BusinessMagazin

Tag: locuitori

  • Peste 230 de localităţi din România au rata de infectare mai mare sau egală cu 3 la mia de locuitori

    Peste 230 de localităţi din România au rata de infectare mai mare sau egală cu 3 la mia de locuitori. Cele mai mari incidenţe sunt în localităţi din Cluj şi Sibiu.

    Grupul de Comunicare Strategică a dat publicităţii, marţi, lista cu localităţile care au incidenţa cumulată la 14 zile mai mare sau egală cu 3 la mia de locuitori.

    Cele mai mari incidenţe sunt în: Cătina (judeţul Cluj) şi Şeica Mică (judeţul Sibiu): 10,88, respectiv 10,03 la mie.

    Urmează Ploscoş (judeţul Cluj) – 9,66, Pojejena (judeţul Caraş-Severin) – 9,1, Bârsana (judeţul Maramureş) – 8,45 şi Tupilaţi (judeţul Neamţ) – 8,02.

    Şase localităţi au incidenţe mai mari de 7 la mie, iar 11 mai mari de 6 la mie.

    În topul celor 234 de localităţi cu rata de infectare mai mare sau egală cu 3 la mia de locuitori, ultimele locuri sunt ocupate de Floreşti (judeţul Cluj), Sohodol (judeţul Alba) şi Stejaru (judeţul Teleorman), cu rată de infectare de 3 la mie.

    După ce o localitate atinge incidenţa de 3 la mia de locuitori trebuie convocat Comitetul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă pentru adoptarea de măsuri de prevenţie şi limitare a răspândirii virusului SARS-COV-2.

  • Diana Culescu, preşedintele Asociaţiei Peisagiştilor din România: La fel cum se pune praful pe mobilă în casă, aşa se pune pe arbori afară şi nu se mai depune în plămânii noştri, atunci când arborii există

    ♦ Bucureştiul nu are un registru verde, care să contorizeze numărul exact de spaţii verzi şi de metri pătraţi de spaţiu verde alocat fiecărui cetăţean.

    Refacerea aliniamentelor, plantarea de arbori şi valorificarea fiecărui spaţiu care ar putea deveni verde sunt câteva dintre măsurile de care Bucureştiul are nevoie pentru a deveni un oraş mai prietenos cu cetăţenii lui, este de părere Diana Culescu, preşedintele Asociaţiei Peisagiştilor din România.

    „Greşim atunci când considerăm spaţiul verde doar o suprafaţă înverzită. Un arbore are o capacitate de reţinere a prafului mult mai mare decât un metru pătrat de gazon. Nu ne punem problema că din aliniamente au dispărut foarte mulţi arbori şi ar trebui refăcute alinia­mentele. La fel cum se pune praful pe mobilă în casă, aşa se pune pe arbori afară şi atunci nu se mai depune în plămânii noştri, atunci când arborii există“, spune Diana Culescu.

    Arborii au şi rol de reţinere a apei, însă, în lipsa acestora, Bucureştiul a fost afectat de inundaţii în ultimii ani, iar perspectivele nu sunt pozitive, pentru că a dispărut suprafaţa în care avea unde să se oprească apa de ploaie.

    „Pentru a avea un oraş mai verde, primul pas este să refacem aliniamentele, nu să facem spaţii verzi cu gazon. Londra, de exemplu, a înţeles că în parcurile mari ajungi o dată pe săptămână, dar mai repede poţi ajunge într-un părculeţ lângă casă. Aşa că a introdus conceptul de «pocket park» şi toate spaţiile publice le tratează ca pe un parc. Londra devine astfel un mare parc. La noi, multe administraţii publice fac parcuri la marginea oraşului, unde locuitorii ajung o dată pe an, când de fapt ar trebui să se concentreze să transforme în părculeţe toate zonele libere din oraş“, adaugă Diana Culescu.

    Un alt oraş european de la care Bucureştiul ar avea de învăţat în ceea ce priveşte valorificarea spaţiilor verzi este Lyon, din Franţa, care are în derulare mai multe proiecte ce ţin de calitatea locuirii.

    „Avem foarte mari probleme cu ţânţarii, dar nu ne dăm seama că au dispărut foarte mulţi arbori în care stăteau păsările care mâncau larvele de ţânţari. Plantele care generează alergii sunt şi ele o problemă. Lyon are o aplicaţie pentru persoanele care au alergii şi le informează pe ce străzi din oraş se află anumiţi arbori care pot declanşa alergii.“

    Un dezastru în cifre

    ► Bucureştiul se află sub limita de spaţiu verde setată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi încalcă legislaţia naţională de mediu privind asigurarea unui spaţiu verde de minimum 26 de metri pătraţi pe cap de locuitor. Astfel, Capitala are o suprafaţă de numai 7,1 metri pătraţi de spaţiu verde pentru fiecare locuitor, în timp ce Sofia are 14,4 metri pătraţi, iar Budapesta 16,1 metri pătraţi, potrivit unei analize ZF pe baza datelor Comisie Europene.

    ► În vara anului trecut, Primăria Bucureştiului a fost amendată de Garda de Mediu cu 100.000 de lei pentru lipsa Registrului Spaţiilor Verzi, instrument obligatoriu de indexare a spaţiilor verzi, după ce în martie Capitala fusese amendată pentru poluare.

    ► La acel moment a reieşit că de fapt Primăria nici măcar nu ştie câte spaţii verzi sunt în oraş, astfel că nici nu se poate pune problema gestionării acestora. Din calculele realizate de Ministerul Mediului la acel moment, Bucureştiul ar fi avut o suprafaţă de spaţiu verde de 8,89 de metri pătraţi pe cap de locuitor, mult sub limita impusă de OUG 195/2005 privind protecţia mediului care prevede o suprafaţă minimă obligatorie de 26 de metri pătraţi pe cap de locuitor.

    Bucureştiul nu are un registru verde, care să contorizeze nu­mărul exact de spaţii verzi şi de metri pă­traţi de spaţiu verde alocat fie­că­rui cetăţean. Totuşi, din 2007, există Legea 24 privind re­gle­men­tarea şi admi­nis­trarea spaţiilor verzi din in­travilanul localităţilor, lege care prevede existenţa unui astfel de registru, definit ca „un sistem informaţional care cuprinde datele tehnice ale tuturor spaţiilor verzi con­form indicilor de calitate şi cantitate“.

    „În teorie, îl avem, a fost finalizat în 2011, însă în realitate este doar o hartă, nu un instrument care să ajute la gestionare. Aşa că nu ştim câte spaţii verzi avem şi nu putem face o strategie unde am putea dezvolta reţeaua verde.“

    „În varianta iniţială a registrului verde, s-au luat în considerare inclusiv curţile oamenilor, care sunt private, nu pot fi considerate spaţii verzi.“

    O altă problemă este însă că Legea 24 nu are o definiţie a spaţiului verde. De exemplu, parcul Herăstrău figurează ca fiind un spaţiu verde, dar şi o alveolă din interiorul lui este considerată tot spaţiu verde.

    „Nu ştim câte spaţii verzi avem şi atunci spunem că avem mulţi sau puţini metri pătraţi, fără cifre.“

    Principalul actor care ar trebui să se ocupe de „înverzirea“ Capitalei este Primăria Municipiului Bucureşti. Instituţia trebuie să genereze strategia de dezvoltare a spaţiilor verzi şi să facă registrul verde, însă Legea 24 nu interzice ca şi primăriile de sector să-şi facă singure strategiile şi registrul verde.

    „Administraţiile din România se concentrează pe partea estetică, şi nu pe calitatea locuirii. Preferă să pună panseluţe şi petunii, dar nu investesc în calitatea arborilor. La noi nu se discută despre standardele de vegetaţie, cu care o plantă iese din pepinieră. La noi se plantează arbori cu standarde inferioare, exemplare care nu sunt pregătite să facă faţă problemelor care există în oraş.

    Nu e vorba despre specii, ci despre dimensiuni. Iarna, când se curăţă zăpada de pe străzi, ea se depozitează pe aliniamente, unde sunt arbori. Aşa că cei mai mulţi nu trec de prima iarnă la noi, pentru că nu au coroana formată ca să suporte condiţiile meteo“, explică Diana Culescu.

    Aşa se explică de ce, deşi se plantează constant arbori pe aliniamente, Bucureştiul nu are străzile înverzite care sunt în Londra, Paris sau Berlin.

  • Unde se află regiunea denumită “OAZA TINEREŢII”, unde oamenii nu se îmbolnăvesc niciodată şi arată mereu tineri, iar durata de viaţă ajunge până la 140 de ani

    Valea râului Hunza, aflat la graniţa dintre India şi Pakistan, este de multe ori numită şi “oaza tinereţii”. Oamenii din această regiune aproape nu se îmbolnăvesc niciodată şi arată mereu tineri, iar durata de viaţa ajunge până la 140 de ani.

    Mulţi dintre locuitori trăiesc peste 100 de ani şi este considerat ceva normal. Oamenii din Hunza au fost descoperiţi de europeni în anii 20 de către un doctor scoţian numit MakKarrison care a trăit o perioadă îndelungată alături de ei. Acesta le-a documentat viaţa şi a descoperit că secretul pentru longevitatea acestora este dieta lor. Scoţianul a descoperit că mănâncă puţină carne, şi iau masa doar de două ori pe zi. În plus, înnoată în apa îngheţată, iar o plimbare de 15-20 km este cât se poate de normală.

    R. Bircher detaliază felul în care trăieşte poporul din Hunza în cartea sa “Hunza-people who do not know disease”:

    – dieta e dominată de fructe şi legume
    – mănâncă multă hrană neprepărată, crudă
    – consumă foarte puţină sare
    – alcoolul şi dulciurile sunt consumate foarte rar

    În 1963, o echipă medicală franceză a mers într-o expediţie în Hunza şi au stabilit că speranţa medie de viaţă este de 120 de ani. Mai mult, în 1977, în cadrul unui congres despre cancer, potrivit mai multor oameni de ştiinţă, în Huzna s-a constatat absenţa cancerului în orice formă.

  • Care este cel mai MARE oraş din România. Are o suprafaţă mai mare decât Bucureşti, Cluj şi Timişoara la un loc si doar 6.000 de locuitori

    Oraşul sucevean Broşteni se întinde pe 594 de kilometri pătraţi, o suprafaţă de două ori şi jumătate mai mare decât cea a Bucureştiului. Capitala României se întinde pe 228 kilometri pătraţi, dar are o populaţie de aproape două milioane de locuitori.

    Broşteni a devenit oraş în 2004, prin deja vestita Lege 83, prin care sute de comune au devenit localităţi urbane. Oraşul bucovinean de pe valea Bistriţei numără 5.506 locuitori, potrivit celui mai recent recensământ efectuat în România. Este abia al şaselea în topul oraşelor din Suceava, după populaţie.
     
    Top 3 cele mai mari oraşe, după suprafaţă:
     
    Broşteni (Suceava) – 594 de kilometri pătraţi
     
    Vişeu de Sud (Maramureş) – 443 de kilometri pătraţi
     
    Săcele (Braşov) – 320 de kilometri pătraţi
     
    Top 3 cele mai mici oraşe, după suprafaţă:
     
    Plopeni (Prahova) – 4,73 kilometri pătraţi
     
    Darabani (Botoşani) – 3,4 kilometri pătraţi
     
    Abrud (Alba) – 3,2 kilometri pătraţi
     
    Locul unde Nică a luat râie de la caprele Irinucăi e acum oraş
     
    Broşteni este o localitate de munte, formată în mare parte din casă. Doar în centrul oraşului se află un complex de blocuri, construit pentru personalul angajat în fostele mine din zonă, scrie jurnalulph.ro

  • Românii pleacă în marş de la oraş la ţară: în 2020 s-a dublat fluxul pozitiv către mediul rural din mediul urban, până la 40.000 de persoane. Statistica vine să confirme ceea ce deja în piaţa imobiliară şi în discuţiile personale era evident

    ♦ Oamenii pleacă in corpore către mediul rural, în căutarea unor locuinţe cu verdeaţă şi lipsite de poluare.

    Institutul Naţional de Statistică arată că anul trecut au plecat de la ţară la oraş 78.000 de locuitori, iar de la oraş la ţară 116.000, iar diferenţa netă dintre cele două fluxuri migraţioniste este de 38.000 de persoane, dublă faţă de anii anteriori.

    „Această creştere a migraţiei urban-rural în contextul pandemiei arată că au plecat spre rural şi cei cu o stare materială bună, de teama contagiunii. O altă ipoteză este, dacă analizăm datele INS cu cele ale unui studiu lansat anul trecut realizat cu ajutorul Băncii Mondiale pe un eşantion foarte mare, de 10.000-15.000 de orăşeni, că o bună parte din plecările din ur­ban în rural au fost făcute în ruralul izolat, cu un mediu natural curat şi cu o poluare mai mică“,  a declarat prof. dr. Dumitru Sandu de la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii din Bucu­reşti. El a mai spus că, în mod tradiţional, migraţia urban-rural se făcea în zonele periurbane, în comunele şi satele bogate, bine dezvoltate, de pe lângă marile oraşe.

    Schimbarea fluxului de migraţie internă a început în 1997, anul în care, pentru prima dată, numărul de români care s-au mutat cu domiciliul de la oraş la sat l-a depăşit pe cel al românilor care se mutau din rural în urban. Spre comparaţie, în 1990, aproape 550.000 de români s-au mutat din rural în urban, pe când de la oraşe la ţară s-au mutat mai puţin de 28.000 de locuitori.

    „Ce nu vedem în datele statistice este situaţia locuinţelor de vacanţă, pentru că sunt mulţi care şi-au făcut casă de vacanţă, şi-au construit locuinţe secundare, dar care nu apar în statistici pentru că nu şi-au schim­bat domiciliul în buletin. În esenţă, sunt mai multe faţete ale aceluiaşi factor: pan­demia“, a mai spus profesorul Dumitru Sandu.

    Încă din toamna anului trecut, dezvo­ltatorii imobiliari şi consultanţii declarau că oamenii devin din ce în ce mai interesaţi de achiziţia de case decât de apartamente în blocuri, mai ales că firmele au permis angajaţilor din birouri să lucreze de acasă pe un termen nedefinit.

  • Antreprenorul român care a lansat o soluţie de mobilitate la Tel Aviv. Acum aceasta poate fi folosită în 60 de oraşe din lume

    Cu mai multe start-up-uri la activ şi cu o pandemie care a schimbat drastic tendinţele de mobilitate urbană ale locuitorilor din marile oraşe, antreprenorul Mihai Rotaru s-a ambiţionat să găsească o soluţie care să reunească serviciile din acest segment de piaţă într-un singur loc. Rezultatul a fost UrbanAir, o aplicaţie folosită acum în 60 de oraşe din lume.

    UrbanAir a pornit dintr-o nevoie personală şi din dorinţa de a putea accesa cât mai uşor şi eficient opţiunile de mobilitate din jurul meu. Astfel, eu am fost primul client”, spune Mihai Rotaru, fondatorul businessului. El nu este la prima experienţă antreprenorială. Absolvent al Universităţii Politehnica din Bucureşti, specializarea Calculatoare, Rotaru a fondat în trecut mai multe companii, printre care se numără şi Clever Taxi, vândută către grupul Daimler în urmă cu patru ani. „Cu Clever Taxi am avut ocazia să contribuim la transformarea mobilităţii urbane şi am văzut cât de mult poate ajuta societatea, însă problema mobilităţii nu era rezolvată. Ridesharingul nu pare a fi soluţia unică, definitivă sau sustenabilă pentru oraşe, aşa că am decis sa mă implic prin realizarea unui produs care poate fi fundaţia modului în care oamenii se vor deplasa în oraşele viitorului.”

    Oficial, aplicaţia a fost lansată în a doua jumătate a lunii martie 2021 în Tel Aviv şi, ulterior, în Bucureşti, după ce, la sfârşitul anului 2019, antreprenorul ridicase o rundă de finanţare iniţială de 600.000 de euro, la care au participat Early Game Ventures, dar şi un fost investitor din compania anterioară, Andrei Pitiş. „Am lansat-o prima dată în Tel Aviv deoarece în luna martie marea parte a lumii era încă în lockdown, în timp ce Israelul se pregătea de deschidere. Au avut o campanie de imunizare foarte rapidă şi au fost primii care au ridicat restricţiile, lucru care s-a văzut rapid şi în industria de mobilitate”, explică antreprenorul.

    UrbanAir a fost gândită ca o soluţie care să-ţi ofere cea mai eficientă şi rapidă modalitate de deplasare din orice loc, orice moment, dar şi din toate opţiunile disponibile, notează Rotaru. „Când foloseşti serviciile de tip shared este esenţială proximitatea, mai exact să ai acces la toate vehiculele din oraşul tău într-un mod cât mai uşor. Când ai 10 furnizori (Bucureşti) sau chiar peste 20 într-un singur oraş (Madrid), chiar şi identificarea acelui vehicul este o problemă. Astfel, prin UrbanAir poţi folosi la maximum toate soluţiile de mobilitate fără bariere de utilizare. Îţi permite să conectezi toate conturile de mobilitate şi să le accesezi, folosindu-le pe cele mai apropiate, ieftine, rapide şi sustenabile. UrbanAir vine în ajutorul acestei probleme fiind una din puţinele aplicaţii la nivel global de acest gen.” Avantajul de a folosi acest tip de vehicule, adaugă Rotaru, constă în schimbarea obiceiului de deplasare în mediul urban cu o miză potenţială foarte mare – eliminarea necesităţii deţinerii unei maşini personale, cel puţin în oraş. Potrivit lui, din rândul beneficiilor aduse de UrbanAir se numără şi faptul că serviciile furnizorilor de mobilitate – atât din România, cât şi din afară – pot fi folosite din aplicaţie şi fără a avea cont la fiecare în parte, ceea ce înseamnă „că putem zbura într-un oraş din vest şi putem folosi anumiţi furnizori direct cu această aplicaţie”. 

     Carte de vizită Mihai Rotaru

    ♦ Este absolvent al Universităţii Politehnica din Bucureşti, specializarea Calculatoare;

    ♦ De 13 ani face antreprenoriat în domeniul tehnologiei;

    ♦ În trecut, a pornit mai multe start-up-uri în diverse domenii, de la servicii la social shopping şi până la mobilitate, reprezentativă pe acest segment fiind compania Clever Taxi, care a fost vândută către grupul Daimler în anul 2017;

    ♦ În ultimii ani, pe lângă antreprenoriat s-a implicat în ecosistemul start-up-urilor din România ca investitor, mentor şi adviser.

    În prezent, aplicaţia are majoritatea funcţionalităţilor active în 60 de oraşe mari din lume, având peste 100 de furnizori integraţi. „Sunt toate oraşele mari din Europa şi America. Într-un oraş nelansat, funcţionalităţile pot fi limitate, fără opţiuni de a face cursa, ci doar a descoperi proximitatea vehiculelor. Totuşi, dacă vedem cerere mare într-o anumită regiune, facem dezvoltările necesare astfel încât utilizatorii să poată beneficia de aplicaţie oriunde s-ar afla.” În România aplicaţia are aproximativ 20.000 de utilizatori, Cluj-Napoca şi Constanţa fiind cele mai reprezentate. Capitala, spune Rotaru, dispune de zece astfel de servicii şi un interes mare din partea utilizatorilor, însă în ceea ce priveşte Primăria la capitolul infrastructură mai este de lucru. „Bucureştiul este, aşadar, o piaţă cu potenţial enorm, cu un public care îşi doreşte şi adoptă rapid astfel de soluţii. Mai mult decât atât, este o necesitate critică pentru rezolvarea problemei traficului care ne afectează atât sănătatea, cât şi dezvoltarea economică şi socială. Tocmai de aceea misiunea noastră este să dezvoltăm aceste categorii de servicii.” În Bucureşti în aplicaţie există mii de trotinete, biciclete, peste 600 de maşini în regim de car sharing şi scutere electrice. „Piaţa este încă la început, dar împreună cu soluţii de ridesharing au devenit o alternativă reală la utilizarea maşinii personale în mediul urban.” Cealaltă piaţă semnificativă este reprezentată de Israel, cu o cotă similară, de circa 20.000 de utilizatori.

    Pe parcursul acestei veri sunt planificate lansări în alte opt oraşe europene mari din Spania, Franţa şi Germania. „Sunt pieţe foarte fragmentate, dar care au construit infrastructură şi facilităţi fiscale dedicate acestor tipuri de soluţii. În acele oraşe, mobilitatea alternativă este extrem de populară şi este integrată în sistemul de mobilitate publică, chiar reglementată ca atare. Există infrastructură şi cadru legislativ şi pot fi exemple de bună practică şi pentru România. Pentru lansări avem atât oameni locali, cât şi investiţii în dezvoltarea produsului şi publicitate.”

    UrbanAir este disponibilă gratuit pe toate cele trei sisteme de operare (Android, iOS şi Huawei), şi funcţionează şi se adaptează automat la locaţia unde se află utilizatorul. „Costul utilizării serviciilor este identic cu cel aplicat în situaţia în care se foloseşte aplicaţia furnizorului. Unele servicii au şi abonamente, oferte preţuri preferenţiale pentru unii utilizatori, iar toate acestea se aplică identic şi automat în cazul folosirii aplicaţiei UrbanAir.” Despre monetizare spune că aceasta se face prin parteneriate cu furnizorii, oferte speciale, campanii şi altele, listarea partenerilor fiind, de asemena, gratuită.

    Prin prisma varietăţii tipurilor de soluţii oferite – de la trotinete, biciclete, până la scutere şi maşini – aplicaţia adresează toate categoriile de vârstă sau venituri. „Totuşi, un factor important este adopţia şi percepţia acestor servicii de către oameni. Vedem că early adopters, studenţi şi tineri profesionişti cu vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani, nu mai deţin sau nu folosesc frecvent maşini personale în oraşe.”

    Antreprenorul preferă să rămână rezervat în legătură cu estimarea veniturilor din primul an de activitate, spunând că „2021 este un an de construcţie, astfel că metrica principală va fi numărul de pieţe active şi cel de utilizatori – unde ţintim câteva sute de mii la sfârşitul anului într-un scenariu realist”.

    Despre pandemie, Rotaru spune că aceasta a avut un impact foarte mare asupra multor domenii, mobilitatea urbană fiind unul dintre cele mai afectate. „Au scăzut volumele, însă mai important este faptul că s-au schimbat comportamente şi obiceiurile consumatorilor. Astfel, oamenii au început să evite transportul public şi să folosească mai des vehiculele individuale – deţinute sau în regim shared – deoarece sunt mai sigure din punct de vedere al distanţării sociale. De asemenea, distanţele şi destinaţiile s-au schimbat, au devenit de proximitate redusă.” Aceşti factori, adaugă el, au determinat multe oraşe să sprijine locuitorii prin construirea în mod accelerat de piste de biciclete şi prin aplicarea filozofiei oraşului celor 15 minute (15 minutes city). „Paris este un astfel de exemplu, urmat de Londra şi New York, care şi-au schimbat drastic infrastructura urbană pentru a reflecta această schimbare de comportament a cetăţenilor.”

    Despre posibilitatea de a integra, pe viitor, şi alte tipuri de vehicule pe platformă, cum ar fi rulotele, antreprenorul spune că „scopul UrbanAir este de a fi nodul central, un sistem de operare pentru toată mobilitatea urbană. În funcţie de specificul fiecărei regiuni pot fi diverse mijloace de mobilitate. Cât timp vor fi mijloace de mobilitate inovative care rezolvă o problemă locală, noi le vom sprijini şi integra.”

    În viziunea lui Mihai Rotaru, transportul urban al viitorului este unul care elimină bariera distanţelor şi a confortului în momentul în care vrem să accesăm orice resursă sau loc din oraşul în care trăim. „Este sustenabil, multimodal şi adaptat la nevoile punctuale ale cetăţenilor. Mai mult decât atât, este un mix de public şi privat, dar şi de tipuri de vehicule. Este construit să servească un oraş pentru oameni.”

  • Care este cel mai MARE oraş din România. Are o suprafaţă mai mare decât Bucureşti, Cluj şi Timişoara la un loc si doar 6.000 de locuitori

    Oraşul sucevean Broşteni se întinde pe 594 de kilometri pătraţi, o suprafaţă de două ori şi jumătate mai mare decât cea a Bucureştiului. Capitala României se întinde pe 228 kilometri pătraţi, dar are o populaţie de aproape două milioane de locuitori.

    Broşteni a devenit oraş în 2004, prin deja vestita Lege 83, prin care sute de comune au devenit localităţi urbane. Oraşul bucovinean de pe valea Bistriţei numără 5.506 locuitori, potrivit celui mai recent recensământ efectuat în România. Este abia al şaselea în topul oraşelor din Suceava, după populaţie.
     
    Top 3 cele mai mari oraşe, după suprafaţă:
     
    Broşteni (Suceava) – 594 de kilometri pătraţi
     
    Vişeu de Sud (Maramureş) – 443 de kilometri pătraţi
     
    Săcele (Braşov) – 320 de kilometri pătraţi
     
    Top 3 cele mai mici oraşe, după suprafaţă:
     
    Plopeni (Prahova) – 4,73 kilometri pătraţi
     
    Darabani (Botoşani) – 3,4 kilometri pătraţi
     
    Abrud (Alba) – 3,2 kilometri pătraţi
     
    Locul unde Nică a luat râie de la caprele Irinucăi e acum oraş
     
    Broşteni este o localitate de munte, formată în mare parte din casă. Doar în centrul oraşului se află un complex de blocuri, construit pentru personalul angajat în fostele mine din zonă, scrie jurnalulph.ro

  • Mitholz, satul elveţian care stă pe un butoi cu pulbere. Locuitorii, nevoiţi să îşi părăsească locuinţele: ”Am sperat că mai putem trage de timp, dar e momentul să ne facem alte planuri”

    În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Elveţia – ţară neutră – a fost nevoită să ia în calcul şi eventualitatea în care trebuia să îşi apere teritoriul, astfel că arme şi muniţie au fost depozitate în diferite locuri. Astăzi, locuitorii satului Mitholz din Kandertal sunt nevoiţi să ia totul de la zero şi să îşi părăsească locuinţele, existând pericolul unei deflagraţii ucigătoare.

    170 de oameni locuiesc, acum, în satul aflat chiar în apropierea unui munte care ”ascunde” nu mai puţin de 3.500 tone de muniţie, unele locuinţe aflându-se la doar 200 de metri de zona respectivă.

    Pentru a evita o tragedie, autorităţile elveţiene au trasat o ”zonă roşie” – un kilometru în jurul muntelui -, iar operaţiunea prin care vor fi mutate tonele de muniţie se poate întinde pe parcursul unui deceniu. Toată această ”securizare” a zonei implică, însă, strămutarea satului Mitholz, iar locuitorii se văd nevoiţi să înceapă, în altă parte, o nouă viaţă.

    Cititi mai multe pe www.gandul.ro

  • Atmosferă de război şi oameni păziţi cu dronele într-unul dintre cele mai mari oraşe din lume. Un sfert dintre locuitori sunt puşi sub CARANTINĂ TOTALĂ

    Regiunea Madrid, unde trăiesc peste 160 de mii de români, prezintă o avalanşă de noi cazuri de COVID-19 cu tulpina britanică, iar spitalele sunt ocupate la maximum.

    Poliţia Locală din Madrid îşi ia în serios sarcina de a controla cartierele carantinate şi ameninţă cu amenzi usturătoare.

    Primăria a pregătit filtre de control în cele 14 zone afectate de carantină şi pe deasupra foloseşte drone de ultimă generaţie.
    Primăria Madrid a mobilizat peste 200 de agenţi locali, care vor controla traficul pe străzi, iar dronele îi vor localiza pe şoferii care cred că pot să scape nevăzuţi din zonele carantinate.

    Acestea sunt echipate cu camere performante, pot să emită semnale luminoase şi transmit mesaje audio înregistrate.
    „Dronele ne vor fi de mare ajutor în aceste momente, în special pentru agenţii care vor face controale pe stradă, pentru că ne vor ajuta să controlăm zonele sanitare, dar şi maşinile care circulă prin acestea şi aşa se va şti daca acele autovehicule au voie să fie acolo”, a spus José Luis Martínez-Almeida, primarul Madridului

    Un sfert din locuitorii Madridului trăiesc de astăzi în carantină totală, după ce autorităţile au decis să aplice noi măsuri sanitare.
    Se interzic vizitele la domiciliu, barurile şi restaurantele închid la ora 21, iar localurile trebuie să menţină limita de 50 la sută.
    Madrilenii nu au voie sa se deplaseze în zonele carantinate decât pentru motive justificate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pandemia de Covid-19 a reînviat viaţa la sat în România. Tot mai mulţi oameni care trăiesc în oraşele mari, sufocate de aglomeraţie şi poluare, îşi lasă casele şi se mută în satele copilăriei

    Pandemia a accelerat trendul românilor care aleg viaţa la ţară în detrimentul celei de la oraş, care începuse să prindă contur în ultimii ani. Acum, există chiar şi un ghid care îi ajută pe cei cu experienţă „printre betoane” să îşi găsească locul la sat, dar şi opţiuni de finanţare a proiectelor lor în mediul rural.

    În 2018, după ce am născut băieţelul, am ales să mă întorc la părinţi, într-un oraş mic de provincie, situat la poalele munţilor Făgăraş, un oraş cu aproximativ 5.000 de locuitori. Dar stăm mai mult în satul Ucea de Sus. Am considerat că este mult mai sănătos pentru copil şi pentru mine să renunţăm la poluare, trafic, stres, măcar pentru câţiva ani. Bunica mea locuieşte în Ucea de Sus şi băieţelul meu a crescut în curtea copilăriei mele, printre animale şi natură. M-am reconectat cu locurile natale şi am redescoperit frumuseţea zonei”, spune Ioana Marian Cristian. De profesie economist, ea a hotărât în 2018 să se mute la ţară pentru a-i putea oferi băiatului său o viaţă mai sănătoasă şi mult mai liniştită faţă de cea de la oraş.

    Sorin Donciu, tester în domeniul IT, este un viitor migrator către rural, încă locuieşte în Bucureşti, dar urmează să se mute într-un mic sat din judeţul Ialomiţa, după cum a declarat el într-un interviu acordat la începutul lunii decembrie. El spune că de mai mulţi ani se gândea la mutarea într-o zonă de deal sau de munte, iar pandemia a accentuat această dorinţă.

    „Cochetam de mult cu mutarea într-o zonă de deal sau de munte undeva cu multă verdeaţă. Cumva s-a întâmplat ca o cunoştinţă să ne transmită că vecinul lui îşi vinde casa şi am zis să o vedem, de curiozitate. Ne-am îndrăgostit de casă, iar decizia a fost luată instant. Acum câţiva ani am încercat să cumpărăm un teren şi în Bucureşti, dar costurile ar fi fost mult prea ridicate, iar beneficiile din oraş mult prea puţine”, spune Sorin Donciu.

    Oamenii care fac o astfel de tranziţie sunt dispuşi să cheltuie pe teren şi casă, plus renovările ulterioare, undeva la circa 50.000 euro, asta în contextul în care aleg să cumpere o casă deja construită.

    Octavian Viorel, un „fiu al satului”, după cum se autodescrie chiar el, şi-a dat viaţa de la oraş pentru cea de la ţară. Ideea înfiinţării unui proiect care îşi propune să ajute oamenii ce îşi doresc să facă această tranziţie a venit în perioada pandemiei, când a simţit nevoia unei comunităţi din care să facă parte în satul în care stătea.

    Proiectul său, „Nişte Orăşeni”,  îşi propune să îi ajute pe cei care îşi doresc să facă tranziţia de la oraş la sat printr-un ghid unde regăsesc informaţii de la costul unei case, până la comunitatea şi mediul natural din care urmează să facă parte.

    „Acest proiect a venit dintr-o necesitate pentru că în perioada primului lockdown eu eram la ţară şi de acolo am simţit nevoia de comunitate. Eu eram în satul bunicilor, toate erau bune şi frumoase, doar că nu aveam acolo oameni asemeni mie”, spune Octavian Viorel, iniţiatorul proiectului Nişte Orăşeni.

    Iniţiativa a fost lansată în luna septembrie a anului trecut, moment în care a fost lansat şi un ghid de relocare din urban în rural; acestuia s-a alăturat şi Patria Bank, care pune la dispoziţie o serie de credite pentru cei care doresc să facă tranziţia de la viaţa de oraş la cea de la sat. Astfel, banca oferă atât credite ipotecare, cât şi credite pentru firme mici şi mijlocii şi credite agricole pentru achiziţia unui teren, achiziţia de combine şi tractoare sau seminţe ori dezvoltarea fermei.

    Scopul ghidului Nişte Orăşeni este acela de a aduce informaţii multe şi relevante pentru oamenii care doresc să facă această tranziţie. Totodată, ghidul se adresează şi administraţiilor locale din mediul rural şi grupurilor de cercetare ce doresc să documenteze comunităţi dornice de atragere de noi locuitori.

    „Interesul a fost destul de mare, în primele zile de la publicarea ghidului au fost peste 550 de downloaduri şi au fost şi clienţi ai băncii care ne-au întrebat ce putem oferi pe zona de creditare, ce plajă de servicii avem pentru cei care vor să se mute”, spune Ştefania Cristescu, manager marketing şi Comunicare, în cadrul Patria Bank.

    Pentru demonstrarea fiabilităţii acestei abordări, Nişte Orăşeni  a început ca un proiect pilot având ca localitate-fanion comuna Slătioara, din judeţul Vâlcea. Grupul de cercetare în elaborarea ghidului este format din specialişti din mai multe arii, astfel încât să cuprindă cele mai importante aspecte ale deciziei de mutare în mediul rural.

    Dimensiunile calităţii vieţii considerate a fi necesare unui trai satisfăcător în mediul rural sunt populaţia, educaţia, sănătatea, locuirea, mediul social, mediul natural, calitatea societăţii, servicii publice, timp liber, servicii private, buget lunar, aspecte analizate şi discutate la nivelul comunei Slătioara în ghidul de relocare de către grupul de cercetare din cadrul proiectului.

    Iniţiatorii proiectului sunt de părere că tendinţa oamenilor de a da traiul de la oraş pentru cel la ţară va continua şi după ce pandemia îşi va mai diminua din efecte.

    „Tendinţa de a pleca din oraşe a fost accelerată de pandemie, ea exista oricum şi înainte, iar o parte dintre oameni au început deja să se mute. Părerea mea este că ea va continua, dar acum a fost un declanşator care le-a arătat oamenilor că pot lucra şi altfel şi pot să trăiască din orice fel de loc, în contextul în care telemunca a crescut semnificativ. Nu vor alege toţi să rămână permanent în mediul rural, sunt anumite segmente care vor fi atrase de acest tip de viaţă nouă, iar unele care se vor întoarce la viaţa de dinainte de pandemie şi doar vor avea o locaţie unde să se ducă din când în când”, spune Ştefania Cristescu.

    Rata migraţiei din urban către rural este mai mare faţă de migraţia celor care aleg să se mute la oraş în detrimentul satului. Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, numărul celor care au migrat din mediul urban în rural a fost în 2019 de peste 113.700 persoane, de peste patru ori mai mare faţă de anul 2000. Totodată, în urmă cu 20 de ani numărul celor care migrau dinspre rural către urban era de aproape 550.000 persoane, pe când în 2019, numărul acestora s-a redus la 94.000. Cifrele de la Statistică confirmă tendinţa conform căreia oamenii au început să prefere mai mult viaţa de la sat în locul celei de la oraş. Iar motivele sunt multe – oamenii preferă în loc de la poluarea, aglomeraţia şi zgomotul oraşelor, viaţa liniştită şi sănătoasă de la ţară, precum şi un cost al vieţii mai scăzut.

    „Am identificat câteva categorii de oameni care ar face această tranziţie, freelancerii care pot lucra de oriunde, mai sunt cei care vor să se întoarcă în satul natal să îşi reînceapă viaţa, mai sunt şi câţiva din afara ţării care au început să revină în satele româneşti să reconstruiască. Familiile cu copii sunt cele mai doritoare de o astfel de schimbare, aceştia sunt oarecum în target, cei pe care i-am văzut noi ca fiind mai deschişi pentru a-şi alege tipul acesta de viaţă”, precizează Ştefania Cristescu.

    Dorinţa iniţiatorilor acestui proiect este mai întâi să vadă rezultate în Slătioara, ulterior mergând cu proiectul la nivel naţional. Octavian Viorel spune că urmează să se întâlnească cu Asociaţia Comunelor din România, care s-a arătat interesată de acest proiect, pentru a discuta un posibil parteneriat care îşi doreşte implementarea proiectului la nivel naţional.