generând 78,6 miliarde de euro din vânzările în retail în 2018, potrivit platformei cosmeticseurope.eu. Cele mai mari pieţe europene din industrie sunt Germania (13,8 mld. euro), Franţa (11,4 mld. euro), Marea Britanie (10,9 mld. euro), Italia (10,1 mld. euro) şi Spania (7 mld. euro). Următoarele categorii de produse deţin cea mai mare pondere a pieţei europene de profil: îngrijirea pielii (20,39 mld. euro), articole de îngrijire personală (19,92 mld. euro), produse pentru îngrijirea părului (14,92 mld. euro), parfumuri
    (12,28 mld. euro) şi produse cosmetice decorative (11,07 mld. euro). Exporturile de produse cosmetice din Europa au totalizat 21,5 miliarde de euro (valoare comercială) în 2018. Franţa şi Germania au fost principalii exportatori ai Europei, exportând peste 10 miliarde de euro între ele şi reprezentând 50% din totalul exporturilor globale din Europa. Industria cosmetică şi de îngrijire personală aduce anual o valoare adăugată de cel puţin 29 de miliarde de euro pentru economia europeană. 11 miliarde de euro sunt acoperiţi direct, prin intermediul producţiei de produse cosmetice, iar 18 miliarde de euro indirect, prin intermediul lanţurilor de aprovizionare. Incluzând activitatea economică directă, indirectă şi indusă, industria sprijină peste 2 milioane de locuri de muncă.
    Industria de produse cosmetice şi îngrijire personală este un sector bazat pe ştiinţă şi extrem de inovator, care face investiţii mari în cercetare şi dezvoltare. Majoritatea companiilor mari din industrie cheltuiesc 5% din cifra de afaceri anuală (vânzări) în cercetare şi dezvoltare (în Europa). Presupunând că toate companiile din industria cosmetică cheltuiesc 5% din cifra de afaceri anuală în cercetare şi dezvoltare, cheltuielile totale pentru cercetare şi dezvoltare în Europa ar fi reprezentat un total de 2,35 miliarde de euro în 2017, scrie cosmeticseurope.eu. Trebuie menţionat faptul că, deoarece modelul de afaceri pentru desfăşurarea cercetării implică frecvent un parteneriat (de exemplu, între un producător de produse cosmetice şi un furnizor şi / sau un institut de cercetare), această cifră este posibil să fie subestimată. În Europa există cel puţin 77 de laboratoare de inovare ştiinţifică care efectuează cercetări în ceea ce priveşte produsele cosmetice şi de îngrijire personală.

  • De ce coronavirusul face ca hârtia igienică să dispară de pe rafturile magazinelor din unele dintre cele mai bogate ţări: are pur şi simplu de a face cu frica, „este reflexia unui stil de viaţă în care primează comoditatea“

    Coronavirusul a scos la iveală un indicator al vitezei cu care se răs­pândeşte panica şi frica de epi­demie şi al nivelului la care acestea ajung: hârtia igienică. Acest produs indispensabil unei gospodării normale a ajuns atât de rar în Hong Kong şi Singapore încât a devenit o nouă mo­nedă, este raţionalizat la vânzare în Australia şi SUA, iar în Japonia rolele de hârtie igienică sunt le­gate în toaletele magazinelor şi restaurantelor cu an­ti­furturi pentru biciclete pentru împiedicarea fur­turilor. Şi în Germania şi Olanda prăvăliile şi ma­gaziile mari se chinuie să facă faţă cererii pentru hârtie igie­nică.

    Din aceste ţări se răspândeşte deja, ca o epi­de­mie, prin Europa termenul de „hamsterkauf“, folo­sit pen­tru a descrie unul din efectele crizei coro­navirus: oame­nii panicaţi îşi fac provizii cu produse de care ar avea nevoie în caz de calamitate, cum ar fi alimente con­servate, şerveţele şi hârtie igienică. „Hams­ter­kauf“ face referire la hamsterul care şi el îşi strânge provizii, în săculeţele obrajilor.

    În Franţa, pro­duse ca gelurile antibacteriene pentru mâini se vând rapid, forţând guvernul să ia în considerare limi­ta­rea preţurilor după ce oamenii s-au plâns că unii re­taileri profită de cererea foarte mare, scrie Bloomberg.

    De ce oamenii golesc rafturile magazinelor de hârtie igienică sau alte astfel de produse de strictă necesitate? Poate cel mai pesimist scenariu este acesta: eşti pe WC şi descoperi că ţi-a mai rămas doar o bucăţică de hârtie igienică, scrie BBC. Cel puţin acesta pare să fie scenariul de coşmar care-i sperie acum pe mulţi australieni, ultimul grup care răspunde la teama provocată de coronavirus cumpărând în disperare hârtie igienică.

    Acest lucru se întâmplă chiar dacă autorităţile dau asigurări că nu este criză de hârtie deoarece aceas­ta este produsă local. Cu toate acestea, în Sidney, cel mai mare oraş australian, rafturile su­per­mar­keturilor se golesc în câteva minute, forţând un retailer să impună restricţii la cumpărare: patru pachete de persoană.

    Vineri, Reuters a raportat că raţionalizarea a devenit şi mai strictă – un bax de persoană. În câteva zile situaţia s-a înrăutăţit atât de mult încât hârtia igienică a început să dispară din toaletele publice din cauza furturilor. În magazine, unii cum­părători panicaţi au recurs la violenţă. Psihologii spun că a face provizii este o reacţie umană naturală în vremuri de anxietate ridicată, iar dorinţa de a asigura suficiente rezerve în special pentru vizitele la toaletă nu trebuie să fie o surpriză.

    „Când cumpărăm lucruri, lucrurile care sunt apropiate de corp oferă confort, fie că este vorba de mân­care, bunuri de îngrijire sau în acest caz hârtie igienică“, explică pentru Reuters Adam Ferrier, psi­holog specializat în comportamentul consu­matorului. „Mărimea hârtiei igienice face cumpă­rătorul să simtă că cumpără ceva substanţial, ceva important. Îl face să simtă că întreprinde ceva serios. Are de-a face cu nevoia de a fi în control. Dacă cumperi un bax mare de hârtie igienică îţi dă senzaţia că faci provizii serioase. Îţi demonstrezi că tu controlezi situaţia.“ Poze postate pe social media arată mulţi cumpărători din Asia căutând să rămână în control împingând cărucioare suprăîncărcate spre ieşirile din magazine şi lăsând rafturile pustii.

    Hârtia igienică produce o adevărată febră pe internet, la televiziuni şi în ziare. Vestea unui furt impresionant de hârtie igienică în Hong Kong a făcut înconjurul lumii.

    În Australia, ştirea că un camion de apro­vi­zio­na­re a luat foc din cauza unui defect mecanic s-a răspândit în toată ţara, iar ziarul The NT News a pu­bli­cat o secţiune cu opt pagini de hârtie goală, spunând că astfel oferă naţiunii ceea ce aceasta doreşte. „A fost o săptămână sălbatică. Toată lumea este surexcitată“, spune Simon Griffiths, cofon­datorul „Who Gives A Crap“ (Cui îi pasă – în traducere literală „cine dă un rahat“), o organizaţie caritabilă care vinde hârtie igienică din materiale reciclate. Compania a trebuit să suspende vânzările către magazine după ce vânzările au sărit în volum cu 1.100% de la o zi la alta.

    Această situaţie este întâlnită în ţările sau regiunile unde numărul de cazuri de infecţie cu coronavirus creşte alarmant. Dar nu contează însă că, spre exemplu, numărul de îmbolnăviri din Australia sau SUA este mult mai mic decât cel din Italia.

    În Australia, sfatul guvernului a fost ca populaţia să recurgă la o igienă bună şi să-şi spele mânile. De asemenea, oamenii a fost sfătuiţi să pregătească rezerve de apă, alimente şi alte bunuri pentru două săptămâni, dacă simt că acest lucru este necesar. Însă cumpărătorii au reacţionat exagerat, iar autorităţile i-au îndemnat să nu mai cumpere mânaţi de panică.

    Retailerii Coles şi Woolworths au asigurat că au suficientă hârtie pe stoc, iar producătorul local Kleenex a anunţat că lucrează 24 de ore din 24 pentru a livra oricâtă hârtie igienică este nevoie. Cu toate acestea, febra achiziţiilor nu a dat înapoi.

    Unii au descris situaţia ca fiind cea mai stupidă criză care a lovit Australia până acum. Hârtia igienică nici măcar nu ajută la prevenirea răspândirii epidemiei de coronavirus. Experţii în psihologia consumatorului spun că acest comportament este „evident iraţional“ şi un exemplu clar de mentalitate de turmă exacerbată de social media şi presă. „Trebuie să ţii cont de faptul că atunci când 50 de baxuri de hârtie igienică dispar de pe rafturi rămâne un gol enorm uşor de remarcat“, spune Debra Grace, profesoară la Universitatea Griffith. „Îl observi mai uşor decât lipsa a 50 de conserve de fasole sau sticle cu gel de mâini.“ Sindromul FOMO (Fear Of Missing Out „ teama de a rămâne în urmă, sau de a rata o oportunitate, teama cuiva că nu a luat o decizie clară atunci când trebuia) îşi arată toată forţa aici, spune Nitika Garg, profesor la Universitatea New South Wales.  „Ei cred că dacă această persoană cumpără, dacă vecinul cumpără, atunci trebuie să existe un motiv şi trebuie să cumpere şi ei.“ În China, explică Garg, oamenii erau motivaţi să cumpere hârtie igienică pentru că aceasta poate înlocui şerveţelele şi batistele şi din ea pot fi făcute măşti de protecţie. Însă în Australia, dispariţia hârtiei igienice din magazine nu are explicaţii practice. Are pur şi simplu de a face cu frica. Profesoara sugerează că situaţia este fără precedent. Australienii sunt obişnuiţi cu situaţii de urgenţă. Mulţi au mai făcut provizii, dar în faţa unor ameninţări ca dezastrele naturale „ incendii de vegetaţie sau uragane. „Dar când vine vorba de coronavirus, oamenii nu mai sunt siguri de cum va evolua situaţia, de cât de rău va fi. Vor să fie pregătiţi deoarece este singurul lucru pe care-l pot face pentru a avea un oarecare sentiment că sunt în control.“ Pentru un alt expert, Rohan Miller de la Universitatea Sydney, cumpărăturile mânate de panică sunt o reflexie a societăţii urbanizate şi a unui stil de viaţă în care primează comoditatea. „Nu suntem obişnuiţi cu lipsurile, ci suntem obişnuiţi să alegem ce vrem, când vrem. Astfel, febra cumpărării de hârtie igienică este doar această mentalitate de turmă de a menţine acest statul.“

     

     

  • Cu sticla la protest

    Aceasta, scrie The Independent, şi-a închis recent timp de trei zile magazinele de la Londra, umplându-le cu peste 90.000 de sticle de plastic, pentru a atrage atenţia asupra poluării cu obiecte din acest material. Numărul de sticle a fost ales special, spune creatoarea, deoarece exact atâtea se cumpără în lume la fiecare şase secunde. În completarea acestui demers, Anya Hindmarch a lansat şi o serie de genţi I Am A Plastic Bag confecţionate din sticle şi parbrize de plastic, cu bordură şi baiere de piele. 

  • În epicentrul epidemiei de coronavirus din Italia, viaţa este pusă în aşteptare: Cum arată unul dintre oraşele puse sub carantină

    În oraşele în carantină din Lombardia, paranoia se răspândeşte mai repede decât orice alt virus. Duminică, 10 municipalităţi din provincia Lodi şi alt oraş din provincia vecină Veneto erau puse sub carantină, după ce numărul infectaţilor a crescut de la câteva zeci săptămâna trecută la 325 şi 11 persoane decedate, potrivit POLITICO.

    Cele 11 localităţi găzduiesc 50.000 de persoane şi sunt închise complet mediului exterior. Ofiţerii de poliţie şi cadrele militare păzesc punctele de acces. Nimeni nu poate ieşi sau intra.

    În aşa-numita „zonă roşie”, viaţa se află în aşteptare. Însă până şi în „zona galbenă” – zona din afara oraşelor închise unde oamenii se pot mişca liber – străzile sunt pustii şi tăcute. Toate şcolile, restaurantele, barurile şi majoritatea magazinelor sunt închise; paradele s-au anulat, iar bisericile au suspendat slujba de duminică.

    În Lodi, un oraş de 45.000 de locuitori care se află în „zona galbenă”, anxietatea a atins cote maxime. Oamenii nu sunt obligaţi să stea în casă, cu toate că aproape toată lumea o face. Nu li se cere să poarte măşti chirurgicale, însă toată lumea le poartă. Nu li se cere să păstreze distanţa unii de ceilalţi, dar toată lumea o face.

    Oamenii îşi ocupă timpul muncind, cel puţin cei care pot lucra de acasă, sunt atenţi la cel mai mic simptom şi continuă să aştepte. Fumătorii îşi numără ţigările până vor putea găsi un magazin deschis. Oamenilor li s-a spus că proviziile nu reprezintă o problemă, însă nimeni nu poate şti cât va mai dura situaţia actuală. Weekend-ul trecut, locuitorii oraşului au mers la cumpărături; acum toată lumea are casa plină de paste, orez, făină şi produse neperisabile.

    Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro

  • În epicentrul epidemiei de coronavirus din Italia, viaţa este pusă în aşteptare: Cum arată unul dintre oraşele puse sub carantină

    În oraşele în carantină din Lombardia, paranoia se răspândeşte mai repede decât orice alt virus. Duminică, 10 municipalităţi din provincia Lodi şi alt oraş din provincia vecină Veneto erau puse sub carantină, după ce numărul infectaţilor a crescut de la câteva zeci săptămâna trecută la 325 şi 11 persoane decedate, potrivit POLITICO.

    Cele 11 localităţi găzduiesc 50.000 de persoane şi sunt închise complet mediului exterior. Ofiţerii de poliţie şi cadrele militare păzesc punctele de acces. Nimeni nu poate ieşi sau intra.

    În aşa-numita „zonă roşie”, viaţa se află în aşteptare. Însă până şi în „zona galbenă” – zona din afara oraşelor închise unde oamenii se pot mişca liber – străzile sunt pustii şi tăcute. Toate şcolile, restaurantele, barurile şi majoritatea magazinelor sunt închise; paradele s-au anulat, iar bisericile au suspendat slujba de duminică.

    În Lodi, un oraş de 45.000 de locuitori care se află în „zona galbenă”, anxietatea a atins cote maxime. Oamenii nu sunt obligaţi să stea în casă, cu toate că aproape toată lumea o face. Nu li se cere să poarte măşti chirurgicale, însă toată lumea le poartă. Nu li se cere să păstreze distanţa unii de ceilalţi, dar toată lumea o face.

    Oamenii îşi ocupă timpul muncind, cel puţin cei care pot lucra de acasă, sunt atenţi la cel mai mic simptom şi continuă să aştepte. Fumătorii îşi numără ţigările până vor putea găsi un magazin deschis. Oamenilor li s-a spus că proviziile nu reprezintă o problemă, însă nimeni nu poate şti cât va mai dura situaţia actuală. Weekend-ul trecut, locuitorii oraşului au mers la cumpărături; acum toată lumea are casa plină de paste, orez, făină şi produse neperisabile.

    De altfel, până şi în „zona roşie”, unele supermarket-uri sunt deschise în continuare, chiar dacă nimeni cu ştie pentru cât timp. Oamenii pot intra în magazine numai în grupuri mici – 40 dacă este un magazin mare şi 3 dacă este unul mic – ca măsură de precauţie. Mişcarea este criticată în condiţiile în care oamenii aşteaptă ore întregi până să intre în supermarket. Farmaciile sunt deschise în continuare în „zona roşie”, însă unii vânzători îşi servesc clienţii printr-o vitrină.

    Frica nu s-a instaurat de la început. Însă, cu timpul, cazurile s-au înmulţit rapid, iar panica a luat amploare aproape instantaneu. Conform POLITICO, toată lumea din zonele puse sub observaţie cunoaşte pe cineva care a fost izolat sau spitalizat, sau pe cineva care a fost testat şi aşteaptă rezultatele – dar nimeni nu ştie ce să facă.

    „Ne-au lăsat singuri. Autorităţile nu ne lasă să ştim nimic. Nu ne oferă niciun răspuns. Sincer, nu ştim ce să facem… Au murit câţiva oameni, dar nu am primit nicio instrucţiune”, a declarat primarul uneia dintre municipalităţile din „zona roşie”.

  • Din marile magazine se cumpără ca de sărbători, cele mai căutate sunt produsele neperisabile

    Din magazine se cumpără ca de sărbători, în special produse neperisabile, cum sunt conservele, a declarat marţi George Bădescu, director executiv al Asociaţiei Marilor Reţele Comerciale din România.

    Bădescu spune că în scurt timp stocurile vor fi refăcute şi că nu există motive de îngrijorare, dar a admis posibilitatea scăderii unor stocuri, din cauza cererii mari.

    „Suntem deja în comunicare cu cei care fac aprovizionarea şi nu avem motive să credem că aceste cereri nu vor fi onorate”, a spus Bădescu, dar nu a precizat perioada de timp pentru care există stocuri sau după cât timp ar putea apărea probleme.

    Ştirile privind evoluţia epidemiei de coronovirus, dar şi modul în care italienii au reacţionat la apariţia bolii, golind magazinele de produse alimentare sau de igienă au dus la o creştere a numărului clienţilor şi în magazinele din România, precum şi la o majorare a cantităţilor de produse cumpărate.

  • Cum a reuşit un copil crescut la orfelinat să construiască de la zero mai multe afaceri de succes

    Mariusz Świtalski s-a născut pe 19 mai 1962 în Polonia. Copilăria şi-a petrecut-o într-o serie de orfelinate, în cea mai mare parte locuind într-un adăpost condus de măicuţe, în Szamotuły. Antreprenorul a absolvit o şcoală profesională de instalatori cu durată de doi ani, iar în anii ’80 s-a ocupat cu încheierea tranzacţiilor la târgul de la Poznań, mai apoi specializându-se în producţia cafelei şi în distribuţia de componente hardware.
    În 1987 a intrat în lumea antreprenoriatului, fondând Elektromis, o întreprindere care importa produse de cofetărie, bere, băuturi spirtoase şi echipamente radio şi TV. În numai doi ani compania se transformase dejaîntr-un business uriaş.

    În 1992 Elektromis ajunsese la 50 de depozite în toată Polonia şi avea un profit de 168 de milioane de zloţi polonezi. Un an mai târziu Świtalski a transformat Elektromis în Eurocash, care a devenit cel mai mare lanţ de comerţ cu ridicata din Polonia. În 1995 a vândut compania retailerului Jerónimo Martins. În acelaşi an, a fondat discounterul Biedronka, achiziţionat în 1998 de către aceeaşi companie, la data tranzacţiei businessul având deja 243 de sucursale.

    Antreprenorul a fost, de asemenea, proprietarul săptămânalului „Miliarder” şi a pus umărul la înfiinţarea publicaţiei „Nie”, fondată de Jerzy Urban. A fondat totodată banca Posnania, care a fost însă închisă în 1995. În 1998, Świtalski a fondat lanţul de magazine de cartier Żabka, ale cărui acţiuni au fost cumpărate în 2000 de fondul AIG. În 2011, a lansat fondul de investiţii în imobiliare Sowiniec FIZ. Antreprenorul deţine un teren între Puszczykowo, lângă Poznań şi Sowiniec, iar la sfârşitul anilor ’90 a cumpărat şi loturi în Poznań, în imobilul de locuinţe Naramowice. În 2013, a creat magazinul de discount Czerwony Torebka, însă în aprilie 2015 conducerea companiei a decis lichidarea afacerii. În vara aceluiaşi an toate magazinele au fost închise, iar businessul şi-a încetat activitatea. Tot în 2015 Mariusz Świtalski a fost numit al 40-lea cel mai bogat om din Polonia de către publicaţia „Wprost”.

    Astăzi, lanţul de magazine Żabka deţine un număr de peste 6.000 de unităţi proprii şi circa 4.200 de unităţi în sistem de franciză, înregistrând zilnic circa 2,2 milioane de clienţi, potrivit datelor publicate pe site-ul companiei. Platforma owler.com indică faptul că businessul are venituri anuale de circa 370 de milioane de dolari.

    Compania Eurocash a înregistrat în 2017 venituri de peste 5 milioane de euro şi în prezent are un portofoliu de peste 1.500 de branduri şi 11.000 de produse de la 600 de furnizori, iar compania Biedronka, care în 2017 a înregistrat venituri de circa 11 miliarde de dolari, este în prezent cea mai mare reţea de retail din Polonia, cu 2.932 de magazine situate în peste 1.100 de oraşe şi aproximativ 2.800 de angajaţi. 

  • Retailerul scandinav de mobilă JYSK deschide două magazine, în Bucureşti şi Timişoara, şi ajunge la 84 de unităţi în România. ”Ne este din ce în ce mai greu să găsim spaţii potrivite conceptului nostru, mai ales în oraşe mari”

    JYSK România, retailerul scandinav de mobilier şi decoraţiuni pentru casă, inaugurează două magazine noi, în Bucureşti şi Timişoara, şi ajunge la o reţea de 84 de unităţi pe piaţa locală, compania vizând extinderea la 150 de unităţi în România în următorii ani. 

    “Planurile noastre de expansiune nu se opresc aici. Tinta noastra este să avem 150 de magazine în România, să fim prezenţi în toate oraşele cu peste 20.000 de locuitori. Ne dorim să deschidem cât mai multe magazine într-un timp cât mai scurt, din păcate însă stocul de spaţii de retail disponibile este insuficient. Pentru magazinele noastre căutăm spaţii moderne, de aproximativ 1350 mp, dar ne este din ce în ce mai greu să găsim spaţii potrivite conceptului nostru, mai ales în oraşe mari, precum Bucureşti şi Timişoara. Este un motiv în plus pentru care ne bucurăm că inaugurăm în aceeaşi zi două magazine în două oraşe mari”, spune Hristu Geoge, Development Manager JYSK România.

    Cele două magazine vor fi inaugurate pe  20 februarie.

    Noul magazin din Bucureşti se află pe Strada Fizicienilor, în locul unui fost magazin Lidl, şi are o suprafaţă totală de 1580 mp, acesta fiind al nouălea din Capitală. Compania a deschis recent şi două magazine Afumaţi şi Baloteşti.

    Magazinul din Timişoara are o suprafaţă totală de 1400 mp şi este al al treilea din oraş.

    JYSK este unul dintre cei mai importanţi retaileri de mobilă şi decoraţiuni interioare din Europa, cu afaceri anuale de peste 4 miliarde de euro. Grupul desfăşoară operaţiuni în 52 de ţări şi numără un total peste 23.000 de angajaţi şi peste 2800 de magazine. Deţinut de familia fondatorului, Lars Larsen, JYSK a inaugurat primul magazin pe data de 2 aprilie 1979 în Danemarca, în oraşul Aarhus, al doilea cel mai mare din ţară.

    JYSK a intrat pe piaţa din România în 2007, odată cu inaugurarea primului magazin la Oradea.  

     

  • Colaje cu gunoaie: cum face artă din ceea ce mulţi dintre noi aruncă un artist din San Francisco

    Artistul, scrie San Francisco Chronicle, refuză să cumpere altceva decât clei sau cuttere, preferând să caute materialele pentru lucru prin gunoaiele oraşului. Ideea i-a venit atunci când, angajat de un restaurant dintr-un loc izolat să realizeze nişte lucrări, nu a putut ajunge la un magazin pentru cele necesare şi a fost nevoit să utilizeze ce găsea, cum ar fi hârtie şi carton rămase de la local. La San Francisco, Zombres colindă pe la anumite magazine de unde cere deşeuri, în special ambalaje cu anumite culori, din care realizează diverse tablouri. 

  • Cele 270 de magazine Pepco din România sunt evaluate la 274 mil. euro. Discounterul Pepco este liderul pieţei de modă după cifra de afaceri de peste 1 mld. lei din 2018

    Pepco Retail, compania care operează reţeaua de discount de modă şi decoraţiuni cu acelaşi nume, a intrat în premieră în topul celor mai valoroase 100 de companii din România din 2019, fiind evaluată la 274 mil. euro.

    Singurul alt brand de modă prezent în top este Zara, parte a grupului spaniol Inditex, arată cea mai recentă ediţie a anuarului Top 100 cele mai valoroase companii din România. Acesta este cel mai longeviv produs al Ziarului Financiar, ajuns la cea de-a 14-a ediţie. Topul este realizat încă din 2006, de la prima ediţie, alături de BT Capital Partners. În ultimii trei ani în proiect s-a alăturat şi compania de evaluare şi consultanţă Veridio.

    Discounterul de modă Pepco a intrat pe piaţa locală acum circa cinci ani şi a ajuns la aproape 270 de magazine răspândite în toată ţara. În acest context, Pepco a obţinut o cifră de afaceri de 1 mld. lei (220 mil. euro) în 2018 (ultimul an pentru care există date publice), devenind astfel primul brand de modă din România care obţine acest nivel al businessului, depăşind Zara sau H&M. La nivel de grup lider este în continuare gigantul spaniol Inditex (care are opt branduri printre care şi Zara), însă la nivel de brand discounterul polonez este numărul unu ca cifră de afaceri.

    Grupul are peste 1.700 de magazine în 11 ţări, iar cifra de afaceri estimată pentru 2019 este de 2 mld. euro. România este a doua cea mai importantă piaţă pentru grup după Polonia.

    Piaţa locală are o populaţie mare, consumatorii sunt dispuşi să cheltuie, există oportunităţi de dezvoltare, venitul e încă mic (consumatorul-ţintă al Pepco are venituri mici şi sub medie), iar competiţia e încă redusă.

    În acest context, ţinta Pepco pentru România este de 500 de magazine şi o cifră de afaceri de 1 mld. euro în următorii cinci ani. Prin comparaţie, discounterul a deschis primul magazin din Polonia în 2004, iar acum are circa 1.000 de unităţi. Această piaţă contribuie cu 50% la businessul total. În fiecare an retailerul deschide în medie 300 de magazine, dintre care 50 doar în România. Doar în Polonia Pepco are un ritm de expansiune mai rapid, dar în anii ce vor urma focusul va fi România.