BusinessMagazin

Tag: laborator

  • Au început businessul la parterul unui bloc şi au ajuns la afaceri de 600.000 de euro

    Nicoleta şi Cezar Gumeni, doi antreprenori din Iaşi, au deschis în 2009 prima cofetărie Cake Expert la parterul unui bloc, iar în prezent deţin un laborator şi patru puncte de vânzare. Zilnic, circa 300-350 de clienţi calcă pragul cofetăriilor Cake Expert.

    „Cake Expert şi-a început activitatea în 2009 într-un mic spaţiu de la parterul unui bloc din Iaşi. Unitatea respectivă asigura spaţiul necesar funcţionării unui laborator de cofetărie-patiserie, dar şi a unui punct de desfacere. După câţiva ani spaţiul a devenit neîncăpător pentru numărul din ce în ce mai mare de angajaţi, astfel încât laboratorul a fost mutat într-o unitate de 200 de metri pătraţi”, a spus Cezar Gumeni, cofondator al cofetăriilor Cake Expert.

    Vezi continuarea pe www.zf.ro

  • De ce îşi INJECTEAZĂ VEDETELE una dintre cele mai periculoase toxine de pe glob

    Să presupunem că aţi semnat documentul şi intraţi în clădire. Primul hol este plin de uşi securizate cu cardul, în spatele lor aflându-se mai multe uşi păzite de coduri sau paznici. După mai multe uşi sau bariere de sticlă se află staţiile de lucru, închise în nişte cuşti de metal. Totul este supravegheat video, toate activităţile, măsurate şi monitorizate; paznicii, aflaţi într-o cameră împânzită de ecrane, urmăresc orice element care intră sau iese.

    Toate măsurile de securitate nu sunt însă impuse pentru a proteja reţeta Botox de ochii curioşilor, ci pentru că produsul-minune al celor de Allergan este produs cu una dintre cele mai toxice substanţe de pe Pământ.

    Botox este derivat dintr-o toxină purificată din Clostridium botulinum, o bacterie ce se multiplică în medii precum cel din interiorul unei conserve cu carne stricată. Toxina este atât de puternică încât o cantitate mică poate sufoca o persoană, paralizându-i muşchii pe care îi foloseşte atunci când respiră. Toxina botulinică este considerată unul dintre cei mai puternici agenţi de bioterorism, iar asta înseamnă că toate companiile care lucrează cu substanţa trebuie să se supună regulilor impuse de Centrul pentru Controlul Bolilor din Statele Unite (CDC).

    Un gram de toxină botulinică este suficient pentru producerea întregii cantităţi de Botox comercializate într-un an la nivel global. Pe de altă parte, un studiu publicat în 2001 subliniază că un gram de toxină botulinică, în formă cristalizată, poate ucide până la un milion de oameni. |n aceste condiţii, este explicabil modul în care atât Allergan, cât şi guvernul Statelor Unite păzesc spaţiile de depozitare a substanţei.
    Acest nivel de securitate aduce însă şi un efect comercial: Allergan are o cotă de piaţă de 90% pe segmentul neurotoxinelor utilizate în scopuri medicale şi de 75% pe segmentul substanţelor folosite pentru uz cosmetic. ”Cât de des vezi o astfel de cotă de piaţă – şi nu vorbesc doar de medicamente, ci în orice sector?“, se întreba David Pyott, CEO al companiei între 1998 şi 2015. ”E ceva nemaiîntâlnit.“
    |n Statele Unite se înregistrează, anual, sute de cazuri de otrăvire cu toxină botulinică; cazurile de deces sunt însă mult mai rare.

    UN MEDICAMENT-MINUNE

    În jurul anului 1820, un doctor german pe nume Justinus Kerner a publicat prima descriere amănunţită a simptomelor pe care el le-a numit ”Wurstgift“, adică otrăvire cu cârnaţi: dificultăţi în a înghiţi şi în a respira. Ani mai târziu, un grup de muzicieni care cântau la o nuntă au suferit de paralizia muşchilor după ce au consumat şuncă; trei dintre ei şi-au pierdut viaţa. În urma acelei tragedii, Emile Van Ermengem, profesor de microbiologie în Belgia, a identificat Clostridium Botulinum. Deşi este creditat cu numele acordat toxinei, Ermengem s-a inspirat de la Kerner, derivând denumirea din cuvântul latin pentru cârnat: botulus.

    Botoxul este creaţia a doi oameni de ştiinţă, Alan Scott şi Ed Schantz, care s-au arătat interesaţi de toxină din cu totul alte motive. |n anii ’60 şi ’70, Scott, de profesie oftalmolog, căuta un tratament pentru pacienţii cu strabism. Schantz se concentra mai mult pe zona militară decât pe cea medicală, după ce purificase toxina la Fort Detrick, în cadrul programului american de dezvoltare a armelor biologice.

    La acea vreme, controlul transporturilor de toxină botulinică era aproape inexistent; Schantz i-a trimis lui Scott toxina în formă cristalizată, folosind un tub de metal ca recipient. Cel din urmă a reuşit să transforme toxina într-un produs farmaceutic, ridicând în jurul descoperirii sale compania Oculinum.

    Medicamentul ce purta acelaşi nume ca şi compania a fost aprobat pentru tratamentul strabismului în 1989. Allergan a cumpărat licenţa de la Scott doi ani mai târziu, schimbându-i după scurt timp numele în Botox. |ncă de la început, noii proprietari au abordat extrem de atent substanţa, înţelegând efectele nocive pe care aceasta le-ar putea provoca. ”A fost o problemă încă de la început“, le-a povestit celor de la Bloomberg Gavin Herbert Jr., fost CEO şi fiu al fondatorului companiei. ”Am început să producem cantităţi mici şi să le transportăm cu un avion privat, având întotdeauna oameni de pază prezenţi.“

    Mitchell Brin, responsabil cu cercetarea la Allergan, a jucat un rol determinant în dezvoltarea medicamentului încă de la început. Casa lui arată ca un muzeu dedicat Botoxului, iar plăcuţa de înmatriculare din California are inscripţionat cuvântul BOTOX.

    CUM FUNCŢIONEAZĂ ÎNSĂ BOTOXUL?

    Muşchii unei persoane sunt controlaţi de nervii motori, iar aceştia eliberează o serie de substanţe care transmit muşchiului că trebuie să se contracte; Botox blochează eliberarea acelor substanţe.

    Medicamentul este astăzi aprobat în opt discipline medicale diferite, inclusiv tratamentul migrenelor cronice, al prostatelor hiperactive sau al spasmelor musculare severe, fiind în curs de aprobare şi pentru tratarea depresiei. Herbert spune că atunci când a cumpărat reţeta pentru Botox, se aştepta la vânzări anuale de 10 milioane de dolari; acum, aşteptările pentru anul 2020 se ridică la 4 miliarde de dolari.

    Allergan nu şi-a propus însă să devină un mare jucător pe segmentul neurotoxinelor; compania şi-a început activitatea în anii ’80 producând picături nazale pe care le vindea într-o farmacie de familie din Los Angeles. Un prieten a sugerat dezvoltarea unei formule care să trateze conjunctivita, iar Gavin Herbert Sr. a reuşit să scoată pe piaţă primele picături oculare antihistaminice din Statele Unite; a fost primul mare succes comercial al Allergan.

    Când fiul său a preluat compania, în 1957, a mutat sediul în clădirea unui fost teatru. Camera de proiecţie era folosită ca un spaţiu steril în care se umpleau recipientele, iar balconul şi scena erau folosite pentru depozitare. La începutul anilor ’70, Allergan devenise o companie importantă pe piaţă, producând picături oculare şi substanţe destinate utilizatorilor de lentile de contact, dar care voia să se extindă.
    |n aceeaşi perioadă, coasta de nord-vest a Irlandei intrase într-o gravă criză economică, iar şomajul se apropia de 30%. Un politician a convins Consiliul Industrial din Westport să construiască o fabrică pentru a atrage companii americane, însă spaţiul a rămas neocupat până la venirea lui Herbert. Facilităţile fiscale au fost cele care l-au atras, CEO-ul Allergan fiind deja în căutarea unui loc unde să deschidă o nouă unitate de producţie.

    Aşa cum se întâmplă de multe ori în cazul medicamentelor, descoperirea Botoxului a fost una întâmplătoare. Un cuplu de doctori din Vancouver au înţeles proprietăţile antiîmbătrânire ale substanţei în timp ce tratau o pacientă de spasme oculare. Femeia a protestat atunci când, în timpul unei programări, nu i s-a mai făcut injecţia cu Botox în partea de sus a feţei, lângă sprânceană; le-a spus că injecţiile îi dădeau o expresie facială ”frumoasă, netulburată“. Cei doi doctori au decis atunci să experimenteze efectele Botox asupra ridurilor, prima pacientă fiind chiar secretara lor. |n doar câteva zile, aceasta avea o frunte mai netedă şi o expresie întinerită.

    Cu toate acestea, găsirea unor clienţi care să fie de acord cu o injecţie care conţinea otravă era dificilă, aşa că cei doi au decis să experimenteze pe soţia doctorului. |n scurt timp, cabinetul era plin de oameni interesaţi de produs.

    În prezent, aproape 55% din producţie are ca destinaţie procedurile medicale, în vreme ce restul medicamentelor sunt folosite în domeniul cosmeticii.

    Unele dintre cele mai mari companii de farma din lume au încercat, fără succes, să dezvolte propriile lor medicamente bazate pe neurotoxine. |n 2009, Johnson & Johnson a plătit 1,1 miliarde de dolari pentru a achiziţiona Mentor Corp., companie ce producea, printre altele, şi medicamentul experimental PurTox. După cinci ani, Johnson & Johnson a încetat activitatea de cercetare a produsului.
    Ceea ce protejează imperiul Botox este complexitatea produsului: reţeta nu este patentată, ci este secretă – aşa cum se întâmplă şi în cazul Coca-Cola. Atât timp cât Allergan o poate proteja, competitorii trebuie să pornească de la zero. ”Procesul fundamental este unul de fermentare anaerobică“, explică Mitchell Brin. ”Timpul necesar, procesul de purificare, agenţii care sunt folosiţi – toate reprezintă elemente esenţiale şi toate sunt extrem de bine protejate.“

    Allergan a fost cumpărată în 2015 de Actavis pentru suma de 66 de miliarde de dolari. Cumpărătorii au preluat chiar şi numele Allergan, iar asta este o dovadă a forţei pe care o are brandul Botox.

    Compania nu are nicio grijă vizavi de securitatea substanţelor, chiar în condiţiile în care societatea, la nivel global, traversează momente dificile. ”Ne aduce aminte că un astfel de nivel de securitate este absolut necesar“, remarcă Paul Coffey, director al fabricii din Westport. De la unitatea din Irlanda, care are peste 800 de angajaţi, toxina pleacă în drumul său către clienţi. Primul pas este combinarea unei soluţii saline cu o cantitate infimă din toxina purificată; substanţa rezultată este transportată, prin intermediul unor ţevi, până la o cameră sterilă în care totul este controlat: temperatura, umiditatea sau presiunea. În cele din urmă, soluţia este inserată în recipiente mici de sticlă şi transformată într-o pudră – ceea ce doctorii primesc la cabinet.

    Una dintre cele mai periculoase substanţe de pe Pământ este acum neutralizată şi gata să fie injectată în pacienţi.

  • Israelienii sunt aproape să creeze ”carnea de laborator”, care nu necesită omorârea animalelor

    Recent, a anunţat că a primit o finanţare de 3 milioane de dolari şi a format un parteneriat cu una dintre cele mai mari ferme de păsări din Europa.
     
    Alături de Memphis Meats şi Hampton Creek,, compania israeliană îşi propune să ofere o nouă sursă de hrană care, potrivit cercetătorilor de la universităţile Amsterdam şi Oxford, „ar reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 98%, terenul utilizat pentru industria cărnii cu 99% şi 96% în utilizarea apei”.
     
    Proiectul presupune creşterea cărnii din celule extrase din puii vii, care vor fi crescute în condiţii optime care să faciliteze dezvoltarea, eliminând nevoia de a produce şi a omorî animale, scrie Futurism.
     

  • Povestea omului care a ajuns de la cercetător în apartament la cel mai bine platit om de ştiinţă din istorie

    Un cercetător studiază mutaţiile genetice pentru a găsi leac la orice, de la astm la artrită – o afacere care a reuşit să treacă peste eşecuri dramatice şi să-i facă miliardari pe cei care au crezut în ea. „Avem mult mai mult de oferit. abia am început.“

    Pentru cei mai mulţi oameni aflaţi în poziţia lui George Yancopoulos, oferta de muncă ar fi fost uşor de refuzat. Tânăr asistent la prestigioasa universitate Columbia, Yancopoulos, pe atunci în vârstă de 26 de ani, tocmai câştigase o bursă de cercetare de mai multe milioane de dolari pe opt ani în propriul laborator de genetică.

    Apoi a apărut Leonard Schleifer, un neurochirurg fără nicio experienţă de business, cu oferta sa: un post la noua sa companie de medicamente cu sediul într-un apartament cu un dormitor din Colegiul Medical Cornell. Povestea a început în 1988. Schleifer intenţiona să pună în practică cele mai noi descoperiri din domeniul ştiinţelor genetice pentru tratarea afecţiunilor creierului, dar nu stăpânea bine materia – revoluţia ADN-ului era încă tânără. Yancopoulos urma să fie expertul său în genetică.

    A avut loc ceva luptă de convingere, dar în cele din urmă Yancopoulos a părăsit confortul mediului universitar pentru a se alătura companiei lui Schleifer, cunoscută ulterior ca Regeneron Pharmaceuticals. Presiunile neurologului au venit la momentul potrivit. Cu câteva zile înainte, Yancopoulos le povestise păriţilor săi, imigranţi greci, despre bursa de cercetare primită la universitate. Pentru un tânăr asistent prestigiul este cât se poate de important, dau nu şi pentru părinţii lui Yancopoulos. Pe ei îi interesa mai mult salariul: 30.000 de dolari pe an, o sumă cât se poate de modestă pentru standardele de pe piaţa americană.

    Vorbindu-i pătimaş în greacă, îşi aminteşte acum Yancopoulos, tatăl său s-a plâns că după ce a luptat cu naziştii şi cu comuniştii şi a muncit din greu pentru a câştiga bani ca să-i poată asigura fiului său o educaţie bună, rezultatul final pare să fie „o viaţă în laborator pentru ştiinţe ezoterice despre care doar câţiva oameni vor citi în jurnale“, spunea pe-atunci tatăl. Dacă tânărul chiar avea de gând să vindece boli şi să schimbe lumea, cu siguranţă că putea scoate din aceasta suficienţi bani pentru o viaţă decentă.

    Yancopoulos nu mai este un novice, şi nici salariul său nu este modest. Ca director de cercetare la Regeneron (numele trimite la regenerarea celulelor din creier), el a devenit cel mai bine plătit cercetător din istorie. Este o somitate în domeniu acum, un deschizător de drumuri şi primul director de cercetare şi dezvoltare din industria farma devenit miliardar. Anul trecut a fost remunerat pentru munca sa cu 40,3 milioane de dolari.

    Tatăl său n-a trăit destul să-l vadă unde este acum, dar la înmormântare, în 2010, oamenii alături de care bătrânul Yancopoulos a luptat pe front i-au povestit fiului cât de mândru a fost tatăl său de de el întotdeauna.

    „Însă nu mi-a spus-o niciodată direct“, spunea, lăcrimând, cercetătorul. „Credea că aşa este cel mai bine să-ţi creşti copilul“.

    Regeneron a avut nevoie de două decenii pentru a câştiga prima aprobare de produs din partea administraţiei americane pentru alimente şi medicamente. Au fost momente când a contemplat sfârşitul aventurii. Marea desprindere s-a produs în 2011, când autorităţile au aprobat Eylea, un medicament folosit pentru tratarea degenerării moleculare – principala cauză a pierderii vederii la oamenii cu vârste de peste 50 de ani. De atunci, Regeneron este cel mai bun performer al indicelui bursier S&P 500, acţiunile sale urcând cu peste 2.000%, la 400 de dolari pe unitate. Anul trecut, vânzările de Eylea în SUA au crescut cu 54%, la 2,7 miliarde de dolari, iar veniturile totale ale companiei au avansat cu 46%, la 4,1 miliarde de dolari. Regeneron are alte 13 produse în stadiul de dezvoltare clinică, inclusiv unele în teste finale pentru tratamente contra astmului şi artritei.

    Lui Schleifer îi place să-şi explice succesul spunând că el şi Yancopoulos au construit un producător de medicamente rare în care controlul îl deţin oamenii de ştiinţă. „George este cea mai inovatoare şi inventivă persoană pe care am cunoscut-o“, spune neurochirurgul. „Principala mea misiune este de a crea un mediu care-i permite să-şi dezlănţuie magia şi să nu-i stau prea mult în cale.“

    În anii de nebunie ai companiei, echipa lui Yancopoulos a construit încet o infrastructură de cercetare pentru medicamente înţesată cu instrumente de proprietate care au făcut ca noii anticorpi şi noile formule să fie mai uşor de dezvoltat. Poate cel mai mare avantaj a fost tehnologia numită VelocImmune, care permite transferarea ADN-ului uman la şoareci de laborator astfel încât anticorpii şoarecilor să răspundă terapiilor aşa cum ar face-o sistemul de imunitate al oamenilor.

    Aceste năluci (pentru alţii) au dat companiei mai multă încredere că efectele pe care medicamentele sale le au asupra animalelor testate vor fi aceleaşi şi la oameni. În ultimii doi ani, Regeneron şi-a dezvoltat un centru de genetică unde roboţi de secvenţionare a ADN-ului îşi fac treaba 24 de ore pe zi timp de şapte zile pe săptămână pentru înregistrarea codurilor genetice ale, până acum, 100.000 de voluntari.

    După standardele Big Pharma, ce face Regeneron este ca mersul off-road. Directorii companiei spun că descoperirile lor sunt rodul curiozităţii ştiinţifice a lui Yancopoulos, un efort de a aduce părţi din laboratorul său din Columbia în sectorul privat. „Uneori glumim spunând că agendele de întâlniri sunt ca un fel de sugestii, aşa cum oamenii privesc limitele de viteză“, spune Drew Murphy, vicepreşedinte la departamentul de cercetare a al Regeneron. „Multe dintre acestea au ca motor capacitatea lui George de a stimula gândirea“.

    Într-o sală de conferinţe din sediul Regeneron din Tarrytown, New York, Yancopoulos încă mai are energia unui lector universitar care abia a descoperit cafeaua.

    Gesticulează energic în timp ce vorbeşte şi are obiceiul de a sări din fotoliu în mijlocul propoziţiei pentru a desena grafice pe o tablă albă aflată la celălalt capăt al camerei. Poartă o cămaşă uşor mototolită, pantofi uşori, confortabili, închişi la culoare şi o cravată cu logo-ul Columbia (în afară de aceasta mai are încă una). Tonul de apel al telefonului este Enterprise. Maşina miliardarului, o Honda Pilot veche de zece ani, este la service cu transmisia dată peste cap.

    „Nu este ca şi cum aş încerca să trăiesc modest“, explică Yancopoulos – el le găteşte copiilor şi le spală rufele în casa pe care şi-a cumpărat-o în anii de tinereţe şi entuziasm (pentru diversitate, a construit un fel de teren de baschet la subsol). „Însă am rămas un tip destul de simplu. Nimic nu se compară cu ştiinţa, nimic nu este mai bun decât ce facem noi.“

  • Gadget Review: laborator foto la tine acasă – VIDEOREVIEW

    Până nu de mult, fotografia avea două componente foarte importante: prima era fotografierea propriu- zisă, iar a doua era developarea fotografiilor în camera obscură. Astăzi, în lumea digitală, după ce ai apăsat butonul de declanşare, poţi să trimiţi poza prin Wi-Fi către smartphone apoi direct pe Facebook sau Instagram. Ceea ce nu este un lucru rău, dar fotografiile sunt menite să fie printate.

    Experienţa de vizionare este complet diferită atunci când te uiţi la o fotografie printată faţă de una pe un monitor, chiar unul mare. De aceea este satisfăcătoare privirea tablourilor sau a fotografiilor – astfel operele capătă o altă viaţă. În plus, pentru amatorii de fotografie, este importantă imprimarea doarece atunci se pot observa detalii care-ţi scapă când o priveşti pe un monitor. Poţi vedea dacă zonele luminoase sunt supraexpuse sau dacă imaginea este prea întunecată.

    În al doilea rând, fotografiile capătă o nouă viaţă atunci când se află în faţa ta, când poţi simţi textura hârtiei şi vedea strălucirea acesteia. Acesta este şi un motiv pentru care mulţi dintre noi ne împânzim casele cu fotografii, fie ele din vacanţe, cu rude sau cu prieteni.

    Soluţia o reprezintă mersul periodic la magazinul de printare sau achiziţionarea unei imprimante foto. Pentru asta nu trebuie să investeşti masiv într-o imprimantă industrială, ci te poţi mulţumi cu una dedicată consumatorilor individuali. Soluţiile sunt multiple. Noi am testat imprimanta foto Epson L810.

    Imprimanta este mai mare decât mă aşteptam şi ocupă un spaţiu consistent pe birou. Instalarea se face foarte uşor: se conectează la PC printr-un cablu USB şi la priză, apoi totul este gata. Poţi să printezi fotografiile fie din calculator, fie de pe un CD/DVD sau de pe un card de memorie. Imprimanta are un ecran LCD, nu este tactil, dar este util pentru a printa fotografii fără să te mai conectezi la PC. L810 are recipiente de cerneală de 70 ml, amplasate în lateral, dar integrate în imprimantă. L810 utilizează cerneala Epson originală şi tehnologia Epson Micro Piezo şi promite imprimări de calitate, dar şi cu o viteză mare. Epson susţine că poate imprima până la 1.800 de fotografii de 15×10 cm, cu o singură încărcare a cartuşelor.

    În urma perioadei de testare, am observat că imprimanta scoate fotografii frumoase şi destul de rapid, cu condiţia să utilizezi setările înalte de imprimare (high). Atunci imaginea este contrastantă, frumos saturată, iar hârtia glossy face ca fotografia să strălucească şi să prindă viaţă. Culorile sunt redate fidel, iar calitatea imprimării este foarte bună pe hârtia Epson Premium Glossy. Culorile peisajelor sunt redate fidel şi imaginea arată bine, indiferent de hârtia folosită. Astfel, Epson L810  oferă rezultate foarte bune pentru o imprimantă consumer şi are un raport preţ/calitate bun.

    Totuşi, atunci când printezi la o calitate standard, imaginea nu mai este la fel de impresionantă, culorile ieşind cam şterse, vizibil, în special, pe hârtia A4. De menţionat, după ce am printat în jur de 30 de fotografii (de mărimi diferite) imprimanta a avut nevoie de o scurtă întreţinere înainte de a reda corect din nou imaginile. Am făcut două proceduri de curăţare, apoi totul a mers ca uns.

    În concluzie, dacă sunteţi amatori de fotografie şi nu mai vreţi ca sutele de poze să zacă undeva într-un folder pe hard disk şi vreţi să le printaţi, Epson L810 ar putea fi o soluţie.

    Casetă tehnică

    Tehnologie de printare Inkjet

    Rezoluţie (dpi) 5.760 x 1.440

    Interfaţă USB

    Imprimare CD Da

    Alimentare hârtie 100 coli

    Cititor de carduri Da

    Dimensiuni mediu printare A4, A5, A6, B5, C6, Envelope DL, Envelope COM10,  Letter, 9 x 13 cm, 10 x 15 cm, 13 x 18 cm,  13 x 20 cm, 20 x 25 cm, 100 x 148 mm

    Consumabile compatibile: T6736 – cartuş light magenta, T6731 – cartuş negru, T6732 – cartuş cyan, T6733 – cartuş magenta, T6734 – cartuş galben, T6735 – cartuş light cyan

    Putere consumată (W) 4,1

    Dimensiuni (W x D x H mm) 542 x 386 x 196

    Greutate (Kg) 8,2

  • Synevo România inaugurează primul departament de histopatologie digitală din Europa de Sud-Est, o investiţie de aproximativ 1 milion de euro

    Acesta va utiliza un sistem de scanare pentru a înregistra imagini de calitate superioară ale probelor biologice specifice, ceea ce va reduce semnificativ timpul de procesare şi va oferi acces la toţi specialiştii patologi din reţeaua de laboratoare a Diviziei de Diagnostic Medicover. Noul departament de histopatologie digitală utilizează echipamente şi sisteme software de ultimă generaţie şi a presupus o investiţie de aproximativ 1 milion de euro.

    „Principalul nostru obiectiv este să fim un sprijin real şi sigur pentru medici în procesul de diagnosticare. În ultimii 20 de ani, am investit constant în dezvoltarea echipei şi dotarea laboratoarelor la cel mai înalt nivel, pentru a ne menţine lider de piaţă din punctul de vedere al calităţii şi al gamei complete de servicii de laborator”, a declarat Laurenţiu Luca, director general Synevo România. „Digitalizarea completă a diagnosticului histopatologic presupune adoptarea celor mai noi tehnologii în domeniu, utilizate în prezent doar în câteva laboratoare din vestul Europei, şi ne bucurăm că le putem pune acum la dispoziţia pacienţilor şi a comunităţii medicale din România.”

    „Beneficiile digitalizării acestui serviciu sunt semnificative: de la reducerea timpului de procesare a probelor, la facilitarea colaborării dintre medicii din cele opt laboratoare de histopatologie din reţeaua internaţională, care pot face schimb de informaţii şi opinii, indiferent în care unitate se află”, a declarat dr. Mihai Stoicea, şef departament Histopatologie, Synevo România. „Histopatologia este un domeniu în care diagnosticul depinde într-o măsură foarte mare de specialistul care analizează probele. În acest context, digitalizarea procesului oferă pacienţilor acces la o întreagă reţea de medici specializaţi în diferite patologii, care colaborează în timp real, ceea ce înseamnă creşterea preciziei diagnosticului.”

    Implementarea noilor tehnologii de histopatologie digitală presupune, printre altele, transferul de la microscopia convenţională la imaginile digitale, prin transpunerea probelor biologice în lame digitale virtuale. Cele opt laboratoare de patologie din reţeaua internaţională a Diviziei de Diagnostic Medicover reunesc aproximativ 100 de medici specializaţi în domeniu.

     

  • Cum a reuşit o moldoveancă de 33 de ani să vândă plăcinte de 600.000 de euro anul trecut

    „Sunt moldoveancă de la Soroca, de pe malul Nistrului”, se prezintă tânăra antreprenoare. „Lucrez la o transformare treptată din «moldoveancă», aşa cum mi se spunea în 2012, la «moldoveanca de la Cuptorul Moldovencei», aşa cum încep oamenii să-mi spună.”

    Nicoleta Hriţcu este absolventă a două facultăţi, respectiv Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” şi Facultatea de Teatru, la Universitatea de Arte „George Enescu”, ambele în Iaşi. Ea îşi aminteşte momentul în care a ales calea antreprenoriatului: „Aveam 30 de ani, un copil, avusesem câteva joburi la care nu făcusem performanţă şi ştampila cu minimul pe economie, pe care mi-o puneau pe masă toţi potenţialii angajatori. Cu toate astea, nu mă descurajasem, aveam o părere bună despre mine”, povesteşte ea. „Rezultatele tot întârziau să apară, experienţele mele ca angajat de până atunci s-au dovedit a fi controversate. Fiecare colaborare începea extraordinar. Angajatorii mei aveau adesea aşteptări mari în ceea ce mă priveşte, iar eu, de asemenea, porneam la drum cu un entuziasm debordant şi multe, multe idei, la care se adăuga dorinţa de a schimba lumea. Până la final însă, nu reuşeam să conving pe nimeni, lumea rămânea neschimbată, iar eu sfârşeam prin a arăta, probabil, precum Don Quijote.”

    Prin urmare, a decis să rişte şi să investească propriile resurse financiare într-un nou business. „Am muncit, însă nu oricum, ci respectând regulile jocului în care mă aventuram. La momentul respectiv aveam o idee care prindea din ce în ce mai mult viaţă. Îmi doream să fac ceva mai bine decât vedeam că se face deja, altfel decât o făceau companiile care aveau să fie viitorii mei competitori. Aşa am ajuns să mă poziţionez în piaţă cu un criteriu concret: gustul”, povesteşte Nicoleta Hriţcu. A făcut un plan, fiind în primă fază sprijinită financiar de familie, iar apoi a făcut rost şi de finanţare externă.

    Antreprenoarea spune că în 2012, când a început businessul, concurenţa în domeniu nu era atât de serioasă ca acum. „Între timp, piaţa s-a mai aglomerat. Chiar şi aşa, sunt câţiva jucători importanţi care îşi fac bine treaba, gândesc lucrurile pe termen lung, au viziune şi e o reală plăcere să-i urmăreşti. Însă eu sunt de părere că încă mai este loc de surprize.” Odată cu creşterea puterii de cumpărare în România, crede ea, s-a schimbat şi comportamentul de consum, astfel că oamenii au început să iasă în oraş din ce în ce mai des. „Consider că în prezent piaţa încă nu este satisfacută pe toate segmentele. Mai ales în Iaşi, unde oferta nu este foarte puternică, fie că vorbim despre fast-food, restaurante gourmet, patiserii şi cofetării. Celelalte oraşe mari, cum ar fi Cluj, Timişoara şi mai ales Bucureşti, ne-au luat-o înainte în multe aspecte: diversitate, calitate, creativitate, design şi chiar unicitatea ofertelor.” Piaţa alimentaţiei publice este una dintre cele mai dinamice industrii, spune tânăra antreprenoare. „Este foarte primitoare, dar şi cea mai controversată. Iartă greu greşelile şi consecinţele pot fi însemnate. Cred că oricine poate intra în această industrie, sunt însă foarte puţini cei care reuşesc să construiască reale poveşti de succes.”

    Nu se plânge de birocraţie, de impozite prea mari sau de taxe. „Nu pot, pentru că am creat şi dezvoltat o afacere sănătoasă, care funcţionează bine chiar şi în cadrul legal şi fiscal din România”, comentează antreprenoarea. „Nici finanţarea nu a fost niciodată pentru noi o problemă. Sunt foarte multe locuri de unde îţi poţi lua resursele băneşti necesare. Sunt adepta ideii «cine caută, găseşte», însă nu înainte de a te asigura că ştii ce vrei, ai un plan bun şi, desigur, referinţe bune.”

    Nicoleta Hriţcu spune că nu s-a lovit de prejudecăţile care uneori urmăresc doamnele din business, dar drumul său în afaceri nu a fost lipsit de probleme. „Nu pot să spun că am avut probleme cu prejudecăţi legate de faptul că sunt femeie. Mai degrabă vârsta mi-a dat de furcă”, spune ea. „Când intram în contact cu potenţialii colaboratori sau cu reprezentanţi ai instituţiilor statului, le stârneam şi un zâmbet în colţul gurii, a neîncredere. Nu ştiu dacă şi în celelalte oraşe mari din ţară, precum în Capitală, se întâmplă la fel, dar la Iaşi sunt foarte multe femei antreprenor şi toate se simt foarte bine în pielea lor. La fel şi eu. Sunt însă probleme pe care le-aş menţiona, mai ales încercările de a împăca munca şi viaţa de familie.”

    În prezent, Cuptorul Moldovencei are 26 de angajaţi şi planurile vizează angajarea altor 7-8 persoane. „În 2012, când am început businessul, eram doar doi angajaţi: eu şi un patiser. În 2013, eram cinci, apoi a crescut echipa progresiv: în 2014 eram 9 persoane, în 2015, 15, în 2016 am depăşit numărul de 20 de angajaţi. În 2017 preconizez că vom avea 30-35 de angajaţi”, notează Nicoleta Hriţcu. La ora actuală, antreprenoarea gestionează un laborator şi trei puncte de desfacere. Un nou laborator şi un alt punct de desfacere se află în amenajări; va ajunge astfel să controleze două laboratoare specializate: unul pentru patiserie şi unul pentru produsele de cofetărie, şi patru magazine proprii în Iaşi. Obiectivul general pentru Cuptorul Moldovencei este unul simplu: dorinţa ca produsele lor să ajungă la un număr cât mai mare de persoane, cu un preţ corect, afirmă antreprenoarea. Anul trecut, Cuptorul Moldovencei a raportat o cifră de afaceri de aproape 600.000 de euro, iar pentru 2017 Nicoleta Hriţcu şi-a stabilit ca obiectiv venituri de 800.000 de euro.

    Atunci când vorbeşte despre Cuptorul Moldovencei, spune că  îi este greu să cuantifice succesele, pentru că, argumentează ea, motorul afacerii nu a fost câştigul financiar, ci recunoaşterea propriei sale puteri de a construi ceva adevărat, valoros, dar şi cu extrem de multă responsabilitate faţă de toţi cei implicaţi. „Aşa am început, aşa funcţionăm şi acum. Pe traseu, am văzut şi potenţialul pe care îl are piaţa – mai mare decât mă aşteptam eu. Aşa am crescut din 2013 şi până în prezent deopotrivă cifra de afaceri, numărul de angajaţi, profitul. Şi nu ne oprim aici.”

  • Uniunea Europeană va introduce noi teste pentru emisiile maşinilor

    Producătorul auto german a admis, în septembrie 2015, că a folosit un program pentru a modifica emisiile maşinilor diesel din Statele Unite. Acest fapt a evidenţiat neglijenţa testelor din Uniunea Europeană şi nevoia de reforme.

    Noua procedură, cunoscută ca Real Driving Emissions (RDE), a fost creată pentru a reflecta condiţiile zilnice de condus şi pentru a reduce din diferenţele dintre rezultatele testelor realizate pe şosea şi cele realizate în laborator. Prin procedura RDE, emisiile poluante vor fi măsurate prin sisteme portabile care vor fi ataşate maşinilor conduse în condiţii reale. Procedura RDE nu va înlocui testele de laborator, ci va fi complementară. De asemenea, testele de laborator au fost îmbunătăţite pentru a oferi informaţii mai exacte despre nivelul emisiilor de dioxid de carbon şi al combustibilului consumat, potrivit Comisiei Europene.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cofetărie RENUMITĂ, închisă. Foloseau colorant alimentar EXPIRAT de 16 ani

    Comisarii de la Protecţia Consumatorului au verificat laboratorul unei renumite cofetării din Constanţa, unde au găsit produse expirate, care conţin E-uri necomunicate consumatorului, cu potenţial periculos. 

    De asemenea, laboratorul prezenta condiţii de depozitare neconforme, folosindu-se de proceduri nesigure, iar multe din produsele folosite erau cu potenţial periculos.

    Toate produsele au fost retrase, iar unitatea a fost oprită temporar de la prestări de servicii, scrie Replica Online.

    „Toate prăjiturile conţin E-uri, unele care pot distruge capacitatea de concentrare şi atenţie a copiilor”, au precizat comisarii OPC.

    Consumul unor produse alimentare în care se utilizează anumiţi coloranţi artificiali (E102, E104, E110, E122, E124 şi E129) împreună cu conservantul benzoat de sodiu (E211), poate avea efecte negative (hiperactivitate) asupra comportamentului copiilor. Aceasta este concluzia unui studiu comandat în anul 2007 de agenţia guvernamentală britanică pentru standarde alimentare (Food Standards Agency, FSA) şi realizat de către Universitatea Southampton din Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord.

    Ca urmare, părinţii au fost sfătuiţi să îndepărteze din hrana de zi cu zi a copiilor produsele ce conţin aditivii menţionaţi anterior. În anul 2008, Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene au impus producătorilor din industria alimentară să includă pe etichetele produselor ce conţin oricare dintre cei şase coloranţi informaţii suplimentare sub forma unui avertisment de tipul “poate afecta negativ activitatea copiilor şi atenţia acestora”.

    Comisarii au anunţat că opresc temporar prestarea de servicii şi se va face propunerea ca să fie suspendată activitatea până la 6 luni. 

  • Cofetărie RENUMITĂ, închisă. Foloseau colorant alimentar EXPIRAT de 16 ani

    Comisarii de la Protecţia Consumatorului au verificat laboratorul unei renumite cofetării din Constanţa, unde au găsit produse expirate, care conţin E-uri necomunicate consumatorului, cu potenţial periculos. 

    De asemenea, laboratorul prezenta condiţii de depozitare neconforme, folosindu-se de proceduri nesigure, iar multe din produsele folosite erau cu potenţial periculos.

    Toate produsele au fost retrase, iar unitatea a fost oprită temporar de la prestări de servicii, scrie Replica Online.

    „Toate prăjiturile conţin E-uri, unele care pot distruge capacitatea de concentrare şi atenţie a copiilor”, au precizat comisarii OPC.

    Consumul unor produse alimentare în care se utilizează anumiţi coloranţi artificiali (E102, E104, E110, E122, E124 şi E129) împreună cu conservantul benzoat de sodiu (E211), poate avea efecte negative (hiperactivitate) asupra comportamentului copiilor. Aceasta este concluzia unui studiu comandat în anul 2007 de agenţia guvernamentală britanică pentru standarde alimentare (Food Standards Agency, FSA) şi realizat de către Universitatea Southampton din Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord.

    Ca urmare, părinţii au fost sfătuiţi să îndepărteze din hrana de zi cu zi a copiilor produsele ce conţin aditivii menţionaţi anterior. În anul 2008, Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene au impus producătorilor din industria alimentară să includă pe etichetele produselor ce conţin oricare dintre cei şase coloranţi informaţii suplimentare sub forma unui avertisment de tipul “poate afecta negativ activitatea copiilor şi atenţia acestora”.

    Comisarii au anunţat că opresc temporar prestarea de servicii şi se va face propunerea ca să fie suspendată activitatea până la 6 luni.