BusinessMagazin

Tag: leu

  • Cursul doboară un nou record şi urcă la 4,4411 lei/euro -2-

    Precedentul record a fost atins luni, la 4,4373 lei/euro.Astfel, leul a scăzut cu 2,8% în raport cu euro faţă de finele anului trecut, când BNR a fost publicat un nivel de 4,3197 lei/euro.
    Referinţa pentru dolar a urcat marţi cu 0,97 bani, la 3,4576 lei/dolar, ajungând la un nou nivel maxim începând cu 1 iulie 2010.

    La data menţionată, referinţa s-a situat la 3,5420 lei/dolar.Pentru francul elveţian, cotaţia a crescut la 3,6971 lei/franc, nivel care reprezintă un nou maxim începând cu 5 septembrie 2011. La începutul lunii septembrie, francul a fost cotat la 3,8133 lei.Cursurile de referinţă leu/dolar şi leu/franc sunt calculate de BNR în funcţie de paritatea leu/euro şi ratele de schimb euro/dolar şi euro/franc.
    La deschidere, euro a fost cotat la 4,4480 lei, peste nivelul de luni seară, când operaţiunile s-au încheiat la 4,4425 – 4,4435 lei/euro. Ulterior, cotaţiile au început să scadă spre 4,44 lei/euro, iar nivelul minim a fost de 4,4385 lei/euro.

    Până la ora 13:00, cotaţiile au oscilat uşor peste 4,44 lei/euro.Pieţele financiare au fost sub presiune de la începutul săptămânii trecute, după ce cele două partide principale care susţin acordul Greciei cu instituţiile financiare internaţionale nu au reuşit să obţină împreună majoritatea, punând sub semnul întrebării capacitatea ţării de a respecta condiţiile convenite cu creditorii externi, de a evita falimentul şi de a rămâne în zona euro.

    În sesiunea de marţi, pieţele şi-au revenit, propulsate de avansul economic peste aşteptări anunţat de Germania pentru primul trimestru, însă temerile privind criza din zona euro a limitat creşterile.Valutele din regiune sunt pe apreciere comparativ cu finalul anului trecut, însă evoluţia vine după ce în 2011 pierderile au fost mult superioare leului. Potrivit cursurilor de referinţă anunţate luni de BCE, forintul este în creştere cu 7,2% de la începutul anului, după ce în 2011 a pierdut 13,1%, iar zlotul a urcat cu 3,5%, după ce anul trecut s-a depreciat cu 12,1%.
    Cursul monedei naţionale a urcat cu doar 1,4% în 2011, la cursurile de referinţă publicate de BCE.

    Institutul Naţional de Statistică a anunţat marţi dimineaţă că economia a scăzut cu 0,1% în primul trimestru faţă de octombrie-decembrie şi a intrat în recesiune, întrucât este al doilea trimestru consecutiv de scădere comparativ cu lunile anterioare, evoluţia fiind anticipată de analişti, care estimau însă o contracţie puţin mai mare, de 0,2-0,3%. Anunţul nu a influenţat vizibil cotaţiile monedei naţionale.
    Băncile comerciale practicau dobânzi de 4,34 – 4,84% pe an pentru plasamentele cu scadenţă la o zi, faţă de 3,78 – 4,28% % luni. Dobânzile pentru sumele plasate pe termen de o săptămână au urcat de la 3,91 – 4,41% la 4,38 – 4,88%.

  • România care se scaldă în bani

    De la bun început trebuie să ignorăm vacarmul politic care însoţeşte în această perioadă deciziile de politică economică. Desigur, guvernul PDL şi-a declarat intenţia de a restitui eşalonat salariile tăiate şi pensiile taxate de CASS, dar acum, din opoziţie, acuză USL fie de populism pentru că face ea aceste restituiri, fie de incompetenţă tocmai pentru că le face eşalonat. De partea cealaltă, USL a acuzat permanent PDL că subordonează ţara dictatului FMI şi că vinde bogăţiile ţării, dar acum, venită la guvernare, a renunţat la critici şi continuă programul cu FMI, cu tot cu privatizările şi constrângerile bugetare aferente.

    În realitate, consensul de idei între foştii şi actualii guvernanţi, în frunte cu preşedintele ţării, este remarcabil în această perioadă, din trei raţiuni clare: apropierea alegerilor, cadrul bugetar fixat de UE şi FMI şi necesitatea de a găsi nişte pârghii noi de a stimula economia, atâta vreme cât nici investiţiile străine, nici exporturile nu au pentru moment suficientă forţă ca motoare esenţiale de creştere. La acestea se adaugă pericolul de fugă a capitalurilor în contextul crizei din zona euro, reflectat direct în deprecierea leului. (Despre acest pericol, guvernatorul Mugur Isărescu a vorbit săptămâna trecută, explicând că acum situaţia este exact inversă decât cea din primăvara trecută, când capitalurile speculative începuseră să revină în Europa de Est, iar BNR era preocupată să evite o eventuală apreciere prea mare a leului. Explicaţia n-a împiedicat, din nefericire, proliferarea teoriilor furioase ale conspiraţiei, care îi atribuie BNR şi lui Isărescu deprecierea leului, fie cu scopul ocult de a sabota guvernarea USL, fie dimpotrivă, cu scopul de a susţine politica USL, încurajând o creştere economică inflaţionistă doar pentru ca în scripte cifrele despre PIB şi deficit să arate bine.)

    Care ar fi motivele de îngrijorare de pe urma restituirilor şi a “reîntregirilor”? Niciunul, ne asigură autorităţile. Majorarea salariilor din sectorul public cu 8% de la 1 iunie (restul “reîntregirii” urmând să aibă loc în exerciţiul bugetar următor) nu modifică ţinta de inflaţie, urmând să aibă un impact marginal, de 0,2-0,3% asupra inflaţiei, estimează guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. Dacă la salariile mărite se adaugă restituirea în etape a sumelor din pensiile de peste 740 de lei taxate de CASS, deficitul bugetar creşte doar de la 1,9% la 2,2% din PIB (numerar), ceea ce asigură încadrarea în plafonul “european” de 3% din PIB, afirmă şeful misiunii FMI, Jeffrey Franks. La rândul său, preşedintele Traian Băsescu a insistat că mărirea de salarii “nu produce niciun fel de deficit structural crescut la fondul de sănătate şi la fondul de pensii, ci dimpotrivă, reduce deficitul la fondul de pensii, ca urmare a aplicării CAS la o sumă mai mare pentru fiecare salariat bugetar”. Ministrul de finanţe Florin Georgescu a asigurat că programul de privatizări asumat cu FMI va continua şi că în acest an nu se va mai schimba nimic în politica fiscală, nu va creşte şi nu va scădea niciun impozit sau taxă.

    Atât temeiul, cât şi efectele benefice scontate ale eliberării de bani în plus de la buget pentru consum rămân discutabile. Raportul BNR asupra inflaţiei în primul trimestru, publicat săptămâna trecută, precizează limpede că “este posibil ca temperarea creşterii anuale a câştigurilor salariale să fi avut un efect limitativ asupra cererii de consum, însă, din perspectiva costurilor unitare cu forţa de muncă, evoluţia a fost insuficientă pentru restabilirea corelaţiei cu productivitatea muncii” (în traducere, faptul că salariile au crescut mai încet poate să fi frânat cererea de consum, însă productivitatea a rămas tot în urma costului cu forţa de muncă). Cât despre efecte, chiar cu o creştere a salariilor cu 15-16% în vară (adică aşa cum prevedea de curând preşedintele Băsescu), impactul potenţial ar fi fost limitat, cel mai probabil, la o creştere de 0,4% a consumului şi de 0,3% a PIB, conform calculelor prezentate de Dan Bucşa, economistul-şef al UniCredit Ţiriac Bank. Atunci de ce toţi guvernanţii insistă atât de mult asupra acestei măsuri?

    “Efectul psihologic va fi de creştere a încrederii populaţiei, stimulând comerţul cu amănuntul. Rămâne de văzut dacă această creştere a optimismului va ajuta construcţiile de locuinţe să compenseze încetinirea probabilă a lucrărilor de infrastructură”, comentează Dan Bucşa. Adică ar fi vorba de ceea ce ministrul Florin Georgescu definea drept o viziune care “nu e socialistă, comunistă sau populistă, ci propune un echilibru, un ‘trade-off’ între eficienţă şi echitate care să fie viabil pentru toată lumea”, pentru că “atunci când drepturile individului la o viaţă decentă sunt afectate, e afectată şi baza democraţiei”. De aceea, explica Georgescu, înseşi organismele financiare internaţionale, inclusiv FMI, “promovează coeziunea socială şi o creştere economică incluzivă, pentru că altfel aţi văzut ce se întâmplă, oamenii umplu străzile”. Ministrul făcea aluzie de fapt la o carte din 1975 a economistului american Arthur Okun care spunea că presiunea pieţei poate duce la excluziune socială pentru grupurile care nu-şi mai pot asigura din muncă un standard minim de viaţă, ceea ce pune problema unui compromis între eficienţă şi echitate, între principiile economice ale capitalismului şi principiile politice ale democraţiei.

    Or, într-o astfel de viziune, chiar un plus de venituri simbolic sau o repartizare mai echitabilă a austerităţii (de genul impozitului progresiv în locul cotei unice, despre care la noi inclusiv Consiliul Fiscal a conchis că şi-a epuizat deja virtuţile de stimulare a fiscalizării economiei gri) pot scădea tensiunile sociale şi pot ridica moralul unor cetăţeni descurajaţi să mai consume şi demotivaţi să muncească. Iar cu aceasta ne întoarcem la consensul de care spuneam mai sus, patronat de FMI şi de Comisia Europeană de la Bruxelles, de unde comisarul Olli Rehn prezice că România va avea anul acesta o creştere de 1,4% (sub estimarea de 1,6% din februarie), “susţinută în principal de cererea internă”. Acest consens nu numai că nu va fi afectat în perioada de până la alegeri, dar are chiar şanse să se consolideze (încă o dată, în ciuda războaielor verbale între actorii politici), pe măsură ce la nivelul UE câştigă teren abordarea axată pe măsuri de stimulare a creşterii, în loc de măsuri de amplificare a austerităţii. Este vorba de un pariu, de un experiment uriaş, al cărui rezultat o să-l vedem. Dar, în tot cazul, e bine să ştim de unde vine şi cum stau lucrurile.

  • Nou maxim istoric: Cursul BNR a urcat la 4,4265 lei/euro

    Precedentul maxim istoric, de 4,4168 lei/euro, a fost anunţat pe 2 mai, la acea dată jucătorii fiind îngrijoraţi de incertitudinile legate de măsurile pe care le va adopta noul executiv după căderea Guvernului Ungureanu.

    Comparativ cu finalulul anului trecut, cursul a urcat cu 2,47%, de la 4,3197 lei/euro.

    Banca centrală a afişat joi o rată de referinţă de 4,4165 lei/euro.

    Faţă de dolar, moneda naţională a atins vineri un nou maxim începând cu 16 ianuarie, referinţa urcând cu 0,68 bani, de la 3,4141 lei/dolar la 3,4209 lei/dolar. La mijlocul lunii ianuarie, referinţa s-a situat la 3,4245 lei/dolar.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cursul leului: scade sau creşte?

    O creştere a volatilităţii cursului este aşteptată de analiştii Raiffeisen Bank România pentru ultima săptămână a lunii aprilie, când sunt prevăzute plăţi ale companiilor către buget, însă estimarea de către bancă a unui curs de 4,35 lei/euro pentru finele lunii iunie (faţă de 4,3773 în prezent) rămâne în vigoare.

    Explicaţia constă în condiţiile favorabile create de scăderea inflaţiei anuale, care a atins în martie un nou minim istoric (2,4%, faţă de 2,6% în februarie) şi perspectiva ca BNR să reducă în continuare dobânda de politică monetară.

    La rândul lor, analiştii ING Bank România estimează chiar un curs de 4,30 lei/euro pentru finele lunilor iunie şi septembrie, după care leul ar urma să se aprecieze şi mai mult, la 4,25 spre sfârşitul anului, estimare menţinută şi pentru luna martie 2013.

  • Cursul de schimb, alarmă falsă

    Variaţia, determinată de jucătorii străini pe piaţa valutară, este mică din perspectiva activităţii normale a pieţei, apreciază analiştii ING, deşi a fost considerată spectaculoasă de către presă prin prisma stabilităţii leului în ultimele 3 luni. ING estimează stabilitate în continuare, cu un curs de 4,35 lei/euro spre finele lunii iunie.

    Vezi aici principalele estimări despre cum vor evolua cursul valutar şi economia

    Vezi aici cum ne-a ajutat leul în anii de criză

  • Leul românesc în jungla cu euro

    Leul ne-a ajutat în ultimii doi ani şi jumătate, cu o evoluţie în favoarea depăşirii fenomenelor de criză, rămânând într-o zonă de relativă stabilitate, spunea în noiembrie Mugur Isărescu. “Dar nu vreau să dau câtuşi de puţin sentimentul că ţintim un anumit nivel de curs, pentru că nu-l ţintim, ci ne uităm la o anumită zonă de echilibru de pe piaţa valutară, pe care nu vrem s-o stricăm prin mişcări nechibzuite”, continua guvernatorul BNR, referindu-se la îndemnurile unor comentatori ca banca centrală să taie brutal dobânda de politică monetară, eventual până la 1%, ca să determine ieftinirea rapidă a creditului.

    Vezi aici cum ne-a ajutat leul în anii de criză

    Era deja o perioadă când tensiunile din zona euro se accentuaseră pe pieţe, iar cursul începuse să iasă uşor din celebrul interval 4,1-4,3 lei/euro, fără ca BNR să intervină ca să-l păstreze, aşa cum anticipaseră analiştii. “Nu validăm niciun prag apărut la unii comentatori care se întreabă, de exemplu, ce va face BNR la 4,3. BNR n-a făcut nimic nici la 4,1, nici la 4,28, nici la 4,33 nu va face şi mă opresc aici cu exemplele, ca să nu stârnesc speculaţii”, afirma Isărescu. Fapt e că, după ce cursul a sărit la 11 ianuarie la 4,3627 lei/euro, foarte aproape de recordul de depreciere din iunie 2010 (4,3688 lei/euro), atins în condiţiile şocului legat de măsurile de austeritate luate atunci, valorile au revenit în intervalul cunoscut, iar comparaţia cu mediile lunare şi anuale arată aceeaşi stabilitate: după un 2009 cu un curs mediu de 4,2373 lei/euro şi un 2010 cu o medie de 4,2099, anul trecut s-a încheiat cu o medie de 4,2379, iar luna ianuarie a generat o medie de 4,3428 lei/euro. Cât va mai dura această stabilitate?

    Din 2005 încoace, BUSINESS Magazin a adunat, la fiecare şase luni, prognozele bancherilor şi ale analiştilor financiari despre cursul valutar pentru următoarea jumătate de an, în contextul tuturor variabilelor care îl determină. Iniţial, exerciţiul, numit de noi “pariul pe curs”, voia să răspundă îngrijorărilor că leul ar putea da peste cap economia dacă ar fi scăzut sau crescut prea mult şi prea repede; începând din 2009, odată cu acordul cu FMI care a mărit rezervele valutare şi deci şi posibilitatea băncii centrale de a feri leul de şocuri speculative, previziunile de curs în sine au devenit treptat mai puţin importante, ajungând aproape un pretext pentru discuţii despre viitorul creditării, al inflaţiei şi al economiei.

    Vezi aici principalele estimări despre cum vor evolua cursul valutar şi economia

    Din a doua jumătate a anului trecut, criza datoriilor din zona euro a început să se simtă însă asupra monedelor est-europene, iar previziunile despre noi turbulenţe pe pieţele financiare în 2012 s-au înmulţit. Cu toate acestea, prognozele de curs în vigoare la momentul actual prevăd pentru finele lunii iunie fie o menţinere în jurul nivelului actual de 4,34 lei/euro, fie o depreciere nu mai mare de pragul de 4,40-4,45 ori chiar o apreciere până la 4,25 (vezi tabel). Marja de variaţie e ceva mai mare pentru dolar, unde faţă de valoarea de acum – de 3,30 lei/dolar -, previziunile băncilor româneşti şi străine oscilează între 3,20 şi 3,50, fără a exclude nici rămânerea la 3,30.

    Cât despre valoarea de la finele lui decembrie, părerile rămân împărţite între o apreciere până la 4,25 lei/euro (ING Bank) şi o depreciere până la 4,45 (Danske Bank), mai numeroase fiind însă previziunile în jur de 4,30 (Raiffeisen, UniCredit), respectiv 4,35 (Crédit Agricole). Prognoza în vigoare a Société Générale arată un curs mediu de 4,18 în 2012, 4,05 în 2013 şi 4 în 2014-2016, iar cea a grupului UniCredit – un curs mediu de 4,33 în 2012 şi 4,30 în 2013. La dolar, Citigroup anticipează o medie de 3,29 pentru anul în curs, iar UniCredit de 3,29 în 2012 şi 3,12 în 2013. ING preconizează un curs mediu de 4,30 lei/euro în 2012 şi 4,20 în 2013, respectiv 3,44 lei/dolar în 2012 şi 3,05 la anul.

    Aveţi încredere în leu?

    Diferenţele de poziţie se explică, în general, prin importanţa mai mare acordată fie avantajelor comparative ale României în raport cu alte ţări din zonă sau din UE, fie riscurilor specifice ale ţării, raportat la restul ţărilor europene. “Moneda naţională şi-a arătat deja puterea relativă anul trecut, când a depăşit ca performanţă aproape toate monedele din regiune, inclusiv zlotul, forintul, coroana cehă şi lira turcească. În 2012 ne aşteptăm la continuarea întăririi leului faţă de alte monede”, sună estimarea oficialilor Franklin Templeton, Mark Mobius şi Grzegorz Konieczny. România a luat deja “medicamentul amar” aplicat de FMI şi este deci bine poziţionată pentru accelerarea creşterii economice în anii următori, apreciază Mobius şi Konieczny. “Majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană sunt încă nevoite să aplice măsurile dificile pe care România le-a luat deja”, astfel încât, odată ce problemele din acest an ale zonei euro se ameliorează, “economia României ar putea să fie prima care iese din criza europeană cu o creştere economică puternică”.

  • Farmecul discret al pumnului

    Fragilitatea guvernului Boc este “cea mai mare îngrijorare” a traderilor şi a analiştilor din băncile străine în privinţa României, iar riscul ca măsurile de reformă să nu fie aplicate este “foarte mare”, potrivit unui analist la Barclays Capital. Situaţia politică din România va rămâne tensionată, pentru că măsurile de austeritate vor determina din ce în ce mai multe proteste în rândul populaţiei, conform experţilor Raiffeisen Capital Management.

    Aprecierile de mai sus nu au fost însă făcute în această săptămână şi motivate de protestele de stradă care au loc, ci în octombrie 2010, respectiv decembrie 2010, când guvernul Boc se confrunta cu moţiuni de cenzură, riscul de ţară era mai mare decât acum (inclusiv raportat la ratingul ţărilor din zona euro), iar România era foarte departe de a fi devenit povestea de succes a Estului în materie de reformă fiscală, aşa cum e acum. Între timp, nu numai că toate temerile că românii vor ieşi în stradă ca să paralizeze reforma şi să arunce ţara în aer s-au dovedit neîntemeiate, dar ideea însăşi de protest de stradă contra unui guvern s-a banalizat, fie că ea determină căderi de guverne (aşa cum s-a întâmplat de la începutul crizei în Ungaria, Letonia şi Grecia), însoţeşte alternanţa la putere în urma alegerilor la termen (Spania) sau, dimpotrivă, condamnă guverne în care pieţele financiare n-au încredere (cazul Ungariei sub regimul Orban sau al Italiei sub regimul Berlusconi).

    Temerea investitorilor de răzmeriţe populare, prezentă în special în 2009 şi 2010, a făcut loc ideii că protestele nu echivalează automat cu reînvierea populismului bugetar, ci pot fi chiar folositoare, fie că rămân supape pentru tensiunile sociale (ca în Grecia), fie că aduc la putere guverne mai puţin corupte (cazul Italiei). Aşa se face că după 13 ianuarie, de când au izbucnit protestele de stradă contra guvernului Boc şi a preşedintelui Băsescu, leul nu numai că nu a căzut, dar chiar a câştigat câţiva bani faţă de euro, fără a mai repeta deprecierea din 11 ianuarie, primele de risc pentru datoria României (CDS) nu au crescut din decembrie încoace, iar pieţele financiare şi analiştii au dat atenţie mai curând spuselor viceguvernatorului BNR, Cristian Popa, care a declarat pentru Reuters că există potenţial pentru o “ajustare a condiţiilor politicii monetare” dacă inflaţia scade în continuare.

    “Pieţele financiare au făcut ureche surdă la proteste”, afirmă Vlad Muscalu, economistul-şef al ING Bank România. “Explicaţia poate fi că sunt mai puţin impresionate de astfel de tensiuni, dat fiind numărul crescând al episoadelor de nemulţumire populară din ultimii ani”, spune el. Pentru moment, apreciază Muscalu, “alegerile parlamentare sau prezidenţiale anticipate par improbabile” şi doar dacă ar fi ca protestele să continue şi să crească riscul unui vid de putere ori ale unor derapaje fiscale care să ameninţe acordurile internaţionale de finanţare, “atunci am putea vedea un impact pe pieţe” şi o presiune de depreciere a leului. Deocamdată, moneda naţională “are reputaţia unei monede straniu de stabile, iar sondajele sugerează că partidul aflat la guvernare probabil nu va mai conduce România după alegeri”.

    Aceasta ar putea însemna că investitorii s-au obişnuit deja cu ideea că actualii guvernanţi vor pleca şi că actuala opoziţie a încetat să mai facă figură de rebel în raport cu FMI şi cerinţele lui (vezi recentele declaraţii ale lui Victor Ponta că nu pot fi crescute semnificativ din 2013 şi că vor urma încă 8-10 ani de austeritate). Cât despre analiştii de la Barclays, ei cred acum că probabil vor urma noi proteste, ţinând cont că e an electoral – or, anii electorali sunt pentru pieţele financiare un risc luat în calcul anticipat.

  • Analiştii ING: Dacă protestele de stradă continuă, leul ar putea intra sub o presiune de depreciere

    Explicaţia este, potrivit analiştilor ING Bank România, că “investitorii probabil au devenit mai puţin sensibili la astfel de evenimente pe parcursul ultimilor ani, moneda naţională are reputaţia unei monede straniu de stabile, iar sondajele sugerează că partidul aflat la guvernare probabil nu va mai conduce România după alegerile generale ce urmeaza sa aibă loc către finalul anului”.

    Deşi violenţele izbucnite duminică în cursul protestelor ar putea descuraja alţi potenţiali demonstranţi să se alăture mulţimii, “o escaladare a protestelor rămâne probabilă, deoarece liderii opoziţiei au declarat că suporterii opoziţiei se vor alătura în mod paşnic începând de astăzi”, apreciază Vlad Muscalu şi Ana Morărescu, analişti ai ING.

    Dacă protestele continuă, cresc şansele unui vid de putere “ce ar putea complica viitorul acordului current de finanţare internaţională, unul dintre cele importante aspecte pozitive ale României”, arată analiştii, iar în aceste condiţii, “leul s-ar putea confrunta cu o presiune de depreciere”.

    Protestele au început în cursul săptămânii trecute în mai multe oraşe ale României, din cauza reformei controversate a sistemului sănătăţii, ce a dus la demisia subsecretarului de stat Raed Arafat. Manifestaţiile au devenit violente pe parcursul ultimelor zile în cazul Capitalei. Chioşcuri de ziare, maşini şi un magazin au fost incendiate duminică în centrul oraşului, făcând necesară intervenţia jandarmeriei, care a folosit gaze lacrimogene şi tunuri cu apă.

  • Nu cade leul

    De la începutul anului, leul a pierdut circa 0,8% faţă de euro, erodând aproape complet aprecierea începută în a doua parte a lui decembrie, iar influxurile nete de capital străin se menţin scăzute, ceea ce exclude posibilitatea unei aprecieri pe termen scurt, constată Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank România.

    În acelaşi timp, Dumitru consideră că deprecierea se va menţine limitată, “având în vedere dimensiunea redusă a pieţei valutare şi poziţia puternică a băncii centrale”. Analistul conchide deci că, în scenariul de bază, leul va rămâne relativ stabil, nefiind exclus însă ca la finele lui martie cursul să ajungă în jur de 4,40 lei/euro.

    O astfel de valoare este luată în calcul şi de analiştii de la Danske Bank, pesimişti cunoscuţi când vine vorba de România şi care anticipează pentru finele lui martie un curs de 4,35 lei/euro, 4,40 până în iunie şi 4,45 până în decembrie.

  • Franks: Suntem îngrijoraţi de probabilitatea revenirii presiunilor asupra leului

    “În mod cert, noi dorim ca banca centrală să adopte o atitudine prudentă în politica monetară din viitor. Şi motivul pentru care recomandăm prudenţă este că suntem îngrijoraţi de posibilitatea revenirii presiunilor pe curs şi ieşiri de capital”, a spus Franks, întrebat dacă banca centrală ar trebui să continue procesul de reducere a ratei dobânzii de politică monetară. BNR a anunţat marţi un curs de referinţă de 4,3125 lei/euro, în scădere cu 0,21 bani faţă de nivelul anterior. Astfel, cursul a coborât la nivelul minim din ultimele două luni. O paritate mai redusă decât cea de marţi a fost afişată de BNR la 10 octombrie, când cursul a fost de 4,3053 lei/euro.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro